Adevěrul, ianuarie 1915 (Anul 28, nr. 9988-10017)
1915-01-24 / nr. 10010
Aim XIVMîea Mo. 10010 6 Bani Exemplarul FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU IUSUGITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. Str. Karageorgeviei, No. 9 Et. I.—Telefon 9 BIROURILE ZIARULUI, fip. 11, Bucureşti Strada Sărindar No. 11 Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi ** DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premii: r,u ar.................................... I*ei Wjj Îase luni n rel Inni ............ » w*® Pentru străinătate prețul este îndoit. TELEFON: Capitala...................No. 14 IO „ ........................ 34/73 Provincia.................... 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40 Spaima Şobolanilor. ----------------------------------- Lumea bucureşteană 131 aminteşte cu plăcere de clovnul Coco. Trăise multă vreme la Bucureşti şi intrase şi în culisele politicei noastre de partid şi, bazat pe aceste cunoştinţe el pusese în scenă următoarea farsă : Partenerul sail îl înjura, îi numea bot, asasin, trădător, porc, măgar ; la toate aceste insulte Coco răminea impasibil și pufnea de rîs. Exasperat, partenerul ii striga : brotlenist. Atunci Coco devenea furios, se repezea la adversarul sau, îl pălmuia, îi dădea picioare și îl gonea triumfător din arenă. Această insultă nu o putea suferi el . Cei trei şobolani imi amintesc pe Coco. Poţi să te spui ori şi ce. Dînşii tac. S’au deprins chiar şi cu fraimeagu!. Nu Ie spune insă că pot fi goniţi dela guvern pentru incapacitate ori pentru trădarea intereselor tatei, fiindcă devin furioşi, spumegă şi încep să înjure. Astfel, o inocentă informaţie a Adevărului, a provocat spaima şi furia în rîndurile şobolanilor. Informaţia aceasta spunea ca Acţiunea Naţională, reluîndu-şi activitatea, de astă-dată va merge, la nev\*pe, pînă şi la sacrificarea guvernului ! Notiţa a produs teroare şifoile Dinastiei au primit ordin iarăşi să atace şi pe d. N. Filipescu şi pe d. Xenopol, ne mai vorbind de supusul dv. servitor. Care va să zică, se rostesc reptilele bratieniste, nu cind e vorba de salvarea ţarei, ci de-o intrigă mică şi de politică internă, de scopuri inavuabile (!) şi străine intereselor romîneşti (!) • v • Nu mă cred în drept să divulg discuţiile Acţiunea Naţionale, dar, totuşi, pot să schiţez directiva şi cugetarea. Acţiunea Naţionala, în prima linie, nu are încredere in actuala • formaţiune guvernamentală, ia cap cu d. Brătianu, care duce o politică de duplicitate şi de moleşire a spiritului public. Aceasta nu va să zică de loc, ca ea ar avea ceva de zis, dacă Ion Bratianu sar hotărî să ia o atitudine, să inaugureze o politică energică şi activă,— fie dacă pentru aceasta i-ar trebui piciorul în spate al Acţiunei Naţionale. Singurul ţel, singura raţiune de a fi a acestei înjghebări, este de a nu lăsa ca guvernul să piardă ocaziune după ocaziune, pina cînd, la urma urmei, să ne trezim în neputinţă de a ne realiza idealul naţional. Nimeni din membrii Acţiunei Naţionale, nu rîvneşte să ia guvernul, afară bineînţeles, dacă cei din fruntea Statului, nu vor da dovadă, ori de inepţie, ori de trădare. Nu o să se piardă ţara, fiindcă Ion Brătianu nu vrea să se mişte, ori nu se simte dator să meargă alături cu opiniunea publică şi cu interesele Patriei de care are sufletul nemţesc, el care înaintea Consiliului de Coroana, era gata să mobilizeze armata ţarei pentru a merge alături de Austro-Germania, contra întreitei înţelegeri! Cei de la Acţiunea Naţională nu sor, nu doresc nici măcar un guvern naţional. Abandonează șobo-. lanilor gloria de a reîntregi neantul și sint dispuşi a merge alături de ei — dîndu-le cel mai larg concurs, — dar numai la caz cind vor consimţi.. să meargă... Dacă nu vor face aceasta — nu va fi virta nimănui, daca, pe Ungă criza externă, tara va fi nevoita să sufere si o criză internă — nu prin gonirea de la guvern a partidului liberal, nu, ci prin gonirea numai a „Celor trei şobolani“, ceea ce, credem noi, începe să fie o necesitate indispensabilă şi absolut urgentă... Şi de aceea şobolanimea se teme de „Acţiunea Naţionala" şi tremură de frică întocmai cum ar, fi la vederea unei pisici ! Const. Hille • • • Pună ţâri şi stană presse ? Guvernul manifestă interesul de a stabili prin organele sale că în Rntinia sunt azi „două tari“ şi doua prese, una a Triplei înţelegeri şi alta a Dublei Alianţe. Ei bine, asta e o chestie care nu trebue şi nu va putea ramine o simplă constatare a foilor guvernului. Cum că există o presă creată şi achiziţionată de legaţiunile austrogermane , asta e convingerea întregei opinii publice şi a trebuit să fie relevat şi de presa guvernului. A se spune insă de foile guvernului că şi presa care susţine că interesele României dictează azi ca ea să meargă cu Tripla înţelegere înseamnă că această presă aparţine puterilor străine ale Triplei Înţelegeri este o ticăloşie colectivistă care nu va trece aşa de uşor. Când se fac din partea guvernului asemenea afirmaţii mizerabile, ele trebue precizate. Deci, guvernul să spună, prin organele sale, pe cari din ziare le consideră ale Triplei înţelegeri şi să facă şi dovada afirmaţiilor sale. Noi înţelegem neutru ce fel de politică de incapabili şi de scopiri au interes fraţii Brătianu să insinueze că aproape toată presa care nu e liberală este presă inspirată de străini, recunoaştem ia această ticăloşie re sectarii de la Florica. Dar, azi mai miult ca oricind, vor meniti să dea socoteală pentru asemenea ticăloşii. Ii aşteptăm să vorbească şi dacă vor amuţi, aceasta nu le va sluji la nimic. Vremurile şi cauza silit prea mari, ca Insinuaţiile să ţină loc de păreri, ANJ. CHESTIA Echilibristica lui Ionel IONEL (catehe Take) : •Va fe mișca fie acolo, că mă dea peste cap Adeveruri _Angajati__ Brossa d-luî Marghiloman — ca pressa. de opoziţie ! — .susţin® acum şi pe d-nul Duca împotriva Universitâţei ! Se vede că. şeful conservatorilor s'a angajat cu guvernul., „la toate-’'.! Automobilul _ P'rimul-miinistru a dezminţit cri la Cameră,că. d. Stere ar fi călătorit in Transilvania cu automobilul ramistei'ului de interne, dar n’a dezminţit cil a călătorit cu autorizarea primului-ministru. Autorizarea e mai interesantă ca automobilul!... Apostolul... „Apostolul" ele la Vălenii de Munte a spus eri Camerei,adevărul, tot adevărul și nimicele cu adevărul" asupra cazului Gherman la Universitate. ..Așa să’î ajute D-zeu“ — fiindcă e la mijloc chestie de teologie !! Rigoletto NAZBITH DOUA RINBURI DE PĂRERI D. Alexandru Marghiloman a găsit mijlocul de a se aranja în politica externă. Precum în garderoba sa —are cite două rînduri de haine, două rînduri de ghete, două rînduri de cravate, etc. etc. pentru fiecare din orele zilei, tot așa și-a croit cite două raiduri de păreri pentru fiecare fază a politicei externe: un rînd pentru Pesta și Viena, alt rind pentru București. Pentru Paris-Londra nu mai are nevoie : acolo nu se mai prinde nici un fel de părere a d-sale Pac. taillin — Interpelărle din Cameră — Duplicitate şi rea credinţă în atitudinea presei guvernamentale, două politici din partea unora dintre miniştri, echilibristică şi echivoc în vorbele şi faptele şefului guvernului şi al partidului liberal, — iată ce iese zilnic la iveală. Presa guvernamentală, condusă eschisiv de brătieniştî, are pretenţiunea de-a monopoliza patriotismul şi in polemicele sale suspectează şi calomniază pe tot acei cari nu înţeleg să tacă şi să inghită toate procederiile guvernului în chestiile externe. Unii miniştri, in special d. Duca, a adoptat altă procedare. Cind de pildă d. Marghiloman calcă faimosul acord al... tăcerei, atit in politica internă cit și in cea externă, și atacă de pildă pe d. Costinescu, a Uinci pressa brătienistă care este inspirată de d. Duca, trece cu vederea toate aceste atacuri. Dar cirul e vorba de takiştî, nu numai că „Viitorul” nu se sfieşte să-î atace, dar chiar d. Duca ii atacă de pe banca ministerială, ba pune chiar la cale, in schimbul unor anumite hatirurî, diferite interpelări cuvinta de-a lovi in takiştî. Atitudinea aceasta a d-luî Duca bine inteles că este sprijinită pe fată de d. Marghiloman. Am relevat aceste fapte, înainte de a vorbi de cele ce s au petrecut ori la Cameră, fiindcă cele ce se petrec in culisele guvernamentala, nu se potrivesc cu vorbele și gestionile publice ale d-luî Ionel Brătianu care a făcut ori un apel la toată lumea ca să iui ne mai... suspectăm unii pe alţii ! Politicianismul acesta absolut scandalos trebuie demascat mereu, fiindcă nu e speţă mai mită decit politicianul cu două feţe. ■JS D. Brătianu a trecut cr. la Cameră, printr'un momnt penibil. Doi deputaţi Văii încolţit adresindu-i două interpelări cu privire la misiunea d-lui Stere in Transilvania. Chestia care s’a pus preşedintelui consiliului a fost foarte simplă : a dat d. Brătianu autorizarea d-lui Stere ca să se ducă in Transilvania si să spună conducătorilor romînilor din Ardeal cit noi vom merge alături de Austro-Ungaria in războiul european ? Da sad ba ? Intru cit ar fi fost d. Brătianu obligat să intre intr’o discuţie asupra politicei externe dacă răspindea scurt: da sau nu ? Ce legătură avea afirmaţia sad dezminţirea d-lui Brătianu cu secretele diplomatice ? Dar şefii liberalilor n’a admis nici cea mai mică discuţie asupra acestei chestiuni, na voit să dea nici o explicaţie, iar d. Stere bineînţeles că a strălucit prin absenţăle la şedinţă. Iată un deputat, care aparţine majorităţii, ba chiar un leader guvernamental, căruia i se atribuie o mare misiune politică, naţională sau diplomatică—şi o misiune publică nu secretă—care fuge de la o explicaţie in parlament şi iată un şef de guvern şi de partid care cere vntregei Camere să-l... scutească de orice lămurire fiindcă nu se poate lămuri... complect! Acum apare, mai mult ca oricină, ficţiunea parlamentarismului nostru. D. Brătianu a simţit insă ori, ridicolul situaţiuneî, a mai simţit că întreaga Cameră s’a edificat asupra propagandei care a făcut-o d. Stere in Ardeal, şi pentru a mai potoli spiritele a făcut acel „duios şi sincer” apel ca să nu ne mai suspectăm unii pe alţii. Acest limbagiu Va ţinut primulministru la Cameră, dar în pressa guvernamentală se suspectează, in chip brutal şi cu o revoltătoare rea credinţă, pe toţi acei cari critică politica internă şi externă a guvernului. R. X. Sâmbăta, 24 Ianuarie BALUL PRESEI MASCAT ŞI COSTUMAT organizat de Asociaţia Presei insa. Ioanele Teatrului Carol cel Mare. Cea mai vesela petrecere a carnavalului din acest an. Eroii Franţei COLONELUL DEPORT aventatorul tunului francez de 75milimetri Şcoala d-lui Marghiloman D. Marghiloman a inaugurat o excelentă şcoală de interviewuri pentru pieţele externe şi de dezminţiri pentru piaţa internă. Discipolii seului au început să se ivească. D. Argetoianu nu şi-a dezminţit încă la noi interviewul prin care asigură Viena de neutralitatea noastră usque ad ţinem, dar d. C. C. Arion, după ce a declarat la Pesta că „zgomotul străzei mai puţin ca orice va putea, determina o schimbare in hotăririle factorilor responsabili“, s-a grăbit să rectifice pentru interiorul tarei, că „Rominia are un ideal pe care orice om de inimă poate să-l înţeleagă şi la care nici un romin n'ar putea renunţa". Tot d. C. C. Arion declară pentru Pesta şi Viena că „neutralitatea e atitudinea cea mai conformă cu interesele Rominieî'', iar la Bucureşti rectifică spunind că „neutralitatea e o linie de conduită care nu convine pentru moment" — şi etc. etc. ; o părere pentru pressa şi guvernele din Pesta şi Viena ; altă părere pentru pressa şi opinia publică din țară, unde părerile transmise la Pesta şi la Viena sunt profund detestate. Asta, d-le Arion, se chiamă pe malurile Dîmboviţei, in limbagiul puţin diplomaţie dar verde rominese : politică... in două luntre. I). Marghiloman a crezut c’o poate face şi in momentele aceste istorice pentru neamul rominesc. Răsunetul pe care ea o are viară e cea mai bună dovadă de succesul care o aşteaptă. D. C. C. Arian tine să urmeze această politică de portofoliu. Să-i fie de bine. Dar să nu-și închipuie că tara nu va cunoaște pe acei cari pun in cumpănă Rominia mare cu „poantajele" d-lui Marghiloman. Ad. Internaţionalizarea Strâmtorilor Rusia 11 are cuvînt că regrete azi că a fost provocată de Turcia şi că aduce războiul şi pe frontul caucazian, mai ales că, după buletinele statului major rus, repurtează victorii strălucite împotriva armatelor lui Enver paşa. Ocazia. In definitiv, e bună ca să lichideze odată pentru totdeauna chestiunea Strîmtorilor, care rămîne o problemă vitală pentru imperiul țarist. Facultatea de care s’a bucurat în totdeauna statul turcesc de-a închide după voe Strîmtorile a fost o grea piedică pentru Rusia. Pe vremea lui Petru cel Mare i se interziceachiar, de către turci, să aibă în Marea Neagră vapoare comerciale, cu atît mai puţin, deci, de rǎzboiu ; şi a trebuit războiul fericit din 1770 ca să poată obţine printr’un tratat libera navigaţie a vaselor sale comerciale în Marea Neagră şi, prin extindere, în strîmtor. De atunci, Rusia s’a străduit, prin convenţii cu Turcia, sămenţină acest privilegiu şi să-l întindă şi asupra vaselor sale de războiţi. In 1805 obţinuse şi această din urmă autorizaţie, care fusese şi mai mult împuternicită prin tratatul din 1807, în urma războiului ruso-turc din acea epocă , dar tratatul din 1841, numit „Convenţia Strîmtorilor“, a impus principiul ca nici un vas de război şi al puterilor străine să nu poată pătrunde în Dardanele şi în Bosfor, şi a redus astfel drepturile Rusiei. Tratatul din 1871 a mai atenuat aceste dispoziţiuni, lăsînd sultanului facultatea, de-a deschide Strîmtorile vaselor de război şi ale puterilor amicesau aliate, dar a menţinut principiul închidere! Strim ■wllor de care Turcia s'a folosit ori de cîte ori a socotit de cuviinţă. Rusia s'a izbit, deci, mereu de acest. principiu şi a trebuit să suporte cu neplăcere acest regim. Străduinţele Rusiei de a-ş i asigura libera navigaţie în Strîmtori au avut, însă întotdeauna un caracter personal. Ea dorea să obţină un privilegiu pentru sine, nu pentru celelalte naţiuni, mai cu seamă că considera marea Neagră ca o mare închisă. Diferitele convenţii şi mai tîrziu marile grupări de puteri au modificat tendinţele ruseşti, în această privinţă Rămîne, totuşi, principiul că lichidarea turcească trebue să aibă un caracter internaţional şi, prin urmare, că ceea ce ar impune, în cazul unui sfîrşit fericit al războiului pentru tripla înţelegere, este internaţionalizarea Strîmtorilor. Privilegiul pe care îl are Turcia asupra Strîmtorilor este, evident, nelogic, în starea actuală a dreptului internaţional. In definitiv Strîmtorile sînt o cale considerată legitim ca internaţională şi, ca atare, nu-i admisibil ca suveranul unei ţări determinate să fie stăpînul ei absolut. Deci, dacă trebue să se observe un principiu pe această bază, e evident, că nu se cuvine să se repete în viitor regimul care pînă acum a fost un prejudiciu pentru toate statele libere. E probabil că Rusia e de acord azi cu punctul de vedere al internaţionalizării Strîmtorilor. Războiul actual este pentru tripla înţelegere o campanie de emancipări naţionale, de reconstituire şi înrădăcinare a dreptului internaţional şi Rusia va urma, desigur, conduita Angliei şi Franţei, cînd la lichidarea socotelilor, chestiunea respectului şi libertăţeî internaţionale vor obţine sancţiunea necesară. Pentru moment, Strîmtorile sînt încă in mina turcilor şi apărate în aşa condiţion!, cu forturi şi tunuri, torpile, mine marine şi submarine, că după părerea specialiştilor forţarea lor de-abia se poate concepe. De aceea nici nu pare probabil că se va face această încercare. Singura soluţie va fi debarcarea de trupe pe uscat, cari să atace fortificaţiunile Strîmtorilor şi să pună in imposibilitate utilizarea lor. Sev. înfrăţirea confesinilor în războiul actual Un rabin, un preot catolic şi unul protestant, (de la stingă spre dreapta) Constituanţi ! Cred că n'aţi uitat că actualul Parlament nu e unparlament obicinuit, ci e ceva cu mult mai mult: o Constituantă, ceva, cum s'ar zice, în faţa căruia trebuie să-ţi scoţi pălăria, c'un respect mai adine ca cel obicinuit. Şi Constituantă ,şi să fiinţezi în vremea covîrşitoarelor evenimente de azi, cari înloinţuc atit de string şi ţara noastră! Ce neaşteptată coincidenţă pentru a ridica Parlamentul român la o înălţime cu adevărat istorica ! ce fericită şi mlndră n opinia noastră publică, văzînd că parlamentarii excepţionali de azi îşi dau perfect seama de deosebita lor însemnătate, şi se comportă, ca atare, Se deschide Parlamentul pentru o zi şi se ia, apoi, vacanţă, pentru, o săptămină — vacanţă cu diurnă, bineînţeles! Iar nare o unică şedinţă a săptăminei, se desbat chestiunile mari, vitale şi arzătoare ale ţarei şi ale neamului ! De. pildă Senatul şi Caimcra au fost preocupate maluri de chestiunea numirei unui preot ca profesor la facultatea de teologie. Iar mîine — adică săptămină viitoare, căci Camera, a luat iar vecea.n/?! — se vor discuta oile chestiuni pentru de Stegar ca cărora, palpită inima îngrijorată, a ţârei ! Constituanţii merită, să le aşezi, incă în viaţă fiind, bustur de ilustre in galeriile Parlamentului! Maximîn ---------...-4L- gjgftn .«».o Veetitfcnl bscric In coloanele noastre s’afi arătat unele din defectele ce prezintăproiectul de lege asupra controlului străinilor. Iată încă imul : proiectul, vorbind deromâni şi străini, uită — cu sau fără intenţie — pe evreii pământeni, cari după ciudata împletitură a legilor noastre, sint şi romini şi străini, sau nici una, nici alta. Ce se va face deci cu dânşii ? Vor rămânea la bunul plac al interpretării fiecărui funcţionar în parte. Cauza generală a răului o cunoaştem : este că pini acum nici una din guvernele noastre n’a avut bună-voinţa şi curagiul de a rezolva odată chestia evreilor pământeni, aşa că sintem singura ţară din lume care se prezintă cu o asemenea încurcătură. Dar dacă aşa e, autorii legilor trebuie să ţină seamă de acest lucru şi să redacteze legile in aşa mod ca să nu fie sămînţă de bocluc. Şi lucrul acesta se cere cu atît mai mult întruni moment ca acesta, cînd, desigur, guvernului nu i-ar plăcea de loc să vadă iarăşi ridicata chestia evreiască în întregimea ei. Este adevărat că, după cum atum că „Independenţa“, ■ comitetul delegaţilor a şi hotărît să îndrepte greşala, introducând un articol prin care, intrucit e vorba de dispoziţiile acestei legi, evreii sunt scoşi de sub regimul fixat străinilor. Dar rândire să vedem cum va fi redactat şi acel articol. Pină atunci constatăm că, prin articolul publicat în „Steagul“, partidul conservator s’a arătat mai liberal decit liberalii. S. T. Silmbata 24 Iaimarie Stăpinirea rusească in Bucovina ■V/ --------------##-------------- Ce va fi cu biserica şi şcoala, dacă Bucovina va rămânea rusească Aflăm de la un prieten demn de toată credinţa, sosit de curând dintr’o călătorie ,prin Bucovina, următoarele lucruri privitoare la noua organizare pe care ruşii ar avea de ghid să o dea bisericei şi şcoalei din Bucovina, pentru eventualitatea că această ţară ar rămânea sub dominaţiimea rusească. — Din convorbirile mele cu autorităţile militare cari guvernează astăzi Bucovina — spune amicul nostru, — nan înţeles că actualul guvernământ rusesc de acolo, crede că e foarte firesc, ca o ţară ocupată cu jertfe ca acele pe cari le-au făcut ruşii pentru ocuparea Bucovinei, să rămână sub stăpiniirea acelora cari au cucerit-o, şi are nădejdea că va şi rămînea, afară de eventualitatea unei schimbări de situaţie care ar face ca Bucovina să treacă la România. Actualmente în Bucovina nu se află nici mitropolitul, nici consistoriali, nici un consilier consistorial şi nici un profesor de la facultatea teologică. Sarcinile consistoriale cari consista ,astăzi în împărţirea lefilor clerului, pensiunilor văduvelor de preoţi şi îndistribuirea de ajutoare din partea fondului religionar, la cei ce se găsesc în mizerie, sunt îndeplinite de actualul metropolitan care, cu permisiunea guvernomului rusesc, aduce bani de la guvernul Bucovinei, strămutat acum în Ungaria cum şi de un preot din Cernăuţi. * * Îngrijorarea clerului bucovinean a crescut însă în timpul din urmă din trei motive, cari justifică starea aceasta de nesiguranţă şi temere. Redmungsratul Pawlowski, de la fondul ireligionar, ar fi declarat că fondul religionar um ansi are parale şi, deci achitarea salariilor va trebui să se reducă simţitor sau chiar să se suspende. Explicarea, pe care rechmmgsratiul atu o dă, o găsim în faptul subscrierii celor 60 milioane, adică a întregului efectiv bănesc al fondului religionar, pe care a făcut-o mitropolitul, luat înadins pentru acest scop de la Cernăuţi, odată cu retragerea a doua a austriecilor, fapt care la Cernăuţi mi s’a confirmat de factorii în stare a şti adevărul privitor la această subscriere. Pe lingă aceasta, autorităţile ruseşti au dat a se înţelege că şi dacă vor fi bani, nu vor mai tolera lungă vreme plătirea clerului ce se găseşte pe teritoriul ocupatde ruşi cu banii aduşi din Austria. Ceea ce este însă şi mai grav, e ultimata ce ruşii autrims mitropolitului, declarând că dacă nu se va întoarce grabnic la conducereadiecezei pe care a părăsit-o, vor privi scaunul- metropolitan ,ca vacant, şi deci vor proceda în consecinţă. Toată lumea se întreabă acuma, ce va face mitropolitul, a cării situaţie este fără îndoială foarte critică. Apoi şi întârzierea înainperii actoaguhii consistorial plecat după parale de mai mult de o lună, dă prilej la temeri şi bănueli ca austriacii ar intea să-l retină, cu atît mai mult că în timpul din urmă şi atitudinea Rominieî faţă de Austria este tot mai hotărâtă. Păstrând absolută discreţie, nu am putut afla amănunte maî precise privitoare la dispoziţiunile ce s’ar lua pentru cazul că mitropolitul, nu s-ar întoarce, sau pentru acela că ar veni să-şi reocupe scaunul. Dar cred ca deocamdată şi cele aflate sint indicii, cari justifică suficient îngrijorarea bucovinenilor. #■ Privitor la şcoală, care ‘este o instituţie de acelaş interes dacă nu şi mai mare decît biserica — pentru intenţiile unui guvernământ, mi s’au spus lucruri mai precise ■ şi maî amănunţite. Universitatea din Cernăuţi va exista şi sub ruşi, dar fără de facultatea juridică. Facultatea de teologie va rămînea cu catedrele româneşti aşa cuna sunt, adăogîndu-se însă şi catedre paralele de aceleaşi specialităţi cu limba de cursuri şi examene rusă. Facultatea de filosofie, litere şi ştiinţe, cari pină acum formau facultatea filosofică, se va preface îmtr’o facultate filosofico-istoriică, anexată facultăţii de teologie, după modelul facultăţilor de felul acesta, cari se găsesc în Rusia. „ Liceele româneşti, ani s’a spus, cite le aveaţi sub austriacî, se vor, menţine toate, cu modificarea ca orele de limba germană şi cele cu instrucţia în limba germană, se vor înlocui cu limba rusă şi predarea instrucţiei In ruseşte. Din tot ce aţlf avut in romîneşte, nu vom desfiinţa nimic. Acelaş lucru se va face şi cil şcoalele primare în comunele romi-» neştî. Orele de limba germană se vor înlocui cu ore de limba ruşi S’a şi dat ordinul ca in şcoalele din Cernăuţi învăţătorii cari mai sint, să înceapă învăţămîntul după planul cel vechi, în caz contrar se vor aduce învăţători din Rusia, * * # .........| Vă spun acestea fără orice a..precierî şi fără orice comentar, deoarece vi le împărtăşesc într’ua timp cind eventualitatea realîzărei acestor păreri ale autorităţilor ruseşti din Bucovina, este încă o chestie de viitor. Tot ce s’ar face acum, ar avea caracter provizor şi intermediar, şi deci şi consecinţele culturale şi naţionale ar fi lipsite de importanţă. Una însă trebue să o spunem, anume că în Bucovina nu sunt numai morminte sfinte, ci este şi viaţă romînească, care nu trebue lăsată ca, scăpată de înecarea într’o baltă, să se scufunde, fie şi într’un ocean. O spun aceasta pentru aceia cari au răspunderea frontierelor viitoarei Rominii Mari, şi anume în amintiirea trecutului acestei frumoase şi de Dumnezeu părăsită Bucovină, căreia România i-a dat atît de puţină atenţie. Acuma este momentul salvărei şi să ferească Dumnezeu ca dulcea Bucovină să dea din ploaie în şiroaie. Citip co!îî?nnvea în na» Sina a fi l-a, Contra Austriei! de T. Duţescu-Duţu -------------—**—3—3—7 IV Nu crede Rominia că, in cazul cinci sar întregi, şi-ar ridica în cap dintr’odată trei vrăjmaşi: pe unguri, pe bulgari şi pe ruşi ? Aşa grăeşte d. conte Andrassy ! A răspuns d. Take Ionescu, destul de frumos şi de cuminte: „să realizăm noi, iuţii, rotunjirea moşiei „strămoşeşti, şi pe urmă... ce-o îi, om vedea”. Dar, s’ar mai putea răspunde d-lui conte Andrassy că împotriva unui stat de 12.000.000 (douăsprezece milioane) de locuitori, cum ar fi viitorul stat rominesc, nu se ridica aşa dintr’odată vrăjmaşii. Ba, poate, chiar cei cari se fudulesc astăzi să ne fie viitori duşmani, ca ungurii, nu se ştie de nu vor solicita cu multe şi stăruitoare rugăminţi prietenia României mari? Spre binele poporului maghiar, trebue să sperăm că, în viitor vor ieşi la suprafaţă din straturile adînci ale populaţiei ungare de muncitori, oameni politici neîntunecaţi de megalomania isvodită de strălucirea unor blazoane închipuite. Şi atuinci aceşti bărbaţi vor putea privi limpede destinele naţiunii maghiare, chemată, ca oricare alta, să propăşească intre graniţele sale etnice, fără a jigni ori a ofensa pe vecinele sale. Ca să-întricăm pofta de mîncare d-lui conte Andrassy, ca şi tuturor nobililor descendenţi aî hoardelor lui Arpad, am putea să-î întoarcem şi noi întrebarea : Nu cred ungurii că, de se vor obrăznici pururea, îşi vor ridica într’odată în cap, pe toţi italienii. Aii, săbiile noastre vii nu tt’or fi ascuţit pe toţi sârbii, pe tot! romîniî şi, mai ales, pe ruşi, cari înghiţindu-î pe njaghiarî, ar avea cea mai superbă ieşire la Adriatica prin Fiume, împărţind apoi cu italienii supremaţia Adriaticeî? Ce, oare aşa ceva n’ar fi cu putim ta, d-le conte Andrassy? Zi Doamne fereşte de cuvîntul rostit în ceas rău; mai cu seamă că săbiile alea ale noastre di-eă se ascut nevoe mare ! *■ Sfirşind cu desluşirea celorpatru chestiuni, cari ni le-am pus, gîndesc că concluzia ce se desprinde este că trebue cu toată graba să pocnim intru realizarea străvechiului şi mândrului ideal, care, precum zice aşa de frumos noul comitet al Ligei pentru unitatea românilor, acum şi nu mai tirziu se poate înfăptui şi va să se înfăptuiască. Sa ne grăbim cu tinerească ardoare, ca nu cumva să ne pomenim — după cum se tot zice — cu vre-o întorsăturii diplomatică din partea maghiarilor de a părăsi pe austrogermani, armicindu-se în braţele ruşi!'01". Lasă că, şi fără asta, la urma urmei, ar putea chiar ruşii să ne dea o tiflă strașnică, precum că : — „Q- ne vrea să cucerească, trebue să se grăbească“. Bucovina e toată ocupată. In cu-niui trupele rusești vor năvăli în Transilvania cu tot entuziasmul itîcioșiî cari au băgat groază în ar-* *