Adevěrul, iulie 1913 (Anul 26, nr. 8548-8578)
1913-07-24 / nr. 8571
1 Anul al XXVI-lea No. 8571 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et. I. — Telefon S/4 BIROURILE ZIARULUI, București, Strada Sărindar No. II 6 Bani Exemplarul DIRECTOR POLITIC CONST. MINE Abonamente cu premiu Î **??““«* ••••••" • •’ * .’ .* ^ ret lent ............. 9 Pentru străinătate prețul este IndoiL TELEFON: Capitala.................No. 1410 1, 34/73 Provincia ...... 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40 «♦i* Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi «1*1» Miercuri 24 Iulie 1913 * Bulgarii se bizuesc pe sprijinul Puterilor Sofia, 23 Iulie. — înțelegerea stabilită cu Romînia a liniștit foarte mult spiritele în opinia publică de aici. Se speră că înțelegerea cu România va ușura mult încheierea definitivă a păcei. Cercurile guvernamentale se bizue mult pe speranța că puterile se vor opune în mod hotărît pretențiunilor exagerate ale grecilor și sîrbilor și nu vor lăsa ca ostilitățile să fie reluate. In opinia publică își face drum ideea că ar fi mai bine ca războiul să reînceapă decit să se cedeze cererilor adversarilor. Guvernul a convocat azi pe șefii opoziției spre a-i pune în curent cu situația. Ziarul „Mir", fost oficios al guvernului, cere comitetului balcanic din Londra să ancheteze ororile săvirșite de greci și sârbi în Macedonia,i s- a: „ Romlnii macedoneni In cadrilater — O PROPUNERE — Primim spre publicare următoarele: Stimate d-le director: Vă rog să binevoiți a publica următoarea propunere: Cred că ar fi nimerit ca Romînia să propună în conferință ca rominii’ macedoneni, cari ar voi să plece din Macedonia să fie instalat în teritoriul ocupat de Romînia, în locul bulgarilor, care doresc să emigreze din acest teritoriu. Ar fi cel mai mare bine dacă toi macedonenii ar pleca acum din Macedonia și ar veni să se așeze în cadrilater, care ar deveni o nouă patrie pentru ei în patria mamă. Stabilirea frontierelor balcanice Dificultățile Muntenegrului. Revendicările culturale Abuzul aliaților face pacea nedurabilă ! Suntem la puține zile,dacă nu chiar la puține ore de încheierea păcei. Dacă ultimele sfaturi date de marile puteri vor face pe aliați mai prevăzători și mai cu grijă de viitorul apropiat, atunci, natural, poate chiar inline sau cel mai tîrziu Vineri, în caz cînd înțelepciunea ar triumfa, pacea va fi semnată la București. Tot ce poate fi mai interesant în acest moment e de sigur să se cunoască fruntariile pe cale a fi stabilite. Am făcut totul ca să fim în situațiune a le da în modul cel mai amănunțit și din sursa cea mai autentică . Frontiera dintre Serbia și Bulgaria pleacă de pe înălțimile cari despart apele Vardarului de apele Strumeț și cari sunt foarte aproape de cursul Strumeț. Coceana, Iștip și valea Bregalniței rămîn sîrbilor. De aici începe o variantă . După bulgari frontiera ar merge spre apus și pe urmă iar spre Est păstrând astfel Bulgariei orașele Radoviște și Strumița din valea Strumeț. După sârbi frontiera ar merge drept pînă la înălțimile dealurilor Bela *ianina, dînd astfel Serbiei cea mai mare parte din valea Strumiței. In oricare punct al dealurilor Bela Pianina s’ar sfârși frontiera sîrbo-bulgară, fie că ar învinge propunerile sîrbe ori cele bulgare, acel punct va fi punctul de frontieră comun între Serbia, Bulgaria și Grecia. Din acel punct frontiera va merge spre răsărit pe înălțimi pînă la nord de Cavalla unde va întîlnî cursul rîului Mesta sau ECarasu și se va coborî în urmă dealungul acestui rîu pînă în Arhipelag. Astfel faimoasele terenuri de tutunuri vor fi împărțite în două între greci și bulgari. Intre sîrbî și greci frontiera pleacă de la punctul comun de pe Bela Planina spre apus, astfel incit regiunea numită Meglenia rămîne grecilor. Apoi frontiera trece pe la vreo 10 km. mai jos de Monastir, Florina fiind a Greciei, și se termină la țărmul lacului Preska unde va întîlni frontiera Albaniei. Frontiera dintre Serbia și Muntenegru nu e încă fixată. Muntenegrenii cer în schimbul sacrificiilor lor _proporțional mult mai mari decit ale oricărui stat balcanic — nu numai cea mai mare parte din sandjacul Movi-Bazar și cîmpia pe care se află orașele Ipek și DraSsova cari vor deveni muntenegrene, dar și o întindere mai mare din cîmpiile din vechea Serbie, probabil înspre Prizrend. * . ? Putem afirma că frontiera dintre Serbia și Grecia e pe deplin stabilită, dar cea dintre Serbia și Muntenegru va da loc la multe greutăți, deoarece Muntenegru nu a avut prevederea sa facă cu S'vrem înțelegere înainte de a veni în ajutor, iar ași putem repeta că despăgubiri și îndemni zări nu vor fi. Stipulații în favoarea școalelor și bisericilor grecești din Tracia se vor accepta de bulgari, cari vor cere reciprocitate pentru școlile și bisericile bulgare din Macedonia. Grecii și sîrbii vor admite reciprocitatea, însă vor cere ca preoții bisericei exarhiste în Serbia și Grecia să adopte în costumul lor un semn distinctiv ca să nu se confunde cu preoții patriarhiști, iar chestia ridicată de Serbia în privința unor modificări la vechea frontieră dintre Serbia și Bulgaria, probabil va fi rezervată pentru o convenție ulterioară . *• Oamenii competenți sunt de părere că atît Serbia cit și Grecia abuzează de victoria lor. Serbia în ce privește valea Strumiței, dacă o va obține, Grecia în ce privește nu atît Cavalla est cursul râului Mesta care era absolut necesar Bulgariei ca să-și poată desfide un drum de fier între partea de apus a Bulgariei și coasta Arhipelagului care i s-a acordat. Și Grecia și Serbia ar fi putut fără nici un fel de sacrificiu pentru dînsele să satisfacă aceste necesități ale Bulgariei. Dacă pînă la sfârșit nu o vor face — cum este foarte probabil — pacea va fi mai mult un armistițiu prelungit și la cea dîntîia împrejurare favorabilă, războiul balcanic va izbucni din nou. Poate că și absoluta pasivitate a diplomaților marilor puteri în lunile din urmă a contribuit la crearea acestei stări sufletești la toți beligeranții, afară de România, ale cărei pretenții au rămas aceleași din Octombrie 1912 pînă azi. Dacă România, văzînd foarte limpede toate aceste consecințe, nu poate să impue mai cu tărie ceea ce ar dicta interesele viitorului, este că și densa înainte de orice unește să dea popoarelor sleite de războiu și Europei, ținută în suspensie de aproape un an de zile, pacea de care toți au nevoie. Va fi însă de scurtă durată, mai ales dacă marile puteri nu vor reuși să scoată pe turci din Adrianopol. EMIL P. FAGURE Știm că lingă București, la cîteva zeci de kilometri de Capitală, holera s’a arătat. Autoritățile administrative și medicale au înțeles că este mai preferabil, să se spună întreg adevărul. El s’ia spus și suntem perfect liniștiți. S’au luat și lua măsuri energice, molim, tărcuită la locul ei de origină și sperăm — suntem aproape siguri — că afară de cele patru victime de la Ștefanești, mu vom avea altele, cel puțin altele provenind din acest focar holeric. • • • Dar, mai iștim ceva, ceva mai grav, că în Bulgaria, printre rîndurile soldaților armatelor de operațiune a izbucnit grozavul flagel. Ei bine, în această privință, autoritățile militare, pare că fac înadins ca să se răspîndească toate exar gerațiunile. In loc de date precise, de localități, de regimente, chiar și de nume ale celor bolnavi ori morțî, o lipsă totală de știri, buletine cari pot spune mult și totuși nu spun nimic și cari bagă groaza și durerea în sufletul celor rămași acasă. Și pe lîngă aceasta un serviciu de știri aproape neorganizat, la scrisori și depeșî nici un răspuns, iar la ministerul de războiu mutizmul cel mai complect, cîteodată brutalitatea chiar, față de mame cari plîng, de părinți cari sînt îngrijorați, de soții fără de știri,... . • • • Și la ce bun toate acestea ? Cînd copiii noștri au plecat să-și facă datoria către țară, și dînșii și noi, știam, că diar că se pot întoarce cu glorie,pot să fie secerați de gloanțe și de boli. Și dînșii și noi am făcut supremul sacrificiu, pe care eram datori să-l îndeplinim și nu se va găsi nici unul dintre noi care să blesteme țara care i-a răpit copilul, fie că a murit eroic în luptă, fie că a căzut victimă — o victimă a boalelor de tot soiul cari fatalmente fac cortegiul — trist cortegiu — al războaelor . • am — Dar, îmi zicea o mamă în lacrimi, dacă 1a murit să mi se spună, ca cel puțin să știu ,și să-i port doliu. Pentru ce să mă tortureze nesiguranța, pentru ce depeșile și scrisorile mele să rămînă, fără de răspuns, pentru ca la ministerul de războiu, să mi se spună, ceea ce știu și eu, că la războiu mor oameni ?" Și pe deasupra tuturor celorlalte considerente, pentru ce să se lase liber curs tuturor minciunilor și exagerațiunilor? Se vorbesc de zeci, de sute și de mii de morți. Care este adevărul ? Dacă relativ la cazul dela Ștefănești, se ținea secret faptul, desigur că s’ar fi răspîndit în țara zgomotele cele mai fantastice. Acum, însă, știm la sigur că sînt patru victime. De ce adică autoritatea militară superioară n’ar face la fel? Am ști adevărul, adevărat. La drept vorbind, toată lumea înțelege că războiul trebue să facă victime, de un fel ori altul. Am plînge pe ai noștri pe de o parte și am fi mîndri pe de alta că vor rămîne în istorie. Am ști, însă, pozitiv ceea ce este și nu este. Cu chipul de mutizm al autorităților militare, fiecare părinte, fiecare soție, îșî crede pe al lor prăpădit, totul se exagerează, țara este înfrigurată de acest cuvînt groaznic, în necunoștința adevărului . Holera l • ac ă încă odată dar ne adresăm guvernului, ca în plenul său, să repare eroarea autorităților militare superioare, desigur, bine intenționate, dar ignorante de psihologia mulțime și sclave ale formulelor disciplinei oarbe. S’o fi potrivind la japonez! acest obiceiu, deoarece cel plecat îșî făcea toate pregătirile de înmormîntare și era socotit ca și mort. Alte obiceiuri, altă mentalitate. La noi, nuri tot astfel. La noi, trebue țipat socoteala și de cei rămași acasă și sufletele lor îndurerate de nesiguranță, trebue să fie liniștite, ori prin știrea exactă a nenorocirii, prin Siguranța că cel plecat este deplin sănătos. Altfel se creează o stare de spirit deplorabilă și inutil deplorabilă, se creează nemulțumiri inerente acestei stări de lucruri și asupra entuziasmului întregului popor, se toarnă apa rece a indiferenței și a lipsei de interes, din partea acelora cari luîndu-ne copiii, ne-am luat totul. Puțină omenie, o picătură de balsam pe sufletele noastre, iată ce cerem guvernului țăreî, îi cerem adevărul, oricît ar fi de trist, dar adevărul care liniștește într’un sens ori altul. Minciuna n’a fost bună și nuci bună, chiar cînd ea este spusă cu cele mai bune intențiuni. Cerem dar adevărul, întreg adevărul, oricit ar fi de trist și de dureros ! COMST. MIUE Situația financiară a Tareiai Constantinopol, 23 Iulie. — Tratatul pentru prelungirea concesiunei regiei a fost promulgat. Se așteaptă ca mîine regia să verse tezaurului 600.000 lire. ft HOLERA! Sprej pace! Acum cîteva zile spuneam că este sigur că pacea se va încheia la București. Chiar dacă n-am fi bazat această afirmatiune a noastră pe informatiuni exacte asupra mersului tratativelor, am fi putut-o face in baza bunului simt care arată că reînceperea războiului balcanic este o imposibilitate. In special bulgarii, atacați și amenințați din toate partile, se știa că sunt la capătul resurselor lor. In asemenea împrejurări o politică de moderatiune, de temperare de sine, se impunea grecilor și sirbilor. Marea artă a bărbatului de stat este să știe a se stăpîni și a se constringe atît in împrejurări bune, cit și în împrejurări rele pentru dinsul. A se constrînge în cele dintii este mai merituos, fiindcă este mai greu, decit in aceste din urmă. Se va releva întotdeauna că Bismarck după Sadova n’a vroit să ia nici un petec de pămint austriac și că astfel a făcut posibilă neutralitatea austriacă din 1870 și alianța viitoare germano-austriacă. Cu regret consatăm că această înțeleaptă constrîngere de sine nu se remarcă nici la greci, nici la sîrbî. Ei profită de împrejurările favorabile lor, incit pun cu siguranță bazele unui viitor război, dacă nu creează chiar pretextul pentru un amestec al puterilor, cînd complecta emancipare de ele ar fi fost rezultatul cel mai fericit al acestui nefericit război degenerat azi în carnagin. Oricum ar fi insă, o repetăm, pacea se va încheia la București și delegații statelor balcanice nu vor pleca de la noi fără a aduce popoarelor lor binefacerile ei. B. Din Romtova Vedemi din Tirtekaia CHESTIA ZILEI Romînia salvează Bulgaria stureri, carta poștală de mai sus arată ce sentimente aveau bulgarii față de moi. Bulgarul mare de tot aicea românului mititel cu un ghem .* — Hai Erai Silistra ? Dara anul ? Dobrogea ? • Turcia și atitudinea României Mîhnirea presei turcești. — Turcii nu vor putea uita că Romînia îi tratează ca pe niște intruși. — Ei vor apăra Adrianopolul cu eroism "De la corespondentul nostru particular) --------------------------------------- CONSTANTINOPOL, 20 iulie. Toata presa turcească relevă faptul că Romînia a luat un loc preponderent în conferința de la București. Această preponderență s’a afirmat îndată prin aderarea beligeranților la propunerea președintelui, d. Maiorescu, de a suspenda ostilitățile. Aceasta, spune presa turcească, e un mare succes pentru Romînia, care se folosește, și cu drept cuvînt, de istovire a beligeranților. Dar dacă turcii nu pot decis să felicite Romînia că a știut să ia un loc așa de avantajos în criza balcanică și ca a devenit arbitrul situației: ei nu pot să vadă fără amărăciune că guvernul român ia atitudine contra Turciei în chestia Adrianopolului și se preface în apărător all tratatului din Londra, al unui tratat în care Romînia nu avea nici un amestec, la care n’a luat nici o parte și n’o atinge în nici un fel. Dacă Bulgaria trebuia să găsească apărători împotriva Turciei, care a reluat Adrianopolul, era firesc ca ea să îu caute mai degrabă în Serbia, în Grecia și, în Muntenegru, căci aceștia îi fuseseră aliați și acestora tratatul le dă teritoriile de dincolo de linia Enos-Midia. Ci despre Romînia, ca n’are ce să se amestece, n’are ce s’o intereseze, decit numai că acțiunea turcească va întîrzia și va complica, poate, propriile sale afaceri, cari constau în luarea în posesiune, în mod pacific, a unei bune fîșii din teritoriul bulgar. Se va lăsa oare Romînia ademenită de lingușelile și cuvintele mincinoase ale Bulgariei, pentru a se lansa într’o aventură,care nu-i va aduce altceva decit ce a căpătat și care o va costa mii și mii din copiii ei ? Nu trebue să ne amăgim : dacă astăzi ar voi cineva să reia Adrianopolul cu forța, adică cu armele, ar curge mai mult singe decit a curs dela începutul războiului. Turcii sînt absolut hotărîți să se apere pînă la ultima extremitate și de astădată nu va fi ca întîia oară. Eî s’a fi folosit de învățămintele trecutului și, dacă ți se dă ocazia, vor dovedi aceasta. „De ce oare, scrie „Tallin“, sintem in penibila necesitate aca constata că Romînia, care ocupă teritoriul tbulsafi ,cu tibție teliserant, se arată acum protectoarea cea mai binevoitoare a Bulgariei? Această atitudine n’ar putea să a’ibe răsunet ,ba ceilalți aliați și să deștepte ba dînșii sentimente denimozitate? E de la sine înțeles că aceasta ne- așteptată atitudine a Romîniei vor lăsa urme penibile îrî amintirea tuterci lor. Niciodată turcii n’ar fi crezut cl Romînia, împinsă de o politică fa*natică, va călca în picioare propriile sale interese și va răni sentimentele intime ale unui stat ca Turcia, ca pe ajutorul, dacă nu aliatul său natural, din cauza configurației sale teritoriale și geografice. Cei cari treceau prin Românial constatau o extraordinară și nespusă simpatie pentru turci, iar aceștia se obicinuiseră așa de mult să considere pe romîni ca pe singurii ioți prieteni din Europa, că încă nu pot să creadă în ultima lor atitudine. Și totuși, Romînia nu s’a simțit stînjenită să ne trateze ca pe niște intruși în Europa și chiar în Balcani. Turcia n’a avut la conferință locul acordat delegaților muntenegreni. Această țară, care, timp de sute de ani, a fost unul din vilaetele noastre, ar fi trebuit să aprecieze dreptul nostru de -a vorbi în Balcani, mai cu seamă față de moderația pretențiilor noastre“. Ziarul „Sabah“, după ce airata succesul diplomatic obținut de Romînia și că toate celelalte state balcanice sînt epuizate atît din punct de vedere militar, cît și financiar, adaugă: „Romînia se folosește de această împrejurare. E dreptul ei, dar cu condiția să nu abuzeze. Ar fi un catcul greșit și sc să setrifice interesele esențiale influențelor înșelătoare ale momentului, căci nimeni nu poate să prevadă ce întorsătură vor mai lua evenimentele. E probabil că vor trebui sa se căiască mai tîrziu că au jignit niște relațiuni, cari pot constitui un element de "echilibru trainic și statornie“. „Sabah“ face aci, evident, aluzie , la legăturile de prietenie, cari, după cum menționa „Tanin“, erau între , Turcia și Romînia. Din spusele acestui ziar trebue salte sau asflă Aumațfiggi cum sS -