Adevěrul, septembrie 1913 (Anul 26, nr. 8610-8639)

1913-09-26 / nr. 8635

Anul al XXVI-lea No. &60* FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. -h­ada Doamnei, No. 8 Et. I. — Telefon S/4 BIROURILE ZIARULUI* [București, Strada Sărindar No. 11 DIRECTOR POLITIC CONST. MINLE Abonamente cu premiii 4« an .................................................... L.1 30.­.­­••• luni ............. a­n­.« Trei luni...................................................... a­e.«M Pentru străinătate prețul este îndoit TELEFON: Capitala.................No. 1410 „ ....... 34/73 Provincia.................. 14/99 J Străinătatea . . . 12/40 «♦* Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi «i+n 6 Bani Exemplarm Joi 26 Septembrie 1913. Lecția expediției din Bulgaria — Criticile aduse comandamentului, organizărei ar­matei și tratamentului soldaților — -------------—---------------­ 1 Ascultînd frazeologia indignată a unei părți, din fericire redusă, a presei noastre, s’ar putea crede în adevăr că în țara aceasta păturile democratice și presa cea mai răs­­­pîndită nu au pic de patriotism și nici noțiune de ceea ce înseamnă în­ realitate interesele superioare ale țarei și ale apărărei naționale. S'ar părea că o sete bolnavă de scandal și nu dorința de îndrepta­re i­ină pe acei cari își permit a da pe față greșeli ale comanda­mentului militar, lipsuri ale inten­dentei și serviciului sanitar al ar­matei, tratamente inumane fată de soldați. Cel puțin așa ar voi să prezinte cîțiva politiciani erijați în apărători a tot ce e greșată,­­lipsă sau neomenie în armată, încercarea tuturor acelora cari înțeleg ca im­perfecțiunile dovedite în expediția militară din Bulgaria să dispară pe viitor. D. general Averésen, șeful mare­lui stat major, e indignat că se cri­tică comandamentul și lipsurile sa­nitare și de aprovizio­nam­ent. Nu ne preocupă aci polemica dintre d-sa și șeful­­ partidului liberal. Cel mult, pe aceasta o putem regreta, din punct de vedere al moravurilor și politice, și militare, cari tind a se apropia tot mai mult de cele ale... Perului — dar nici o indignare din lume nu va face pe un patriot luminat din zilele noastre să crea­­­dă că lipsurile și erorile în armată trebue să rămînă taine închise cu șoapte peceti. Sintem­, din fericire, după o ac­țiune diplomatică și expediție mi­litară cari ne dau răgazul de a ne face un cit mai larg examen de conștiință în chestiunile politice și sociale și a acorda apărărei națio­nale tot interesul pe „care îl me­rită. . Să fie adevărat că compromit ar­mata și prestigiul țării acei cari : urmăresc ca o viitoare campanie să ne găsească, cu un­ serviciu sani­tar al armatei complect pregătit.­­cu un serviciu de aprovizionare rațional și fund­imînd fără greș, iar față de soldați cu un tratament care să mențină sus entuziasmul ■datoriei către patrie ? . S'o creadă cine o pofti; noi nu o putem crede.­­ Noi avem conștiința că tot aceî ■cari azi recunosc greșelile și lip­surile­ campaniei militare din Bul­garia, tot ci au­ fost aceia cari cînd a fost vorba de a prepara această campanie au știut să trezească în massele active și de rezervă ale armatei spiritul admirabil cu care s'a primit mobilizarea și s’a intrat în campanie. De foarte, de sus nu ,­s'a ascuns sfetnicilor tronului re­cunoașterea că avântul strălucit cu ■ care s’a răspuns decretului de mo­bilizare se datorește în bună parte ■atitudinei pe care a adoptat-o pre­sa politică cea mai răspândită și c­­lipului pe care l-a avut îndemnul ei în păturile știutoare de carte. Cine crede că presa democrată poate utiliza răspîndirea ei numai atunci cînd e vorba de a însufleți massele pentru apărarea țărei și a păstra tăcere cînd e vorba de con­statat o sumă­ de rele ce sînt de îndreptat pe urma experimentărei armatei — acela nu știe să apreci­eze forța și binefacerea acestui in­strument care este presa. ! * í Se compromite apărarea și pres­tigiul tarei făcîndu-se critica rele­lor constatate intr'o campanie ? , Pe urma acestei campanii îndru­mată de o acțiune diplomatică efi­cace, prestigiul tarei a crescut si ■cu el­­ prestigiul armatei. Să fie el atît de șubred nicit să nu poată suporta o analiză ? Și dacă cu toa­te relele, și lipsurile constatate ,■campania s'a făcut în condițiunile știute, oare atunci cînd aceste rele și lipsuri, vor dispare viitoarele campanii s'ar face în condițiuni in­ferioare ori superioare ? !... Adevărat să fie că numai Romî­­nia oferă acest spectacol al criti­celor aduse armatei ? In parlamentul și în presa ger­mană nu se discută și nu se denun­ță rele din armată ? Dar oare Franța nu ne dă în chiar momentul de față cea mai e­­locventă dovadă de ce înseamnă grija de a avea o armată corespun­zătoare sacrificiilor materiale, de timp și de singe, pe cari le face na­țiunea pentru apărarea patriei ? De îndată ce s’au terminat mari­le manevre de toamnă a început una din cele mai aprige critici a lipsurilor constatate. Senatorul Charles Humbert consta­tă într-un articol din „Le Journal“ că e pentru dânsul „o satisfacție pro­fundă și un puternic reconfort de „a vedea numărul și calitatea alia­ților care­­ i vin din toate părțile în „campania ce a întreprins ca să se „dea organizației militare a Fran­ței o vigoare și o soliditate care ,„să justifice realmente încrederea „țărei“. Senatorul Humbert trecea și el printre „detractorii“ armatei, dar de șeapte ani de zile nu încetează a face criticile pe cari azi și le în­sușesc toți acei cari înțeleg ca cel puțin dacă s’a restabilit serviciul de trei ani, apoi și utilajul și in­strucția militară și comandamentul să fie îmbunătățite. însuși președintele republicei, d. Poincaré, nu s’a sfiit să intercaleze în scrisoarea ce a adresat minis­trului de război și după manevrele generale din zilele trecute, obser­­vatiunea că există „posibilitatea de „a ameliora încă instrucția trupe­­lor“, ceea ce implică faptul că a găsit-o insuficientă — și,­deși este Capul Statului, nu a văzut nici o micșorare a prestigiului Franței în constatarea unui neajuns și în sco­pul de a'l face să dispară. Iar senatoru­l Charles Humbert, relevînd observația președintelui republicei, ,scrie : ■ D- Poincaré a dat, de înțeles pe ..cît. putea de lămurit și trebue sil­. ..mulțumim, că omul de trupă nu e „instruit cum ar trebui să fie. Voiîi ..adăuga că nici nu ar putea să fie ..mai bine orice ar face instructorii „săi ?i că fatalmente va fi și mai ..rău anul viitor dorít, anul acesta. ..Vom avea, ne-am înțeles, o ar­­­mată mai numeroasă, dar vom a­­­vea și o armată din ce în ce ma­i puțin instruită. „Spre a instrui o armată trebue „mai întîi­t cadre proporționate cu „efectivele. Or. cadrele noastre nu „încetează de a slăbi și în număr și „în calitate, fiindcă s’a așteptat ani „de zile spre a băga de seamă că o­­„fițeri și subofițeri nu mai au­ mij­­loacele­ de traid , fiindcă chiar după „ce s'a recunoscut, această evidentă, „s’a ezitat de a se spori soldele „fiindcă în sfîrșit nu se voește a le „spori pentru gradele inferioare de „cit cu o parcimonie derizorie". Cit despre comandament, sena­torul francez semnalînd obiecția făcută prin alt ziar — „Le Matin“ — că „manevrele au dovedit slă­biciunea unor anumiți generali“ a căror revocare s’a cerut­ întreabă pe guvern de ce a rămas simple veleități și literă moarta soluțiunea anunțată încă din iunie 1911 de ■ către ministrul de război și comisiei finanțelor din Senat, după care „criza înaltului comandament nece­sită prin gravitatea sa o soluție „repede și că legea va fi imediat a­­­plicată la vreo 15 generali“? Iată cum parlamentarii francezi vorbesc cu guvernul prin presă și de­ la tribună despre apărarea na­țională. Și Franța nu e o lună după o expediție militară care a înco­ronat: o acțiune diplomatică de e­­ficacitatea aceleia care a dat Ro­mâniei situațiunea de azi, d­­e patruzeci și doi de ani după Sedan și în fața aceleeași atmosfere de revanșă și de rivalitate cu învin­gătorul ei de atunci, Emil D. Fagure * Răscoala albaneză­­**­ Essad Pașa Essad Pașa­, eroul de la Scutari, preocupă iar opinia publică euro­peană. S’a vorbit de el în timpul a­­sediului cetăței pe care o apăra, a fost lăudat, și la predarea garnizoa­nei sale și a stîrnit o adevărată pa­nică la răspîndirea zvonului că ar fi pornit cu armata sa să cucerea­scă tronul Albaniei. Citeva luni nu s’a mai vorbit nimic de Essad Pa­șa. Părea că s’a înteles cu guver­nul de la Valona și că a renunțat să pună piedici începuturilor noului stat albanez. In ultimul timp, însă, Essad Pașa, descendent al unei ve­chi familii albaneze, foarte bogat, proprietar a unor întinse domenii din Albania, dar lipsit de cultură, de experiență politică, de autorita­te și de simpatie în noul stat, a por­nit o campanie înverșunată în con­tra guvernului provizoriu. Este vă­dit că Essad Pașa nu a urmărit de­cit să răstoarne cabinetul bătrînului Ismail Kenia] ca să-l moștenească el, fostul pretendent la tron. Essad Pașa s-ar fi mulțumit să prezideze încoronarea viitorului domnitor și să găsească în aceasta o mingi­ere pentru pierderea tronului rîvnit și pe care, se afirma că emisari de­­aî regelui Nichita îi l-ar fi promis cu multă generozitate. Essad Pașa lansase și un program. Cerea per­mutarea capitalei, din Valona la Durazzo. Aceasta, fiindcă în sudul Albaniei Essad Pașa ar putea cu greu găsi vre-un partizan. De la izbucnirea răscoalei albane­ze în Serbia nouă, în care nu are de­sigur nici un amestec, Essad Pa­șa pare a se fi hotărît să renunțe la acțiunea sa contra guvernului pro­­vizor. Țara este în pericol și eroul de la Scutari nu vrea să-și asume răspundere­a unor tulburări interne în aceste momente de grea cumpă­nă. După ce situația normală se va fi restabilit. Essad Pașa va reînce­pe de­sigur lupta contra lui Ismail Kemal, făuritorul Albaniei. M. S. ESSAD PAȘA NAZBA T11 Contagiunea Remaniere! Deși microbii și vibrionii Remani­ere! nu sunt încă studiați nici de Koch nici de d-rul Babeș, subsemna­tul e în măsură a afirma că Rema­nierea, e’o boală ultra-contagioasă, mai rea ca Holera și Ciuma. Dovadă că "a fost destul să se de­clare Remanierea in lotul takist, ca ea să cuprindă și lotul celalt din guvernul de colaborare. Se merge pînă într’acolo încît se anunța că d. Mitică Greceanu, acela care strigă m­ereu la Iași că trebue desfăcută colaborarea ar fi capabil să ia locul d-lui Costică Arion în guvernul de colaborare ! Nimic nu e mai natural decit să devii amicul colaborărei cu condi­ția ca să faci parte din ea ! Pac, grecia poate salva pacea­­** Situațiunea din nou devine peri­culoasă pentru orientul european, deaben eștt din at­­tea grele încer­cări. Greșala Bulgariei de a se fi lăcomit prea mult la pradă, a adus al doilea războiu­ balcanic, a sfîșiat adinc regatul vecin și a dat turci­lor o nouă bărbăție, grație căreea a recăpătat Adrianopolul și o par­te a teritoriului cucerit de către bulgari. De abea pacea ,s’a înche­iat între turci și vecinii lor —­ su­puși­ regelui Ferdinand — și Troica complicatului se ivesc. De o parte Austria a aruncat pe albanezi îm­potriva sârbilor, de altă parte tur­cii, învingători ai bulgarilor, se pare că năzuesc, cu ajutorul acestora, ori cel puțin prin neutralitatea lor binevoitoare, să întoarcă armele și în contra grecilor. E vorba ca che­stia insulelor, nerezolvată nici la Londra, nici la București, să fie repusă în discuțiune. Poarta pre­tinde că o parte, cel puțin, a insu­lelor pe cari Grecia le socotea ca ale­eîe să-i revină înapoi. Dacă Grecia nu cedează, e războiu­, și dacă este războiu­, fără îndoială că vor­ sări și bulgarii să repare ne­dreptatea păcii dela București — și, cine știe, să­­ pună mâna și pe Gavala și pe Salonic! Odată Gre­cia învinsă, Bulgaria se va ocupa de Macedonia bulgară luată de Serbia și — cu ajutorul Austriei — și Serbia poate fi silită la conce­siuni.­­Ceea ce ar reaprinde focul în Orient și ar complica viesparul chestiunei balcanice. Învederat, că în toată această complica­țiune, un ateut puternic,­­pentru toti, pentru ori contra, az­i și i Romînia. Se pu­ne însă întrebarea : dacă noi vom interveni și în ce sens și pe ce caile ? Răspunsul este cu atât mai greu de dat în ipoteza unui conflict turco-grec. * ■Ni se pare că salvarea păcii bal­canice stă, în prima linie, în mîinile Greciei. Ea are tot interesul de a tine pe bulgari în eșec și aceasta nu o poate face decît întelegîndu­­se în chip onorabil cu turcii. Dacă aceștia din urmă devin aliații ei, deci împotriva Bulgariei­, aceasta nu se va putea mișca nici împotri­va ei, nici împotriva Serbiei. In chipul acesta pacea poate fi asigu­rată, fiindcă prieit ar fi de perfide intrigile Austriei, revolta albaneză nu va putea să reziste armatei­ re­gulate sîrbești și grecești. Astfel, Serbia ocupată cu albanezii, nu va putea sări în ajutorul Greciei ata­cată de turci și de bulgari — și nici grecii nu vor putea să coopereze alăturea de aliații lor. împotriva intrigilor austriace. Dacă politica regelui Constantin, față de chestia insulelor, va fi intransigentă, totul pare periclitat și, putem să zicem că suntem­ în ajunul unui al treilea războiu­­v balcanic, în care din nou, roata sorții se va întoarce, și în­vingătorii de e­i pot fi învinși. E învederat că Grecia are mare­le noroc de a avea în capul ei pe Venizellos, dar acest bărbat politic nu-i singur, ci mai trebue de comptat și pe noul rege, care, din ■ceea ce a făcut în Germania, față de Franța­, s-a dovedit că nu-i o in­teligență prea vastă... Grecia —­ dacă va fi în măsură— poate salva de asta-data pacea bal­canică. Va da ea insă această dovadă de cumințenie și de sacrificiu ?.­ H. O. ’ O dispariție misterioasă Inventatorul Și marele fabricant dr. Diesel a dispărut în împrejurări misterioase, pe cînd călătorea spre Manchester spre a lua parte, la o adunare generală a acționarilor săi. Pînă acum nu se știe nimic precis asupra dispariției marelui inventa­tor. Dr. W. DIESEL Consiliul de eri Nici una din chestiile.... iritante interne nu tulburat ședința de ori a consiliului de miniștri, deoarece nici una nu fost adusă in discuție, nici remaniarea, nici raporturile,... cordiale dintre colaboratori. Prin urmare chestiile interne, de partid, răm­în încă pe tapet și nu­ vor fi rezolvate de cit după conce­diul d-lui Maiorescu care nu va du­ra decât cel mult 15 zile. Deocamdată două chestiuni im­portante preocupă guvernul și anu­me contractarea împrumutului și nouăle evenimente din Balcani. Aceste două chestiuni au­ făcut ori obiectul unei discuțiuni de patru ore în consiliul de la d. Maiorescu,­­ încercarea de a ne apropia­ în chestiile financiare de Franța, nu a reușit, împrumutul trebue să se fa­că tot la Berlin, finanța germană o­­ferind condițiuni mai bune. Evenimentele cari se desfășoară acum în Balcani obligă guvernul nostru să întreprindă­­ o nouă acțiu­ne diplomatică spre a impune state­lor balcanice respectarea tratatului de la București. Intervențiunî in acest sens s’au­ și făcut și d. Maiorescu a relatat în ce mod s’aă tăcut. Urmează alte in­­terven­iuni cari se vor decide în consiliul de azi de la palat. A. Rusia intervine pe lingă Grecia "Ambasadorul rus din Constanti­­nopol și ministrul rus la Atena au primit instrucțiuni de la ministerul de externe rus să sfătuiască guver­nul grecesc, în mod amical și nu o­­ficial, să fie mai conciliant. Aceste sfaturi vor fi sprijinite și de celelalte puteri. La Petersburg se speră că acest demers va avea succes. Cu toate acestea, situația e consi­derată tot ca serioasă mai cu sea­mă în urma mobilizării parțiale a Turciei.­ ­♦ Adeveru­­ri __ O idee „Conservatorul" emite aseară i­­deea­ de a se numi în Cadrilater pre­fecți inamovibili, administratori — model cari să serve apoi de pildă și în țara cea veche. E o idee. Poate că organizînd Ca­­drilaterul, să ne organizăm în urmă și pe noi ? Ce ziceți ? ! împrumutul Pare stabilit că ne vom împrumuta tot la Berlin. ....Cînd începi prin­­ a­ împrumuta un Hohenzollern, împrumuți și res­tul dela Berlin ! ! Congresul La 6 Octombrie se va ține congre­sul liberal. La 15 Octombrie va fi uitat că s’a ținut ! Rigoletto CHESTIA ZILEI Circul european (după „Jugendi") Al cui e acum rindul ?!­ ­egrete nostime Teatro rommeso Se pare că cei cari priveau ne­încrezători și sceptici posibilitatea unui împrumut român în Franța, au avut dreptate. Ultimele telegrame din străinătate și știrile cari au transpirat pînă acum din cercurile oficiale, lasă să se întrevadă destul de străveziu că împrumutul de trei sau cinci sute de milioane nu se va mai încheia pe piața franceză, ci că vom fi siliți încă odată să ne în­chinăm băncilor germane și să adă­­ugăm o nouă verigă la greul lanț de robie economică întins între pi­cioarele și mîinele noastre și lăzile de fier din Berlin. Inregistrînd faptul aproape împli­nit nu putem să nu arătăm îndea­juns tristeța speranțelor așa de dul­ce mîngîiate și așa de repede risi­pite, și nu putem îndestul regreta curioasa atitudine a politicei france­ze care pentru a doua oară avînd putința să se apropie de noi, se de­părtează și pare că ne împinge în­­tr’adins în brațele nemților. Afacerea Halder nu e uitată încă. Ne aducem cu toții aminte cum a­­tunci sora noastră latină a încer­cat să ne umilească și să ne nedrep­tățească. Astăzi, profiting de curen­tul obștesc de la noi, ostil triplei a­­lianțe. Franța ar fi putut ușor să re­pare greșeala de odinioară și să ne întindă în condiții mai bune mîna de ajutor cu care Germania s’a gră­bit s’apuce mîna noastră. Și e cu atît mai ciudată politica Franței cu cit dacă băncile de la Berlin ne-au­ putut ușura condițiile împrumutu­lui, e pentru că ele ne împrumută tot cu bani franțuzești. Iițăleagă cine poate socoteala aceasta, Ger­mania împrumutând banii economiei franceze, cu 3, cu 3 jum. sau cu 4 la sută, și trecindu-ni-i nouă cu 4 jum. și 5 la sută, Germania asigu­­rîndu-și mai departe dominația ei financiară asupra Romîniei, cu ba­nii francezi, pe cînd Franța preferă mai bine să aibă relații cu noi nu­mai prin intermediul Germaniei, de­cît să­ ne facă concesiile ușoare pe cari le-a făcut de mult acesteia din urmă. Admirînd o asemenea politică, a­­­­ emt o­ singură mîngîiere. De data asta cel­ puțin nu se va putea spu­ne că e vina noastră și că n’am fă­cut tot ce ne stătea în putință ca să ne apropiem de Franța. Dacă n’am reușit nu va fi, în nici un caz, vina noastrră. N. L. Sîmbita 28 Septem­­bre reapare Herul „Rampa“ în Ungaria , — Ciucureasca și Iancu Brezeanu la Alba-Iulia — Grație unei concesiuni obținute cu­’ multă trudă din partea guvernului­ maghiar, artistul Victor Antonescul­ cu trupa sa pleacă mîine, Joi, în Ar­deal pentru 52 de reprezentatiuni tea­trale ce urmează să dea publicului­ romînesc din Ungaria, atît de dornic și de setos de adevărata artă româ­nească. De­sigur, acest eveniment artistic este așteptat cu o nespusă bucurie de frații noștri de dincolo, cam­ de a­­proape 20 de ani, exceptînd apostola­­­tul din ultimii ani al d-nei și d-lui Zaharia Bîrsan, ambii originari din­ părțile Brașovului, nu au mai avut putința, din cauza prigonirilor dicta­te de șovinismul unguresc, să asculte o trupă de teatru din regaltul Romî­­niei. * De la Pascali, Mik­e și Petculescu, nici un artist, supus român, n’a mai putut desmorți sufletul romînesc de peste Carpați căci așa era ordin de la Budapesta ! A trebuit să vină lar cîrma statului vecin teribilul conte Tisza István, pentru ca tot propovă­duind și afișînd dorința­­ de a se îm­păca cu romînii, să dea el cel puțin proba unui spirit mai tolerant, acor­­­dînd artistului nostru Victor Anto­­­nescu dreptul de a da în fiecare an­ un număr de reprezentațiuni teatra­le în diferite orașe romînești din Un­garia. Este lucru netăgăduit că a­­­cest început de toleranță din partea­ guvernului unguresc pentru cultura­ rominească, a făcut o bună impresie­ în toate cercurile romînești, lăsînd­ chiar să se creadă că odată cîștigat acest început greu, frații noștri de­ dincolo vor mai obține și alte conce­siuni pe domeniul culturei lor națio­nale. Vom trăi și vom vedea la ce­ grad s’a urcat, în urma ultimelor e­­venimente din Balcani, cumințenia bărbaților politici din Ungaria ! . Cum am spus mai sus, publicul ro­mînesc din Ardeal și Ungaria aș­­­teaptă cu o vie emoție și bucurie so­sirea trupei de artiști a d-lui V. An­­­tonescu, care își va începe seria de reprezentațiuni Sîmbăta viitoare la­ Alba-Iulia cu Năpasta regretatului, maestru Caragiale. Astfel se va înde­­­plini un mare și îndelung așteptat vis al fraților noștri : acela de ai auzi și cunoaște: comorile artistice ale poporului nostru din gura celor­ mai reputați artiști ai Teatrului N’a­­­țional din București.­­ Cînd s’au hotărît să ia parte la a­­­cest pelerinaj artistic temperamente­ și talente extraordinare ca d-na Ma­­­ria­­ Ciucurescu și Iancu Brezeanu, nerăbdarea și emoția de cari sînt, cuprinși frații, noștri, sunt ușor­­ de explicat. In general, de altfel, trupa,­ care se compune din 12 artiști, prose­­ dă elemente foarte bune și sub di­rec­­ția înțeleaptă a d-lui V. Antonescu, nu ne îndoim că ea va merge din triumf în triumf. Va fi triumful artei și al graiului romînesc. In ce privește pe artiștii cari par­­­ticipă la această mare operă cultu­rală, sîntem convinși că pe lîngă­ laurii cu cari își vor acoperi frunțile, vor aduce în inimile lor ridicate im­presii atît de puternice despre ne­­ NOTE DIN CONSTA NT1N0P0L După pacea cu bulgarii de ARGENTINA D. C.—MONTEORU -------------**------------­ După pacea de la București, du­pă iscălirea la Constantinopol, a preliminărilor păcei cu bulgarii, în Balcani, cel puțin­ în Turcia, satis­făcută că a reocupat ceea ce cre­dea pierdut, ai crede că simți efec­tele liniștei. Peste sărăcia ce a fost gata să deslănțuiască și o răscoală, a venit succesul împrumutului de 500 mi­lioane. Tot motive să vezi mulțumi­­­re în popor, activitate cuminte prin ministerele încărcate de atîta pro­gram de reforme, de datoria de a repara atîtea spărturi și făgașe cro­ite în viața și gospodăria țărei de ghiulelele și roțile­­ de tun. Prima speranță ce dă încheierea unei păci, e că se vor înlătura pla­nurile, cît de glorioase, și orice a­­parat soldățesc­­, căci mîndrie răz­boinlică, amsieala de iombițe ș i ter­be, sînt de­sigur sărbătoare pentru sufletul unui popor, însă sărbătoa­rea prea lungă, și mai ales sărbă­toarea fără rost în calendarul ju­decatei, obosește națiunea care mai are și corp fizic, cu toate exigențele stomacului, mai insubordonabile de­cît orice ideal. In loc de a răsufla de ușurare în urma atîtor tratate și iscălituri, cu grijă se întreabă toți ce scop ur­mărește recrutarea pe capete ce dă loc la desfășurare de poliție, la vî­­nnători pînă pe acoperișurile caselor și face pe­­ de altă parte averea celor care închid ochii la­­ îmbarcări de familii întregi, expatriate subit, smulse din loc cu toate firile inte­reselor rupte, numai ca să-și sca­pe un membru, dar,­­ de sigu­ranța groaznică de a nu se mai în­­toarce acasă odată puși în camara­derie cu fioroșii kurzi, în bătaia de pușcă a fanteziștilor bașibuzuci, că­ror atât de mult se iartă și mai mult se asvîrle în spinare, cînd fa­­nn­altismul trupelor, neînfrînat de ofi­țeri, dă desmințire frumoaselor pro­­clamațiuni constituționale, la care anatoliții își rezervă să aplice ștam­pila lor specială, fie în­ front de lup­tă, la primele împușcături de la Mustafa-Pașa și Kirkilise, fie în marșul de reocupare, pe­­ drumul A­­drianopolului, în desăvîrșirea celor ce-a­i început bulgarii. .. * * Amintirea fierului ce-a produs aci vestea de prin Octombrie trecut, despre căderea pe cîmpu­l de răz­boiț­, fără excepție,­a creștinilor purtând uniforma otomană, onora­tă de gloanțe turcești mai înaintea celor bulgare, explică cu prisos la­șitatea de care e cuprinsă acum massa, veșnic străină, chemată să­­și servească o patrie care i zu­grăvește cu un mormînt sigur, ia­ră epitaf consolator, și cu răsplata pusă în ignobila numire de „civie". Cei cari nu pot pleca —­ orașul a rămas pustiu de tineretul muncitor și nevoiaș — își pun pielea în sa­­rămtură și plătesc cele patruzeci li­re, compromis acordat de Turcia fiilor cari se lipsesc să-i cunoască cazărmile sau gloria, să-și dea via­ța pentru dînsa sub cuțitul unui, așa zis, frate. De aci svonul că lipsit de finanțe­­— milioanele nu urmează așa repede iscăliturilor de la Paris —­ guvernul a găsit un bancher mai la îndemînă în ghiaurii chemați sub arme. Presupunerea unei eventuale de­mobilizări, urmînd păcei definitive cu Bulgaria, înlocuirea soldaților o­­bosiți cu încorporarea contingente­lor norii, e spulberată de încărca­rea vapoarelor cu trupele acestea și plecarea lor pentru destinații ne­cunoscute; de misterul cu care se învâlnește o mișcare ce nu scapă totuși vederea; de manifestațiunile ostile Greciei: întreruperea con­vorbirilor ce­ au mers de minune, pînă la un timp, și acum contra­mandarea voiagiului diplomatic al lui Reșid pașa la Atena; de bănuia­la că zvonul unirea Serbiei, Munte­­negrului și Greciei cu Roru­mia, dă m­ași pe din afară. Și cînd se vorbește de autonomia Salonicului și Cavaler, prin atotpu­ternicia turco-bulgară, de neliniștea Albaniei și de adevăratul războiu ce-au încins arnăuții cu vecinii, de felul, cum balcanicii se potolesc tot mîrîind și arătîndu-șî colții, se agi­tă imaginea celor cari dela distan­ță nemulțumiți de rezultat, atîtă me­­reu­ cu pietricele zvîrlite pe furiș în rănile pieilor hartanite a proș­tilor, cari­ se fac jocul.­­. . a. A­­ . * Dacă bulgarii au plecat, fruntea atît de lesne la exigențele Turciei, numai și numai s’o îndulcească și să’și poată face din ea un aliat con­tra Greciei, nu poți găsi în diplo­mația de la Sofia decit surplusul is­cusinței luat din necesarul guver­nului turc, care s’ar preta la ac­țiunea ca să rămînă... cu degetele fripte scoțînd castanele pentru Bul­garia. * Dacă aceasta reușește, sub îmbol­diți dela nord, să ia porturile din mîinile anglo-franco-grecilor, uită .’Ct fost și CSIC ■ drumul Austriei la mare, jalonat de mult cu colonia comercială stabili­tă acolo? Dacă albanezii ocupă Tuzi, trec granițele sîrbe,­­măcelăresc, jefu­­esc, încingînd al treilea incendiu, și se ceartă pe propria lor guverna­re, nu văd, ei, pacificatorii, cari i-au învrăjbit de după ușă, bucuroși să le intre în casă cu mină de ajutor ca să împartă nuca judecătorește, într’o țară proaspătă, neorganiza­tă, cu granițe încă informe ? Nu­­ al treilea războiu­ balcanic s’a aprins, nici ultimul se va stinge. A­­tît cît cei din jurul nenorociților cari se sfîșie, nu se vor sătura1 cu îmbucătura ce-au. ochii, toate păci­­le, toate tratatele vor fi acte­­ de comedie ridiculă, în comedia deplo­rabilă a înțelegerilor europene. Descurajarea e mare printre acei cari așteptau ceva de la ultimele is­călituri din Constantinopol, fie în in­teresul lor personal, fie în interesul general al țarei. . De altfel intrigile interne schi­țează de pe acum reluarea luptelor de partid a celor cari au­ depus ar­mele cu prilejul Adrianopolului, ca să reînceapă cu mai mulți inv­ic­șunare cînd închiderea teatrului li­­­ric al naționalismului și onoarei mi­litare va­­ permite ridicarea corti­nei pe scena dramatică a marșuri­­lor și păruelilor familiale. „Nu da, Doamne, om­ului cît poa­te să rabde!“ și e desigur strigătul ■ produs de uimirea dureroasă de a nu găsi în suferință, după fiece ur­cuș de m­uncel, culmea după care să se întindă platoul de odihnă.­­ Balcanicii sînt încă șî mereu în­ suișul greu­ al piscului, în vîrfuri. cărui se opintesc umbrele uriașilor, prăvălindu-se în cale stîncile și mî­nîndu-le potecile! Cu decepția ce’ți dă o opera ne- ‘ reușită, atunci azi la o parte cu i­­ronie îmbucurătoarea pace, și pri­vind spre orizontul din nou întu­necat de fum, de fulgere și de scîntei primejdioase, turcește ghe­muit la pămînt, simți cerul de Plumb apăsîndu-te pe umeri cu tot nenorocul soartei implacabile a o­­­rientului fatalist. Argentina D. C.-Mșni teoriî 1

Next