Adevěrul, septembrie 1914 (Anul 28, nr. 9868-9897)

1914-09-19 / nr. 9886

aNUL XXVIIea No. 9889 6 Baiul Exemplarul FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU 1 PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Sir. Karageorgevici, No. 9 EL L—Telefon 3 4 BIROURILE ZIARULUI I No. 11, București Strada Sărindar No. 11 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premii­­ fos îs»*1 :.. .95 Pentru străinătate prețul este îndoit. * TELEFON: Capitala ..... No. 141» B » ......................... 34/73 Provincia ..... 14/99 • Străinătatea . . . * 12/40 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi di­n flaeri 19 septemvre­­4 Chestia Cuiului Cînd am luat, după regretatul şi veşnic Intru pomenire Alex. V. Bel­­diman, direcţiunea acestui ziar, am înlăturat de pe manşetă, motto: „Sa te fereşti romíne de cal stră­in In casă". Dacă am suprimat a­­cest vers al lui Vasile Alexandri, a fost pentru că el era un anacro­nism. Alex. V. Beldiman, cînd a început publicarea Adevărului, era partizan al domniei pămîntene şi deci era foarte explicabil ca să concretizeze şi maî mult acest crez, îu lapidarele versuri ale poe­tului de la Mirceşti._ Dar înainte de a Închide ochii, chiar Alex. V. Beldiman, abandonase, odată cu moartea ultimului principe, Cuza, ide­ea domniei pămîntene. El deve­nise republican şi democrat, aproa­pe socialist. Cu atlt mai puţin cadru cu ve­derile mele, celebrul motto şi de aceia Tam­ suprimat, căci el nu mai sintetiza directiva nouă a Adevă­rului . * * Dar ultimele evenimente, readu­ce în discuţiune chestiunea cuiului străin şi mulţi cititori îmi dau ideia să-i reînfiinţez pe manşeta Adevă­rului Faptul că regele Carol al Ro­­mîniei, după patruzeci şi opt de ani de domnie, cînd a fost vorba de ales între Germania şi Romînia, a ales pe cea dintîi patrie a sa, fap­tul că dacă nu ne vom atinge idea­lul național, al întregire! neamu­lui, vinovat va fi tot dînsul, faptul că această atitudine i-a înstrăinat toate simpatiile, toate aceste fapte, spiritul simplist al opiniei publice îl rezumă în origina străină a re­gelui — și deci e natural ca să se reclame reluarea campaniei cuiu­lui străin. • •• Credința mea mă opreşte să re­­îafi această campanie, fiindcă nu ne putem ridica pînă a face un prin­cipiu din împrejurarea că în loc să avem pe tronul ţărei un rege ro­mân, avem unul de origină străină. In atîtea state sunt suverani stră­ini prin naştere de ţara lor. In Belgia, Albert I este de două ori german, şi după tată şi după ma­mă, regele Greciei este danez, al Bulgariei austro-german. Li se poa­te aduce acestor suverani acuzarea că nu sunt patrioţi şi că uită in­teresele celei de a doua patrii, fa­ţă de cea dinţii? Nu. Care va să zică la noi este un caz special Re­gele Carol n’a putut deveni român, nici prin limbă, nici prin sentimen­te. A rămas german — şi aceasta, dacă voiţi, din punct de vedere nemţesc, este o laudă. In această privinţă „Neue Freie Presse“ îi arde tămîie. Din punctul de vedere însă, romînesc,­este desigur un de­merit, fiindcă datoria suveranului Romîniei, era să-şi facă — la un moment dat — procesul de conşti­inţă şi în mod cinstit, să-şi zică el însuşi că există incompatibilitate între sentimentele sale germane şi tronul Romîniei. Ernest Renan — cînd şi-a dat seama că in spiritul său s’a făcut o revoluţiune, a pă­răsit călugăria şi nimeni nu i-a a­­runcat piatra pentru că ne maî cre­­zînd, n’a urmat să fie în acelaş timp apostolul fals al credinței. • • • Dacă regele Carol n’a făcut ceea ce ar fi trebuit de mult să facă, maî este încă timp să-şi lămureas­că procesul să fi de conştiinţă. E dator chiar să-şi facă acest proces, căci ar fi un act mare, deşi tardiv, şi pe lingă aceasta, ar scăpa şi el de răspundere şi de echivocul de a voi să slujească pe doi stăpînî — să se închine la doi Dumnezei, — avînd neplăcerea de a nemulţumi pe amîndoi. Nimeni nu-i cere să lucreze romîneşte, cînd simte nem­ţeşte, dar Romînia are dreptul să ceară regelui său, ca în clipa mare cînd e vorba să-şi creeze o soartă nouă, el să nu o împedice dela a­­ceasta, pentru cuvîntul că aceasta ar fi neplăcut şi împotriva intere­selor patriei sale mume, Const. M­­ie Un consiliu fără­ rost Tratative pentru convocarea sau amânarea Consiliului de Coroană -----------------------------------­ Azi se va decide dacă se va mai convoca sau nu un consiliu de Co­roană. In acest scop d. Brătianu a con­ferit din nou, zilele acestea, ai şe­fii opoziţiei. Ideia unui nou consiliu de Co­roana a pornit chiar de la rege în­că de acum opt sau zece zile. Dar de atunci s’au petrecut multe la castelul Peleş aşa că atit regele cit şi primul-ministru întrevăd că de astă-dată­­ discuţiile din consi­liul de Coroană nu vor decurge în rond solemn şi liniştit La primul consiliu regele a pre­văzut că dacă nu va obţine intra­rea­ în războiu contra Rusiei, de neutralitate era însă absolut sigur. De aistădată însă nu e tot aşa. Chestiunea se va pune altfel şi a­­niume. Se va cere imediata intrare în acţiune militară contra Austriei. . In principiu s’ar putea spune că toţi factorii politici responsabili sínt pentru intrarea în acţiune spre a­ se realiza reîntregirea neamului. Deosebirile de vederi cari s’au accentuat între unii fruntaşi politici sínt numai în ce priveşte alegerea momentului şi realizarea unor anu­mite aranjamente diplomatice. Dacă pînă la convocarea consi­liului de Coroană se va ajunge la un acord şi asupra acestor puncte, fireşte că regele se va afla în faţa unui bloc al factorilor responsabili şi, fiindcă acum e vorba de o ho­­tărîre mult mai gravă, se poate ca regele să nu mai revină în rolul strict constituţional pe care l’a a­­doptat atunci cînd, în potriva pă­rere! sale, s’a fixat neutralitatea. * * * .. Pentru aceste motive se discută acum în guvern şi între fruntaşii opoziţiei dacă maî este oportun convocarea unu­i consiliu de coroa­nă înainte de a­ se clarifica situaţiu­­nea internă în sensul înlăturărei tuturor deosebirilor de vederi. Ca să­ se poată ajunge la acest rezultat unii fruntaşi ai opoziţiei c­a ca să­ se desemneze ceva mai precis rezultatele luptelor uriaşe din Franţa şi Galiţia, alţii, între cari sunt nu numai capi ai opozi­ţiei dar şi miniştrii, cer să se ac­tiveze acţiunea diplomatică, iar al­ţii pretind că sunt chiar acum­­su­ficiente elemente spre a­ se putea stabili un acord asupra inntrărei în acţiune militară.­­ La ceia ce tinde a­cum regele este fixarea unei neutralităţi definitive. Aceasta este insă exclus să­ se ob­ţină în al doilea consiliu de Coroa­nă. Cel mult dacă se va hotărî pre­lungirea actualei situaţiuni pînă la ivirea unor anumite eventualităţi pe cari le întrevăd atit miniştrii cit şi unii conducători ai opoziţiuneî, e­­venimente cari se vor produce foarte curînd şi cari vor infringe pe toţi acei cari maî ezită azi la i­­mediata intrare in acţiune. Dar pentru a­ se evita o discuţie, în faţa regelui, fără nici un rezul­tat şi iarăşi fără a­ se îndeplini do­rinţa regelui de a­ se fixa o neutra­litate definitivă, se opiniază pen­tru o amînare sine die a consiliului de Coroană. Ram­îne să vedem acum ce se va hotărî azi în această Privință. R. X» Familiile concentraţilor Zilnic vin la redacţia noastră so­ţiile concentraţilor, unele înconju­rate de copil — şi plîng lacrămi ar­mate, pentru că au rămas muritoa­re de foame şi sînt ameninţate să rămînă şi fără adăpost, pe cînd hră­nitorii lor sînt sub arme, în senviciul ţarei. Aceasta este o adevărată ruşine pentru ţară. Şi nu mai poate să continue fără a avea cele maî grave consecinţe. Căci şi concentraţii cari tremură de frig in lagărele militare, văd ca disperarea în suflet că ni­meni, absolut nimeni, nu se îngri­jeşte de al lor şi că dacă ar fi să plece la războiă, s'ar putea ca el să scape de gloanţele inamice, dar ca al lor să moară de foame. Directorul nostru a spus: sau a­­jutor pentru familiile concentraţilor, sau desconcentrare în aşa chip în­cit la nevoie mobilizarea să se poa­tă face cu cea maî mare înlesnire. In tot cazul, o surprinzătoare ne­­activitatea comitetului foamiiei luptătorilor“, tăcerea pe care o pă­strează, lipsa ori şi­cărei încercări de a-şî îndeplini misiunea. E adevărat că statului îi incumbă în prima linie să întreprindă ceva, mai ales acum că reţine pe concen­traţi peste termenul legal,­­ dar şi iniţiativa privată, mai ales că dis­pune de fonduri imediate, e datoare să facă ceva, să împartă de urgenţă ajutoare, să vindece nevoile atit de grele şi de dureroase. Aceasta ar preţui mai mult decit toate frazele patriotice. Ad. Războiul austro - rus cel care" a­­ condus armata rusă învingătoare la Lemberg. A fost decorat de țar cu ordinul Sf. Gheor­­ghe. Generalul Rusky împreună cu generalul Ivanoff, sunt cele două înalte p­rsonalităţî militare ruseşti cari s’au relevat mai cu osebire de la începutul războiului austro-rus în conducerea cu succes a opera­ţiilor corpurilor de sub comanda lor, şi în cari statul major, rusesc pune mari speranţe pentru reuşita planului­ să fi de­ campanie. GENERALUL RUSKY Adeverurî Factorii — Care e o deosebire« între „facto­rii responsabili“ şi­ factorii poştali. — Celor dinţii li se urcă mereu le­furile, pe cînd celorlalţi de loc... Deliberare Comitetele partidelor, şi consiliile de Coroană sînt în continuă delibe­rare. Prea multă deliberare — ca să se poată spera într’o.... liberare ’ La largul lor Turcii au închis Strîmtorile. Ceea ce dovedește că sunt azi la largul Ion­ Rigoletto Rusii spre Cracovia VEDERE DIN CRACOVIA QmM attert pe Birtul Virtute! p prefăcut io 1905 la nwtifînff1 irtoartaUt N­A Z­B­I­T­I­I confederaţia EUROPEANA ! Tot s fali bun la ceva războiul ge­neral ! Pe cînd din războiul balcanic a eşit apoi desfacerea alianţei balcanice, din războiul general a ieşit confede­raţia europeană în adevăr. „Frankfurter Zeitung“ află pe „cale indirectă" că 6 profe­sori de la Universitatea din Oxford au şi pus pe hîrt­ie planul unei confe­deraţii a tuturor popoarelor europe­ne, abolirea graniţelor vamale, pu­blicarea convenţiilor diplomatice, re­ducerea armamentelor, etc. etc. Şi cînd mă gîndesc că cei 6 profe­sori se puteai­ întruni cu 24 de ore înainte de declararea celor 12 răz­boaie și evitau astfel războiul gene­ral. Îmi vine să exclam : — Ce făceați cei 6 profesori în mo­mentul cînd Austria trimitea nota la Belgrad ?! Pac. HJlSNlMică li iroMerta sa D. Nestor Urechiă, se araţii în scri­soarea sa de erl către­­L Miile, om de­ inimă şi bun român. D. Nestor Urechiă ne cere să nu urmăm pildele de grosolănie, de barbarie şi de cruzime ce ne-au dat germanii cu ocazia acestui război, ci să ne purtăm civilizat, cavale­resc, fără a nesocoti sfînta lege a ospitalităţi»­, astfel precum stă în dat­inele poporului nostru blînd şi tolerant. Are deplină dreptate d. Nestor Urechiă şi d-sa a­ anticipat într'un mod fericit asupra unui subiect ce eram şi eu guta de a trata. Am auzit cu o indignare firească povestirile unora şi altora dintr’aî noştri cari, surprinşi ta băl în Germania, au avut să îndure cea mai brutală şi injurioasă purtare din partea autorităţilor locale, pre­cum şi din partea populaţi­unei ger­mane, care descoperea cite un spion în fiecare străin. Femeile ele însele nu erau cruţate de asemenea injurioase bănuele; mul­te a fi fost arestate, ţinute sub pază şi perchiziţionate de bani safi biju­terii. Tot în stare de razboiu erau şi Franţa şi Austria; de ce, în aceste ţări, situaţia străinilor a fost mai bună ? Fiindcă simţul public este acolo mai subţire, fiindcă grosolă­nia şi brutalitatea­ răsar mal excep­ţional dintrun merit ii mai delicat, mai dedat btinetiior maniere, mal ze­los d’a 'pi«*«. face pe placul altuia. * Ivit noî, unde sînt stabiliţi atîţia străini, unde ei ocupă situaţiuni atît de importante în toate ramurile ac­­tivităţei economice, în finanţe, în comercial, in industrie şi cari, in­traţi in societatea romînă au do­­bîndit drepturi la prietenia sinceră a familiilor noastre, ar fi ceva ori­bil să le aplicăm, în caz de război, d­in crudul tratament ce au suferit la ei sirbii, ruşii, francezii şi en­glezii, dar toţi­ străinii in general, chiar şi romînii, cari, printre străini, erau, chip, mai favorizaţi. Ar fi oribil şi nedemn de noi.­­# Spionii, , cari s'ar dovedi să-şi pri­mească pedeapsa legală, iar lumea cealaltă să nu fie arestată, percheziţi­onată şi maltratată pe simple presu­punerii generalizate din ziua, decla­­rărel de razboiu asupra tuturor străinilor. Să nu ne năpustim mişe­leşte cum s‘a făcut in Germa­nia — asupra persoanelor străine, simpli trecători pe strade, cari fiind­că vorbeau o limbă străină sau a­­veau o înfăţişare de străin, eraţi de îndată luaţi în tărbacă de public şi de autorităţi. Nu. Nu ! Sâ ne ferim d’asemenea excese cari, orice s’ar zice, atírna în cumpăna judecăţei şi determină o­­sîndiri fără apel pronunţate d’acel tribunal internaţional al opiniei pu­blice de care toate naţiunile sínt justiţiabile. Ceea ce s’a făcut în Ger­mania să nu ne dea gindul răzbu­­nărei, ci, din cele suferite d’ai noş­tri peste hotar, să ne folosim, rea­­mintindu-ne regula : „că ceea ce ţie nu-ţi place, altuia nu face !“ * Lozincă să ne fie d’a păstra, — ori cum s’ar întoarce lucrurile — regulele, ospitalităţei romîneşti faţă de toţi străinii aflători în ţara noas­tră, aşa ca să se poată constata, şi în această împrejurare, bunătatea şi generozitatea inimilor române în raport de altfel cu superioritatea in­telectuală, ce îndeobşte se recunoaşte poporului nostru. Răutatea isvoreşte din îngustime sufletească ; răutate nu există în­­tr’o fiinţă adevărat inteligentă, şi mai ales ea nu ... subsistă. Dacă n’avem­ superioritatea numă­rului, s’a­vem măcar superioritate in acele virtuţi cari sunt în tradi­­ţiimea neamului nostru şi, prin pur­tarea­ noastră cavalerească, să silim pe străinii din ţara noastră să ne-o recunoască. Şi asta, în definitiv, este o satisfac­­ţiune, o mîndrie, o victorie! C. G. Costa-Fot­u­­....... ———— ----------­ Tes’amentnl tfu:eiu; de Meiningen Ziarului „Secti­o“ i se scrie din Berlin. Ducele de Meiningen, rănit de moarte în fruntea trupelor de un glonte, după ce a fost transportat la ambulanţă, a cerut un pahar cu apă. Simţindu-şi sfirşitul aproape, spuse să i se dea o foaie de hîrtie pe care scrise următoarele : „Am căzut pe cimpul de onoare pen­tru Germania- Să nu mă îngropaţi în cavoul familiei, ci împreună, cu vitejii mei punîndu-mi o cruce simplă la cap. Aceasta­ va fi destul pentru fii Ce treime să facem Situaţia strategică actuală a flancului sting al armatelor ruse Din mişcarea ofensivă a ruşilor desfăşurată pînă azi vedem că flan­cul sting al acestei armate defilea­ză mereu prin faţa trecătorilor Carpaţilor. Fortificarea acestor trecători a fost declarată în parlamentul un­gar ca terminată, iar noi putem adăuga că înaintea lor au rămas trupe cu destinaţia de a zădărnici şi mai mult tentativa ruşilor de a trece prin ele în şesul Ungariei. După cum se poate urmări în a­­ceastă schiţă, Lembergul şi Iaros­­lavul ocupate treptat de ruşi sunt aşezate la marginea zonei dealuri­lor şi deci operaţiunile de pînă a­­cum au fost numai la şes iar mer­sul lor ne îndreptăţeşte în­deajuns a afirma cum că Cracovia (Kra­kau), teatrul marilor lupte în tre­cut, îşi va juca şi de astădată ro­lul cu cele aproape 40 forturi ale eî. Ea va fi Mukdenul în actualul răz­boi, Intru­cit este bariera care în­chide drumul la Viena al ofensivei ruse și în același timp va fi apă­rată pentru a servi ulterior ca pivot de manevră al ofensivei austriace (în cazul cînd această armată nu va fi definitiv zdrobită aci). Dacă drumul la Viena duce pe la Cracovia, vedem în schiţă ce pe­nibilă este mişcarea ofensivă a ru­şilor cari au flancul lor sting con­tinuu ameninţat prin trecătorile Carpaţilor. In adevăr din Eperiî, Kaşan şi Mişcolci cetăţi foarte puternic în­tărite uşor va putea fi trimisă o ar­mată peste munţi în flancul sting al armatei rusești, tăindu-i retra­gerea și amenințînd’o chiar cu o capitulare. De acea vedem pe Austriac! pă­răsind Prszemyslul *) cu cele 17 *) După scrierea articolului aflu că garnizoana din Prszemysl ar fi plecat forturi ale luî In curînd, pentru a întinde cursa ce eî pregătesc ruşi­lor.^ Pe schiţă arăt prin cite trecă­­torî pot trece austriaciî armatele din Miscolci, Kţişau şi Eperiî pen­tru a cădea pe linia de retragere a­ ruşilor. Ruşii nu vor ataca aceste cetăţi ameninţătoare pentru că: 1) A trece Carpaţiî înseamnă a’şî Întinde prea mult frontul armate­­lor lor angajate la centru şi la -uri­,cu armatele germane. 2) Carpaţiî sunt prea bine fortifi­cii Şi cer prea multe jertfe ruşi­lor cari pot substitui acestor jert­­fe o politică pe care o arăt mai la­ vale. In afară de acestea, mişcarea’ ruşilor peste munţii Carpaţî în şe­­sul Ungariei, spre sus numitele ce­tăţi, s ar admite numai în cazul cînd obiectivul ar fi Budapesta pe care, dintr un motiv de ordin politic, Ru­şii nu o vizează. Pentru a şi asigura clar mişcarea­ sa spre Cracovia, flancul sting al armatelor ruse are interes ca din­colo de Carpaţi trupele austro­­ungare din zona de adunare de la Miscolci, Kasan şi Eperiî să nu se Poata deplasa peste munţi în flan­cul lor ci să fie angajate în altă Parte.« . Mergînd noî prin Ardeal la Tisa mntreaga apărare a Carpatilor spre Rusia cade și nimic nu maî am­enin-RusTar5Ul Victorios al ^matelor In Ardeal deci, căcî în Galiţia şi Bucovina e de mult de cînd nu am maî fi avut contra cui să operam! Ca Tisa deci va trebui să spu­nostru»n?Ur*,0r Că Ardealul este al Dar aceasta cit maî este timp! UN OFIȚER * din antecedentele conflagraţiei Cartea portocalie rusă Cărţi în toate culorile, emanind de la oficiile externe ale Puterilor beligerante, a fi încercat îndată după izbucnirea războiului, declinarea răspunderea pentru provocarea ma­relui dezastru al conflagraţiei eu­ropene. Aşa, cartea albă germană tindea să arunce vina războiului european asupra Rusiei şi tot aşa şi cartea portocalie rusă care publi­că documente trebuind să­­ dove­dească vinovăţia de neiertat a Ger­maniei. Dar, oricare ar fi scopul acestor cărţi diplomatice, publicarea lor constitue un progres faţă de vre­murile de altă dată. Odinioară, mul­ţimea mare nu avea nici măcar par­te de grija ocîrmuitorilor de a se justifica faţă de popor. In zilele noastre de democraţie şi de puteri emanînd toate dela naţiune, dezvi­novăţirea celor de sus faţă de cei mulţi este pentru aceştia din urmă cel puţin o uşoară satisfacţie în schimbul jertfelor nenumărate adu­se de ei pe altarul războiului. * Cartea portocalie rusă cuprinde părţi din corespondenţa diplomati­că a ministerului de externe rus, de la 10 pînă la 24 iulie, adu­să de la lu­minarea ultimaturiî austriac la Bel­grad pînă la declaraţia de război şi a Austriei contra Rusiei. Cartea portocalie începe cu telegrama prin care reprezentantul Rusiei la Bel­grad comunicînd guvernului său despre remiterea notei austriace o­­cîrmuirei sîrbeşti adaugă că aceas­ta din urm­ă „cere sprijinul Rusiei şi declară că nici un guvern sârb n’ar putea accepta cererile Austriei. Documentele imediat următoare se referă la tratativele ce­ a fi urmat ul­­timatului austriac, cererea Rusiei făcută la Viena pentru obţinerea prelungirei termenului indicat în ul­timat şi reperarea aceleiaşi cereri pe lingă guvernele din Londra, Ber­lin, Roma şi Paris. Urmează apoi telegrama prinţului moştenitor sirb către ţarii­ Rusiei, prin care prin­cipele Alexandru expunînd în ce constă nota austriacă, spune în ce priveşte atitudinea Serbiei următoa­rele: sintem­ gata să acceptăm con­­diţiille austro-ungare cari sunt compatibile cu situaţia unui stat in­dependent, precum şi pe acelea a căror acceptare ne-o va consola Maiestatea Voastră; toate persoa­nele a căror participare la atentat va fi dovedită vor fi cu severitate pedepsite". . în aceeaşi telegramă principele Alexandru spune: „Putem fi atacat, după expirarea termenului, de către armata austro-ungară care se con­centrează la frontiera noastră. Ne este imposibil a ne apăra şi rugăm Maiestatea Voastră de-a ne da cu­ man­ curmă posibil ajutor"’. Răspunsul ţarului la această te­legramă lipseşte din Cartea porto­calie. Dar oprespxmdenta diploma­tică ce urmează arată că apelul prinţului moştenitor sîrb a găsit în Petersburg un puternic ecou şi o dispoziţie de la început hotărîtă. A doua zi după sosirea telegramei prinţului Alexandru, guvernul rus publicat un comunicat prin care de­clară că „urmăreşte cu atenţie des­făşurarea conflictului austro-sîrb care nu poate lăsa Rusia indife­rentă". După ce guvernul din Viena res­pinse propunerea prelungirea terme­nului acordat Serbiei, ambasadorul rus din Anglia comunică guvernului său­ propunerea lui sir Grey în ve­derea încetării ostilităţilor. In ace­iaşi zi, ministrul de externe rus co­munică ambasadorului rus la Londra că ,în cazul unri noule agravări a situaţiei putind provoca din partea marilor Puteri acţiuni conforme, so­cotim că Anglia nu va întîrzia de a se alătura făţiş de partea Rusiei şi a Franţeî.J', ceeace ambasadorul german din Anglia n’a aflat decit in ultimul moment De altfel, minis­trul Rusiei la Londra avînd o con­vorbire cu Sir Grey se găseşte în poziţiunea de a comunica următoa­rele guvernului sau : „Grey mi-a spus că ambasadorul Germaniei i-a declarat că guvernul german nu fu­sese informat de textul notei aus­­triace, dar că susţine pe de-a -ntre­­gul demersul austriac. Ambasadorul a întrebat în acelaş timp dacă An­glia ar putea să consimtă să inter­vină la Petersburg în spirit de con­­ciliaţiune. Grey i-a răspuns că a­­ceasta îî este cu desăvîrşire impor­sibil. Ministrul a adăogat că atita timp cit complicaţiile nu sint decit între Austria şi Serbia interesele Angliei ni erau­ angajate decit indi­rect dar că trebuia să prevadă că mobilizarea austriacă va avea ca urmare mobilizarea Rusiei­ şi că din acest moment s'ar găsi in faţa unei situaţiuni în care toate Puterile vor fi interesate. Anglia îşi rezervă pen­tru acest caz o complectă libertate de acţiune'-. ........- - .. ■ •­x Urmează corespondenţa diploma­tică referitoare la propunerea en­gleză în vederea unei conferinţe a reprezentanţilor Angliei, Germaniei, Franţei şi Italiei faţă de mobilizarea eventuală în Austria şi Rusia. Pro­punerea a căzut şi mobilizarea în Austria fu decretată. Ostilităţile contra Serbiei încep. Sassonov co­munică ambasadorilor Rusiei la Pa­ris, Berlin, Viena. Roma că a cerut ambasadorului rus la Londra sa comunice guvernului englez că da­ta de ostilităţile dintre Austro-Un­­garia şi Serbia este necesar ca An­glia să întreprindă de urgentă o ac­­tiune i­mediatoare şi ca acţiunea mi­lit­ar­a a Austriei contra Serbiei să fie imediat suspendată". La întrebarea pe care ambasado­­rul german din Petersburg o făcu lui Sassonov în 17 iulie, dacă Rusia se mulţumeşte cu declaraţia Aus­triei că nu se va atinge de integri­tatea Serbiei şi în ce condiţiun­ Ru­sia ar consimţi să înceteze măsuri­­­i­ militare luate, ministrul de exter­ne rus a răspuns: „Dacă Austria, recunoscind că chestiunea austro­­sîrbă a luat caracterul unei ches­­tiunî­ europene, se declară gata să elimineze din ultimatul el punctele cari aduc atingere drepturilor de suveranitate ale Serbiei. Rusia se angajează să înceteze pregătirile ei militare“. A doua zi după această declaraţie, ambasadorul rus la Ber­­lini comunică telegrafic guvernului sau că în Germania s’a decretat mobilizarea generală. Sarea a fost insa imediat desmintită tot de am­­basadorul rus la Berlin. In acest tim­p ambasadorul german din Lon­dra ceru luî Sîr­­rey explicatiunî asupra măsurilor nfilitare pe apă şî pe uscat ale Angliei. Ministrul en­glez răspunse că­ aceste măsuri n’au im caracter agresiv, dar că situaţia e astfel că toate Puterile trebue să se prepare“. Puţine tratative mai urmară. Mo­­bilizarea fu decretată în Germania:, Ambasadorul francez din Peters­burg comunicase din timp că amba­sadorul german din capitala Rusiei anunţase guvernul rus că Germania va mobiliza. Imediat după primirea acestei comunicări preşedintele re­publice­ franceze semnă decretul mobilizăreî. In aceeaşi zi, 19 iulie, ambasadorul rus la Paris, Iswovsky, comunică următoarele guvernului săfi: — „Aflu de la preşedinte că în decursul ultimelor zile, ambasado­rul Austriei a asigurat cu insistenţă pe preşedintele consiliului de mi­niştri şi pe el însuşi că Austria ne-ar fi declarat că e gata nu numai să respecte integritatea teritorială a Serbiei, ci şi drepturile ei suverane, dar că noi am fi tăcut intenţionat asupra acestei declaraţiuni. Am opus cea mai categorică dezmin­ţire". Izbucnirea războiului puse capăt frtț(jjl$S£lor. ..Cartea portocalie rusă in­cnee cu declaraţia de războiu a Austriei împotriva Rusiei după ce aceasta din urmă primise şi dec!*­­rail* d® ffcefedin a CemtanieL. CONTELE DE LaNCKERDORFF Ambasadorul rus la Londra

Next