Adevěrul, decembrie 1913 (Anul 26, nr. 8701-8729)
1913-12-08 / nr. 8708
Anul a XXVI-lea No. 8708 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp.$tr. Karageorgevzet, No. 9 Et. S.—Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI, No. 11, București Strada Sărindar No. 115 Bani Exemplarul DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abon «mente cu premii. y»»“ ............................................................... Lai 20. .................................................. . o. .//TV«, reiista străinătate prețul este îndoit. telefon. Capitala..................No. 14/10 -1S'* * L. .r '.'.AŐ' ff* • .•••••••Provincia................... 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40 «♦» Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi «♦» Duminică 8 Decembrie 1913 Viitorul ! Nu vor să vorbesc de ziarul Viitorul. El nu mă interesează—fiindcă ■ dacă o scară — vorba cîntecului lui Dermiez, ca să fie scară trebue să laibă trepte, tot astfel un ziar ca să se numească ziar — trebue să aibă cel puțin... cetitori. Oricînd acest ■ element indispensabil, nu există, ziarul nu există și de ce m’așî ocupa de neant? Cel mult, dacă are cineva dreptul să se ocupe și preocupe— sunt Cei trei frați, cari sunt nevoiți a rupe din beneficiile „afacerilor" lor particulare — cste ceva, cu mai puțin, pentru a nu lăsa să moară aceea ce în chip metaforic numesc iei, „ziarul partidului". • • • Í Dar nu e vorba de Viitorul... ci de viitorul — cu v mic, de viitorul politic al celor două partide de colaborare cînd Omul de la Rătești, va da iamna, ca și lupul — în oile țării Romînești? Nu ne interesează viitorul partidului conservator. In adevăr — ce va deveni acest partid? Partidul neexistînd propriu zis—șefii lui vor trăi foarte bine în consiliul de administrație al multiplelor și variatelor „afaceri" liberale, vor juca pocker la clubul agricol, vor petrece iarna la Nissa, vara la St. Moritz, vor vinde moșiile cît mai scump, Speculînd asupra expropriere!' și vor aștepta ca guvernul Dinastiei să scadă de la sine — ca toate guvernele — ca să aspire din nou la moștenire. E un partid comod, partidul conservator, fiindcă aproape nu posedă oameni de luptă, și cînd are cîte unul, ca d. Filipescu, acesta nu poate face multă treabă, fiindcă nu are partid și apoi — fiindcă nu se mai găsesc nebuni, cari să se încreadă în steaua d-sale... D. Maiorescu, care a fost filosof — a rămas cu această meteahnă. D-sa își va regula hîrtiile, își va isprăvi lucrările pe cari le proectează și se va gîndi cu groază și la șefia pe care n’a solicitat-o și de mare desigur are oroare și la reîntorcerea la guvern, ce desigur nu tentează de loc, dar de loc... • • • Ce vo1 deveni însă d- Take Ionescu și partidul său? Iată o problemă palpitantă. Zicem palpitantă, fiindcă nimeni nu poate concepe politica romînească fără d. Take Ionescu și pe Id. Take Ionescu fără de politică. Ce va deveni d-sa, după ruperea colaborării și intrarea în opoziție? Nu i se va putea pune în fruntea partidelor și crea un partid democratic. Aceasta în prima linie, fiindcă liberalii i-au luat-o înainte, cel puțin cu un program cu fond reacționar dar cu aparențe democratice ba chiar și revoluționare. Nu vorbim de cum se va realiza programul, dar de exteriorul lui. Pe lingă aceasta, și-a distrus și partidul, prin o politică greșită și i-a tăiat aripele’, putința de-a se avînta spre o politică nouă, așa cum ar fi putut’o face înziua cînd l’a înființat. D. Take Ionescu, nu va intra iară de îndoială în gaură de șarpe.Se va agita, va fi cineva, după cum în adevăr, este—o personalitate strălucită. Care-î va fi însă linia de conduită, care-î va fi directiva? Iată o cessiune,la care este greu de răspuns. — Totuși — dacă se menține în linia de conduită a noului său program — identic aproape cu acela al liberalilor — chiar cu toate greșelile și insuficiența lui — atunci rolul îi va fi șters, căci nu va face decit să țină tsonul Celor trei frați. Nu va aduce probabil nici o notă nouă esențială în discuțiune —■ și chiar dacă va face părere aparte, nu va fi în stare să alcătuiască un curent nou și să se împotrivească soluțiilor reacționare — ale partidului liberal — pe care în principiu le admite și d-sa. • • • Așa fiind, dominatumea viitoare liberală va fi concretizată prin atotputernicia reacționară și jefuitoare a Celor trei frați, prin indolență quasi-otomană a partidului conservator și prin un fel de complezentă politică a d-lui Take Ionescu, care va friza poate chiar complicitatea. Și cu altă lăture a acestui spectacol trist—și dintr’o parte și din alta a partidului conservator, în opoziție, urmînd lupta surdă dela șefie, lupta de-ași asigura, față de rege, viitorul guvern, cînd regimul brătienist, va cădea ea de obicei în singe și în noroi... E trist și urît viitorul care se va desfășura înaintea ochilor noștri. Va fi lipsit și de lupte frumoase și de înfăptuiri de idealuri, și de ridicări de oameni și individualități. Iluziunile cari mai sunt — crîmpeeie de iluziune—se vor pierde, marazinul ne va cuprinde, vom suisa de tot și de toate, vom specula totul, ne vom acomoda cu oriși ce stare de lucruri — noi personal ne vom acomoda bine, fără să v.7 gîndim la viitor, căci după tioî potopul, este lozinca tuturor acelora cari joaca nebunește cancanul, pe vulcanul care fumează și clocotește în lăuntru... • 6 • Iată ce vedem noi înaintea noastră, iată la ce ne așteptăm — ba încă mai mult — ne așteptăm la vremuri grele pentru democrație și pentru presă, căci și de data aceasta noi vom fi singurii cari ne vom face datoria, singurii—care—ne și pentru amorul platonic al artei — vom protesta și ne vom război, apărînd steagul Democrației și combătînd cu ultima energie pe Cei trei frați pungași și asasini! Const. Mit de Discuția dela Senat Dificultățile politicei externe Nu sînt de părere că în toate cazurile a critica e mai ușor decit a face, dar nu politica externă de Sigurda. Discuțiunea dela Senat asupra politicei externe a dovedit-o încă odată. A reieșit aceasta din cuvîntarea d-lui Maiorescu care a apărat politica externă a guvernului de colaborare, a reieșit mai ales din cuvîntarea d-lui Take Ionescu care fusese atacat și personal nu numai pentru politica pentru care este solidar cu toți colegii săi din cabinet, dar și pentru oarecare manifestațiuni politice ale d-sale, cum a fost de pildă discursul de la Caracal, în jurul căruia s’a făcut atîta caz. " O învățătură trebuie "dedusă din discuția de la Senat. — anume: să fim foarte cumpătați în critica politicei externe ce fac oamenii cu răspundere. Căci trebuie o mare doză de suficientă să crezi că cei cari stau la cîrmă și dispun de alte izvoare de informațiuni și deci de alte criterii de apreciere decit zise simplu cetitor de ziare străine. Sau nici măcar de acestea, nu au atîta putere de judecată‘'cu tine ! D. Take Ionescu a arătat că în momentul cînd rostea discursul său la Caracal, avea de zece zile în buzunar oferta formală a d-lui Venizelos, pentru o alianță împotriva Bulgariei. Și în ce privește faimoasa chestiune a sosirei trenului Romîniei, cum nu era să fie informați de venirea lui conducătorii politicei noastre externe,cînd scriitorul acestor rînduri, un umil ziarist, fusese avizat de sosirea lui încă din Decembrie 1912, cind avînd onoarea de a fi primit de contele Berchtold acesta i-a putut spune că desfacerea blocului Balcanic în momentul cînd se va discuta împărțirea prăzen e inevitabilă întotdeauna bărbații de stat cari au avut răspunderea politicei externe s’a și plîns de ușurința cu care vocile din public și politicanii îșî permit să-i judece și să creadă că nimeni ca drnstion «fie să facă si sa dreagă cînd e vorba de afacerile străine ale statului. Kiderlen Waechter care desigur n’a fost un amărît în viată, era totuși amărît în acest punct. Cu paisprezece zile înaintea morții sale, el a trecut în albumul unei familii amice, următoarele versuri : „Der Arzt, Jurist und Diplomat „Erlernt sein bacii von frueh bis spat — „Doch was er lern und schaffe — „Es weiss es besser jeder L....aie“. ^Citi din cei cari cereau mereu războiul, nu ar fi dezitat mai mult încă decît guvernul dacă știau că pripindu-l ne-am fi găsit în fata blocului balcanic și a Rusiei? In critica d-sale retrospectivă chiar d. Ionel Brătianu a crezut sa poată imputa guvernului că de ce n’a trecut peste amenințarea destul de categorică a Rusiei! De ce n’ar spune-o alții mai puțin chemați? Și totuși, chiar dacă ai fi contat numai una sa sută că Rusia și-ar fi îndeplinit amenințarea, puteai lua răspunderea chiar și a acestui grozav, risc ?, -v R. NAZBATII SUCCESUL DE LA FAUREI In urma discursului din Senat al șefului democraților foaia d-luî Filipescu are calificarea așteptată: „Balivernele d-lui Take Ionescu“. Taman aceasta e impresia pe care a făcut'o acest discurs asupra acelor cari l’au ascultat și taman aceiaș impresie o va produce asupra acelor cari îl vor citi! Ceea ce va rămîne în Istorie e părerea d-lui Filipescu asupra „Rușine dela Caracal“ și singurul succes va fi acela al d-lui Filipescu, obținut la Făurei și pe care d-sa îl va semna, ca să zicem așa, P. M. — adică ..... Proprio Manu, Pac. O anchetă interesantă Evenimentele petrecute în lunile din urmă au adus schimbări fundamentale în viața statelor balcanice și au deschis în fața acestora perspective cu totul nouă. Tot soiul de probleme de ordin cultural, politic, economic și social se pun fiecăruia din aceste state, și atârna de răspunsul ce li se va da, viitoarea dezvoltare a peninsulei balcanice. Firește, sintem încă în perioada de așezare a erei nouă, începută cu pacea de la București. Dar tendințele și orientările cele nouă își fac drum de pe acum, și cunoașterea lor este pentru toți de un interes capital. Iată de ce ni s’a părut bine venită ancheta orînduită de d. Oscar Iaszi, directorul importantei reviste de științe sociale „Huszadek Század“ (Secolul XX) ce apare în Budapesta. Această revistă a trimis tuturor oamenilor reprezentativi ai popoarelor balcanice un chestionar, cerîndu-le părerea asupra problemei balcanice în general și asupra relațiilor statelor respective cu Ungaria în special. Ar fi de dorit ca romînii să răspundă în număr cît mai mare la această anchetă. Aceasta nu numai dintr’um motiv de ordin general, acela al Cunoaștere problemei balcanice, ci mai ales dintr’unul special național. Sînt în chestionar întrebări referitoare la mijloacele prin cari s’ar putea ajunge la o apropiere mai strînsă între țara noastră și Ungaria. Iată un prilej bine venit prin urmare, de a lămuri opinia publică maghiară, asupra problemei naționalităților, privită din punctul nostru de vedere. Să sperăm că toți aceia cărora li s’a trimis chestionarul nu vor scăpa un asemenea prilej de a aduce un real serviciu cauzei naționale, răspunzînd cît mai curînd la această interesantă anchetă. JKste fei“ Nestor A doua zi după ce cîțîva studenți cari usurpă numele studențimei întregi, spărseseră cu pietre și bite, întrunirea socialistă din Iașî, d. Iorga le-a trimes o scrisoare de condoleanță, nu pentru actul reacționar și necivilizat ce comiseseră, ci pentru că se aleseseră și el cu cîte ceva din bătaia ce provocaseră. „Viitorul“ a mers mai departe. Dezaprobînd chipurile brutalitățile studenților în chestie, declară totuși că eî sînt nădejdea țarei. Dacă erî ar fi într’adevăr nădejdea țăreî, apoi, cu durere o spunem, tristă ar fi această nădejde, și pe cît de tristă pe atît de slabă ! Studenții sînt nădejdea țăreî, dar nu studenții cari se duc cu pietre și bite să turbure întrunirile celor de altă părere și cu forța brutală să sugrume libertatea cea mai esențială studiului, libertatea gîndirea și a cuvîntului. Nu, acești studenți mi sînt, din fericire, nădejdea țărei! Nădejdea acesteia este în numărul acela mare de tineri, cari îșî petrec vremea prin spitale, prin laboratori și biblioteci, cari cu capul plecat peste cărțile în cari sunt închise rezultatele cercetărilor seculare, caută arși de adevăr, să se adape la izvorul răcoros și reconfortant al științei ; caută în comerțul cu marii cugetători din toate vremile și neamurile să-și cultive sufletul, să -și întărească inima împotriva ispitelor negre și să umble pe calea luminoasă a binelui, a dragostei care mută munți și care înalță popoare. Iată unde î nădejdea țărei începuturile ridicărei acestei țări își au rădăcina în marile revoluțiuni liberale cari au zguduit Europa în tot timpul primei jumătăți a secolului al nouăsprezecelea și numai din libertate, din triumful desăvîrșit al ideilor liberale și democrate, adică ale ideilor la temelia cărora e dragostea, poate e și desăvârșirea visului național romînesc ! Cine lucrează altfel,, poate crede ce-o vrei, face însă un rău imens fărel și națiune!. Br. Premiul Nobel pentru pace Senatorul belgian Henri La Fontaine, vechiu pacifist, a obținut premiul pentru pace. Comitetul Nobel a împărțit acest premiu între senatorul Elihu Root fost ministru de externe al Statelor Unite și Henri La Fontaine care, de mulți ani și cu mult talent și convingere, a răspîndit ideea păcei. Scriitor de seamă, Henri La Fontaine a închinat mișcărei pacifiste mai multe lucrări între care: Bibliografia păcei și arbitrajul internațional“, „Istoria documentară a arbitrajului internațional“, etc. Uniunea interparlamentară și biroul central pentru pace din Berna, îi datoresc avîntul și autoritatea pe cari le-au luat in timpul din urmă. Membru al diferitelor asociatiuni pacifiste, Henri La Fontaine a fost pretutindeni apostolul ideilor sale de pace ,și comitetul premiului Nobel n’a făcut alegere mai bună ca aceea făcută în persoana senatorului belgian care și-a consacrat talentul și munca ideii mari a păcei. HENRI LA FONTAINE Monumentul lui Columb La intrarea canalului de Panama a fost așezat un impozant monument al lui Christopher Columb. Adeverim Un sîmbre D. Filipescu vede în reformele liberalilor sîmburele care ar putea face să răsară în jurul sau ceva „agrarienî“.... Se vede că societatea agrară n’a adus destul ghinion lui conu Petrádhel! Definiție Ieșind erî deja Concertul dirijat de Siegfried Wagner, un asistent mi-a spus: — Definește-mi pe Siegfried Wagner. — I-am răspuns: —Un fel de Ionel Brătianu! Explicații Mare emoție—și cu drept cuvînt— între artistele Teatrului Național. Fostul director al Teatrului se acuză de „sacrificii nepermise“ în ce privește efectuarea toaletelor. E vorba ca fostul director să fie poftit să se explice!! Rigoletto Două măsuri Pe cindi ziariștii Millian și Teodorescu zăceau la închisoarea militară, suferind un regim din cale afară de aspru, consiliul de războiu al corpului II de armată, judeca un nou proces militar, acela al locotenentului Darie Alexandru, acuzat de două fapte : bătaia inferiorului și insubordonată față de superior. Consiliul a achitat pe acuzat. Desigur că am fi trecut peste această sentință ca asupra atîtor altor sentințe militare, dacă ea nu s’ar fi produs în împrejurări cu totul speciale. Consiliul de război îi găsește cu cale să achite pe un ofițer acuzat de bătaia interiorului, abia cîteva zile după ce osîndise cu atâta aSsprime pe niște ziariști cari în calitate de ziariști, au denunțat purtarea unor ofițeri bătăuși. . Interesant e faptul că, lui Millian de pildă, i s’a făcut o vină din aceea că nu s’a mulțumit să raporteze pe ofițerii bătăuși ci i-a dat la gazetă. Pe de altă parte însă, cînd un asemenea ofițer este raportat și dat judecatei pentru bătaia interiorului, consiliul îl achită. Și să se noteze că în cazul special locotenentul Darie a fost dat în judecată de însuși colonelul său, față de care a comis și o insubordonanță ! Tradusă într’un limbaj mai expresiv, atitudinea aceasta a consiliului de războiă sună cam așa : — Bateți, băeți cît puteți. Dacă cineva vă dă la gazetă, noi îl pedepsim. Iar dacă vreun superior vă da în judecată, vă achităm ! Nu ne îndoim că ofițerii cu aptitudini de bătăuși vor tine socoteală de această încurajare directă din partea consiliului de războiu. Rob. —■ ■ —....................* Fapte și observații .....1 .tm Urita Im-Evadarea lui Goliescn.- S ° ST ■v... -IIIIH.IIT nuntelc asupra „evadărei lui Goliescn“. Un ofițer osîndit pentru spionagiu nu e desigur un personagiu simpatic și vrednic de interes, mai cu seama cînd lumea crede în vinovăția sa. Aceasta nu însemnează însă că totul a permis față de un asemenea nenorocit. Narațiunile făcute asupra așa zisei „evadări“ a lui Goliescu arată că nici măcar ideea evadărei nu a fost concepută, sau cel puțin nu a fost pusă în practică de Goliescu, ci totul a fost o înscenare, spre a se cerceta „dacă Goliescu are intenții de evadare“ !... Psihologi mai sînt și domnii aceștia cari au a face cu suflete atît de anormale ca osînditiî !... Era nevoit să se facă descoperirea dacă un osîndit ca Goliescu vrea să evadeze ? Și admițînd că s’au manifestat din partea intențiunî cari aveau nevoi de controlare, se poate îngădui un mijloc de controlare în felul aceluia care s'a întrebuințat ? Se află că mama osînditului ar fi adus acestuia o sumă de bapî și atuncî se pune la cale farsa ca gardienii să ia o bună parte din ea, vreo 2001) tot se simulează o evadare cu ajutorul unui sac și se dă imediat pe față „intenția“ de evadare. Dar sugerarea și concursul dat cru itivita autoritate în drept este mai mult chiar decit o complicitate. Cae osîndit nu ar manifesta intenția de a „evada“, cînd se pun la cale asemenea farse de foarte prost gust. In urma acestei farse, am citit că Joliescu a fost pus în lanțuri, puiticul zărindu-i intr’o gară l’a huituit — căcî publicul huiduește pînă -i la teatru pe trădătorii din melodrame !... Mie îmi vine să huiduesc mai mult pe maeștrii inscenatori ai unor asemenea farse din care se desprinde nainte de toate, ideea de țî batooc de nenorocirea, fie și a celui mai pervers criminal. Un asemenea sentiment e odios și tu trebue să fie afișat de acei însărcinați cu conducerea caselor de lorecție. E. D. F. CHESTIA ZILEI COLABORAREA He toachoz pas, il est brisé.. (Solly Prudhomme) Primul-Ministru: Take dragă, sa nu ne mai atingem de el, eu e sparți! Perfidie Austriaca de THEODOR RĂȘCANU Opinia. ..publică romînească nu se mai îmioește azi de perfidia politicei austriaca fată de noi. Și cine se mai încrede încă în bunele intenții ale Austriei, cine este, destul de naiv ca să-și închipue că ne putem aștepta la ceva bun de la eterogena noastră vecină, se înșeală amar. Exemple avem destule. Astă vară pe cînd Austria se prefăcea că ne susține interesele, cocheta peste capul nostru cu Bulgaria. Deși interesată să ne aibă de partea ei, avînd nevoe de prietenia noastră, ea totuși cultiva din răsputeri și pe ascuns, prietenia Bulgariei. Și totodată ne mai și ațîța pe unii contra celorlalți „Divide et impera“ este principiul diplomației austriace- Intriga, înșelătoria, perfidia și lașitatea este caracteristica acelei diplomații. Așa la 1777 prin înșelătorie, a escamotat Austria, frumoasa provincie a Bucovinei, imperiului turcesc. Escamotare pe spinarea romînilor. Din lașitate a părăsit pe bulgari — cînd noi eram la porțile Sofiei — după ce i-a dus pînă la marginea prăpastiei. Prin intrigi a enervat pe sîrbi cînd a pus la cale afacerea Prohaska-Azi Austria și-a înstrăinat simpatia și încrederea popoarelor. Contele Mihai Karolyi a constatat acest fapt în critică adresată politicei contelui Berchtold. A fost pentru ministrul austro-ungar, un adevărat rechizitoriu. Azi Austria a ajuns să facă curte sîrblor și romînilor spre a le recîștiga prietenia de care are nevoe, a spus contele Karolyi-Este vădit că Austria — dîndu-șî seamă cît poate valora la un moment dat o desfășurare de forțe romînești —caută să ne atragă în brațele ei „dulci”. Numirea contelui Otokar Czernin, ca ministru la București, are acest scop. Dar, dacă pe iată Austria iarăși ne face curte, în ascuns lucrează la distrugerea neamului românesc dat pradă ungurilor în Transilvania, dat pradă rutenilor în Bucovina Și pe când Austria se silește sa ne recapete încrederea face fapte care sînt de natură să ne-o înstrăineze pentru totdeauna. Am avut atîtea triste dovezi de sinceritatea cl incit azi nu ne mai prinde. Trebue să se știe în Romînia căsingurul popor din monarhie care nu este iubit de loc, nici stimat, ci dimpotrivă urît și persecutat cu înverșunare, este cel romînesc. Intrățirea romîno-maghiară în Ardeal este o manoperă politică al contelui Ștefan Tisza. Este o cursă, ce li se întinde romînilor, dar în care ei se vor feri de a cădea, căci au experiența necesară căpătată în lupta lor seculară de împotrivire ungurimea. Iredentismul român, de pe urma evenimentelor Balcanice a început să înfioreze romînimea. „Gazeta Transilvaniei“ a vorbit în Septembrie despre autonomie. Contele Tisza a grăbit tratativele de împăcare. Dar era, iată ca se confiscă un ziar care a publicat poezia d-lui Zaharia Bîrsan : „Ca mine va bate ceasul“. Și dacă autorul ei trăia în monarhie desigur acum ar sta la pușcărie. Un lucru este sigur- A început peste munți să le fie frică de noi-In Bucovina am avut alt fenomen simptomatic, alt exemplu de perfidie austriacă , cazul Monastirski. Acolo elementul românesc luptă cu rutenii cari sunt susținuți de Viena. Dăunăzi, deputatul rutean Piku*liak a publicat în ziarul „Reichspost“ organul clericalilor din Viena un articol, în care susține punctul de vedere rutean în chestia bisericească- Deputatul român d-l Isopescul-Grecul a trimis o rectificare Expozitii de pictura ——— Ch. Pallady. — Henri Viseenl de B. Branisteanu In sala Exarcu a Ateneului, d. Th. Pallady expune peste o sută de lucrări: peisagii, nuduri, desemne, — dovada unei sîrguințe care singură poate face pe adevăratul artist, din omul de talent. O Pallady are o pătrunzătoare pricepere a formei și coloritului și, dacă pictura sa face poate dintr’un anume punct de vedere o impresiune cam monotonă, găsești totuși în lucrările expuse un simț fin pentru nuanțe și o gingășie de colorit cari te atrag, te conving. D-sa este unul din puținii noștri pictori cari cultivă genul atît de greu al nudului. Dintre toate obiectele cari au tentat întotdeauna pe mînuitorii penelului, nudul e desigur acela care pune problemele cele mai grele de rezolvat, atît din punctul de vedere al desemnului, cit și din cel al culoarei. Aci insuficientele nu se pot acoperi prin excese de culori și greșelile de desemn iar în ochi de la prima vedere. Aci imperfecțiunile artei ni se arată mai lesne. D. Pallady aborda totuși mereu această temă. Aceasta însemnează că dificultățile eî îl atrag Și în vederea eî își face toate studiile. Corpul omenesc, în special corpul femeiei, care , după frumosul cuvînt al lui Meine, „este o poezie pe care însuși Dumnezeu a scris’o“, e redat în amănunte și întreg, în numeroase tablouri și desemne. In „Nedumerire“ (2) .,La Oglindă“ (4) și în multe altele, puteți constata îndemînarea ce a cucerit d. Pallady în pictura nudului, cum a smuls nature! tainele formei, viața carnațiunei, finele nuanțe ale coloritului. Unele din pudurile d-lui Pallady ni se par a fi tot ce s’a produs mai bun în acest gen In tinăra noastră pictură. Dar și peisagiul e cultivat cu succes de artist. Găsim în cele pe cari le expune, unele delicioase ca gingășie a coloritului și adîncime a atmosferei- Pinte mici, frînturi tăiate la întâmplare din bogăția naturii și redate cu toata savoarea specială a împrejurărilor. „La Bucium“ (79) este o bucată de fericită inspirație, de colț de țară, unde viața e liniștită și ferită de patimi, unde ai „dori să mori ca un fluture pe floare“ (și ce frumoasă floare), dar unde pare că mai curînd un optimism sănătos te-ar face’să dorești să trăești. A$ mai cita numai pentru exemplificare și nu epuizând tot ce e remarcabil în expoziția d-lui Pallady: „La Hîrșova“ (66), „Galata“ (67), „Studiu de cer“ (II), „Avenue Victor Hugo“ (43) și „Versailles“ (46). * In strada Franclin No. 6, chiar peste drum de Ateneu, prezintă pentru întîia dată publicului nostru lucrările sale, un tânăr pictor, d. Henri Viscont. D-sa trăiește la Paris și ni’l trimite sub cele mai diferite aspecte, depunîndu-ne astfel o cartă de vizită dintre cele mai simpatice. D. Viscont expune mai multe schițe, posade, d-sa nu desăvârșește lucrurile d-sale. E din acest punct de vedere un impresionist în sensul propriu zis al acestui cuvînt. Vede un colț al vechiului Paris, o stradă, o intrare la o sală de spectacol sau de petrecere, o gară, un carrefour, o stradelă strivtă și intortochiată a vechiului Paris, o aglomerație de oameni, — le vede, îl impresionează, repede își notează impresiunea și ,de multe ori o notează cu abilitate, cu putere, așa că ne-o suggerează și nouă. Putința tecnică e un lucru ce se poate cîștiga prin muncă și sîrguință. Ceea ce nu se poate cîștiga prin muncă, ci trebuie să fie dat, este talentul, sau, mai exact acele calități cari sînt simptomele talentului In lucrările expuse de d. Viscont le constatăm: Gust pentru pitoresc, simt pentru aer, putința de a reda mișcarea și de a da viață chiar și lucrurilor moarte. Mi se pare că „Panica de incendiu“ (6), „Dansatoarele spaniole la balul Tabarin“ (70) sau „Serbarea de la Elizeu! Montmartre“ (105) redau foarte bine și mișcarea și atmosfera geselor localurî și permit concluziunî favorabile asupra viitorului artistic al expozantului. Și cum atacă într’însele cele mai grele probleme ale mișcărea mulțimei, atacă și cele mai grele probleme ale coloritului în „Spălarea halelor“ (60) sau în „Panorama Parisului“ văzuită în crepuscul sau noaptea (7 și 8). Cîteva peitagii din împrejurimile Cîmpulungului pe cari pictorul le expune au găsit cu drept cuvînt amatori. Ele sînt foarte nimerite tît în ce privește coloritul, cît și în abundența atmosferei lor. Intr’însele d. Viscont ne dă cîteva lucrări mai sfîrșite, agreabile vederei, pe cînd în general expune cu preferință schițe, atrăgînd printr’însele mai mult decît prin puținele lucrări finite ce dă, și în cari imperfecțiunile tecnice apar mai lămurit. In special n’am putut gusta compozițiile d-sale, cari sînt artificiale și contrastează cu ceea ce formează tocmai elementul decisiv pentru constatarea talentului d-sale : impresionabilitatea în fata naturei. / . D. Brănifleami 1