Adevěrul, septembrie 1913 (Anul 26, nr. 8610-8639)
1913-09-15 / nr. 8624
Nu face face popa și la ceea ce spune el ——x------------- ■ Nu citesc revista Democrația, organ de teorie al partidului Celor trei frați. . O zi de ploaie la țară, m'a făcut să citesc din scoarță în scoarța ,această publicationă și nu mi-a părut rău. Nu mi-a părut rău fiindcă am regăsit acolo pe vechiul meu amic, stilistul Dinastiei, d. Mintă. Brătianu,, — rede Prostită , nu mi-a părut rău fiindcă pe lingă proza acestuia, pe lingă chelteaua d-lui Duca, am găsit observațiunile pline de bun simț ale d-lui G. Danialopol, — care, am singura durere, că și-a găsit locul în claca Dinastiei și a Băncii Naționale, în loc să fie printre colaboratorii Adevărului. « o . Dar în tot cazul am regăsit — ce dulce plăcere — pe amicul, pe neprețuitul meu amic și stilist Vintilă Brătianu, alias Prostită, pe acelaș neprețuit scriitor, care afirmă „că în cazarme, pe timpul mobilizărei, era o mișcare de furnicar, care la prima vedere pare cu totul dezordonată". Dar nu stilul este ținta acestor rînduri. Stilul este partea cea tare a amicului Vintilă și de ce ne-am ocupa de el? Fratele Vintilă are pe lingă stil și idei și deci să ne ocupăm de ele. Pentru a discuta ideile, să facem două citatiuni : 1) „Soldații sunt impresionați de lipsa proprietarilor mari și la primele lor întrebări că cine este proprietar în acest sat, ei cu surprindere $1 rîvnă află că nu este proprietar mare și că tot pămintul ce se întinde înaintea lor este al islazului comunal sau proprietate individuală a săteanului". 2) „Soldații și deci țăranii noștri Își vor da seama și mai mult de importanța lor în stat și că statul român nu poate trăi fără de ei și fără ajutorul lor. Ei văd în Bulgaria un sătean într’o stare economică și socială în general mai bună ca la noi: nu numai case bune, dar islazuri întinse ca vite multe, terenuri de cultură mai întinse și la dispoziția exclusivă a lor — (Stilul orisictul r ăsta, , să-l ignorăm). Nu văd pe țăran muncind pentru proprietar ori arendaș ci exclusiv în folosul lui singur. In afară de această situatiune economică, soldații romîni se întorc desigur in tară cu sentimentul că țăranul bulgar este mai de sine stătător, mai stăpîn, mai cetă■țean în tara lui decit cel dela noi". • 09 E foarte frumos pentru fratele sintîIă, că a văzut toate acestea și afară de stil, observațiunile acestea îi fac cinste. Oricînd faci asemenea observațiuni, este o dovadă, o presumpțiune cel puțin, că regreți ca așa ceva nu se întîmplă la noi, că țăranul român ca să trăiască este nevoit să se robească proprietarului ori arendașului și că din punctul de vedere cetățenesc este mai prejos decit țăranul bulgar. Cinste fratelui Vintilă pentru aceste observațiunî, scrise fără de stil, dar în sfîrșit tipărite negru pe albul inocent al hîrtiei. Ar urma însă ca vorbele să fie laolaltă cu faptele. Știm că partidul Omului de la Bănești făgăduește în acest moment tării marea cu sarea. Dar se pune întrebarea dacă noi — scepticii fără de leac — mai putem [să ne încredem in vorbe, cînd faptele sînt pline de cea mai trista evidentă? Dacă fratele Vintilă — și împreună cu fratele Ion — Ion dela Rătești ori delei Ruginoasa — cred așa cum stilizează mezinul Dinastiei, în ale sale impresiuni de la mobilizare, de ce n’au tradus în fapte ideile, și nobilele lor sentimente? Slava Domnului, segnioriile lor au stăpînit țara In chip absolut timp de patru ani de zile, cu începere de la 1907 și toată lumca știe cum s’au purtat cu țăranul român! In prima linie au măcelărit fără milă și au trimis în lumea celor drepți 11.000 de țărani romîni! Ororile inutile sunt cea mai bună ilustrațiune a chipului cum înțeleg Cei trei frerți să iubească și să emancipeze pe țărani. Dar după aceasta a urmat o epocă de legislațiune în care s’a pretins că se vor face legi folositoare țărănimei. In ceea ce privește partea economică d. Emil Costinescu, ne-a arătat că legile acestea au rămas fără de efect și au fost literă moartă. In ceea ce privește partea politică, guvernarea partidului Celor trei frați, a fost inaugurată prin oprirea de a intra in sfatul țărei a oricărui țăran adevărat, deși se zicea că se vor fabrica legi folositoare țărănimei. Dar pe lângă aceasta, deși partidul liberal a guvernat patru ani de zile, el nu a afirmat niciodată aceste adevăruri pe cari le afirmă astăzi în opozițiune fiind și n'a dat nici un vot măcar, platonic cel puțin, pentru lărgirea dreptului colegiilor electorale. Ba, chiar colegiul unic aplicat alegerilor departamentale.Ta lăsat să zacă în cartoanele parlamentului, așa că, dacă luăm activitatea reală a partidului liberal, ea se rezumă în represiunea din 1907, în prigonirea muncitorilor de la orașe, în lupta contra oricăror năzuințî democratice în cel mai negru și mai ticălos reactionun oin politic, social și economic. • • • Și acum fratele Vintilă în impresiunile sale, fără de stil (face omul ceea ce poate) dela mobilizare, fratele Ionel, într'o scrisoare publică, ambii se declară democrați, iubitori ai poporului și gata să emancipeze pe țărani și din punctul de vedere economic și din punctul de vedere politic, după cum s’a făcut în Bulgaria... Foarte frumos! dar, cînd popa din sat este bețiv și ticălos, cum voiți ca binecredincioșii să-i ia ca literă din evanghelie vorbele lui cari se bat cap în cap cu faptele?... Dinastia de mult, foarte de mult a pierdut dreptul de a fi crezută pe cuvînt și de aceea, ori cu zicătoarea va spune ca să credem ceea ce zice popa, deși vorbele și cu faptele lui sînt în contradicție, noi, rămînem sceptici și nu credem că dela aceia cari nu au sufletul democratic, ne putem aștepta la legi și da sentimente democratice. COMST. MILILE Noul nostru ministru la Roma Prințul Dimitrie Ioan Ghica, s-a născut la 21 ianuarie 1875 la Constantinopol. „ fiul defunctului general de divizie prințul Ioan Ghici” (fost priarhotențiar al Romîniei la Constantinopol înainte de războiul Independenței, în timpul căruia a fost atașat pe lângă împăratul Alexandru al II-a pe toată durata campaniei, mort la Petersburg, fiind ministru al Romîniei),(nepot a luii Grigore Chica, ultimul domnitor al Moldovei. A fost numit la Roma în locul d-lui Diamandy înaintat la postul din Petersburg. Prințul D. I. Gica Gaz peste foc După întoarcerea armatei noastre din Bulgaria, s’au ridicat „din toate unghiurile țării nenumărate voci de protestare împotriva răului tratament la care au fost supuși soldații noștri în campanie. învinuirile aduse unei părți din corpul ofițeresc era f atît de numeroase și de grave, nu cit întreaga opinie publică sa emoționat și a cerut pedepsirea vinovaților. Un moment s'a părut că dreptate se va face, deoarece s’a anunțat că o anchetă se va ordona și vinovații îi vor lua pedeapsa. Au trecut însă atîtea săptămîni, și ancheta făgăduită nu s’a orînduit. S’au citat cazuri precise, cu nume și cu detalii; totuși, prin azi ofițerii denunțați se plimbă liberi și nesuparați. Autoritățile militare s’au mișcat, totuși. Nu însă pentru a ancheta și pedepsi pe superiorii cari s’au făcut vinovați de orori, ci pentru a porni urmăriri împotriva inferiorilor cari au dezmințit aceste orori. Așa e cazul avocatului Comarnescu din București, fost caporal în regimentul 6 Mihai Viteazu, care a fost arestat de parchetul militar pe motiv că ar fi părăsit regimentul înainte de a fi fost demobilizat și că și-a insultat superiorii prin faptul că a destăinuit într’un ziar mizeriile îndurate dela un ofițer. N’avem nimic de zis împotriva primei învinuiri ce se aduce avocatului Comarnescu. Dacă "s’a făcut în adevăr vinovat de ceea ce i se impută, să fie judecat după legile militare. Nu înțelegem însă, darea lui in judecată, în fata instanțelor militare, pentru articolul pe care la publicat într’un ziar. Acesta e un relief de presă și delictele de presă se judecă de jurați. Protestăm, prin urmare, împotriva călcarei de lege pe care e gata s’o săvîrșească parchetul militar al corpului II. Printr’un asemenea procedeu autoritatea militară nu face decit să toarne gaz peste foc. A. Z. NAZBATII 77 ȘI 1913 Au făcut ce au făcut gazetele celor „ cu răspundere“ și au ajuns să îșî trateze reciproc de hoți, potlogari și borfași ordinari, pe toți partizanii din armată ! La acuzarea că n'a fost acid fenic, picături Davila și că s'a dat pline mucegăită, „Epoca“ răspunde ca la 77 tunurile plezneau și ghiulele erau de mucava. Și raționamentul e acesta. Dacă, cu tunuri cari plezneau și cu ghiulele de mucava am bătut la 77 pe turci, dacă fără acid fenic, fără picături Davila și cu pline mucegaiu Și legate la pom am luat în 1913 Turtucaia-Balcic, atunci de sigur că peste alți 10—20 de ani cu tunuri de trestie, cu ghiulele de confetti și cu pîine de cenușă o să luăm Transilvania ! ! Pac. PrinÉditire? Polemica dintre foile brătieniste și cele filipescane cu privire la armată și lipsurile ei in administrație și comandament ajunge zi cu zi mai aproape de realitate. „Epoca" se întreba alaltă era daca d. Ionel Brătianu e un calomniator ori prințul moștenitor e un imbecil? „Independenta" constata tendința d-lui Filipescu de a-șî crea în armată un partid militar iar „Epoca" decri arată că lipsurile administrative în expediția din Bulgaria sînt floare la ureche pe lingă hoțiile liberalnationale in armată, pe vremea războiului din 1877, cînd Angheleștiî, Mihăileștiî, Simuleștiî s’au îmbogățit peste noapte. Pusă pe acest teren, polemica dezvăluie scopul ei real. Nu este vorba de a stirni lipsurile constatate în armată, ci e vorba de a’șî da reciproc in cap cu partizanii respectivi din raidurile ofițerilor. In ce privește acuzatiunile putem jura cu mina pe conștiință că și unii alții mi deplină dreptate. Nimic nu e mai firesc decit ca ofițerii văzîndu-se patronați de cutare ori cutare șef de partid sau de guvern să se creadă la adăpostul răspundereî și să se dedea la tot soiul de abuzuri. E lesne de înțeles ce fel de preocupări militare pot avea niște politicianî cari văd genii militare numai în acei ofițeri cari se pun sub pulpana lor și iau polemicele pentru susținerea unor ofițeri contra ctitora drept interese superioare ale armatei. Dacă ar exista preocuparea de a se vedea cum se întrebuințează miliardele acordate armatei si cum funcționează diferitele servicii ale armatei, s'ar alege comisiuni parlamentare serioase fără deosebire de nuanțe politice, cari să exercite un control in adevăr eficace asupra apărărei naționale. Numai urmărind alcătuirea contingentelor, felul de a se face instrucția, formarea tablourilor de înnaintare, funcționarea serviciilor de aprovizionare, aparatul sanitar, manevrele parțiale și generale, adică an control, permanent — numai astfel s’ar începe era unor preocupări serioase de tot ce privește apărarea națională. S. U. R. Remaniarea Cabinetului . ... ----------------------------— Nici fuzionare, nici lichidare, ci continuarea colaborarei cu remaniarea cabinetului In toate cercurile politice exista convingerea că dacă d-nii Maiorescu și Take Ionescu se vor înțelege asupra condițiunilor, continuăre, colaborare, regele nu va aviza asupra schimbarea regimului. Regele este încîntat de rezultatul acțiunei diplomatice și va fi tot atît de mulțumit dacă șeful guvernului și șeful democraților vor găsi o soluțiune pentru a prelungi pactul colaborare și a guverna fără conflicte între cele două partide care și-au împărțit puterea. Toate combinațiunile fanteziste cari s’au pus la cale în cursul verei între brătieniștii dela „Viitorul“ și filipescanii dela „Epoca“, s’au evaporat. Nimeni nu mai vorbește acum de reorganizarea partidului conservator și revenirea d-lui Carp la șefie. Nimeni nu mai vorbește de posibilitatea unui guvern pur conservator. Asemenea este acum absolut exclusă o înțelegere între d. Maiorescu și liberali. Iar în ce privește raporturile între liberali și d. Filipescu. polemica asupra acțiunei militare a înăsprit în așa grad, aceste raporturi includ. Filipescu cere o anchetă spre a stabili că d. Ionel Brătianu a lăsat armata nepregătită, iar șeful liberalilor acuză pe d. Filipescu că toată activitatea sa la ministerul de razboiu a fost pentru a’șî crea un partid militar. Dar chiar dacă n’ar fi survenit aceste incidente, d. Maiorescu tot mi avea de gînd să se preteze la combinațiunile inspirate din lagărul brătienist și filipescan. Primul-ministru a ținut chiar să respingă orice bănuială că ar primi o înțelegere cu liberalii și de aceea a vorbit prin comunicatul pe care l’a dat dăunări de rolul stins al partidului liberal în evenimentele externe care s’au desfășurat, iar pentru a arăta că nu se gîndește la posibilitatea unei guvernări pur conservatoare care ar conveni d-lui Filipescu, a amintit cit de greșită și neprevăzătoare a fost atitudinea fostului ministru de război. Prin urmare toate combinațiile fanteziste au căzut, precum am prevăzut dela început și acum n’a rămas decit stabilirea unei înțelegeri asupra condițiunilor în care s’ar putea revizui și prelungi pactul colaborare, chestiune care probabil că va fi tranșată in curînd de d-nii Maiorescu și Take Ionescu. * * * Miniștrii conservatori și citîva din fruntașiior partizani cari susțin guvernul, ar prefera să rămînă intactă situația acolo, să se continue guvernarea cu toate neînțelegerile cari există în guvern și în partidele respective. D. Maiorescu ar prefera și d-sa un statu quo intern cum s’a relevat ca echilibrist politic de forță — căci orice s’ar zice e mare speritul d-sale de-a fi salivat t pînă acum combinația colaborare! — d. Maiorescu ar face și în viitor tot posibilul ca să împace pe beligeranții din colaborare. Dar d. Take Ionescu nu mai poate admite prelungirea unei situații unî care într’adevăr a devenit intolerabilă. Nu mai poate admite concepțiunea conservatoare despre colaborare, adică dreptul pe care și l’au arogat unii miniștri conservatori în județele cari aparțin lotului conservator de a nesocoti cu desăvîrșire autoritatea superioară centrală, adică ministerul de interne. Asupra acestui punct pactul treime să fie astfel revăzut, nicit ministerul de interne să poată exercita un control efectiv asupra intregei administratiunî. A doua chestie e aceea a remanierei. Cu timp guvernul a fost exclusiv preocupat de chestia externă, d. Take Ionescu n’a ridicat nici o chestie de partid. • Acum însă are și o chestie de partid în vedere și anume șeful democraților înțelege, după un an de guvernare, să se remanieze cabinetul. Conservatorii sunt liberi sa=șî remanieze lotul lor dacă vor, introducînd pe oricine în guvern. Aceiași libertate o revendică și d. Take Ionescu. Miniștrilor conservatori nu le convine aceasta deoarece cred că astfel d. Take Ionescu va întări partidul său, va spori statul-major și se va întări și în guvern. Șeful democraților pretinde însă remanierea numai pentru că înțelege să cheme la muncă nou elemente, să încerce moții forte. »’ Ne amintim că' acum csteva luni conservatorii invocaui ca slăbiciune a democraților lipsa de ministeriabili. Azi inșii tot ei constată că takiștii au prea mulți ministeriabili și că pentru cele două-trei portofolii cari ar deveni vacante d. Take Ionescu are de ales dintr’un grup de peste zece ministeriabili și anume dintre d-nii :dr. Istrati, Petre Missir, Thoma Cămărășescu, Barbu Păltineanu, Mișu Antonescu, Nestor Cincu, dr. Thoma Popescu, C. Cantacuzino-Pașcariu, Titulescu, Th. Emandi, N. P. Guran, Vasile Dimitropol, etc. etc. Acum, va face d. Take lonescu o condițiune sine qua non din aceste chestiuni pentru continuarea colaborării? După informațiunile noastre, știm că da. Se va opune d. Maiorescu la pretenția legitimă a șefului democraților? Probabil că nu, aproape sigur că nu. Asupra celorlalte chestiuni secondare înțelegerea se va putea apoi stabili mai lesne, iar asupra concediului d-lui Maiorescu e de prevăzut că nu va fi nici o discuție deoarece primul-ministru se simte foarte bine. s’a repauzat admirabil la,Sinaia și n’are nevoie de nici un concediu. n. w Adeveruri <$__ ____Mușamaua „Vorbesc de mușama? Cine ? Liberalii ?!...— se întreabă „Epoca“. Dar cine e mai tare în mușamalizări ca liberalii ?! ________ Nu există! Polemizînd cu foile brătieniste foaia d-lui Filipescu zice că „neorînduelile de acuma în armată nici nu există pe lingă potlogăriile săvîrșite și patronate sub liberali la 1877“. Adevărat că cu asemenea termeni de comparație „neorînduielile" nici nu există 11 Dija ? ! D. Iorga a susținut erí la Academie că odată cu revizuirea Constituției evreii merituoși trebue încetățeniți. „Dija" ? ! Rigoletto Sombrese regele Breciei Nemulțumirea pe care a produs-o în Franța toastul regelui Constantin al Greciei, rostit la Potsdam, prin care se slăvea metoda militară germană, ca una ce ar fi contribuit la victoriile armatei grecești, n’a putut fi ștearsă ,de dezaprobarea ce i-a dat națiunea greacă și nici de noul toast al suveranului grec, care, la Paris, s’a silit să repare oareși cum cuvintele sale nesocotite din Germania, aducînd elogii misiunei militare franceze care a reorganizat armata greacă și manifestînd o deosebită afecțiune pentru Franța. E drept că unele ziare găsesc că reparația e suficientă,, dar e evident că ele spun aceasta așa, în dorul telei. Adevăratul sentiment francez îl exprimă acele ziare cari spun că Franța ar fi meritat, după declarațiile de la Potsdam, cu totul altceva decit citeva laude banale aduse sîrguinței și muncea misiunei militare franceze. Căci, în definitiv, ce-a spus la Paris regele Constantin ? că ofițerii francezi aî misiuneî sunt eminenți și că și-au îndepliit sarcina cu competență, ardoare și entuziasm. De aci pînă la cuvintele de la Potsdam, unde suveranul grec a declarat că-și face o plăcere să repete că victoriile grecești se datoresc metodelor și tacticei germane, eu deosebire ca arma. De fapt, e și un nonsens. Dacă e adevărat că armata greacă a avut o educație militară franceză, cum se face că victoria a fost asigurată de tactica germană ? Dar în literatura protocolară e de prisos să caute nuanțe precise și un înțeles nestrămutat. Și apoi, regele Constantin e un suveran prea proaspăt și prea îmbătat de gloria lui ușoară, pentru ca să știe să păstreze măsura și să menajeze susceptibilitățile. Afara de aceasta, înclinarea lui firească e mai mult spre Germania, unde în adevăr el și o parte din ofițerii greci au învățat meșteșugul milităriei, spre împăratul Wilhelm al II-lea al cărui cumnat este. Dar francezii știu una și bună : că ei sunt reorganizatorii armatei grecești, deci că metodele lor au trebuit să contribue la succesele acestei armate; că ei au dat un sprijin viguros Greciei în toate nevoile lor și că grație acestui sprijin Grecia a avut cîștig de cauză în chestia Salonicului, Cavaler și aproape îl vor avea in chestia insulelor marii Egee; că prin urmare, atitudinea regelui grec e cel puțin lipsită de recunoștință. De aceea, regele Constantin a avut la Paris o primire rece din partea populației și presei și, orice ar face, nu va mai putea recîștiga pentru țara sa acea simpatie entuziastă pe care o avea pînă acum poporul francez. Sev. CHESTIA ZILEI Congediu d-lui Maiorescu — Nu pleca în concediu, că pleacă și guvernul!! & 1 "• Mie în si Mii nilnicî #*Pǎrerile profesorului Ostwald —f Solicitat de un profesor român, marele sociolog și filozof Wilhelm Ostwald, expune în rîndurile de mai jos vederile sale asupra chestiunei balcanice, arătînd în acelaș timp și chipul cum s’ar putea realiza federația balcanică. Articolul acesta a apărut în revista „Veacul monist” ca răspuns la ancheta întreprinsă de „Asociația științifică de educație pozitivă”. Vor urma răspunsurile marilor scriitori francezi Anatole France, Pierre Loti, Claude Farrère etc.. Pacea între popoarele balcanice, s’a încheiat, punîndu-se astfel capăt unui sîngeros război fratricid pentru pradă. Puterile europene cari la început dädeau ca sigură revizuirea acestei păci și ratificarea în fața lor, se liniștesc acum încet și se încredințează că rezolvarea acestei afaceri, e mai bine să fie lăsată celor direct interesați. Socoteala totală a evenimentelor se va încheia și vă reieși că în aceste țări balcanice atît de rar populate,au fost nimiciți sau au rămas infirmi din cauza războiului, aproape jumătate milion, sigur patru sute de mii de oameni, și că pagubele cauzate tot de această nenorocire, se ridică la suma de șase sute de milioane, fără a mai socoti aci și pierderile și mai enorme pe cari le-au încercat, prin întreruperea muncii agricole și a tuturor celorlalte activități, prin distrugerea averilor și a proprietăților, prin sugrumarea întregei vieți economice, toate popoarele părtașe. Dacă punem dar în față, cîștigul dobîndit din toată această întreprindere, alături de enormele pierderi îndurate de aceste popoare cari deabia urcă cu greutate primele trepte ale scării culturale, ni se va înfățișa îndată cu de neînsemnat, aproape nul, este primul. Unele țări cari pînă acum au fost administrate bine, sau rău de către turci, vor fi de azi înainte administrate bine sau rău de către prinții balcanici, și în locul apăsărilor pe cari populația țărănească creștină le îndura din partea osmanilor, se vor ivi alte apăsări, pe de o parte pricinuite de creștini contra creștinilor, pe de alta, de aceștia contra tarei lor, de acum politicește supuși lor. Adrianopolul, a cărui cucerire ‘ a costat ,1’îurî de singe și numitele cadavre, a fost reluat de turci, fără nici o luptă, și acum se ivește un conflict plin de amară izbnjev dacă mahomedanilor le e îngăduit să rețină acest teritoriu ce le-a aparținut ma î ’nainte și pe care l’au redobindit fără lupte, safi dacă ei trebue să rămînă bulgarilor, cari au intrat în posesiunea-i grozavă, dedindu-se la barbarii nemaipomenite și jertfind atiția oameni plini de vlagă. Gluma nebuna și sîngeroasa a războiului s’a înfipt de-acum atît de viu în conștiința atît de împătimiților balcanici, încât, ultimul act logic și așteptat al dramei, reîncăerarea învingătorilor greci, sârbî și romînî, pentru împărțirea pradei, n’a mai avut loc. Dar cele evidențate în luptele din anul trecut în contra turcilor, barba rcile, cruzimile de tot felul alături de, jertfele nenumărate făcute de o proastă intendență, de epidemii sun J altele, de astădată nu sunt înfățișate și mai groaznic de rapoartele războiului. Armatele creștine nu s-au mărgăsi nu numai să se măcelărească întrei ele, ci au năvălit și asupra țăranilor inofensivi, chiar asupra femeilor și copiilor adversarilor, căci dacă n’ați putut să’î însușască țara acestora, încalcea să le-o lase într’o stare cit mai nefolositoare și mai fără de valoare. Repetatele susțineri fără consist;tență și lipsite de adevăr, că răzbeaiul dezvăluie în oameni nobleță de suflet și alte calități frumoase, s’au dezmințit și de astădată în mod strălucit. Cu cit a durat mai mult războiul, cu atît omul a fost mai covîrșit dei bestie, cu atît mai dureroasă a fost întrebarea ce și-am pus-o acel, din nenorocire nu prea multî, cari aparțin înaltelor straturi culturale și careau ’recunoscut în război o rămășiță',' atavică a stărei primitive de barbarie a omenirii, dacă n’ar putea face ceva mai mult, spre a’șî ridica semenii din orbirea animalică în care zac, la o conștiință culturală mai înaltă. * Scriitorului acestor rînduri i-a apărut o rază de lumină în biznul nopții, cind i-a parvenit o scrisoare din partea unui profesor și redactor, al unei reviste bucureștene, prin care era solicitat, alături de alți cugetători ai bătrînei Europe, să ajute la renașterea Orientului, atît de greu încercat, prin gîndurile lui, asupra, conduitei viitoare a popoarelor balcanice. Conștiința solidarității culturale, nu numai a popoarelor europene cît și a întregei omeniri, răzbate din aceasta scrisoare, în înturnări răzlețe, atît de limpede și puternic, încît i spicnesc unele pasagii, ca dovadă de măsura în care aceste idei au început să fie bunul comun al omenirii în ascendență. „Pînă acum au fost exprimate laude și mustrări, cu alt scop decit a-lcela de a servi la educația popoarelor balcanice... Dorim de-acum, caii recentele evenimente să fie lămurite cu dragoste de o conștiință luminată, spre a sluji în viitor balcanicilor, atît de greu încercat azi. Cugetătorrii călăuzitori ai Europei, au în fața actualelor împrejurări, datoria de onoare, de a se alătura popoarelor, din Balcani cu sfatul lor. Pe ce calej ar trebui s’o apuce un om de stat! dela noi spre a’și apăra poporul de primejdiile viitoare? Spre militarizm ? socializm ? izolare națională? federația balcanică? Este oare o prăpastie între ideia de naționalizm a popoarelor răzlețe și între idealul general al culturii umane?” 1 Nu trebue să mai spun că această anchetă n’am arunca-o la coș ca pei altele cu cari sunt zilnic deranjat. Am recunoscut ca la locul ei această solicitare adresată mie și am cantat s’o luminez după putință. Astfel, am răspuns la 5 August, colegului meu și țin să dau și aci seama de chipul cum mi-am îndeplinit misiunea încredințată mie de un necunoscut personal. Adaog că nu-mi fac nici o iluzie de succesul imediat al acestei expuneri, dar nu mai puțin sunt convins că din sămînța pe care caut s’o împrăștie, dacă cele mai multe boabe vor cădea pe drum sau, printre pietre, totuși citeva vor găsi, desigur pămînt prielnic, spre a încolți în cugetele deschise ale tinerimei ce se formează prin proprie chibzuință. Și dacă efectele acestei îmboldiri nu se vor arăta imediat, totuși se vor arăta odată, căci ceeace e drept, natural și rațional, poate fi mult timp apăsat, însă odată și odată tot își deschide calea și se evidențează prin propria-i putere. Dacă acela care va fi proclamat mai întîi această dreptate va fi recunoscut sau nu, aceasta n’are nici o însemnătate. Moiü arăta mai întîi care a fost PROFESORUL W. OSTWALD