Adevěrul, ianuarie 1915 (Anul 28, nr. 9988-10017)

1915-01-24 / nr. 10010

Aim XIVM­îea Mo. 10010 6 Bani Exemplarul FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU IUSUGITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. Str. Karageorgeviei, No. 9 Et. I.—Telefon 9 BIROURILE ZIARULUI, fip. 11, Bucureşti Strada Sărindar No. 11 Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi **­ DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premii: r,u ar.................................... I*ei Wjj Îase luni n rel Inni ............ » w*® Pentru străinătate prețul este îndoit. TELEFON: Capitala...................No. 14 IO „ ........................ 34/73 Provincia.................... 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40 Spaima Şobolanilor. -----------------------------------­ Lumea bucureşteană 131 aminteş­te cu plăcere de clovnul Coco. Trăise multă vreme la Bucureşti şi intrase şi în culisele politicei noas­tre de partid şi, bazat pe aceste cunoştinţe el pusese în scenă ur­mătoarea farsă : Partenerul sail îl înjura, îi numea bot, asasin, trădător, porc, măgar ; la toate aceste insulte Coco răm­i­­nea impasibil și pufnea de rîs. Exas­perat, partenerul ii striga : brotle­­nist. Atunci Coco devenea furios, se repezea la adversarul sau, îl păl­muia, îi dădea picioare și îl gonea triumfător din arenă. Această insultă nu o putea su­feri el . Cei trei şobolani im­i amintesc pe Coco. Poţi să te spui ori şi ce. Dînşii tac. S’au­ deprins chiar şi cu fraimeagu!. Nu Ie spune insă că pot fi goniţi dela guvern pentru in­capacitate ori pentru trădarea in­tereselor tatei, fiindcă devin furi­oşi, spumegă şi încep să înjure. Astfel, o inocentă informaţie a Adevărului, a provocat spaima şi furia în rîndurile şobolanilor. In­formaţia aceasta spunea ca Acţiu­nea Naţională, reluîndu-şi activita­­tea, de astă-dată va merge, la ne­­v\*pe, pînă şi la sacrificarea guver­nului ! Notiţa a produs teroare şi­­foile Dinastiei au primit ordin ia­răşi să atace şi pe d. N. Filipescu şi pe d. Xenopol, ne mai vorbind de supusul dv. servitor. Care va să zică, se rostesc reptilele bratienis­­te, nu cind e vorba de salvarea ţa­rei, ci de-o intrigă mică şi de po­litică internă, de scopuri inavuabi­le (!) şi străine intereselor romî­­neşti (!) • v • Nu mă­ cred în drept să divulg discuţiile Acţiunea Naţionale, dar, totuşi, pot­ să­­ schiţez directiva şi cugetarea. Acţiunea Naţionala, în prima linie, nu are încredere in ac­tuala • formaţiune guvernamentală, ia cap cu d. Brătianu, care duce o politică de duplicitate şi de mole­­şire a spiritului public. Aceasta nu va să zică de loc, ca ea ar avea ceva de zis, dacă Ion Bratianu sar hotărî să ia o atitudine, să inaugu­reze o politică energică şi activă,— fie dacă pentru aceasta i-ar trebui piciorul în spate al Acţiunei Naţio­nale. Singurul ţel, singura raţiune de a fi a acestei înjghebări, este de a nu lăsa ca guvernul să piardă o­­caziune după ocaziune, pina cînd, la urma urmei, să ne trezim în ne­putinţă de a ne realiza idealul na­ţional. Nimeni din membrii Acţiu­­nei Naţionale, nu rîvneşte să ia gu­vernul, afară bine­înţeles, dacă cei din fruntea Statului, nu vor da do­vadă, ori de inepţie, ori de trăda­re. Nu o să se piardă ţara, fiindcă Ion Brătianu nu vrea să se mişte, ori nu se simte dator să meargă a­­lături cu opiniunea publică şi cu interesele Patriei d­e­ care are su­fletul nemţesc, el care înaintea Consiliului de Coroana, era gata să mobilizeze armata ţarei pentru a merge alături de Austro-Germania, contra întreitei înţelegeri! Cei de la Acţiunea Naţională nu sor, nu doresc nici măcar un gu­vern naţional. Abandonează șobo-. lanilor gloria de a reîntregi neantul și sint dispuşi a merge alături de ei — dîndu-le cel mai larg concurs, — dar numai la caz cind vor con­simţi.. să meargă... Dacă nu vor face aceasta — nu va fi virta nimănui, daca, pe Ungă criza externă, tara va fi nevoita să sufere si o criză internă — nu prin gonirea de la gu­vern a partidului liberal, nu, ci prin gonirea numai a „Celor trei şobo­lani“, ceea ce, credem noi, începe să fie o necesitate indispensabilă şi absolut urgentă... Şi de aceea şobolanimea se teme de „Acţiunea Naţionala" şi tremu­ră de frică întocmai cum ar, fi la vederea unei pisici ! Const. Hille • • • Pună ţâri şi stană presse ? Guvernul manifestă interesul de a stabili prin organele sale că în Rn­­t­inia sunt azi „două tari“ şi doua prese, una a Triplei înţelegeri şi alta a Dublei Alianţe. Ei bine, asta e o chestie care nu trebue şi nu va putea r­amine o sim­plă constatare a foilor guvernului. Cum că există o presă creată şi achiziţionată de legaţiunile austro­­germ­ane , asta e convingerea în­­tregei opinii publice şi a trebuit să fie relevat şi de presa guvernului. A se spune insă de foile guver­nului că şi presa care susţine că in­teresele României dictează azi ca ea să meargă cu Tripla înţelegere în­seamnă că această presă aparţine puterilor străine ale Triplei Înţele­geri este o ticăloşie colectivistă ca­re nu va trece aşa de uşor. Când se fac din partea guvernu­lui asemenea afirmaţii mizerabile, ele trebue precizate. Deci, guvernul să spună, prin organele sale, pe cari din ziare le consideră ale Tri­plei înţelegeri şi să facă şi dovada afirmaţiilor sale. Noi înţelegem neutru ce fel de politică de incapabili şi de scopiri au­ interes fraţii Brătianu să insinu­eze­ că aproape toată presa care nu e liberală este presă inspirată de străini, r­ecun­oaştem ia această ticăloşie re sectarii de la Florica. Dar, azi mai miult ca oricind, vor meniti să dea socoteală pentru ase­menea ticăloşii. Ii aşteptăm să vorbească şi dacă vor amuţi, aceasta nu le va sluji la nimic. Vremurile şi cauza silit prea mari, ca Insinuaţiile să ţină loc de păreri, A­NJ. CHESTIA Echilibristica lui Ionel IONEL (catehe Take) : •Va fe mișca fie acolo, că mă dea peste cap Adeveruri _Angajati__ Brossa d-luî Marghiloman — ca pressa. de opoziţie ! — .susţin® acum şi pe d-nul Duca împotriva Univer­­sitâţei ! Se vede că. şeful conservatorilor s'a angajat cu guvernul­., „la toate-’'.! Automobilul _ P'­rimul-miinist­ru a dezminţit cri la Cameră,­­că. d. Stere ar fi călăto­rit in Transilvania cu automobilul ramistei'u­lui de interne, dar n’a dez­minţit cil a călătorit cu autorizarea primului-ministru. Autorizarea e mai interesantă ca automobilul!... Apostolul... „Apostolul" ele la Vălenii de Munte a spus eri Camerei­­,adevă­rul, tot adevărul și nimic­ele cu­ ade­vărul" asupra cazului Gherman la Universitate. ..Așa să’î ajute D-zeu“ — fiindcă e la mijloc chestie de teologie !! Rigoletto NAZBITH DOUA RINBURI DE PĂRERI D. Alexandru Marghiloman a găsit mijlocul de a se aranja în politica externă. Precum în garderoba sa —­are cite două rînduri de haine, două rînduri de ghete, două rînduri de cravate, etc. etc. pentru fiecare din orele zilei, tot așa și-a croit cite două raiduri de păreri pentr­u fie­­care fază a politicei externe: un rînd pentru Pesta și Viena, alt rind pentru București. Pentru Paris-Londra nu mai are nevoie : acolo nu se mai prinde nici un fel de părere a d-sale­ Pac. taillin­ — Interpelăr­­le din Ca­meră — Duplicitate şi rea credinţă în ati­tudinea presei guvernamentale, două politici din partea unora din­tre miniştri, echilibristică şi echi­voc în vorbele şi faptele şefului gu­vernului şi al partidului liberal, — iată ce iese zilnic la iveală. Presa guvernamentală, condusă eschisiv­ de brătieniştî, are preten­­ţiunea de-a monopoliza patriotismul şi in polemicele sale suspectează şi calomniază pe tot­ acei cari nu în­ţeleg să tacă şi să ingh­ită toate procederiile guvernului în chestiile externe. Unii miniştri, in special d. Duca, a adoptat altă procedare. Cind de pildă d. Marghiloman calcă faimo­sul acord al... tăcerei, atit in poli­tica internă cit și in cea externă, și atacă de pildă pe d. Costinescu, a­ Uinci pressa brătienistă care este inspirată de d. Duca, trece cu ve­derea toate aceste atacuri. Dar cirul e vorba de takiştî, nu numai că „Viitorul” nu se sfieşte să-î atace, dar chiar d. Duca ii atacă de pe banca ministerială, ba pune chiar la cale, in schimbul unor anumite hatirurî, diferite interpelări cu­vinta de-a lovi in takiştî. Atitudinea aceasta a d-luî Duca bine inteles că este sprijinită pe fată de d. Marghiloman. Am relevat aceste fapte, înainte de­ a vorbi de cele ce s au petrecut ori la Cameră, fiindcă cele ce se petrec in culisele guvernamentala, nu se potrivesc cu vorbele și gestio­nile publice ale d-luî Ionel Brătianu care a făcut ori un apel la toată lu­mea ca să iui ne mai... suspectăm unii pe alţii ! Politicianismul acesta absolut scandalos trebuie demascat mereu, fiindcă nu e speţă mai m­ită de­cit politicianul cu două feţe. ■JS D. Brătianu a trecut cr­. la Ca­meră, printr'un mom­­nt penibil. Doi deputaţi Văii încolţit adresin­­du-i două interpelări cu privire la misiunea d-lui Stere in Transilva­nia. Chestia care s’a pus preşedinte­lui consiliului a fost­ foarte simplă : a dat d. Brătianu autorizarea d-lui Stere ca să se ducă­ in Transilvania si să spună conducătorilor rom­îni­­lor din Ardeal cit noi vom merge alături de Austro-Ungaria in răz­boiul european ? Da sad ba ? Intru cit ar fi fost d. Brătianu o­­bligat să intre intr’o discuţie asu­pra politicei externe dacă răspin­­dea scurt: da sau nu ? Ce legătură avea afirmaţia sad dezminţirea d-lui Brătianu cu se­cretele diplomatice ? Dar şefii liberalilor n’a admis nici cea mai mică discuţie asupra acestei chestiuni, na voit să dea nici o explicaţie, iar d. Stere bine­înţeles că a strălucit prin absenţă­­le la şedinţă. Iată un deputat, care aparţine majorităţii, ba chiar un leader gu­­vernamental, căruia i se atribuie o mare misiune politică, naţională sau­ diplomatică—şi o misiune pu­blică nu secretă—care fuge de la o explicaţie in parlament şi iată un şef de guvern şi de partid care cere vntregei Camere să-l... scutească de orice lămurire fiindcă nu se poate lămuri... complect! Acum apare, mai mult ca ori­cină, ficţiunea parlamentarismului­­ nostru. D. Brătianu a simţit insă ori, ri­dicolul situaţiuneî, a mai simţit că întreaga Cameră s’a edificat asu­pra propagandei care a făcut-o d. Stere in Ardeal, şi pentru a mai po­toli spiritele a făcut acel „duios şi sincer” apel ca să nu ne mai sus­pectăm unii pe alţii. Acest limbagiu Va ţinut primul­­ministru la Cameră, dar în pressa guvernamentală se suspectează, in chip brutal şi cu o revoltătoare rea credinţă, pe toţi acei cari critică politica internă şi externă a guver­nului. R. X. Sâmbăta, 24 Ianuarie BALUL PRESEI MASCAT ŞI COSTUMAT organizat de Asociaţia Presei in­sa. Ioanele Teatrului Carol cel Mare. Cea mai vesela petrecere a car­navalului din acest an. Eroii Franţei COLONELUL DEPORT a­ven­tatorul tunului francez de 75­­milimetri Şcoala d-lui Marghiloman D. Marghiloman a inaugurat o excelentă şcoală de interviewuri pentru pieţele externe şi de dez­minţiri pentru piaţa internă. Discipolii s­eului au­ început să se ivească. D. Argetoianu nu şi-a dez­minţit încă la noi interviewul prin care asigură Viena de neutralitatea noastră usque ad ţinem, dar d. C. C. Arion, după ce a declarat la Pe­sta că „zgomotul străzei mai puţin ca orice va putea, determina o schimbare in hotăririle factorilor responsabili“, s-a grăbit să rectifice pentru interiorul tarei, că „Rominia are un ideal pe care orice om de inimă poate să-l înţeleagă şi la care nici un romin n'ar putea renunţa". Tot d. C. C. Arion declară pentru Pesta şi Viena că „neutralitatea e atitudinea cea mai conformă cu in­teresele Rominieî'', iar la Bucure­şti rectifică spunind că „neutrali­tatea e o linie de conduită care nu convine pentru moment" — şi etc. etc. ; o părere pentru pressa şi guvernele din Pesta şi Viena ; altă părere pen­tru pressa şi opinia pu­blică din țară, unde părerile trans­mise la Pesta şi la Viena sunt pro­fund detestate. Asta, d-le Arion, se chiamă pe malurile Dîmboviţei, in limbagiul puţin diplomaţie dar verde romi­­nese : politică... in două luntre. I). Marghiloman a crezut c’o poa­te face şi in momentele aceste isto­rice pentru neamul romine­sc. Răsu­netul pe care ea o are vi­­ară e cea mai bună dovadă de succesul care o aşteaptă. D. C. C. Arian tine să urmeze această politică de portofoliu. Să-i fie de bine. Dar să nu-și închipuie că tara nu va cunoaște pe acei cari pun in cumpănă Rominia mare cu „poan­­tajele" d-lui Marghiloman. Ad. Internaţionalizarea Strâmtorilor Rusia 11­ are cuvînt că regrete azi că a fost provocată de Turcia şi că a­duce războiul şi pe frontul cauca­zian, mai ales că, după buletinele statului major rus, repurtează vic­torii strălucite împotriva armatelor lui Enver paşa. Ocazia. In definitiv, e bună ca să lichideze odată pentru totdeauna chestiunea Strîmtorilor, care rămîne o problemă vitală pen­tru imperiul țarist. Facultatea de care s’a bucurat în totdeauna statul turcesc de-a închi­de după voe Strîmtorile a fost o grea piedică pentru Rusia. Pe vre­mea lui Petru cel Mare i se inter­zicea­­chiar, de către turci, să aibă în Marea Neagră vapoare comerciale, cu atît mai puţin, deci, de rǎzboiu ; şi a trebuit războiul fericit din 1770 ca să poată obţine printr’un tratat libera navigaţie a vaselor sale co­merciale în Marea Neagră şi, prin extindere, în strîmtor. De atunci, Rusia s’a străduit, prin convenţii cu Turcia, să­­menţină a­­cest privilegiu şi să-l întindă şi asu­pra vaselor sale de războiţi. In 1805 obţinuse şi această din urmă auto­rizaţie, care fusese şi mai mult îm­puternicită prin tratatul din 1807, în urma războiului ruso-turc din a­­cea epocă , dar tratatul din 1841, nu­mit „Convenţia Strîmtorilor“, a im­pus principiul ca nici un vas de răz­boi şi al puterilor străine să nu poa­tă pătrunde în Dardanele şi în Bos­for, şi a redus astfel drepturile Ru­siei. Tratatul din 1871 a mai atenuat a­ceste dispoziţiuni, lăsînd sultanu­lui facultatea, de-a deschide Strîm­to­­rile vaselor de război şi ale puterilor amice­­s­au­ aliate, dar a menţinut principiul închidere! Strim ■wllor de care Turcia s'a folosit ori de cîte ori a socotit de cuviinţă. Rusia s'a izbit, deci, mereu­ de a­­cest. principiu şi a trebuit să supor­te cu neplăcere acest regim. Străduinţele Rusiei de a-ş i asigu­ra libera navigaţ­ie în Strîmtori au avut, însă întotdeauna un caracter personal. Ea­ dorea să­ obţină un pri­vilegiu pentru sine, nu pentru cele­lalte naţiuni, mai cu seamă că con­sidera marea Neagră ca o mare în­chisă. Diferitele convenţii şi mai tîr­­ziu marile grupări de puteri au­ mo­dificat tendinţele ruseşti, în această privinţă­ Rămîne, totuşi, principiul că lichidarea turcească trebue să ai­bă un caracter internaţional şi, prin urmare, că ceea ce ar impune, în ca­zul unui sfîrşit fericit al războiului pentru tripla înţelegere, este inter­naţionalizarea Strîmtorilor. Privilegiul pe care îl are Turcia asupra Strîmtorilor este, evident, ne­logic, în starea actuală a dreptului internaţional. In definitiv Strîmto­rile sînt o cale considerată legitim ca internaţională şi, ca­ atare, nu-i admisibil ca­ suveranul unei ţări de­terminate să fie stăpînul ei absolut. Deci, dacă trebue să se observe un pr­incipiu­ pe această bază, e evident, că nu se cuvine să se repete în viitor regimul care pînă acum a fost un prejudiciu pentru toate statele li­bere. E probabil că Rusia e de acord azi cu punctul de vedere al internaţio­­nalizării Strîmtorilor. Războiul ac­tual este pentru trip­la­ în­ţel­egere o campanie de emancipări naţionale, de reconstituire şi înrădăcinare a dreptului internaţional şi Rusia va urma, de­sigur, conduita Angliei şi Franţei, cînd la lichidarea socoteli­lor, chestiunea respectului şi liber­­tăţeî internaţionale vor obţine sanc­ţiunea necesară. Pentru moment, Strîmtorile sînt încă in mina turcilor şi apărate în aşa condiţion!, cu forturi şi tunuri, torpile, mine marine şi submarine, că după­ părerea specialiştilor for­ţarea lor de-abia se poate concepe. De aceea nici nu pare probabil că se va face această încercare. Singura soluţie va fi debarcarea de trupe pe uscat, cari să­ atace fortificaţiunile Strîmtorilor şi să­ pună in imposibi­litate utilizarea lor. Sev. înfrăţirea confes­inilor în războiul actual Un rabin, un preot catolic şi unul protestant, (de la stingă spre dreapta) Constituanţi ! Cred că n'aţi uitat că actualul Par­lament nu e un­­parlament obicinuit­, ci e ceva cu mult mai mult: o Consti­tuantă, ceva, cum s'ar zice, în faţa căruia trebuie să-ţi scoţi pălăria, c'un respect mai adine ca cel obicinuit. Şi Constituantă ,şi să fiinţezi în vremea covîrşitoarelor evenimente de azi, cari înloinţuc atit de string şi­ ţa­ra noastră! Ce neaşteptată coinciden­ţă pentru a ridica Parlamentul ro­mân la­ o înălţime cu adevărat istori­ca ! ce fericită şi­ mlndră n opinia noastră publică, văzînd că parlamen­tarii excepţionali de azi îşi dau per­fect seama de­ deosebita lor însemnă­tate, şi se comportă, ca atare, Se de­schide Pa­rlamentul pentru o zi şi se ia, apoi, vacanţă, pentru, o săptămină — vacanţă cu diurnă, bine­înţeles! Iar n­­are o unică şedinţă a săptămi­­nei, se desbat chestiunile mari, vitale şi arzătoare ale ţarei şi ale neamu­lui ! De. pildă Senatul şi Caimcra au fost preocupate mal­uri de chestiunea numirei unui preot ca profesor la fa­cultatea de teologie. Iar mîine — adică săptămină vii­toare, căci Camera, a­ luat iar vecea.n­­/­?! — se vor discuta oile chestiuni pentru de Stegar ca cărora, palpită ini­ma îngrijorată, a ţârei ! Constituanţi­i merită, să le aşezi, incă în viaţă fiind, bustur de ilustre in galeriile Parlamentului! Maximîn ---------...-4L- gjgftn .«».o Veetitfcnl bscric In coloanele noastre s’afi arătat unele din defectele ce prezintă­­pro­iectul de lege asupra controlului străinilor. Iată încă imul : proiectul, vorbind de­­români şi străini, uită — cu sau fără intenţie — pe evreii pă­mânteni, cari după ciudata împleti­tură a legilor noastre, sint şi romini şi străini, sau nici una, nici alta. Ce se va face deci cu dânşii ? Vor rămânea la bunul plac al inter­pretării fiecărui funcţionar în parte. Cauza generală a răului o cunoaş­tem : este că pini­ acum nici una din guvernele noastre n’a avut bună-voin­ţa şi curagiul de a rezol­va odată chestia evreilor pămân­teni, aşa că sintem­ singura ţară din lume care se prezintă cu o aseme­nea încurcătură. Dar dacă aşa e, autorii legilor tre­buie să ţină seamă de acest lu­cru şi să redacteze legile in aşa mod ca să nu fie săm­înţă de bocluc. Şi lucrul acesta se cere cu atît mai mult întruni moment ca acesta, cînd, de­sigur, guvernului nu i-ar plăcea de loc să vadă iarăşi ridica­ta chestia evreiască în întregi­mea ei. Este adevărat că, după cum a­­tum că „Independenţa“, ■ comitetul delegaţilor a şi hotărît să îndrepte greşala, introducând un articol prin care, intru­cit e vorba de dispoziţii­le acestei legi, evreii sunt scoşi de sub regimul fixat străinilor. Dar râ­ndire să vedem cum va fi redactat şi acel articol. Pină atunci constatăm că, prin articolul publicat în „Steagul“, par­tidul conservator s’a arătat mai li­beral decit liberalii. S. T. Silmbata 24 Iaimarie Stăpinirea rusească in Bucovina ■V/ --------------##--------------­ Ce va fi cu biserica şi şcoala, dacă Buco­­vina va rămânea rusească Aflăm de la un prieten demn de­­ toată credinţa, sosit de curând din­­tr’o călătorie ,prin Bucovina, urmă­toarele lucruri privitoare la noua organizare pe care ruşii ar avea de ghid să o dea bisericei şi şcoalei din Bucovina, pentru eventualitatea că această ţară ar rămânea sub do­­minaţiimea rusească. — Din convorbirile mele cu auto­rităţile militare cari guvernează as­tăzi Bucovina — spune amicul no­stru, — nan înţeles că actualul gu­vernământ rusesc de acolo,­ crede că e foarte firesc, ca o ţară ocupată cu jertfe ca acele pe cari le-au fă­cut ruşii pentru ocuparea Bucovi­nei, să rămână sub stăpiniirea ace­lora cari au cucerit-o, şi are nădej­dea că va şi rămînea, afară de even­tualitatea unei schimbări de situa­ţie care ar face ca Bucovina să treacă la România. Actualmente în Bucovina nu se află nici mitropolitul, nici consis­toriali, nici un consilier consistorial şi nici un profesor de la facultatea teologică. Sarcinile consistoriale cari consista ,astăzi în împărţirea lefilor clerului, pensiunilor văduve­lor de preoţi şi în­­distribuirea de ajutoare din partea fondului religio­­na­r, la cei ce se găsesc în mizerie, sunt îndeplinite de actualul metropo­litan care, cu permisiunea g­uverno­­m­ului rusesc, aduce bani de la gu­vernul Bucovinei, strămutat acum în Ungaria cum şi de un preot din Cernăuţi. * * Îngrijorarea clerului bucovinean a crescut însă în timpul din urmă din trei motive, cari justifică starea a­­ceasta de nesiguranţă şi temere. Red­mungsratul Pawlowski, de la fondul ireligionar, ar fi declarat că fondul religionar um ansi are para­le şi, deci achitarea salariilor va trebui să se reducă simţitor sau chiar să se suspende. Explicarea, pe care rechmmgsratiul atu o dă, o găsim în­ faptul subscrierii celor 60 milioane, adică a întregului efectiv bănesc al fondului religionar, pe care a făcut-o mitropolitul, luat în­adins pentru acest scop de la Cer­năuţi, odată cu retragerea a doua a austriecilor, fapt care la Cernăuţi mi s’a confirmat de factorii în sta­re a şti adevărul privitor la acea­stă subscriere. Pe lingă aceasta, autorităţile ru­seşti au dat a se înţelege că şi dacă vor fi bani, nu vor mai tolera lun­gă vreme plătirea clerului ce se gă­seşte pe teritoriul ocupat­­de ruşi cu banii aduşi din Austria. Ceea ce este însă şi mai grav, e ultima­ta­ ce ruşii au­­trims mitropolitului, declarând că dacă nu se va întoar­ce grabnic la conducerea­­diecezei pe care a părăsit-o, vor privi scau­nul-­ metropolitan ,ca vacant, şi deci vor proceda în consecinţă. Toată lumea se întreabă acuma, ce­ va fa­ce mitropolitul, a cării situaţie este fără îndoială foarte critică. Apoi şi întârzierea înainperii actoaguhii con­sistorial plecat după parale de mai mult de o lună, dă prilej la temeri şi bănueli ca austriacii ar intea să-l retină, cu atît mai mult că în timpul din urmă şi atitudinea Rominieî faţă de Austria este tot mai hotărâtă. Păstrând absolută discreţie, nu am putut afla amănunte maî preci­se privitoare la dispoziţiunile ce s’ar lua pentru cazul că mitropoli­tul, nu­ s-ar întoarce, sau pentru a­­cela că ar veni să-şi reocupe sca­unul. Dar cred ca deocamdată şi cele aflate sint indicii, cari justifi­că suficient îngrijorarea bucovine­nilor. #■ Privitor la şcoală, care ‘este o in­stituţie de acelaş interes dacă nu şi mai mare decît biserica — pentru intenţiile unui guvernământ, mi s’au spus lucruri mai­ precise ■ şi maî amănunţite. Universitatea din Cernăuţi va exista şi sub ruşi, dar fără de facultatea juridică. Facul­tatea de teologie va rămînea cu catedrele româneşti aşa cuna sunt, adăogînd­u-se însă şi catedre para­lele de aceleaşi specialităţi cu lim­ba de cursu­ri şi examene rusă. Fa­cultatea de filosofie, litere şi ştiinţe, cari pină acum formau facultatea filosofică, se va preface îmtr’o fa­cultate filosofico-istoriică, anexată facultăţii de teologie, după modelul facultăţilor de felul acesta, cari se găsesc în Rusia. „ Liceele româneşti, ani s’a spus, cite le aveaţi sub austriacî, se vor, menţine toate, cu modificarea ca o­­rele de limba germană şi cele cu instrucţia în limba germană, se vor înlocui cu limba rusă şi predarea­ instrucţiei In ruseşte. Din tot ce aţlf avut in romîneşte, nu vom desfiinţa nimic. Acelaş lucru se va face şi­ cil şcoalele primare în comunele romi-» neştî. Orele de limba germană se­ vor înlocui cu ore de limba ruşi S’a şi dat ordinul ca in şcoalele din Cernăuţi învăţătorii cari mai sint, să înceapă învăţămîntul după planul cel vechi, în caz contrar se vor aduce învăţători din Rusia, *­­ * # .........| Vă spun acestea fără ori­ce a.­.­precierî şi fără orice comentar, de­oarece vi le împărtăşesc într’ua timp cind eventualitatea realîzărei acestor păreri ale autorităţilor ru­seşti din Bucovina, este încă o ches­tie de viitor.­­ Tot ce s’ar face acum, ar avea caracter provizor şi intermediar, şi deci şi consecinţele culturale şi na­ţionale ar fi lipsite de importanţă. Una însă trebue să o spunem, anu­me că în Bucovina nu sunt numai morminte sfinte, ci este şi viaţă ro­­mînească, care nu trebue lăsată ca, scăpată de înecarea într’o baltă, să se scufunde, fie şi într’un ocean. O spun aceasta pentru aceia cari au­ răspunderea frontierelor viitoa­rei Rominii Mari, şi anume în a­­mintiirea trecutului acestei frumoa­se şi de Dumnezeu părăsită Buco­vină, căreia România i-a dat atît de puţină atenţie. Acuma este momen­tul salvărei­ şi să ferească Dumne­zeu ca dulcea Bucovină să dea din ploaie în şiroaie. Citip co!îî?nnvea în na» Sina a fi l-a, Contra Austriei! de T. Duţescu-Duţu -------------—**—3—3—7 IV Nu crede Rominia că, in cazul cinci sar întregi, şi-ar ridica în cap dintr’odată trei vrăjmaşi: pe un­­guri, pe bulgari şi pe ruşi ? Aşa grăeşte d. conte Andrassy ! A răspuns d. Take Ion­escu, des­tul de frumos şi de cuminte: „să re­­­alizăm noi, iuţii, rotunjirea moşiei „strămoşeşti, şi pe urmă.­.. ce-o îi, om vedea”. Dar, s’ar mai putea răspunde d-lui conte Andrassy că împotriva unui stat de 12.000.000 (douăspre­zece milioane) de locuitori, cum ar fi viitorul stat rominesc, nu se ri­dica aşa din­tr’odată vrăjmaşii. Ba, poate, chiar cei cari se fudulesc as­tăzi să ne fie viitori duşmani, ca un­gurii, nu se ştie de nu vor solicita cu multe şi stăruitoare rugăminţi prietenia României mari? Spre binele poporului maghiar, trebue să sperăm că, în viitor vor ieşi la suprafaţă din straturile a­­dînci ale populaţiei ungare de mun­citori, oameni politici neîntunecaţi de megalomania isvodită de strălu­cirea unor blazoane închipuite. Şi a­­tuinci aceşti bărbaţi vor putea privi limpede destinele naţiunii maghiare, chemată, ca oricare alta, să propă­­şească intre graniţele sale etnice, fără a jigni ori a ofensa pe vecinele sale. Ca să-î­ntricăm pofta de mîncare d-lui conte Andrassy, ca şi tuturor nobililor descendenţi aî hoardelor lui Arpad, am putea să-î întoarcem şi noi întrebarea : Nu cred ungurii că, de se vor o­­brăznici pururea, îşi vor ridica în­tr’odată în cap, pe toţi italienii. Aii, săbiile noastre vii nu tt’or fi ascuţit pe toţi sârbii, pe tot! romîniî şi, mai ales, pe ruşi, cari înghiţindu-î pe njaghiarî, ar avea cea mai superbă ieşire la Adriatica prin Fiume, îm­părţind apoi cu italienii supremaţia Adriaticeî? Ce, oare aşa ceva n’ar fi cu putim ta, d-le conte Andrassy? Zi Doamne fereşte de cuvîntul ro­stit în ceas rău­; mai cu seamă că săbiile alea ale noastre di-eă se as­cut nevoe mare !­­ *■ Sfirşind cu desluşirea celor­­patru chestiuni, cari ni le-am­ pus, gînd­esc că concluzia ce se desprinde este că trebue cu toată graba să pocnim intru realizarea străvechiului şi mândrului ideal, care, precum zice aşa de frumos noul comitet al Ligei pentru unitatea românilor, acum şi nu mai tirziu­ se poate înfăptui şi va să se înfăptuiască. Sa ne grăbim cu tinerească ardoa­re, ca nu cumva să ne pomenim — după cum se tot zice — cu vre-o în­torsăturii diplomatică din partea maghiarilor de a părăsi pe austro­­germ­ani, armicindu-se în braţele ru­şi!'01". Lasă că, şi fără asta, la urma urmei, ar putea chiar ruşii să ne dea o tiflă strașnică, precum că : — „Q- ne vrea să cucerească, trebue să se grăbească“. Bucovina e toată ocupată. In cu­­-niui trupele rusești vor năvăli în Transilvania cu tot entuziasmul it­­îci­oșiî cari au băgat groază în ar-* *

Next