Adevěrul, septembrie 1914 (Anul 28, nr. 9868-9897)
1914-09-19 / nr. 9886
aNUL XXVIIea No. 9889 6 Baiul Exemplarul FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU 1 PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Sir. Karageorgevici, No. 9 EL L—Telefon 3 4 BIROURILE ZIARULUI I No. 11, București Strada Sărindar No. 11 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premii fos îs»*1 :.. .95 Pentru străinătate prețul este îndoit. * TELEFON: Capitala ..... No. 141» B » ......................... 34/73 Provincia ..... 14/99 • Străinătatea . . . * 12/40 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi din flaeri 19 septemvre4 Chestia Cuiului Cînd am luat, după regretatul şi veşnic Intru pomenire Alex. V. Beldiman, direcţiunea acestui ziar, am înlăturat de pe manşetă, motto: „Sa te fereşti romíne de cal străin In casă". Dacă am suprimat acest vers al lui Vasile Alexandri, a fost pentru că el era un anacronism. Alex. V. Beldiman, cînd a început publicarea Adevărului, era partizan al domniei pămîntene şi deci era foarte explicabil ca să concretizeze şi maî mult acest crez, îu lapidarele versuri ale poetului de la Mirceşti._ Dar înainte de a Închide ochii, chiar Alex. V. Beldiman, abandonase, odată cu moartea ultimului principe, Cuza, ideea domniei pămîntene. El devenise republican şi democrat, aproape socialist. Cu atlt mai puţin cadru cu vederile mele, celebrul motto şi de aceia Tam suprimat, căci el nu mai sintetiza directiva nouă a Adevărului . * * Dar ultimele evenimente, readuce în discuţiune chestiunea cuiului străin şi mulţi cititori îmi dau ideia să-i reînfiinţez pe manşeta Adevărului Faptul că regele Carol al Romîniei, după patruzeci şi opt de ani de domnie, cînd a fost vorba de ales între Germania şi Romînia, a ales pe cea dintîi patrie a sa, faptul că dacă nu ne vom atinge idealul național, al întregire! neamului, vinovat va fi tot dînsul, faptul că această atitudine i-a înstrăinat toate simpatiile, toate aceste fapte, spiritul simplist al opiniei publice îl rezumă în origina străină a regelui — și deci e natural ca să se reclame reluarea campaniei cuiului străin. • •• Credința mea mă opreşte să reîafi această campanie, fiindcă nu ne putem ridica pînă a face un principiu din împrejurarea că în loc să avem pe tronul ţărei un rege român, avem unul de origină străină. In atîtea state sunt suverani străini prin naştere de ţara lor. In Belgia, Albert I este de două ori german, şi după tată şi după mamă, regele Greciei este danez, al Bulgariei austro-german. Li se poate aduce acestor suverani acuzarea că nu sunt patrioţi şi că uită interesele celei de a doua patrii, faţă de cea dinţii? Nu. Care va să zică la noi este un caz special Regele Carol n’a putut deveni român, nici prin limbă, nici prin sentimente. A rămas german — şi aceasta, dacă voiţi, din punct de vedere nemţesc, este o laudă. In această privinţă „Neue Freie Presse“ îi arde tămîie. Din punctul de vedere însă, romînesc,este desigur un demerit, fiindcă datoria suveranului Romîniei, era să-şi facă — la un moment dat — procesul de conştiinţă şi în mod cinstit, să-şi zică el însuşi că există incompatibilitate între sentimentele sale germane şi tronul Romîniei. Ernest Renan — cînd şi-a dat seama că in spiritul său s’a făcut o revoluţiune, a părăsit călugăria şi nimeni nu i-a aruncat piatra pentru că ne maî crezînd, n’a urmat să fie în acelaş timp apostolul fals al credinței. • • • Dacă regele Carol n’a făcut ceea ce ar fi trebuit de mult să facă, maî este încă timp să-şi lămurească procesul să fi de conştiinţă. E dator chiar să-şi facă acest proces, căci ar fi un act mare, deşi tardiv, şi pe lingă aceasta, ar scăpa şi el de răspundere şi de echivocul de a voi să slujească pe doi stăpînî — să se închine la doi Dumnezei, — avînd neplăcerea de a nemulţumi pe amîndoi. Nimeni nu-i cere să lucreze romîneşte, cînd simte nemţeşte, dar Romînia are dreptul să ceară regelui său, ca în clipa mare cînd e vorba să-şi creeze o soartă nouă, el să nu o împedice dela aceasta, pentru cuvîntul că aceasta ar fi neplăcut şi împotriva intereselor patriei sale mume, Const. Mie Un consiliu fără rost Tratative pentru convocarea sau amânarea Consiliului de Coroană ----------------------------------- Azi se va decide dacă se va mai convoca sau nu un consiliu de Coroană. In acest scop d. Brătianu a conferit din nou, zilele acestea, ai şefii opoziţiei. Ideia unui nou consiliu de Coroana a pornit chiar de la rege încă de acum opt sau zece zile. Dar de atunci s’au petrecut multe la castelul Peleş aşa că atit regele cit şi primul-ministru întrevăd că de astă-dată discuţiile din consiliul de Coroană nu vor decurge în rond solemn şi liniştit La primul consiliu regele a prevăzut că dacă nu va obţine intrarea în războiu contra Rusiei, de neutralitate era însă absolut sigur. De aistădată însă nu e tot aşa. Chestiunea se va pune altfel şi aniume. Se va cere imediata intrare în acţiune militară contra Austriei. . In principiu s’ar putea spune că toţi factorii politici responsabili sínt pentru intrarea în acţiune spre a se realiza reîntregirea neamului. Deosebirile de vederi cari s’au accentuat între unii fruntaşi politici sínt numai în ce priveşte alegerea momentului şi realizarea unor anumite aranjamente diplomatice. Dacă pînă la convocarea consiliului de Coroană se va ajunge la un acord şi asupra acestor puncte, fireşte că regele se va afla în faţa unui bloc al factorilor responsabili şi, fiindcă acum e vorba de o hotărîre mult mai gravă, se poate ca regele să nu mai revină în rolul strict constituţional pe care l’a adoptat atunci cînd, în potriva părere! sale, s’a fixat neutralitatea. * * * .. Pentru aceste motive se discută acum în guvern şi între fruntaşii opoziţiei dacă maî este oportun convocarea unui consiliu de coroană înainte de a se clarifica situaţiunea internă în sensul înlăturărei tuturor deosebirilor de vederi. Ca să se poată ajunge la acest rezultat unii fruntaşi ai opoziţiei ca ca să se desemneze ceva mai precis rezultatele luptelor uriaşe din Franţa şi Galiţia, alţii, între cari sunt nu numai capi ai opoziţiei dar şi miniştrii, cer să se activeze acţiunea diplomatică, iar alţii pretind că sunt chiar acumsuficiente elemente spre a se putea stabili un acord asupra inntrărei în acţiune militară. La ceia ce tinde acum regele este fixarea unei neutralităţi definitive. Aceasta este insă exclus să se obţină în al doilea consiliu de Coroană. Cel mult dacă se va hotărî prelungirea actualei situaţiuni pînă la ivirea unor anumite eventualităţi pe cari le întrevăd atit miniştrii cit şi unii conducători ai opoziţiuneî, evenimente cari se vor produce foarte curînd şi cari vor infringe pe toţi acei cari maî ezită azi la imediata intrare in acţiune. Dar pentru a se evita o discuţie, în faţa regelui, fără nici un rezultat şi iarăşi fără a se îndeplini dorinţa regelui de a se fixa o neutralitate definitivă, se opiniază pentru o amînare sine die a consiliului de Coroană. Ramîne să vedem acum ce se va hotărî azi în această Privință. R. X» Familiile concentraţilor Zilnic vin la redacţia noastră soţiile concentraţilor, unele înconjurate de copil — şi plîng lacrămi armate, pentru că au rămas muritoare de foame şi sînt ameninţate să rămînă şi fără adăpost, pe cînd hrănitorii lor sînt sub arme, în senviciul ţarei. Aceasta este o adevărată ruşine pentru ţară. Şi nu mai poate să continue fără a avea cele maî grave consecinţe. Căci şi concentraţii cari tremură de frig in lagărele militare, văd ca disperarea în suflet că nimeni, absolut nimeni, nu se îngrijeşte de al lor şi că dacă ar fi să plece la războiă, s'ar putea ca el să scape de gloanţele inamice, dar ca al lor să moară de foame. Directorul nostru a spus: sau ajutor pentru familiile concentraţilor, sau desconcentrare în aşa chip încit la nevoie mobilizarea să se poată face cu cea maî mare înlesnire. In tot cazul, o surprinzătoare neactivitatea comitetului foamiiei luptătorilor“, tăcerea pe care o păstrează, lipsa ori şicărei încercări de a-şî îndeplini misiunea. E adevărat că statului îi incumbă în prima linie să întreprindă ceva, mai ales acum că reţine pe concentraţi peste termenul legal, dar şi iniţiativa privată, mai ales că dispune de fonduri imediate, e datoare să facă ceva, să împartă de urgenţă ajutoare, să vindece nevoile atit de grele şi de dureroase. Aceasta ar preţui mai mult decit toate frazele patriotice. Ad. Războiul austro - rus cel care" a condus armata rusă învingătoare la Lemberg. A fost decorat de țar cu ordinul Sf. Gheorghe. Generalul Rusky împreună cu generalul Ivanoff, sunt cele două înalte prsonalităţî militare ruseşti cari s’au relevat mai cu osebire de la începutul războiului austro-rus în conducerea cu succes a operaţiilor corpurilor de sub comanda lor, şi în cari statul major, rusesc pune mari speranţe pentru reuşita planului să fi de campanie. GENERALUL RUSKY Adeverurî Factorii — Care e o deosebire« între „factorii responsabili“ şi factorii poştali. — Celor dinţii li se urcă mereu lefurile, pe cînd celorlalţi de loc... Deliberare Comitetele partidelor, şi consiliile de Coroană sînt în continuă deliberare. Prea multă deliberare — ca să se poată spera într’o.... liberare ’ La largul lor Turcii au închis Strîmtorile. Ceea ce dovedește că sunt azi la largul Ion Rigoletto Rusii spre Cracovia VEDERE DIN CRACOVIA QmM attert pe Birtul Virtute! p prefăcut io 1905 la nwtifînff1 irtoartaUt NA ZBITII confederaţia EUROPEANA ! Tot s fali bun la ceva războiul general ! Pe cînd din războiul balcanic a eşit apoi desfacerea alianţei balcanice, din războiul general a ieşit confederaţia europeană în adevăr. „Frankfurter Zeitung“ află pe „cale indirectă" că 6 profesori de la Universitatea din Oxford au şi pus pe hîrtie planul unei confederaţii a tuturor popoarelor europene, abolirea graniţelor vamale, publicarea convenţiilor diplomatice, reducerea armamentelor, etc. etc. Şi cînd mă gîndesc că cei 6 profesori se puteai întruni cu 24 de ore înainte de declararea celor 12 războaie și evitau astfel războiul general. Îmi vine să exclam : — Ce făceați cei 6 profesori în momentul cînd Austria trimitea nota la Belgrad ?! Pac. HJlSNlMică li iroMerta sa D. Nestor Urechiă, se araţii în scrisoarea sa de erl cătreL Miile, om de inimă şi bun român. D. Nestor Urechiă ne cere să nu urmăm pildele de grosolănie, de barbarie şi de cruzime ce ne-au dat germanii cu ocazia acestui război, ci să ne purtăm civilizat, cavaleresc, fără a nesocoti sfînta lege a ospitalităţi», astfel precum stă în datinele poporului nostru blînd şi tolerant. Are deplină dreptate d. Nestor Urechiă şi d-sa a anticipat într'un mod fericit asupra unui subiect ce eram şi eu guta de a trata. Am auzit cu o indignare firească povestirile unora şi altora dintr’aî noştri cari, surprinşi ta băl în Germania, au avut să îndure cea mai brutală şi injurioasă purtare din partea autorităţilor locale, precum şi din partea populaţiunei germane, care descoperea cite un spion în fiecare străin. Femeile ele însele nu erau cruţate de asemenea injurioase bănuele; multe a fi fost arestate, ţinute sub pază şi perchiziţionate de bani safi bijuterii. Tot în stare de razboiu erau şi Franţa şi Austria; de ce, în aceste ţări, situaţia străinilor a fost mai bună ? Fiindcă simţul public este acolo mai subţire, fiindcă grosolănia şi brutalitatea răsar mal excepţional dintrun merit ii mai delicat, mai dedat btinetiior maniere, mal zelos d’a 'pi«*«. face pe placul altuia. * Ivit noî, unde sînt stabiliţi atîţia străini, unde ei ocupă situaţiuni atît de importante în toate ramurile activităţei economice, în finanţe, în comercial, in industrie şi cari, intraţi in societatea romînă au dobîndit drepturi la prietenia sinceră a familiilor noastre, ar fi ceva oribil să le aplicăm, în caz de război, din crudul tratament ce au suferit la ei sirbii, ruşii, francezii şi englezii, dar toţi străinii in general, chiar şi romînii, cari, printre străini, erau, chip, mai favorizaţi. Ar fi oribil şi nedemn de noi.# Spionii, , cari s'ar dovedi să-şi primească pedeapsa legală, iar lumea cealaltă să nu fie arestată, percheziţionată şi maltratată pe simple presupunerii generalizate din ziua, declarărel de razboiu asupra tuturor străinilor. Să nu ne năpustim mişeleşte cum s‘a făcut in Germania — asupra persoanelor străine, simpli trecători pe strade, cari fiindcă vorbeau o limbă străină sau aveau o înfăţişare de străin, eraţi de îndată luaţi în tărbacă de public şi de autorităţi. Nu. Nu ! Sâ ne ferim d’asemenea excese cari, orice s’ar zice, atírna în cumpăna judecăţei şi determină osîndiri fără apel pronunţate d’acel tribunal internaţional al opiniei publice de care toate naţiunile sínt justiţiabile. Ceea ce s’a făcut în Germania să nu ne dea gindul răzbunărei, ci, din cele suferite d’ai noştri peste hotar, să ne folosim, reamintindu-ne regula : „că ceea ce ţie nu-ţi place, altuia nu face !“ * Lozincă să ne fie d’a păstra, — ori cum s’ar întoarce lucrurile — regulele, ospitalităţei romîneşti faţă de toţi străinii aflători în ţara noastră, aşa ca să se poată constata, şi în această împrejurare, bunătatea şi generozitatea inimilor române în raport de altfel cu superioritatea intelectuală, ce îndeobşte se recunoaşte poporului nostru. Răutatea isvoreşte din îngustime sufletească ; răutate nu există într’o fiinţă adevărat inteligentă, şi mai ales ea nu ... subsistă. Dacă n’avem superioritatea numărului, s’avem măcar superioritate in acele virtuţi cari sunt în tradiţiimea neamului nostru şi, prin purtarea noastră cavalerească, să silim pe străinii din ţara noastră să ne-o recunoască. Şi asta, în definitiv, este o satisfacţiune, o mîndrie, o victorie! C. G. Costa-Fotu....... ———— ---------- Tes’amentnl tfu:eiu; de Meiningen Ziarului „Sectio“ i se scrie din Berlin. Ducele de Meiningen, rănit de moarte în fruntea trupelor de un glonte, după ce a fost transportat la ambulanţă, a cerut un pahar cu apă. Simţindu-şi sfirşitul aproape, spuse să i se dea o foaie de hîrtie pe care scrise următoarele : „Am căzut pe cimpul de onoare pentru Germania- Să nu mă îngropaţi în cavoul familiei, ci împreună, cu vitejii mei punîndu-mi o cruce simplă la cap. Aceasta va fi destul pentru fii Ce treime să facem Situaţia strategică actuală a flancului sting al armatelor ruse Din mişcarea ofensivă a ruşilor desfăşurată pînă azi vedem că flancul sting al acestei armate defilează mereu prin faţa trecătorilor Carpaţilor. Fortificarea acestor trecători a fost declarată în parlamentul ungar ca terminată, iar noi putem adăuga că înaintea lor au rămas trupe cu destinaţia de a zădărnici şi mai mult tentativa ruşilor de a trece prin ele în şesul Ungariei. După cum se poate urmări în această schiţă, Lembergul şi Iaroslavul ocupate treptat de ruşi sunt aşezate la marginea zonei dealurilor şi deci operaţiunile de pînă acum au fost numai la şes iar mersul lor ne îndreptăţeşte îndeajuns a afirma cum că Cracovia (Krakau), teatrul marilor lupte în trecut, îşi va juca şi de astădată rolul cu cele aproape 40 forturi ale eî. Ea va fi Mukdenul în actualul război, Intrucit este bariera care închide drumul la Viena al ofensivei ruse și în același timp va fi apărată pentru a servi ulterior ca pivot de manevră al ofensivei austriace (în cazul cînd această armată nu va fi definitiv zdrobită aci). Dacă drumul la Viena duce pe la Cracovia, vedem în schiţă ce penibilă este mişcarea ofensivă a ruşilor cari au flancul lor sting continuu ameninţat prin trecătorile Carpaţilor. In adevăr din Eperiî, Kaşan şi Mişcolci cetăţi foarte puternic întărite uşor va putea fi trimisă o armată peste munţi în flancul sting al armatei rusești, tăindu-i retragerea și amenințînd’o chiar cu o capitulare. De acea vedem pe Austriac! părăsind Prszemyslul *) cu cele 17 *) După scrierea articolului aflu că garnizoana din Prszemysl ar fi plecat forturi ale luî In curînd, pentru a întinde cursa ce eî pregătesc ruşilor.^ Pe schiţă arăt prin cite trecătorî pot trece austriaciî armatele din Miscolci, Kţişau şi Eperiî pentru a cădea pe linia de retragere a ruşilor. Ruşii nu vor ataca aceste cetăţi ameninţătoare pentru că: 1) A trece Carpaţiî înseamnă a’şî Întinde prea mult frontul armatelor lor angajate la centru şi la -uri,cu armatele germane. 2) Carpaţiî sunt prea bine fortificii Şi cer prea multe jertfe ruşilor cari pot substitui acestor jertfe o politică pe care o arăt mai la vale. In afară de acestea, mişcarea’ ruşilor peste munţii Carpaţî în şesul Ungariei, spre sus numitele cetăţi, s ar admite numai în cazul cînd obiectivul ar fi Budapesta pe care, dintr un motiv de ordin politic, Ruşii nu o vizează. Pentru a şi asigura clar mişcarea sa spre Cracovia, flancul sting al armatelor ruse are interes ca dincolo de Carpaţi trupele austroungare din zona de adunare de la Miscolci, Kasan şi Eperiî să nu se Poata deplasa peste munţi în flancul lor ci să fie angajate în altă Parte.« . Mergînd noî prin Ardeal la Tisa mntreaga apărare a Carpatilor spre Rusia cade și nimic nu maî amenin-RusTar5Ul Victorios al ^matelor In Ardeal deci, căcî în Galiţia şi Bucovina e de mult de cînd nu am maî fi avut contra cui să operam! Ca Tisa deci va trebui să spunostru»n?Ur*,0r Că Ardealul este al Dar aceasta cit maî este timp! UN OFIȚER * din antecedentele conflagraţiei Cartea portocalie rusă Cărţi în toate culorile, emanind de la oficiile externe ale Puterilor beligerante, a fi încercat îndată după izbucnirea războiului, declinarea răspunderea pentru provocarea marelui dezastru al conflagraţiei europene. Aşa, cartea albă germană tindea să arunce vina războiului european asupra Rusiei şi tot aşa şi cartea portocalie rusă care publică documente trebuind să dovedească vinovăţia de neiertat a Germaniei. Dar, oricare ar fi scopul acestor cărţi diplomatice, publicarea lor constitue un progres faţă de vremurile de altă dată. Odinioară, mulţimea mare nu avea nici măcar parte de grija ocîrmuitorilor de a se justifica faţă de popor. In zilele noastre de democraţie şi de puteri emanînd toate dela naţiune, dezvinovăţirea celor de sus faţă de cei mulţi este pentru aceştia din urmă cel puţin o uşoară satisfacţie în schimbul jertfelor nenumărate aduse de ei pe altarul războiului. * Cartea portocalie rusă cuprinde părţi din corespondenţa diplomatică a ministerului de externe rus, de la 10 pînă la 24 iulie, adusă de la luminarea ultimaturiî austriac la Belgrad pînă la declaraţia de război şi a Austriei contra Rusiei. Cartea portocalie începe cu telegrama prin care reprezentantul Rusiei la Belgrad comunicînd guvernului său despre remiterea notei austriace ocîrmuirei sîrbeşti adaugă că aceasta din urmă „cere sprijinul Rusiei şi declară că nici un guvern sârb n’ar putea accepta cererile Austriei. Documentele imediat următoare se referă la tratativele ce a fi urmat ultimatului austriac, cererea Rusiei făcută la Viena pentru obţinerea prelungirei termenului indicat în ultimat şi reperarea aceleiaşi cereri pe lingă guvernele din Londra, Berlin, Roma şi Paris. Urmează apoi telegrama prinţului moştenitor sirb către ţarii Rusiei, prin care principele Alexandru expunînd în ce constă nota austriacă, spune în ce priveşte atitudinea Serbiei următoarele: sintem gata să acceptăm condiţiille austro-ungare cari sunt compatibile cu situaţia unui stat independent, precum şi pe acelea a căror acceptare ne-o va consola Maiestatea Voastră; toate persoanele a căror participare la atentat va fi dovedită vor fi cu severitate pedepsite". . în aceeaşi telegramă principele Alexandru spune: „Putem fi atacat, după expirarea termenului, de către armata austro-ungară care se concentrează la frontiera noastră. Ne este imposibil a ne apăra şi rugăm Maiestatea Voastră de-a ne da cu man curmă posibil ajutor"’. Răspunsul ţarului la această telegramă lipseşte din Cartea portocalie. Dar oprespxmdenta diplomatică ce urmează arată că apelul prinţului moştenitor sîrb a găsit în Petersburg un puternic ecou şi o dispoziţie de la început hotărîtă. A doua zi după sosirea telegramei prinţului Alexandru, guvernul rus publicat un comunicat prin care declară că „urmăreşte cu atenţie desfăşurarea conflictului austro-sîrb care nu poate lăsa Rusia indiferentă". După ce guvernul din Viena respinse propunerea prelungirea termenului acordat Serbiei, ambasadorul rus din Anglia comunică guvernului său propunerea lui sir Grey în vederea încetării ostilităţilor. In aceiaşi zi, ministrul de externe rus comunică ambasadorului rus la Londra că ,în cazul unri noule agravări a situaţiei putind provoca din partea marilor Puteri acţiuni conforme, socotim că Anglia nu va întîrzia de a se alătura făţiş de partea Rusiei şi a Franţeî.J', ceeace ambasadorul german din Anglia n’a aflat decit in ultimul moment De altfel, ministrul Rusiei la Londra avînd o convorbire cu Sir Grey se găseşte în poziţiunea de a comunica următoarele guvernului sau : „Grey mi-a spus că ambasadorul Germaniei i-a declarat că guvernul german nu fusese informat de textul notei austriace, dar că susţine pe de-a -ntregul demersul austriac. Ambasadorul a întrebat în acelaş timp dacă Anglia ar putea să consimtă să intervină la Petersburg în spirit de conciliaţiune. Grey i-a răspuns că aceasta îî este cu desăvîrşire imporsibil. Ministrul a adăogat că atita timp cit complicaţiile nu sint decit între Austria şi Serbia interesele Angliei ni erau angajate decit indirect dar că trebuia să prevadă că mobilizarea austriacă va avea ca urmare mobilizarea Rusiei şi că din acest moment s'ar găsi in faţa unei situaţiuni în care toate Puterile vor fi interesate. Anglia îşi rezervă pentru acest caz o complectă libertate de acţiune'-. ........- - .. ■ •x Urmează corespondenţa diplomatică referitoare la propunerea engleză în vederea unei conferinţe a reprezentanţilor Angliei, Germaniei, Franţei şi Italiei faţă de mobilizarea eventuală în Austria şi Rusia. Propunerea a căzut şi mobilizarea în Austria fu decretată. Ostilităţile contra Serbiei încep. Sassonov comunică ambasadorilor Rusiei la Paris, Berlin, Viena. Roma că a cerut ambasadorului rus la Londra sa comunice guvernului englez că data de ostilităţile dintre Austro-Ungaria şi Serbia este necesar ca Anglia să întreprindă de urgentă o actiune imediatoare şi ca acţiunea militara a Austriei contra Serbiei să fie imediat suspendată". La întrebarea pe care ambasadorul german din Petersburg o făcu lui Sassonov în 17 iulie, dacă Rusia se mulţumeşte cu declaraţia Austriei că nu se va atinge de integritatea Serbiei şi în ce condiţiun Rusia ar consimţi să înceteze măsurii militare luate, ministrul de externe rus a răspuns: „Dacă Austria, recunoscind că chestiunea austrosîrbă a luat caracterul unei chestiunî europene, se declară gata să elimineze din ultimatul el punctele cari aduc atingere drepturilor de suveranitate ale Serbiei. Rusia se angajează să înceteze pregătirile ei militare“. A doua zi după această declaraţie, ambasadorul rus la Berlini comunică telegrafic guvernului sau că în Germania s’a decretat mobilizarea generală. Sarea a fost insa imediat desmintită tot de ambasadorul rus la Berlin. In acest timp ambasadorul german din Londra ceru luî Sîrrey explicatiunî asupra măsurilor nfilitare pe apă şî pe uscat ale Angliei. Ministrul englez răspunse că aceste măsuri n’au im caracter agresiv, dar că situaţia e astfel că toate Puterile trebue să se prepare“. Puţine tratative mai urmară. Mobilizarea fu decretată în Germania:, Ambasadorul francez din Petersburg comunicase din timp că ambasadorul german din capitala Rusiei anunţase guvernul rus că Germania va mobiliza. Imediat după primirea acestei comunicări preşedintele republice franceze semnă decretul mobilizăreî. In aceeaşi zi, 19 iulie, ambasadorul rus la Paris, Iswovsky, comunică următoarele guvernului săfi: — „Aflu de la preşedinte că în decursul ultimelor zile, ambasadorul Austriei a asigurat cu insistenţă pe preşedintele consiliului de miniştri şi pe el însuşi că Austria ne-ar fi declarat că e gata nu numai să respecte integritatea teritorială a Serbiei, ci şi drepturile ei suverane, dar că noi am fi tăcut intenţionat asupra acestei declaraţiuni. Am opus cea mai categorică dezminţire". Izbucnirea războiului puse capăt frtț(jjl$S£lor. ..Cartea portocalie rusă incnee cu declaraţia de războiu a Austriei împotriva Rusiei după ce aceasta din urmă primise şi dec!*rail* d® ffcefedin a CemtanieL. CONTELE DE LaNCKERDORFF Ambasadorul rus la Londra