Adevěrul, ianuarie 1914 (Anul 28, nr. 8730-8759)

1914-01-28 / nr. 8756

PARTIDELE şi REFORMELE Partidul cnservator al reformele Socotim ca un simptom că ne­v­oia reformei agrare, se impune cu puterea unei forţe elementare, — şi faptul, că partidul conservator nu are faţă de­ dînsa o atitudine strict negativă. Şi el recunoaşte că sta- Tea ţărănimei reclamă îndreptare. Şi el vede soluţiunea în împroprie­tărire; şi el deci vrea scopul, da nu admite că unicul mijloc sign­­pentru a-l atinge, este exproprie­rea. Asupra nevoei împroprietări­­reî, toate partidele sunt de acord; asupra modului cum ar trebui să se­ facă împroprietărirea, ele s’ar putea pune de acord; dezacordul se manifestă numai în cestiunea de principiu, conservatorii fiind con­tra înscrierei expropriere­ în Con­stituţie. Dacă această atitudine nu ne pla­ce, o înţelegem însă perfect. Ea este strict conservatoare. Şi „Epoca“ a­­vrea dreptate cînd se mira ea, căli­nii se miră «că partidul conservator e în potriva expropriere!. y ‘în analiza stărei reale a cestiuneî agrare la noi, conservatorii invocă «n important material şi constată un întreg şir de fapte recunoscute de nmii de democraţi şi socialişti. Lu­­. end e explicabil. Partidele extreme fie cea mai deplină libertate în cri­tică, deoarece ele nu au­ nimic de ascuns,­­deoarece ele nu pot decit folosi de pe urma situaţiunilor cla­re, tranşante. Cînd conservatorii re­leva toate dificultăţile ce stau,in că­lea rezolvirei cestiuneî agrare, eî fac realmente un serviciu şi lumi­nează­ opinia publică. Atunci cînd spui expropriere şi nimic sau foar­te puţin mai mult, fiecare poate să-şi­ alcătuiască, după priceperea şi fantazia sa, o soluţiune. Mai mult­ — omul­ simplu poate să creadă că cu votarea expropriere!, cestiunea agrară­­e rezolvată, pe cînd după dîn­­sa încep abia dificifităţile cele mai mari. Cînd însă conservatorii des­­t­riu realitatea ,­pentru a arata insti­­lita­t­ea ex­pro­­prierei, evocă,înaintea­­ opiniei publice, toate dificultăţile mari şi mici ce are de înlăturat re­forma agrară, dela dificultatea de a . găsi'cea mai bună metoda, de atri- Imirc'' a pămîntu­lui­ expropriat, la ^mtea­,dificultate de a muta Jocui­­l^orțf de p­rin părțile unde pămintul 'lipsește, in acelea unde c disponi­bil şir pînă la dificultatea de a găsi­­ soluţia financiară a problemei. Şi­­’ atunci şi omul cel mai simplu vede ca reforma, agrară nu poate fi o­­pera,de a’zî pe mîine, ca ca va re­clama pentru îndeplinirea ei mulţi ani,şî ca exproprierea nu va fi cor­dialul cu imediat şi miraculos efect. Şi ’,astfel, deşi în lagărul opus ce­lui conservator, înţelegem şi atitu­dinea acestuia si folosul ei pentru cauza­ noastră. Că această atitudine va­­ii de­ folos şi pentru partidul con­servator, credem mai puţin. Dar nu , aceasta,ne preocupă pe noi. #­­ Partidul conservator are însă o atitudine mai negativă, față de re­forma electorala. Desi nu refuza s-o discute, declară însă că nu vede nevoia şi nici utilitatea de a schim­ba actuala stare de lucruri. Dacă înţelegem, — a înţelege nu însemnează a aproba — punctul de vedere conservator în cestiunea expropriere­, nu-l putem înţelege însă­­in cestiunea reformei electo­rale. Nu credem doar să se găseas­că vreun conservator care să nu vadă la ce moravuri politice am a­­sjuns cu­­actualul sistem electoral? E drept că şi conservatorii profi­tă de­ lipsa de independenţă a ac­tualului corp electoral pentru a-şî asigura­­aproape unanimităţi cînd sunt la­ guvern, , dar în schimb mai cred ci oare că in joc de ar fi și cea mai gravă chestiune de prin­cipii, ar­ putea s’o salveze apelînd îa corpul electoral ? S’a spus că Parlam­­entul englez poate toate, nu­­mai sifaca dia iată băiat fiu poate. Eî, iii.se pare că cu corpul nostru electoral, im guvern de al nostru ar PuM s’o încerce ,şi pe asta, fără să înimpin­e vreo rezistenţă. Corupţia corpului electoral nu mai e contes­tata de nimeni. Şi nimeni nu excep­tează dela dinsa colegiul averei şi inteligenţei. Reuşit­a in Petre Carp sa se aleagă vreodată, fără voia gu­vernului, în­­judeţul săli unde­ la co­legiul întîi ajunge să ai patruzeci sait­einzeci de voturi ? Şi un ase­menea corp electoral, merită oare să fie menţinut sau apărat ? Nici nu mai invocăm argumentul că trebue lărgit cercul celor cari să participe la viaţa politică, la conducerea sta­tului. Nu-l invocăm, nu pentru că ni se pare mai slab, tocmai din potri­vă, — dar pentru că ştim că a­­cesta nu se împacă cu ideile con­servatoare. De altfel în Anglia,­ţara clasică a parlamentarismului, conservatorii au­ fost aceia cari au urmărit şi de­terminat lărgirea colegiilor electo­rale, în secolul­ al 1­0-­lea încă, un duce de Richmond a propus în Ca­mera pairilor votul universal şi e­­gal. Şi marele Pitt, tocmai pentru a infrîna­­corupţia electorală, plă­nuise o reformă electorală, fiindcă prevedea insă că în potriva ei a­­veniî să se ridice toţi cei cari tră­geau foloase din privilegiile elec­torale — n’a vorbit oare şi la noi „Epoca“ de exproprierea votului? — a em­is chiar ideia ca sa le răs­cumpere aceste privilegii în schim­bul unei despăgubiri de un milion de lire sterline (25 milioane Iei). A intervenit revoluţia franceză şi răz­­boaele napoleoniene, şi abia la 1852 s'a putut îndeplini reforma eclecto­­rală care a lărgit mult colegii elec­toral şi a îndrumat spre vital uni­­versale Iar la 1867 conservatorii at f • complectat şi perfecţionat a coastă reformă. Ba­ni sau declaraţii în 1011 parti?­.anî ai rcîcrvsHritmut«&ttttiica, a unei forme a plebiscitului, ^p’itueas­­tă ultitită lărgire a participarei ce­du-li-se a îi şi ultima, şi: cea mai „si­gura garanţie a ideilor şi.principiilor "conservatoare. De altfel, chiar şi în ţara noastră, la 1866, conservatorii au­ admis să se recurgă la plebiscit, să se acorde adică fiecărui cetă­ţean, iară de vreo restricţiune, dreptul de a decide asupra celei mai importante cestiunî ca era de rezolvat, asupra unei­ cestiuni care, lega ţara pentru o vreme îndelun­gată, iară posibilitate de remediere, decit doar pe calea unei nouî lovi­turi de stat. ’• - . Şi acum, cu experienţa ce facem de atîta amar de vrerm­e eu -«»p temul nostru electoral, cu rezultatele de­zastruoase ce el a dat si cu nedrep­tatea.evidentă ce implica. —con­servatorii cred că pot să aibă o. ati­tudine negativă faţă de reforma e­­lectorală sau -cel mult -ca trebue să aştepte ca ea să se apropie de dir­­şiî şi apoi s’o discute ? Iată ce nu e de înţeles ! Sf. Brătan­ş'iesinji Nu prea frecventez întrunirile po­litice — deşi adesea ele dau ochiu­lui deprins a desluşi lucrurile, pu­tinţa de a desprinde din vălmăşagul părerilor şi­ sentimentelor pulsul a­­devărat al opiniei­ publice. M’am dus însă eri la „Dacia“, tocmai fi­indcă ţineam să mă conving prin mine însumi de cum stau conser­­vatorii-­democraţi, în opinia publică a Capitalei, acum, cînd noul regim e abea instalat, proaspăt şi cînd din lagărul conservator şi cu deo­sebire din acela al d-luî Filipescu se repetă zilnic cupletul cu refrenul banal, dar perseverent „s’a sfîrşit cu fasism­u­l“. Nimeni nu are mai multă nevoe de a avea vederea clară în ce pri­veşte popularitatea partidelor poli­tice de­cit un ziar ca „Adevărul“, care ţine­ seamă de curentele de o­­pini util şi a cărui existenţă ea însă­şi se confundă cu luptele şi frâmîn­­­tările menite a crea asemenea cu­rente. Ei bine, cea dintii­i constatare ca­re se­ impune, după numărul şi­ at­mosfera meetinguluî de omi al con­­servatorilor-democraţi este că ne­mulţumirea personală a celor citor­­va partizani cari au­ trecut în alte cîmpuri este in flagrantă contrazi­cere cu sentimentele masse’lor ne­înregimentate. Massele acestea nu se uită că d. X sail Y n’a fost sa­tisfăcut şi a­­plecat să ’şi recolteze aiurea satisf­acţiuni­le. Ele văd de astă-dată că a fost atinsă o ţintă în naltă a ţarei şi că intre cei din­ţii cari au­ tras la ţintă şi au nime­rit au­ fost acei din jurul, d-luiî Take Ionescu.­­ Un asemenea rezultat real nu poate scăpa bunului simţ al popo­rului şi al opiniei­­publice luminate. Aşa se explică de ce într’i în mee­ting că cel de eri rezultatele politi­cei externe au­’fost atît de bine în­ţelese şi apreciate ca fiind acele după cari ar trebui să se călăuzea­scă conştiinţa alegătorilor. Fireşte,n urnele sînt constant gu­vernamentale la h­o­ în alegerile generale —­ dar cinci vni partid, se­ prezintă în prima sa întrunire de opoziţie cu o atmosferă ca aceea de erî, este lesne de prevăzut ce atmosferă va avea în jurul său pes­te­ ş­ase luni de zile, sau peste un an. ■ De aceea d-l­u­l Take Ionescu, în concordanţă cu­ diapazonul întruni­re­­ de eri, şi-a­ terminat....solida sa expunere politică cu ace! entuziast: „Inamic !“ Şi numai om­ul care se îmbată cu apă rece nu este d-sa. Acest „Înainte !“ a ieşit dintr’o foarte strinsă privire înapoi a ro­lului politic jucat de partidul, con­servator-democrat în rezolvarea crizei balcanice. Şi orice s’ar spu­ne­, animai realitatea aceasta nu se poate contesta : că acesta a fost partidul pe a cărui disciplină şi cuminţenie ‘ s’a putut­ bizui guver­nul de colaborare şi că deci el are azi dreptul de a revendica, politice­şte, cea mai însemnată parte iu rezultatul obţinut.­______________ Şi cind, pe lingă aceasta, parti­dul conservator, dezunit si creiind dificultăţi in momente istorice ca acele prin cari aul trecut, se retra­ge din­ colaborare­ pentru a redeveni partidul rezistenţei tuturor privile­­gilor, mai poate fi îndoială către cine se vor­ îndrepta acele masse cari nu se împacă nici cu­ tendin­­ţite, nici­ cu firea partidului liberal? D. Maiorescu­ va răm­îne singu­rul dintre conservatori fii drept a revendica partea sa în rezolvirea crizei balcanice—iar de d. Filipescu se­­va lipi campania dificultăţilor in­terne în cursul primejdiei externe şi politica o punem,pe toată linia la orice încercare de a rupe cu pre­zentul. Nemulţumirea, personală a cîtor­­va partizani ai­ d-lui Take Ionescu lui va spori forţa şi prestigiul par­tidelor la cari au­ trecut , rolul ju­cat de conservatorii-democraţî în­să în obţinerea rezultatelor exter­ne a sporit considerabil capitalul politic al acestora. ’ Ori cit de guvernamentale vor fi urnele alegerilor generale­­cari în­cep săptămâna viitoare, meetingul de ori a fost o indicaţie, mai mult că în massele cetăţeneşti curentul de mîine se va îndrepta către poli­tica aceea care va lega de sporirea teritoriului şi prestigiului României dreptul ţărănimei şi­ al democraţiei oraşelor la tot mai multă echitate socială şi politică. Emil D. Fatture, Meetingm de en la „Dacia“ -NAZBA­T 1­­ GHIAŢA I „Viitorul“ de erî relevă, caracterul glacial al întrunire­ in­­ care d-nul Filipescu şi-a făcut reintrarea. Ghiaţa e de sezon şi e, absurd să pretindem atmosfere calde in întru­nirile boerilor, cari consumă şi iar­na îngheţată, şampanie la ghiaţă, m­azii gr­an cu paiul şi se daţi pe gh­i­al­ă in Cişmegiu. Ghiaţa a­ fo­st de cînd­­lumea un simbol al conservatismului, care în­ţelege să rămîie la toate... rece şi nemişcat. Cu toate astea primăverile sînt fatale, gheţurilor. , D­ aia prin Mai o să se cam rupă ghiaţa şi în politică şi­ se va­ vedea atunci ce topenie o să fie in­ rinduri­­le boerilor. Pac. V i 6» -& ©' a C • -------—- — ------- 2 „De vorbă cu mine îresw-mr* de-" Son nutescu Do citîva ani încoace s’’a produs în literatura noastră o adevărată in­vazie de barbari. Tineri poeţi, cu impertinenta şcolarilor cari îşi trîn­tesc. nn •monoclu in unghiul ochiului şi’şî silesc ovalul gurcî ca s­î prin­dă în el poada .unui trabuc gros, au­­invadat coloanele revistelor­, cu o producţie poetică in care înfrîng toate regulele artei şi pe acelea ale bunului simţ, sfidează inimosul şi profanează icoanele din templul poe­ziei în numele unei arte revoluţio­nare. Barbarii aceştia cari, înainte de a avea ceva de spus vor să fie cu orice preţ originali si înainte de a arăta un grăunte de talent vor sa reformeze poezia, umplu văzduhul cu ţipetele lor stridente, alcătuite din cele mai bizare împerecheri de tonuri. In fond sfn­t destu­l de ino­fensivi, căci invazia lor n’a­re nimic din puterea de element a năvălire! barbarilor. Invazia aceasta s'ar pu­tea m­ai de grabă asemăna ori una din acele ploi de gîndaci, cari în serile liniștite de vară se abat asu­pra pașnicilor consumatori din gră­dinile Capitalei­ Gîndaci inoportuni, ce-i drept, dar nu i periculoşie căci e­i de ajuns cite tiu bobîrnac pentru a scăpa de ei. Singurul inconvenient al ploii de gîridacî 'literari este că mulţimea neastimpărată a acestora tinde să copleşească­ sub fu­rnicarea.' lor re­pulsivă pe cei cîţîva poeţi trei, patru la număr —reprezentanţi cu adevărat ai mici poezii noui, înar­maţi cu , singurul , testimoniu care poate deschide porţile artei, ia'.en- UV­. Iată, de pildă, ce se petrece cu turul dintre cei mai­­talentati repre­zentanţi ai „simbolizmichii“ român., Ion Minulescu. '11 jurul numelui său pluteşte ceva din atmosfera de sus­piciune şi de discredit pe care o răs­­pîndesc acei nechemaţi, lipsiţi de orice talent cînd nu sînt simpli far­sori, cari iau­ în deşert simbolizmul compromiţîndu-i cu exagerările şi extravaganţele lor- Dar cei mai mari duşmani ai lui Minulescu sînt tocmai admiratorii lui, cari i-aiî i­­mitat de atîtea ori procedeele cu o totală lipsa de talent — incit au­ ajuns să te trivializeze și să te ba­nalizeze. Iar astăzi,poezia lui Minu­­lescu se zbate in mijlocul­ contrafa­­cerilor si parodiilor can thi­d să-i ascundă ceea .ee o de­osebeste­ de ele, originariulilşi şi fiuditaţia. Se repetă cu Mimilescu,­anecdota cu iairtă-verde de n­eiain­t, care azista pentru întîia oara la reprezentarea Bolilor lui Schulet. Aurind­­pe sce­nă fraza „Te cunosc­- oii, Spiegel­­n­erg“ intrată de urnit, cu un inţeles particular în vorbirea curentă cum am­ intrat la noi o ijrijiţime­­ de expre­sii din­­piesele Itîi Carăgh­­ie, excla­mă dispreţuitor. ..O, ăsta-i aşa de­­veche şi de răsuflată!“.­ Nu­ ştia, bie­tul om, că pentru a ajunge vec­he şi răsuflată expresia pornise chiar de la Schüler. E ceva comic în adevăr in soarta lui Minulescu, de a av­ea să sufere mai mult tocmai din pricina înm­u­­rirei pe care a avut-o asupra cole­gilor săi din Parnăsul român. E drept însă că Minulescu însuşi face tot ce-i stă în­ putinţă pentru a întări legenda că e un farsor ca toţi aceia cari îmbrăcă, întro­ armură de sonorităţi pm verbale ori pustiii de idei v’ de sentimeme. Pornind une­ori dela un sentinvent care poate fi ■real, el fi' trece prin filtrul unui in­telectualism, rece, îl cerne şi-l re­cente, îl torturează, îl diluează, îl subţiază­,­şi-l răspiadeşte în propor­ţii atit 4g vaporoase d.Q­aîuingul verbianimî său­ atît de exuberant, în­cît cetitorul cu greu îl poate des­prinde din muzicalitatea­­exterioară a versurilor ce par goale.'Tendinţa spre vag, spre îieprecis, spre obscu­ritate enigima­tică e cu atîta stăruin­ţă urmărită şi realizată, încît uneori te întrebi dacă ideea pe, care ţi se pare c’o­ desluşeşti are' ceva mai muita consistenţă , decit formele precise pe cari le combină câteoda­tă nourii,­­şi* dacă Minujeşteu a pro­ceda­t cu mai imultă intenţie decit a­i prezidat la combinarea ’întîmplătoa­­re de pe cer-citit însă multe poezii în care i­­deea este mai mult decit sugerată, es­te precizată .Chiar, şi acestea sunt, după noi, cele mai reuşite din vo­lum. Iată, de pildă „Glasul mori­lor“, pe care o reproducem în între­gime : Glasul morilor de apă Glasul morilor de vi­nţă . Glasul morilor severe care macină Romanţa Zilelor de mîine — Glasul dătător de pîine,. Care ’mibracă şi alt vestmînt Năzuinţa ,şi speranţa. Glasul morilor severe care ’n­groapă Şi desgroapă De sub piaţă-acelaşî Cint, Glasul morilor de a­pit, Glasul morilor de vînt, Să-l asculţi dor, din­fiîieaţă pini'n -­ seară Ore ’ntregi şi zile ’ntregî, Să-l asculţi - supus-ca’11 clipa , cî­td vorbeşte, inspirarea, Să-l cunoşti, . . . Să-l înţelegi. Să-l înveţi pe dinafară ...... Şi să-l chiţi ,şi tu cu apa. Şi să-l cinţî şi tu cu vîntuî, Căci e­­gla­su ’n care Ciulul Plămădeşte ’ndestularcă !.­.­­Iar cînd noaptea amuţeşte glasul morilor, ■ Târziu . ' • • Cînd prin­ scocuri nemişcată, apa doarme ca 'n sicriu, Cînd prin aripi, fontul trece cu ,a­­ceeaşi nepăsare Suverană, Ca prin pînns zdrenţuită-a unei nave, Şi ctnd piatra morii-ţî pare O pecetie domnească Desgropată din arhivă prăfuitelor hrisoave; Tu să te ghideşti la griul Care irite să ’ncolţească Iarna,­­ .. ~ , De sub piatra morii, năzuinţa şi spe­­-. ■.'■ v ranţa, Şi să-ţi aminteşti de glasul care ma­cină Romanţa. , Zilelor de mîine— . • Glasul dătător de pîine In aceeaşi categorie intră cele mai multe din poeziile în cari cînţii descătuşarea de tradiţii şi năzuit fa­ţa spre o formă nouă de artă. Lu­­crul cel mai supărător în,acestea este ui extraordinar eocentrism, care se etalează în­ aproape jumă­tate din coprinsu­l volumu­lui. De multe ori ai impresia că Mi­­nulescu îşi perfeleşte singur talen­­­tul, renunţin­d la orice concepţie nu­mai pentru a obţine o cît mai mare muzicalitate­­ mecanică şi cît mai multe extravagante şi bizarerii de formă. De altfel cele mai muzicala­ versuri ale lui sînt tocmai cele mai goale de înţeles. Contradicţia se ia*,­tîlneşte foarte des: In gesturt port sfidarea a tot wnt DumnezeT; . Şi ’n visuri, majestatea solarei a­gonii Poetul nu stă mult în cumpănă , visul nu e nimic, gestul e totul D ION MINITLESCU nss prmnz semnificativ Regele a oferit Simbătă seara un prinz în onoarea il-hii Vcnizelos care, ori­cc s'ar zice, are a sem­ni- fica(is politică. Se Ştie cu la Curtea noastră pro­­ţpeoM e destul (le riguros si rege- T(fm)şi supraveghează­, mai cd.es iu împrejurări excepţionale, ca nu cumva.să se­ dea loc la Interpretări greşite vre­unui eveniment de la Curte. Marţi seara a fost un prim in­tim la palat,­in onoarea d-lui Veni­­zelos şi la care a luat parte şi Dia­­dochul. La acest prinz nau fost invitate de cit două personalităţi oficiale şi anume, primul-ministru ,şi ministrul de externe şi o singură personalita­te politică d. Take Ionescu. Ceilalţi comeseni au­ fost demnitari ai Cur­iei, ministrul plenipotenţiar grec şi secretarii primului ministru grec. «■ Faptul că la acest prinz intim a fost invitat şeful partidului conser­vator-democrat şi aşezat la stingă regelui lingă d. Venizolos, fireşte că a dat loc in vii comentarii in cercu­rile politice. Pentru toată lumea diplomatică va fi insă foarte explicabilă prezen­ţa d-lui Take Ionescu la acest prinz, de­şi avea un caracter intim şi ofi­cial. După pacea de l­a Atena, pe care regele a ţinut s’o rdeveze printr’o menţiune specială in mesajul de deschidere a parlamentului, Diado­­chul şi d. Venizelos venind la Bucu­reşti era indicat ca regele să invite la prînzul dat în onoarea acestor oaspeţi,­­pe d. Take Ionescu. Toasturi nu sail rostit. Dar prin persoanele cari au­ participat la prinz s’a înţeles că, însuşi regele nu s’a ferit sa-i dea o semnificaţie po­litică şi prezenta d-lu­i Brătianu şi a ministrului nostru de externe este, fireşte, o indicaţie că şi artuitul gu­vern va menţine şi va întări rapor­turile stabilite cu Grecia. A. W. 5 Banî fixempîâW* Marți laviuv DIRECTOR POLITIC CONST. M­­­L LE Abonamente cu premii: »“ • * * - V. . ... .... J„el »«.­* Șase luni .......................................................... 9.30.­. Trei luni .............................................. t _jt _ Pentru străinătate prețul este îndoit. TELEFON: -hă Capitala...................No. 14/10 . ........................ 34/73­­ Provincia.................... 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40 Anul a XXVIII-ea No." 8755 na FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Str. Karageorgevici, No. 9 Et. 1.—Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI, No. 11­­ Bucureşti Strada Sărindar No. 11 «'♦» Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi «♦* D-rul Daneff Fost prim ruimbU'u .al Bulgariei, rare a \orbit eri pentru prima oa­ră in public de. ia. răsturnarea ta .de la guvern. Se' știe/'df,' ,In urma dezastrelor Bulgariei în al doilea război și balcanic, opinia, publică bul­gară devenise’'foarte .ostilă d-rului Daneff asupra căruia arunca toată răspunderea acestor dezastre. Din cauza, acestei ostilități d-r’ul Daneff, a stat de atunci initro-prudentă re­zervă din care nu l’a scos de? cit no­ua campanie electorală care a înce­put acupi in, sfatul vecin. A devenit ©* Triumful strămoşilor! Prinţul George­ Ştirbey a spus ori la Craiova că ,crede cit in,chestia re­formelor vor triumfa strămoşii. . . Numai de nu s’or răsu­ci unii stră­moşi în mormintele ilari , Cu oiştea la gard.... _ D-nul Nicu Xenopol a insistat cri la „Dacia“ asupra politicei d-lu­i Fi­lipescu arătînd cit de- consecvent se ţine, de lozinca: ,„cu oiştea în gard“. Ne miră că mai insistă d. Xeno­­pol.... D-nul Filipescu a trimis pe cheltuiala sa specialişti in Rusia şi Turcia spre, a’î .recruta armăsa­rii cu cari să ţ­ea cu oiştea în gard! ■, • •. Fuziunea D. Guran a spus erî din nou­ că d-sa nu a trecut la conservatori ci a.... fuzionat cu ei !, , Plină și d. Filipascft e de părere că dacă e vorba dp fuziunii, apoi pre­feră o fuziune cu, d-nul Take Iones­­cu de cit cu d-n­ul Guran­ Rîgoîctto. Tripla alianţă balcanică 111 presa europeană apare acum acest nou­ termen politic. Ici desem­nează înţelegerea dintre Serbia, Grecia şi România. Spunem armiile înţelegerea, pentru c­ă,dacă e sigur că între Serbia şi Grecia există o alianţă, apoi nu e de loc sigur, ba e chiar problematic că­ o alianţă formală ar exista între aceste state şi Rom­înia. De altfel de o asemenea alianţă formala nici nu este nevoie. Trata­tul de Bucureşti este opera comună a Rominiei, Serbiei, Greciei şi Muntenegruluî,—­şi o modificare a lui nu se poate face iară aprobarea lor, iară aprobarea noastră. E in firea lucrurilor că intru apărarea acestui tratat, statele cari fau fă­cut aşa­ cum­ este, să fie­­solidare, întru atîta Rom­înia e interesată în peninsula Balcanica şi nu­ e de pre­supus că guvernul nostru să înche­ie o alianţă form­ală care ar lega li­bertatea sa ele acţiune în viitor şi Tar a ţine pe o anume, cale. Şi daca nu credem aceasta, cu a­­tit mai puţin putem crede că gu­vernul nostru se va­ amnesteca sau se va lega în cestiuni­­cari nu ne privesc şi cari nici n’au­ intrat în cadrul tratativelor conferinţei din Bucureşti. Intre Grecia şi Turcia m­aî este încă pendinte cestiunea insulelor. Poarta a­­luat în această cestiune o atitudine foarte hotărâtă şi rămîne neclintită în această atitudine aşa, chiar şi în urma injoncţiunilor foar­te inzistente ale marilor puteri. Să fie Turcia hotărî­tă a merge pînă la război ? Şi dacă da, să fim­i noi oare chemaţi a interveni milităre­­şte, in cazul cînd Bulgaria ar ajuta pe turci ? Iată probabil Gestiunile pe cari le vor discuta acum cu guvernul nos­tru d-nii Pasi­ci şi Venizelos, pe lin­gă altele mai puţin grave, ca ace­ia albaneză. • .. . . CHESTIA ZILEI Situaţia alegătorului fiieStatoru!: Fie­care mă trage spra el, axa incit vine taman bine să nu mă mişc de loc!! . Politicianismul in armată Cu­ ni se s­istruge disciplina şi avinsis! In capul armatei avem un şef recunoscut ca om cu mult tact şi •imparţialitate. De folos însă că în al doilea plan la inspectoratul gene­ral al armatei, avem perprincipele „moştenitori- care* pînă-.azî a rămas străin de nevoile am­mtei şi­ care în acţiunile sale este condus de ocul­ta ce îl înconjoară? .Cazul"di­o­­cesele ziariştilor rezervişti "est­e ti­pic.­Regele declara reprezentantului presei că tribunalele­ militare nu pot judeca delictele de presă. Dar această declaraţie guşeşte cea mai vie opunere în ordinul inspec­torului general al armatei se,ar­e­­or­donă ministrului de războiu ca con­­siliile de războia­ să j­udece pe toţi cei ce au­ scris contra arm­­atei.. Ordinul confidenţial dat în­ cam­panie de a se aplica lovituri­i celor căzuţi în anumite greşeli, este cea mai complicata sfidare la înaltul ordin­ de zi al regelui. Aceste­­două acte arată­­ cit de slabă este disciplina într’o armată în care ordinele nu se execută nici în cele mai înalte trepte ale erar­­h­iei. . • ■ ■ • • , •• - ■• ■. • * Deviza „așa vreau, așa fac“ la conducerea unei armate, se aplica in timpurile istorice. a2Î adevărata disciplină ,se bazează pe iubirea şi respectul ce inferiorul dă şefului său cum şi pe bunele exemple, ce un şef de trupă arătă în toate îm­prejurările dînd dovadă de abnega­ţie, devotament şi o adincă iubire pentru uniitatea ce i s’a încredinţat. Ministeriatul­­domnului, Filipescu,şi cel de colaborare Mircea-Văleanu au adus cele mai grave lovituri disciplinei incit azi cu greu cred că se va putea­ soşi cineva care să lecuiască starea bolnăvicioasă în care se găseşte armata. Am zis ministeriatul Hîrjeu-Vă­­leanu nu din greşeală, dar cu inten­­ţiunea ca să arăt că retrăgîndu-se de la minister d. N. Filipescu (omul de la Faure­ şi naşul Băncei Naţiona­­le), a lăsat în locul sau ca să-î continuie opera de distrugere a moravurilor din p ar­tristă pe­ general Hirjeu, un paşnic, terasier, şi pen­tru ca lucrările începute­­să fie mai departe conduse i-a impus ca se­cretar general pe generalul Vălea­­nu, care impunea ministrului titu­lar executarea ordinelor primite in­ scris sau prin fir telefonic­ direct, ce a existat diva-timp între minis­­terul de războiu și cartierul gene­ral din str. Scaune (casa Filipes­cu). „ Actualul ministru de­ războiu da­că a scăpat­ de firul conducător din strada Scaune trebuie să aibă a­­tîta putere să taie şi firul de la Cotroceni pe care se scurg unelti­rile ocultei şi camarilei şi să nu ţie­­de­cît firul, ce vine de la pala­tul regal de unde să ia ordine şi să conducă anulata In conformitate cu legile vechi, iar cele întocmite de oculta d-luî Filipescu etc., tre­buiesc arse in piaţa Valter Mărăci­­neanu ca şi scrierile lui Boccacio. I *­­ Nici un ministru de războiu nu­­ a produs atîta raă armatei ca d-nul N. Filipescu, care pentru ca să-şi , alcătuiască o camarilă servilă, pentru scopurile sale dictatoriale, a săvirşit cele mai strigătoare ne­dreptăţi din­ cele mai grele lovi­turi disciplinei prin actele sale de favoritism. Vom enumăra vre-o cîteva .­­ A alcătuit o­­lege de înaintare cu ajutorul căreia a împănat armaţii cu generali, cea mai măre parte rudele sateliţilor săi politici, împin­­gînd pînă acolo dispreţul legilor incit a avansat la­ gradul de gene­ral pe un colonel din cavalerie carii căzuse la toate probele şi care nu avea altă calitate de­cît că a fost camarad de bancă cu domnul Fili­­pescu.­In timpul acestui ministru s’a vă­zut că legile și regulamentul nu aui , nici o valoare și că numai politicii este scara pe care se suie trepte?: erarhieî militare. Aprecierile capi­lor erarhicî și munca cinstită nu a­­veaă nici o valoare pentru d-nuul Filipescu.­­ -De succesorul său, general Ar­­getoainu am de spus numai ca a­­cest om de bine văzîndu-şî acţiu­nea sa încătuşată de statul majo­r din strada Scaune aridst silit sa

Next