Adevěrul, ianuarie 1914 (Anul 28, nr. 8730-8759)
1914-01-24 / nr. 8752
Anul a XXVIII-ea No. 8752 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU 6 Bani Exemplarul PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agentiei de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Str. Kr.G georgevici, No. 9 Et. I,Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI, No. 11, București Strada Sărindar No. 11 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premii: Vn» ....... . . ........................ tot îs.* Trei Iubi ............. ’ 5.^ Pentru străinătate prețul este îndoit. TELEFON: Capitala ..... No. 14/10 » 34/73 Provincia . . . ♦ „ 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40 «141» Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi «.în Vineri 24 Ianuarie 1914 C^ea.aaca^Eaa. creolii OTbiceiiir1! Tecbi ! Din.prima zi cînd partidul liberal a proclamat întronarea unei ere nouă, am zîmbit. Pretind ca cunosc perfect pe cei trei conducători ai acestui partid, pentru ca să nu pot înţelege că poate exista o legătură de concepţiune intre democraţie şi dinşii. Ni se mai spunea la ureche că oamenii s’afi schimbat, că evenimentele sunt mai presus de ei, că i-ati ridicat pina la ele. Iarăşi am rîs—fiindcă învăţătura istoriei ne spune că faptele mari nu s’aQ făcut nici odată de oameni mici. • • ® r Or, iată'i pe oamenii aceştia la guvern. Pentru a 11c putea face să credem că s’au schimbat, ar fi trebuit să inaugureze în adevăr o eră nouă, să dovedească schimbarea mentalităţei lor arbitrară şi retragradă.. Or, aşa ceva nu s’a întîmplat. Relele apucături se repetă şi unele relative la măsuri de ordin general, altele, fapte mici, dar cari ne arată perfect speţa şi stofa oamenilor celor „vioii". Aşa de bilda Brătieniî vin — nu’i îişa ? — Iu guvern pentru a da ţăranilor pămint şi vot. Ce ar fi mai natural ca să înceapă prin buna pildă de a da vot ţăranilor dela colegiul al 3-lea, şi a nu le impune ca în trecut pe nevolnicii şi coconaşii oraşelor drept deputaţi cari să legifereze pentru ei şi în interesul lor? Ei bine, luaţi lista candidaţilor dela colegiul al 3-lea ai guvernului şi vă veţi convinge imediat că nimic nu s’a schimbat in fapt şi ca şi de astădată, în parlamentul care va fixa punctele de dezbătut ale Constituantei —şi cari vor vota principiul exproprierea şi întinderea dreptului de vot, vor figura aleşi ai prefecţilor şi că ţăranii, ca şi în trecut, nu vor îi reprezentaţi. Nu’) pare acesta un indiciu, o dovadă că totul este şi va fi mort ,şi că oamenii au rămas aceiaşi ? Par mai sunt şi alte indicaţiuni tot in acelaş înţeles. Pentru a face alegeri mari, nouî, frumoase, curate, cari să inagureze era cea nouă, s’au numit prefecţi — unii mai curăţei — faţada — dar drept mina lor dreaptă, drept prefecţi adevăraţi li s’au dat oameni, ale cărora numele singur nu poate fi decit o indicaţiune despre chipul neschimbat şi balcanic în care se vor face alegerile. E de ajuns să spunem că de fapt, de pildă, la Ialomiţa, prefect va fi d. Cotruţ, fost inspector de poliţie îin Capitală, bine reputat şi cu diploma de bătăuş liberată de Curtea de apel din Bucureşti. Nu este aşa cu faptul vorbeşte de la sine, că în loc de alegeri se vor face aceeaşi bătae de joc şi bătae pur şi simplu, la noroe. Un bătăuş al guvernului, aduce însă 1111 alt bătăuş al opoziţiei şi,cînd slnt faţă în faţă doi bătăuşi profesionişti, ce voiţi ca să facă, decit să bată şi să se bată, pentru a alege pe aceia cari vor modifica Constituţia şi vor inaugura era cea nouă ? 000 De multe ori, după faptele mici judeci şi micimea oamenilor. O altă ilustraţiune. Îşi aminteşte cititorii de scandalul produs de fratele Dinu, care pentru a avea un administrator gratuit la cîrciumile Dinastiei, a numit ca intendent la palatul Creditului funciar Rural, unde era el director, pe un domn Mocatiu. Faptul era mic, urît — și caracterizează mentalitatea acestor oameni cari amestecă afacerile lor particulare cu acelea publice. Oamenii aceștia cari au pe mîna lor milioane, se murdăresc pentru o sută-două de lei. Ei bine, după scandalul făcut, după ce n’au avut obrazul ca să îndrepte lucrurile şi să trimită la plimbare pe zisul domn Mocanu, fie dela Creditul Durai, fie dela cîrciumile familiei, astăzi îşi măresc murdăria şi dau la iveală nesaţul lor: au numit pe zisul Mocanu intendent la... grajdurile comunale... E începutul dar din nou al afacerilor patriotice, mici şi mari, al aceloraşi ticăloşii, pentru cari au fost înfieraţi de Petre Carp. Şi cînd oamenii au revenit la guvern absolut aceiaşi, cu aceleaşi apucături politice şi ca oameni de afaceri necurate, cum voiţi ca să puterii crede că din creerul lor va putea răsări o idee nouă, generoasă, largă şi o abandonare de sine?. • • • Oamenii sînt aceiaşi, au rămas vechi, cu apucături unite ,şi învechite şi — din dosul tejghelei şi din odaia din fund a cămătarilor, n’a răsărit niciodată — nu poate răsări ceva sfînt şi mare. lată pentru ce zimbim faţă de noua panglicărie liberală şi zimbim şi faţă de aceia cari se lasă să fie înşelaţi din nou de aparenţe şi vorbărie. Const- M’lle Să vorbească guvernul! ---------------- Cită vreme, partidul liberal, seafla in opozitiune i se mai ierta sa arunce vorbe ca modificarea Constituţiei. Expropriere. Reformă lectorală fară a preciza nimic. De altfel, evenimentele externe prea erau pe primul plan, ca lumea sa se ocupe de vorbele liberalilor. Azi lucrurile se schimbă. . Partidul liberal a luat răspunderea pitierei, a disolvat Parlamentul ,și va prezida alegeri generale pentru un Parlament exiemat a decide convocarea unei Constituante nu mai departe decit prin iunie viitor, pe cit se pare. De alegerile din care trebuie să iasă Parlamentul care va decide convocarea unei Constituante, movile o modifica Constitutia, nu ne mai despart nici trei saptămini , lupta electorala a început si totusi guvernul tace, nu zice o vorbă, cum, ce fel înțelege sa facă reformele anunţate. "Adică marii proprietari, ţăranii, alegătorii din diferitele colegii, intelectualii, presa şi opinia publică nu trebue să cunoască nici lineamentele generale, caracterul esenţial al Exproprierei, al Reformei electorale şi al atingerei pe care anim presa liberală mărturiseşte că e vorba să se aducă libertăţea presei ? Un guvern care vrea să prezideze o Revizuire de Constituţie se instalează la putere si nu adresează tarei in ajunul alegerilor generale un cuvînt explicativ ? Toată lumea, în țară ca si în afară, a aşteptat de astă-dată, mai mult ca prieinul, eu uumiesc al guvernului. • Nu'l vedem și idei mi sunt semne că se va ivi. Va trebui somat in fiecare zi guvernul d-luî Brdtiamui să spuie scurt şi categoric in mod oficial cam anume articole din Constituţie şi in ce sens îşi propune să ceară modificarea lor. Ar fi cea mai sângeroasă bătaie de joc la adresa alegătorilor să le impute a-i da un parlament care să decidă Constituanta fără a le preciza caracterul revizuitei la care va fi supusă Constituţia. Aic. ❖OA devenim Precizare „Ta Politique“ crede de cuviinţă să precizeze carnet,orii reintrărel în acţiune a d-luî Filipescu, anunţînd aseară ca d-sa ..a luat de cri, direciunea campaniei electorale la Bucureşti“. Oare numai aici vede .la Politique“ direcţiunea d-luî Filipescu?! __Pake şi Fericitide In partidul liberal sa deschis o luptă fratricidă intre Pake şi Fericit ide. ^Să juri că sunt luptele dela 48!! Nu sintem în ajunul „marilor prefaceri“? Rectificare Un ..distins“ publicist scrie: „Noi socialiştii nu suntem şi credem că nu sintem nimic“. Protestăm ! Noi credem că acest publicist e ceva ,şi anume — un fleac. . Rigoletto Biadocul la Bucureşti Prinţul moştenitor al Greciei a sosit ori în Capitală şi inline va sosi şi d. Venizelos. Din Berlin, unde regele Greciei s'a întâlnit cu prinţul Ferdinand, a venit vestea desprie vizita diadocului şi odată cu aceasta şi aceia că ar fi vorba de căsătoria acestuia cu principesa Elisabeta. Dacă această din urmă ştire e adevărată, ea va trebui să primească acum confirmarea oficială şi dacă va primi această confirmare, ea va avea şi o anume însemnătate politică. Legăturile de familie dinastice, e drept, nu mai au astăzi importanţa de altădată şi astăzi nu se mai pot crea state prin căsătorie, cum s’a creat Austria de pildă. Dar dată fiind importanţa pe care o are in viata statului mi suveran, nu se poate ra relatiunile sale (ie. familie sij. nu influenţeze de loc politica acelui stat. In cazul nostru special e cu atît unii probabil că o asemenea influenţii se va exercita, cu cit originea acestei căsătorii nu este cu totul streină de politică. E unul din desavantagiile prinţilor şi princeselor, tă foarte adesea ori motive politice sînt hotărîtoare la contractarea unuia dintre cele mai importante legăminte din viaţa lor. Din fericire pentru principesa Elisabeta căsătoria ei cu diadocul nu ar fi o necesitate neapărată, — aşa că rămlne foc şi inimei ca să vorbească şi să decidă. Intre Romînia şi Grecia, după atîtea neînţelegeri şi conflicte, a intervenit acum un interes comun, de o însemnătate covârşitoare pentru Grecia: menţinerea integrală a tratatului de Bucureşti. Iată temelia de unde a pornit şi ideia căsătoriei diadocului cu principesa Elisabeta. O prinţesă romîncă pe tronul Greciei, — se crede pesemne că aceasta ar fi o chezăşie mai mult că ţara noastră anu va tolera modificarea tratatului de Bucureşti care a adus atîtea foloase Greciei. In tot cazul la interesele pe cari am declarat in anul 1913 că Ie avem in Balcani, se adaogă acum şi interese dinastice — prinţul de Wied in Albania, princesa Elisabeta poate în Grecia... Şi am spus că întru cîtva chiar In timpurile noastre în cari interesele naţionale sint decisive, nici cele dinastice nu rămin cu totul fără de efecte E. Noul regim SECRETARUL GENERAL DELA JUSTIŢIE Fost prim preşedinte al tribunalului de Ilfov de im magistrat de ■care de altfel se spune mult bine. Are doua cusururi însă : Intîji îl chiama Rătescu şi al doilea, în procesul tramvaielor Oamenilor dela Ruteşti, a fost ca aceştia in loc să fie cu comuna București — care a fost pur și simplu jefuită ca în codrul... Dinastiei. I. CONST. C. RATESCU Lupta conservatorilor Lupta pe care o începe partidul conservator odată cu reintrarea d-luî Filipescu are caracterul unei lupte de răzbunare mpotriva d-lui Take Ionescu. De citeva zile exproprierea, colegiul unic, guvernul liberal, toate au căzut pe ultimul plan. ..Takis* mul“fiatir marea primejdie care tulbură zi şi noapte pe d. Filipescu. Liberalii n’au procedat cu abilitate faţă de opoziţia conservatoare. Dacă d. Brătianu ar fi lăsat ase înţelege că e gata să ignoreze partidul conservator-democrat dacă conservatorii primesc cele 11 locuri cu certitudine că d- Filmpescu le accepta imediat. Lista era gata. Dar fiindcă Brătianu să prezentat simultan en la conservatori ,şi la conservatori-democrat cu aceiaşi propunere, d. Filiipescu , respins-o, iar d. Take Ionescu , primit-o. Acum fireşte că d. Filipescu tip, şi denunţă cartelul dintre takiştî ş liberali. Ar fi fost o mape greşală politică din partea d-lui Take Ionescu să intre şi de astădată in cartelul culiberalii. Dar foile democrate spun categoric că nu .0 cartel, ci s’a acceptat numai 15 locuri oferite de d. Brătianu spre a înlesni, fără luptă, intrarea a 15 fruntaşi democraţi in parlament. Oferta aceasta nu exclude lupta la celelalte colegii şi takiştii vor lupta deci pretutindeni. Cum prima alegere generală n’are nici o importanţă o luptă aprigă poate n’ar fi avut o explicaţie din partea unui partid care este revizionist. Lupta electorală cea importantă vă fi acea pentru Constituantă și atunci vom vedea ce are sămai inventeze d. Brătianu spre a avea concursul partidelor. A. NAZBATII PRECIZAREA REFORMELOR A început lumea sa se întrebe: adică dacă guvernul ne cere să n î dăm Parlament pentru a decide modificărea Constituţiei, n'ar putea să aibă bunătatea de a ne spune şi nouă cam ce fel de revizuire vrea să facă. ? Ei bine, dacă in ce priveşte exproprierea şi reforma electorală tainele guvernului sunt nepătrunse; în ce priveşte libertatea Presei am pus mina pe proectul guvernului. Se va prohibi prin Constituţie tipărirea cuvintelor : Trei Fraţi, Baieşti, Bulevardul Distanţei, Loturile 1:1 şi. l. .sin, nliscii, fluginoasa şi alte cile ca metehne ale Disnalieî! lată ceva precis ! Pac. I Politica de compromisuri Este un sistem vechiu la liberalii noştri, acela de a-şî scuza lipsa de spirit reformator şi refuzul de a se îndruma pe calea largă a democraţiei, prin atitudinea protivnică a partidului conservator. Aşa, ori chiar ziarul lor oficios vorbind de actuala noastră întocmire electorală şi de corupţia la care ea a dat loc, o explica tot prin acţiunea din trecut a partidului conservator. Se ştie apoi că, ori de cite ori se vorbeşte de rezultatele infime pe cari Ie-a dat Casa Rurală, liberalii dau vina pe conservatori, cari mi i-au lăsat să înfăptuiască această reformă încă de acum cincisprezece ani, căci pîna azi roadele ei ar. fi fost mult mai apreciabile. Casa Rurala s’a înfăptuit însă, dar împroprietărirea pe loturi merge extrem de greu: vina e tot a conservatorilor, cari le-au impus să ceară cumpărătorilor un avans în bani de 15 la sută, pe cînd ei voiau un avans numaide 30 la sută. In chestia islazurilor, aceiaşi scuză. Autorii legei ar fi voit să facă obligatorie pentru proprietari acordarea islazurilor ,şi să prevadă chiar şi o sancţiune legală în acest sens. Dar din cauza opoziţiei conservatorilor au fost siliţi să lase islazurile facultative şi, prin urmare, fără nici o sancţiune. Îfc * * Citeşti şi rămîî uimit. Dar ce fel de partid al democraţiei şi al progresului este partidul acesta, care-şi condiţionează necontenit ac-tivitatea de opoziţia reacţionarilor şi caută mereu compromisuri cu aceştia? Şi ce fel de valoare are scuza de mai sus într’o ţară în care guvernele sunt atît de puternice faţă de opoziţie ? în realitate lucrurile stau cu totul altfel. Actuala lege electorală datează data 1384. In Camere de revizuire, liberalii erauîntr’o zdrobitoare majoritate, iar puţinii opozanţi caii izbutiseră să se aleagă, se retrăseseră din cauza „alegerilor vitrate“. Numeroase voci s’au ridicat, chiar dintre liberali, cerînd un sistem electoral mult mai larg decit cel ce s’a adoptat. Şi totuşi, Camera de revizuire a respins toate propunerile mai înaintate şi s’a oprit la colegiile cenzitare actuale, pentru că acesta era sentimentul şi interesul liberalilor. Casă Rurală, apoi, dacă nu s’a înfăptuit nici de Stolojan, nici de Aurelian, nici de d. Dimitrie Sturdza la 1901, nu e din cauza împotrivirei conservatorilor, ci din pricină că se opuneau chiar liberali de seamă. Cit despre islazuri, guvernul de la 1907 a renunțat la o'Diigativitivu 'or mai mult din cauza proprietarilor liberali, cari, după cum s’a văzut, au fost cei mai recalcitranţi in chestia islazurilor şi cei dinţii cari s’au grăbit să se folosească de acordul patriotic cu conservatorii. * I Un partid de guvernămînt, care r.u face numai paradă de democraţie şi care ţine la principiile lui, nu stă mereu cu urechea la adversari si nu e gata in tot momentul la compromisuri cu aceştia. Dacă totuşi o face, dă dovadă că principiile şi democratismul lui sînt foarte şubrede. De altfel, dacă am relevat lucrurile acestea, o facem nu cu gîndul la trecut, ci la viitor. Tare ne temem că din actualele frămîntărî politice ne vom trezi iarăşi cu un compromis, pentru ca peste cîțiva ani, să se dea vina tot pe conservatori ! I. N. Citiți în pag. IVa urmare a noului roman Femeia-Demon CHESTIA ZILEI Brătienii și libertatea pressei Ionel• S'o stringent mai bine de gît Vintilă, că de mult ne stă in git 11 Votul obştesc de TEODOR RĂŞCANU avocat Azi, mai mult ca orîcînd, ţara întreagă smte nevoia unei reforme electorale. Reformă de pe urma căreia, naţiunea ar fi aceia care şi-ar manifesta voinţa. Trebue o reformă electorală care să dea ţarei, naţiunei, poporului, putinţa să-şi aleagă liber reprezentanţii pentru parlament: Sintem altstat, nu constitutional — deşi avem o Constituţie scrisă — (în Anglia de ex.: mai nu e scrisa) ci un stat curat oligarhic. Pentru ce nu sintem un stat constitutional ? Pentru că nu numai nu s’aă realizat nici pină azi unele prescripţii constituţionale (de ex.: TO'forma descentralizărei administrative) dar nici spiritul ei nu a fost respectat. Alegerile ni sunt, la noi, decit o simplă formalitate şi implicit parlamentul devine o păpuşărie. îndată ce un guvern a căpătat de la rege puterea, el e stăpin pe situaţie. Disolvă Camerile vechi şi face nouî alegeri. Cuvîntul e, de altfel, caracteristic, căci într’adevar el le ,,*ItW', /Vji/fcvi'fjv *.•.«“«-^ --- J~ cici de soarta guvernelor, ci invers. Cînd a mai căzut vreodată un guvern în alegeri ? Dacă alegeri totuşi se fac, este numai spre îndeplinirea unei simple ,,formalităţi constituţionale“ pentru salvarea aparenţelor constituţionale ale ţarei. Luptă electorală reală nu există. Guvernul avînd „sacul cu grăunţe“ obţine majorităţi negreşit. Opoziţia fiind mai dinainte miluită cu un număr determinat de scaune nu mai are nevoe să facă nici o sforţare şi nu mai are nici un stimulent la luptă. Guvernele şi majorităţile — în însuşi interesul lor — au nevoe de acest „decor”. * Parlamentul nostru nu este quintesenţa voinţei naţionale a poporului. Şi nu este, pentru că colegiile electorale censitare, aşa cum sunt ele alcătuite astăzi, nu mai corespund nevoilor reale ale masselor mari. Colegiul proprietăţei, simplu privilegiu de pe urma căruia, dacă interesele personale ale alegătorilor trag foloase, în special materiale, interesele însăşi ale proprietăţei, nu capătă nici unul. Colegiul oraşelor , stăpînit totdeauna de guvern, în cea mai mare parte, din cauza alcătuire! sale din oameni'or căror'pîine zilnică este în mîna guvernului, e o ficţiune. Colegiul ţărănimei: nu exista. Iar peste toate, se întinde atort puternică şi atotstăpînitoare combrupţiunea. La orizontul zorilor vremurilor nouî, poporul cel mare care aşteaptă în tăcere, întrevede apropierea, unor zile mai senine. O primeniră se va face. Trebue să se facă. O reformă largă electorală, chemînd la viaţa politică întregul acel popor, care nu a şovăit o clipă, cînd a sunat goarna, ci lăsînd coarnele plugului, rămas pe brazdă, a alergat în cîteva zile peste Dunăre, peste Balcani, piuă ,la Sofia. Nu ne mai este îngăduit, în secolul XX-lea, să ţinem ţărănimea romina — pe viaţa căreia, se razimat viaţa statului român — sub călcîiul apăsător al unei oligarhii inconşti-, ■ cute. n pjpi'f/vi'alS iar poate îi nici Mr un caz colegiul unic al iliberalilor, ci numai: votul obştesc. Colegiul unic, departe de a chema la viaţa publică poporul cel mare dela ţară, va răpi dreptul de vot şi celor cîţiva ştiutori de carte ce azi, cu cens, pot vota. Colegiul unic va îndepărta dela vot, îr loc săi cheme, un milion şi mai bine de ţărani. Colegiul unic va servi şi mai bine interesele acelei oligarhii, care spre a se putea menţine, va da cît mai puţină învăţătură ţărănimei. Votul obştesc, votul pentru toţi, fără deosebire, va chema întreaga ţărănime la viaţa ţarei. Ar fi o mare greşală, ar fi chiar un păcat, să ne ferim şi să ne temem, tocmai de acea massă de oameni în sufletul căreia se păstrează curată putereade viaţă a neamului nostru. Să avem, dimpotrivă, încredere in ea, în iubirea ei de pămîntul strămoşesc, în statornicia ei. Prin însuşi traiul şi firea ei, mai este, mai mult decit oricare alta, romînească, patriotică, conservatoare. Teodor Răşcanui. t Trotuarul Parisului de MATEI RUSU Fimicularul tare umblă într’un loc tare înclinat, cu ajutorul unui cablu. Mijloacele obişnuite n’ar fi îndeajuns ca să reţie la coborîş. Mi-aduc aminte că la Iaşi, tramvaiul coborînd panta unei stradele care se aîla în coasta străzii Alba, a pătruns neri. Intîiul funicular cu care am umflat, e acel din Marsilia, care se verită la biserica Notre-Dame de a Oarde- Funicularul se sue aproape vertical, lăsînd jos oglinda mur* rară a canalului cu armata lui de catarguri și bazarul de pînze întinse; el se sue în spre fecioara gigantică, toată numai de aur acoperită, şi care e ca un far de bucurie pentru marinari. Aici, la,, Paris, sint două funiculare: unul la Montmartre, care se sue la Sacré-Coeur, şi altul în Faubourg du Temple, rute de Belleville, care de la Piaţa Republicei, duce oamenii sus pîna la biserica Belleville. De funicularul acesta au vorbit ziarele, descriind un accident destul de grav, care a pricinuit vreo douăzeci de răniţi. Funicularul acesta mi-e cunoscut în chip deosebit, şi pour cause , el trece pe dinaintea casei mele. Accidentul a fost produs de ruptura unui cablu. Cele două vagoane verzi, legate unul de celălalt, coborau panta destul de tare a străzei Beîlevills, cînd, deodată conductorul şi-a dat seama că Rinele nu funcţionează şi ca funicularul continuă s’alerge, ca trenul din sfîrşitulromanului lui Zola : La Béte du maine. La o răspîntie s’ai ciocnit de o căruţă, a răsturnat-o şi a luat-o iar la vale. Atunci conductorul şi-a uitat datoria de căpitan... şi a sărit din vagon. Oamenii, zăpăciţi, înspăimîntaţî, şi-au pierdut mai toţi buna judecată: linii au sărit rău, alţii s’au lăsat duşi de cutia aceasta uriaşă, care, nev’rind sa ştie de nimic şi de nimeni, străbatea strada, din ce în ce mai iute, pîna a ajuns la terminus, unde, fireşte, s’a oprit vrind-nevrind. Atunci răniţii au fost duşi prin farmacii şi la spitalul Saint-Louis, care e în apropiere. In jurul lor toţi pierde-vară — şi numai Domnul ştie cii sint la Paris ! — s’au strîns grămadă, i-au condus cu mare alaiu, pină li s’a făcut prea frig şi au plecat. Cartierul acesta al Templului e unul din cele mai interesante din Paris. Altă dată Bulevardul Templului era centrul eleganţei pariziene. Acolo se află faimosul Teatru Déjazet, care, în zilele noastre, nu mai e decit un mic teatru de mina cinsprezecea. Centrul Parisului s’a strămutat din ce în ce mai în spre Apus, a străbătut Piaţa Republicei, trecind dinaintea leului care apără urna votului Universal, a înaintat în spre Poarta Simţului Martin, în spre Poarta Ştiutului Denis, apoi înspre Opera cea mare. Acum citîva ani, centrul Parisului era încă dincoace de Opera; toţi literaţii de seamă se întîlneau prin cafenelele de pe Bulevardul Italienilor. De cîtva timp Parisul se împinge înspre Madeleine, şi noi ceştialalţi devenim din ce în ce mai periferici. E foarte interesantă mişcarea aceasta a unui oraş întreg, şi ea are unele urmări însemnate Aşa, de o pildă, cînd Parisul se va fi împins îndeajuns spre Apus, fortificaţiile vor fi distruse. Odată fortificaţiile distruse, chiria caselor va scădea in mod brusc. Va fi atunci bucuria noastră, a bieţilor chiriaşi cari plătim scump cel mai mic apartament. Dar să nu uit de ce e vorba. E vorba de cartierul Templului. E un cartier popular, mulţi lucrători, negustorii regiunii, şi, dacă te sui ceva mai sus, dai peste leagănul apaşilor, peste cuibul vestiţilor pungaşi parizieni, a căror viaţă a fost atît de bine descrisă în ultimul roman al marelui Rosny-Aîne. Mulţi străini, ba chiar şi simpli provinciali, auzind Faubourg du Terapie, îşi închipui că e vorba de vreo mahala tăcută şi pustie. Se înşală. „Mahalaua“ aceasta formează partea cea mai populată a Parisului: vreo şaptezeci de mii de locuitori (aproape , toată capitala Moldovei). Fără exagerare, seara între şase şi opt trec pe strada aceasta o sută de mii de oameni. Mişcarea durează pină noaptea tîrziu, vara — pină pe la ceasurile două-trei. Uneori auzi, după miezul nopţii, strigăte, homăci şi paşi grăbiţi: apaşi vor fi dat cu cuţitul în vreun trecător, ca să-i ia ceea ce are în pungă. Caracteristica apaşului parizian, e că el nu se mulţumeşte, ca pungaşul din Londra de o pildă, să fure cu îndeminare. Iii : e mai brutal, mai sălbatec, şi parcă o adevărată patimă Far împinge să-şi răzbune. Apaşul parizian e amoral; şi totuşi, în unele împrejurări, e în stare să facă un gest cavaleresc. E doară parizian... la realitate, Faubourg se chiama străzile care-i în afară de porţile vechiului, Paris, din care mai rămîn două: Saint Martin şi Saint Denis. Bulevardele mari limitează vechiul oraş: dincoace sunt străzile, dincolo foburgurile. Ce e ciudat e că în cartierul acesta al Templului locuesc foarte mulţi actori, dramatici şi lirici, u nu actori de mina întiia, ci modeşti. Lucrul se explică uşor. Aici se află faimosul Theâtre de Belleville, unde, pe vremuri, au jucat cei mai mari artişti ai Franţei ; astăzi teatrul acesta e teatrul poporului; acolo se dau piese melodramatice, fie patriotice, fie mai cu seamă poveşti în cari e vorba Faubourg du Temple şi Piaţa Republicei. — In dreapta se vede Fanicularul ajuns la terminus