Adevěrul, ianuarie 1915 (Anul 28, nr. 9988-10017)
1915-01-15 / nr. 10001
ANUL xxvm-lea No. 10001 5 Bani Exemplarul Joi 15 Ianuarie f'5 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premii s tn • »■ * ' • •• • • • f#el I®»« iun! * • • • • • • 4 t» tel ioni •••••»«•••»» o Pentru străinătate prețul este îndoit TELEFON: Capitala...................No. 1410 ii 3*/73 Provincia ...... 14/99 Străinătatea............... 12/40 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. Str. Karageorgevici, No. 9 Et. I.—Telefon V BIROURILE ZIARULUI» No. 11, București Strada Sărindar No II Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi fll + tft 10.001 ---------------**-------------- Acesta e numărul pe care-l poartă foaia de faţă el „Adevărului“. Zece mii de sile a apărut deci pină acuma gazetaaceasta, pe care unii au numit-o o institufiune a acestei ţări, nume pe care il primim, cu toată modestia, dar şi cu conştiinţa uneimunci încordate şi stă• jvuitoare. I Zece mii de zile s’a vorbit prin gazeta aceasta cititorilor, tari au sporit mereu, pentru cari am luptat şi cari la rindul lor ne-au susţinut şi întărit. Zece mii de sile gazeta aceasta a stat în bătaia luptelor,acolo unde vălmăşagul a fost mai mare, a atacat şi ia fost atacată, a fost mult iubită şi multurită, cum enatural să fie un organ, care nu a menajat niciodată pe nimeni şi care a avut mai mult să critice decit să laude. Astăzi, cinei scoatem de sub tipar numărul 10.000, privim cu încredere viitorul şi mărturisim că dacă trecutul ne-a adus multe supărări, ne-a adus, însă, şi multe satisfacţii şi că de cite ori am tras, cum facem şi astăzi bilanţul, satisfacţiile au precumpănit.Aceasta ne încurajează să continuăm pe calea ceadreaptă a democraţiei şi să nu evităm lupta, ci dimmpotrivă s’o căutăm, ca una ce este pentru noi elementul esenţial de viaţă. Spre moarte ---------------«*--------------- y A fost o Tipa cînd împărtăşeamşi eu credinţa că intrarea noastră ■in acţiune este inevitabilă, şi cindaceastă credinţă căutam să o irituiiu si tării. Tot ceea ce vedeam fin juru-mi, tot ceea ce mi se spunea de către bărbaţii politici vrednici de crezare, interesul netăgăduit al tării ca să iasă din neutralitataa.ceasta ruşinoasă şi păgubitoare — •tot şi toate îmi spuneau că nu există nici o deosebire de vedere. întrefruntaşii acestei ţări şi că totul este pus la cale, poate chiar cu oare* cari prea multe manifestaţii externe. Dacă nu era vorba, de pildă, să intrăm in războiţi, pentru ce, mă întrebam eu, s'ar fi votat legea excepţională, pentru caz de războiţi ? • •• I De altfel ce însemna liniştea şi mai cu seamă atitudinea politică a doi bărbaţi politici, cărora nu le pot tăgădui nici dragostea de tară Şi nici inteligenta ? Că Şobolanul No. 1. să fie un trădător de neam. Şi gheşeftar după cum sînt şi fraţii lui şi întregul lui neam. — asta nu-mi trebuia mult ca să fiu pătruns. Dar că acest om urît şi pucios, cu o inteligentă şi pătrundere ordinară, cu o voinţă nulă—odalisca obosită — ca acest om să aibă o atare înmiurire asupra domnilor Take Ionescu si N. Filipescu — și să-î convingă că-i ziuă cind este noapte senină — aceasta nu asî fi putut-o înțelege. Trebuia dar să fie ceva la mijloc, trebuia dar că in adevăr totul să fi fost gata pentru gestul cel mare si că nu se astepta decit ocaziunea ca in sfirsit să cerem de la tară jertfa cea mare. Si trebuie să fac o destăinuire, Care sper că nu-mi va fi luată in nume de rău, de către membrii Actiunei Nationale. Noi am insistat pe lingă d. N. Filipescu, ca să vadă pe d. Ion. Brătianu —, si aceasta in speranţa ascunsă mai mul că d-sa se va întoarce de la această intrevedere, decepţionat sî asupra omului, ceea ce nu era greu. si asupra intentiunilor sale. Ci bine, domnul N. Filipescu a ezitat trei săptămîni, ca să facă acest pas, de care avea probabil o legitimă repulsiune. Cînd însă s'a întors dela d. brătianu, l’am găsit într'o foarte optimistă dispoziţie care fără indoialâ ne-a însufleţit şi pe noi — Dacă si Filipescu. crede că suntem in fata unor oameni de bună credinţă si insufle(i(i de cele mai bune intentiuni, datori sintem, ne-am spus noi — $/ eă cu oare care ezitare, dar am spus si eu—ca să tăcem credit acestui guvern ori cit ar fi el condus de un om, care n'are drept la simpatiile si încrederea noastră... • • • Astăzi insă ce să mai cred? Am pierdut încrederea in guvern si nu mai pricep nici pe cei doi bărbaţi politici, pe d-nii N. Filipescu şi Take Ionescu. Evenimentele se precipită. Serbia este din nou grav ameninţată, ruşii sunt pe punctul să ocupe Transilvania după cum au ocupat şi Bucovina, unii mai bănuitori vorbesc chiar de o repetare a celor întreprinse în Belgia, fată de noi de către germanii concentraţi la graniţele noastre.. Şi noi stăm şi aşteptăm să imflorească liliacul, noî Dicrdem zi cu zi un timp preţios, noi contribuim cu toţii ca să omorim in noi si în ceilalţi locul sacru, ba unii cari se mai agită isi dau seama că încep să devină ridicoli. In această stare suintească sint eu si ca mine sint multi altii. Am pierdut chiar si puterea de a reacţiona, de a mă indigna, de a protesta,. Imitez şi eu prosteşte şi în chin las acest popor, care ca o turmă de vite merge la tăere, la moarte, cu paşi înceţi şi iară, măcar, de presimţimintul peireî. Const. Mille Lipsa aurului de DUBUTAU N. COJ1SA , — ----------ftfr ......... — Băncile străine — Banca Naţională — D. Vintilă Brătianu infr’ut articol publicat in Viitorul, sub titlul Războiul şi schimbul învinueste băncile comanditate de capitaliştiistrăini că au acaparat cornetul cerealelor, că au impedicat să vie aur în ţara pentru cerealele vîndute în străinătate si că au contribuit, ca cursul schimbului să fe ridicat în favoarea străinătăţeî Cum Germania si Austria, sînt în stare de războiţi, cum noi nu mai importăm produse din aceste ţărî, ci ele importă dela noî cereale si petrol, era firesc, ca cursul schimbului să fie in favoarea noastră ca suta de mărci să fie sub cursul de 123 lei iar nu ridicată la 130 D-sa se miră, cu drept cuvînt, că într'o tară ca a noastră care în circumstanțele actuale exportă iar nu importă, cursul schimbului să ne fie defavorabil de cind în Elveţia care importă cereale şi petrol cursul schimbului nefavorabil. Iată cum explică d-sa acest fenomen economic : băncile înfiinţate la noi de băncile străine din Germania şi Austro-Ungaria servesc acele ţări şi caută orice mijloc ca cursul schimbului să le fie favorabil. În acest caz se înţelege că preţul mărfurilor ce vindem noi e mai mic cu diferenţa de curs. Dacă cursul schimbului e de 20 la sută, cind se plătesc produsele noastre cu 100 de lei, cumpărătorul străin nu plăteşte decit 80 • Şi pentru ca acest curs al schimbului să rămie defavorabil Romînieî, băncile comanditate de străini, cari sunt creditoarele multor proprietari şi arendaşi, cindind produsele acestora, care sunt obligaţi adeseori să se vindă chiar prin intermediul lor, preţul se cuvine acestor bănci creditoare, care nu trag imediat asupra cumpărătorului din străinătate. Ele aşteaptă aite momente favorabile străinătăţeî, ca sâ-şî realizeze creanţele, sau dacă excepţional încasează aur nul pun la dispoziţia B Naţionale. Tocmai cind România are nevoe de bani şi de aur, ea creditează ţările străine, graţie acestor bănci. Care ar fi corectivul acestei situaţiuni ? După Vintilă Brătianu, ar trebui să se pue toate piedicile înfiinţăreî băncilor cu capital străin şi să se facă monopolul exportului cerealelor şi al produselor petrolifere. Noi credem că vinovaţii principali de această situaţie defavorabilă ţăreî sint economiştii din guvern in special însuşi d. V. Brătianu, cari n’au ştiut, s’ad n’au vrut să ia la timp măsurile necesare. Nu te poţi aştepta dela capitalistul german sau austro-ungar, ca în aceste circumstanţe,să lucreze contrar intereselor ţărilor lor Dar, nici nu se poate zice că băncile comanditate de capitaluri străine n'au avut şi n’au utilitatea lor. Graţie acestor bănci arodaşiî şi proprietarii au obţinut capitalurile necesare pentru a face o cultură mai raţională, cumpărînd instrument perfecţionate si aducind îmbunătăţiri soiului. Graţie creditului făcut de aceste bănci, mulţi au devenit mari proprietari. Dar cine a silit pe agricultori să lucreze cu aceste bănci nu numai in timpuri normale, dar chiar in timpuri de criză ? Însuşi guvernul actual care i-'a propus la timp măsurile legislative necesare. Noi am cerut încă din August, ca să se modifice art. 7 al legei Băncii Naționale și să se permită acestei bănci, ca sa facă avansuri nu numai pe waranturi liberate conform legei docurilor, dar si pe certificate eliberate de stat care prin organele sale ar constata felul si cantitatea produselor particularilor Dacă s'ar fi făcut aşa, proprietarii ar fi putut plăti datoriile lor către băncile străine, gratie avansurilor ce le-ar fi făcut Banca Naţională N'ar mai fi plătit dobinzi foarte mari celorlalte băniCî. Luîndu-se această măsură, statul putea să oprească exportul cerealelor Ele se puteau vinde fie de creditorul gagist , Banca Naţională, fie chiar de stat care ar fi garantat pe bancă Pentru preţul acestor produse am fi avut aur. De ce nu s’a făcut o asemenea modificare legislativă cind ara propus’o noi şi s'a anunţat înainte de sărbători de d., ministru al domeniilor că ea se vaface la redeschiderea Camerelor în Ianuarie? Pentru că, dacă Banca ar fi făcut avansuri direct proprietarilor, fără intermediari, n’ar mai fi putut lua dobînzi foarte mari, dacă socotim şi comisioanele, băncile susţinute de Banca Naţională între care e şi Banca Rominească, condusă de Vintilă Brătianu. Insă, pe lingă Banca Romînească au profitat şi celelalte bănci comanditate din străinătate, luînd dobînzî cămătăreştî dela proprietari şi arendaşi. Dacă proprietarilor Ii s’ar fi dat un avans de 80 la sută pe produsele lor, ei numai prin acest avans ar fi realzat pe produse mai mult decit aurealizat prin vinzare, fiindcă nu mai erau siliţi să suporte dobinzile Si comisioanele băncilor Dacă s ar fi făcut acest lucru, ei n'ar fi fost stinjenitî de oprirea exportului. De ce nu s’a oprit exportul la timp ? Pentrucă se distrugea singura industrie naţională care s'a stabilit in mod serios, aceea a samsarliculuî şi profiturile oamenilor politici care-şi vînd influenţa. Am auzit pe mulţi proprietari văitindu-se că au vîndut fără preţ, iarde preţurile mari au profitat samsarii. Banca Naţională nu se putea teme că ar fi fost silită să facă o emisîune prea mare de bilete faţă cu stocul de aur ce ar fi avut. Virizîndu-se produsele în străinătate fie de stat, fie de bancă in comision, se incasa aur care mărea puterea de emisiiune a băncii. Chiar dacă ar fi rămas in oarecare timp aceste produse nevîndute, tot ar fi avut biletul de bancă o mai mare valoare cînd era garantat prîntr’un mare stoc de griji decît azi cînd s’a făcut o lege ca să se garanteze emisiunea biletelor de bancă în afara de corespondentul lor firesc portofoliul intern, și prin tratate asupra străinătăței unloc de stoc metalic. Dacă aceste trate valorează aur în timpuri normale, cînd băncile străine trimet la cererea băncii noastre naționale aur, azi ele nu mai au nici o valoare ca stoc metalic, fiindcă băncile străine nu mai pottrimite aur contra tratelor, exportul aurului fiind oprit. Cum d. Vintilă Brătanu trece drept economistul oficial al guvernului şi inspiratorul Băncii Naţionale, d-sa era cel mai puţin calificat si semplinită de o situaţie, care dacă n’o fi rezultatul dorinţei prea mari de cîştig a acţionarilor Băncii Româneşti şi a altor bănci liberale, e cel puţin rezultatul nepricepereî economiştilor şi financiarilor oficiali. Dumitru N. Comşa * VAZBITI ! GERMANIA IN AER Germania nu a sărit încă un aer — dar neputind face isprăvi prea mari pe uscat şi pe apă, îşi dă aere de a fi devenit o mare putere... aeriană. Zeppelinurile zboară deasupra oraşelor franceze şi engleze, dar’niciodată nu a fost mai adevărată vorba că nu tot ce zboară... se și mântncâ ! Dacă Germania are de gind să ramiie suspendată in aer, „decisiva" o să intirzie rau de tot ! Pac Preţul trădărei Se zice — şi, deşi nu punem mina in foc, dar se zice in sfere foarte bine informate—cum că avind a se rosti asupra propunereî pe care ar fi făcut’o prinţul de Buelow de a se da Haliei Trentino in schimbul neutraUlătcî definitive, împăratul Franz-Joseph ar fi spus : — Nu pot plăti unui aliat preţul trădărei sale. Liberă este Austro-Ungaria să creadă că Italia a trădat-o, deşi cind această şi-a declarat oficial neutralitatea, pressa austriacă a fost de părere că Italia a rămas reală faţă de Austro-Ungaria. Ceea ce se ştie este că Italia nu a putut să trădeze, intru cit nu era legata cu Austro-Ungaria decit pentru războiul defensiv. * # * Dar admițind că împăratul Franz Ioseph ar avea concepția sau sentimentul că neutralitatea Italiei ar fi o trădare fată de Austria, atunci cum s'ar putea chiema atitudinea Austriei fată de noî in criza balcanică ? Gratie destăinuirilor făcute de d. Take Ionescu şi recent confirmate de destăinuirile fostului ministru al Bulgariei la Bucureşti, d. Kalnhoff, toată lumea ştie azi că in Mară , 1913 Austro-Ungaria, buna şi credincioasa aliată a Rominiei, ne a trimis vorbă că dacă atacăm Bulgaria, ea îi va sări in ajutor cu armele in mină. Este adevărat că, după fee din pură ,dezinteresare a desfăcut Bulgaria de aliații ei, tot din dezinteresare nu a apărat’o „cu armele in mină" in al doilea război balcanic. Chestiunea care ne preocupă insă este : Cum s'ar putea chiema atitudinea unei aliate, care vine să-tî spuie că dacă vei ataca pe uri vecin, care cu nici un preț pe cale pacifică nu vrea să rezolve o chestiune de rectificare de fruntarie, cu prilejul unei schimbări a hartei in Balcani, ea, aliata ta, te va ataca cu armele in mină ? Si care ar putea fi preţul pe care lai putea plăti pentru o asemenea faptă ?... Nu cumva Austria a obligat prin aceasta Rommia de a renunţa la însuşi idealul său naţional, din recunoştinţă pentru realitatea austriiacă ? ! E. D. F. O idee fisa Vremurile noastre tragice sî evenimentele extraordinare la cari azistăm si cari. zgudue omenirea pină îţi.adîncurile ei. sint pline de învăţăminte atit pentru naţiuni cit si pentru indivizi. Printre cei ce s’au grăbit sa tragă din ele învăţăminte, este si d. Vintilă Brătianu, care le si împărtăşeşte cetitorilor intr’un prim articol din ..Viitorul". Si sfiti ce se desprinde pentru.d. Vintilă Brătianu din. virtejul de foc si singe care va topi si va închega sub alte forme asezămintele si închegările de state ale unei bune părţi a lumei? Sfiti ce vede d. Vintilă Brătianu în acest uragan din care toată suflarea rominească aşteaptă intrigură ca să vadă ieşind unitatea noastră naţională? Invăţămînturl că... trebue să combatem capitalurile străine! Iată pentru ce se frămintă acuma omenirea, iată cu ce treime să ne alegem şi noi de pe urma acestei frămintărî, cu dovada că d. Vintilă Brătianu are dreptate cind combate capitalurile străine. Cu îndărătnicia mohomanului urmărit de o singură idee, d. Vintilă Brătianu nu vede înaintea ochilor decit capitalurile străine. Că problemele zilei de azi fac apel la toată dragostea noastră de neam, la tot patriotismul nostru? Evident. Dar — zice d. Vintilă .Brătianu — „azi patriotismul săne oprească să slujim capitalurile străine, școlile străine, luxul străin“. Adevăratul patriotism este desigur, să faci credite, să faci bănci, si cind fratele Dinu a deschis o circiumă in care vinde vin si.cu paharu" Si ..cu ridicata", n’a făcut o afacere, ci patriotism adevărat. Iată, deci, ce învăţăminte trebue să tragă patriotismul nostru din lecţia evenimentelor. Că te-om alege, că nu ne-om alege cu Transilvania, acesta, e lucru secundar: principriul e să fim contra Capitalurilor străine. Nu se poate zice că d. Vintilă Brătianu nu e un bărbat politic la înălţimea situaţiei. Cenzor Haagverurl „închis" Pentru „Ta Politique" incidentul Take Ionescu-Furstenberg . ..închis’. Mai ales acum cînd fostul ministru al Bulgariei la Bucureşti l'a deschis în mod aşa de puţin plăcut pentru Prinţul Furstenberg şi susţiitorii săi din Rominia ! * „Gata" Oficiosul francez al d-lui Marghiloman ne învață că am comis „o gafă" sau „o răutate" reproducing destăinuirile d-lui Kalinkoff asupra incidentului Take Ionescu-Fürstenberg. : Se înșală confratele. Am ținut numai să facem plăcere d-lui Marghiloman, chiar de ar fi să comitem o „răutate” la adresa d-lui Takei lonescu ! Ultima oră De alatt ieri d-nul Vintilă Brătianu stă cu picioarele în apă rece. D-sa prepară al treilea articol asupra „Adevăratului patriotism". Ce face Italia ? Ea va intra în acţiune! (Ancheta trimisului nostru special) ROMA: Plata Colonia Pentru a da de la început si în puţine cuvinte o idee exactă de starea de spirit ce domneşte actualmente in Italia,voi spune că marea majoritate a acelora care auglas in conducerea trebilor publice ale acestei ţări, socotesc ca inevitabilă intrarea în acţiune a Italiei, alături de puterile Triplei Intelegeri şi mai precis,împotriva Austro-Ungariei, deşi aceiaş majoritate, făcindu-se ecoul opiniei publice, nu doreşte războiul si ar prefera—ceeace insă recunoaşte ca irealizabil— o îndeplinire pe cale diplomatică a revendicărilor nationale., Această stare de lucruri, ale cărei cauze, te voi expune cu deamănuntul in rindurile următoare, explică svonurile contradictorii ce au circulat si circulă încă la noi asupra atitudine! Italiei si cari svonurî au deșteptat o îndoială ce trebue completamente risipită în privința viitoarei şi nU prea depărtatei participări la război a Italiei, in direcția arătată mai sus. * # In cele două săptăminî cit am stat la Roma, am putut vedea un număr însemnat de oameni politici, din toate partidele, cu cari mam întreţinut asupra diferitelor probleme pe cari conflagratiunea europeana le-a ridicat si le ridică mereu pentru Italia, precum şi asupra atitudine! pe care această tară trebue să o ia fată de aceste probleme Am văzut intre alţii pe d-nii Salvatore Barzilai Si, teonida Bissoniti membri fruntaşi ai Parlamentului italian, apartinind: primul partidului, republican si cel de al doilea partidului socialist ,reformist:, pe d. Luigi Fera unul dintre capii cei mai autorizaţi ai partidului radicali; pe deputatul liberal Andrea Torre, binecunoscutul conducător al politicei externe in cel mai mare ziar italian Corriere della Seră, pe d Ernesto Artoni, deputat in gruparea moderaţilor, prezident al Institutului colonial italian şi al Lige! .italile conţ inea PC conservatorul Bruano marchiz de Belmonte, prezidentul grupatei Pro Italia nostra, cu caracter pronunţat neutralist; pe naţionalistul Lungi Federzoni, deputat al unui colegiu din Roma; pe fostul ministru, senatorul Maggiorino Ferrari, directorul mărci reviste „Nuova Antologia"; apoi pe deputaţii din stingă Innocenzo Cappa şi Guido Cehi, acesta din urmă colaborator asiduu a! popularului ziar.Messaggero" ; pe generalul Riccio di Garibaldi; pe Pontremolo, directorul ziarului Secolo; in sfîrsit diverse alte persoane, ziarist, militari etc., in curent cu viata politică a Italiei. De asemeni am avut prilejul de a vorbi cu unii demnitari de la Ministerul de Externe al Italiei si cîţiva membri ai corpului diplomatic din Roma, persoane insa pe cari, din pricina situaţiunei lor oficiale, îmi este imposibil să le numesc. . Din toate aceste convorbiri pe care Ie voi reda in articolel1 viitoare, cred că mi-am putut forma o idee exactă de vederile lumei politice italiene si să-și apere aceste interese prin toate mijloacele, si că din războiul european, ea nu trebue să iasă în nici un fel sidin nici un punct de vedere micșonată, i ceea ce in alte cuvinte — dat fiind că războiul va avea tiu numai învinşi ci şi învingători din alte cuvinte, declaraţiile guvernului însemnau ca Italia nu poate admite o mărire eventuală a unei puteri învingătoare decit mărindu-se şi ea înproporţii analoage, pentru a păstra astfel nemicşorat locul Italiei dinaintea războiului... Dar dacă declaraţiile guvernului au fost cît se poate de categorice, în ce privește hotărîrea de a impune cu toată tăria, la momentul oportun, pretentiunile Italiei, ele au fost insă foarte vagi asupra caracterului si întinderea acestor pretentiuni. Rezervă firească unor organe reprezentative si motive de oportunitate politică au impus inceastă atitudine. Nu este mai puţin adevărat insă că revendicările pe care Mafia e ferm decisă să Ie afirme in criza actuală, sunt bine stabilite si,din cuprinsul lor se va înţelege uşor de ce există in mintea celor mai rrulţ, convingerea că ele nu pot fi satisfăcute decit pe caleă armelor. Ei bine, revendicările pe cari le formulează azi — cu mici varian■ ie—naţiunea italiană sint toate impotriva, sau mai corect in paguba I Austro-Ungariei. 1 . Dat fiind că monarhia tiabsburgi- I că a făcut războiul pentru a-si mări puterea in Balcani şi indirect in Adriatica. Italia reclamă pentru siguranţa ei irr viitor, precum si pentru supreme interesa de unitate naţională : 1) Trentinul şî Istria. — cu Trieste, Fiume şi nordul Dalmaţiei. — după cererile acelora care formulează un program maximal, — fără Fiume şi nordul Dalmaţiei şi cu Trieste, eventual, numai oraş liber, după acei ce afirmă un program minim. 2) Menţinerea influenţei în Albania de Sud şi în special la Valona, care reprezintă pentru Italia o problema adriatică de cea mai mare importanţă. 3) Libera desvoltare a tuturor ţărilor Balcanice şi înlăturarea oricărei eghemonii încercată de atîtea ori de Austria, — pentru ca Italia să poată avea drum liber pentru expansiunea ei comercială in Orientul european. T.) Garanţii suficiente că se va stabili o pace durabilă în Adriatica şi în Răsăritul Europei. Acestea şi numai acestea sunt revendicarile pe care marea majoritate a poporului italian şi a oamenilor ce-l reprezintă, le formulează în momentele de faţă. Fără a fi renunţat la celelalte chestiuni mari ce-l interesează, ca problema Mediterană şi a nordului Africei. Asia mică, Dardanelele, viitorul şi încă îndepărtatul pericol slav, poporul italian, cu minunatul său bun simţ politic, socoate că in criza europeană de azi, el are să caute a rezolva numai problema adriatică şi a italienilor din Austria. Date fiind revendicările de mai sus, vine întrebarea: pe ce cale se poate ajunge la satisfacerea lor? E evident că nu există nici un popor pe lume care ar dori un răzbnîu, numai pentru plăcerea de a face războiu. De aceea şi în Italia s'ar renunţa bucuros la calea armelor, dacă s’ar putea ajunge pe cale pacinică la realizarea cerinţeior arătate, mai ales că şi alte motive locale fac ca Italia să nu fie prea doritoare de un războiu. VA CEDA AUSTRIA DE BUNA VOIE? Nimeni nu crede in Italia că Austro-Ungaria va consimţi la cererile Italiei. Si dilema ce şi o pun oamenii politici italieni e simplă . O Austrie învingătoare nu numai că nu va ceda nimic, dar va deveni un pericol grav de tot şi iminent pentru Peninsulă, iar de o Austrie învinsă vor dispune învingătorii ei, cami desigur că nu vor ţine seamă de pretenţiile unei Halii ce a stat deoparte şi aceştiînvingători vor putea deveni ei pentru Italia, pericolul pe care il reprezintă azi Austria Deci revendicările nu pot fi obţinute şi nu pot fi durabile decit dacă Italia va contribui efectiv la impunerea lor şi la reducerea Austriei la neputinţa de a încerca o revanşă.. ITALIA ŞI GERMANIA In multe cercuri politice italiene, chiar intre acelea, care sunt pentru o acţiune hotărită contra Austriei, am găsit o vie dorinţă de a menaja Germania si de a păstra putinţa unui acord si in viitor cu această ţară. Se spune, de cei ce gindesc astfel, că intre Germania şi Italia, au existat totdeauna cele mai bune relaţii, că Italia datoreşte Germaniei o oarecare recunoştinţă, pentru sprijinul — nu prea mare de altfel — ce i’a avut in primi! an!a unitate! sale si că Berlinul a căutat totdeauna să liniştească lucrurile de cite or! Viena făcea o politică arţăgoasă şi provocatoare. Apoi prietenia cu Germania, ar fi foarte utilă Italiei în interesul viitorului echilibru european. In acest sens mi-a vorbit în special d. Luigi Fera, recunoscind insă că democraţia italiană nu simpatizează de loc cu mentalitatea militarist prusiana, care de la 1870 domneşte în Germania acoperind cu totul spiritul, cu vederi largi şi simpatice al Germaniei de Sud. Dar aceste scrupule faţă de Germania nu sunt împărtăşite de toată lumea Sunt mulţi in.Italia care se tem serios de o apariţie a Germaniei la Adriatică. in caz de vie-’ torie si tendinţele imperialiste-eghemoniste ale Germaniei fac pe aceştia să nu vadă cu ochi răi o micşorare a putere! • germane, care să-i reducă din veleităţile de mai sus. In numărul de mîine. Misiunea lui Buelow. Italia şi Balcanii. Italia şi Rominia, ___ eugen porn D. ANTONIO SALANDRA •primul-ministru italian REVENDICĂRILE ITALIEI E bine ştiut de toată întrea că guvernul şi presa italiană au arătat in repetite rinduri cum că Italia nu poate privi cu indiferentă războiul european, care, dimpotrivă, ridică pentru ea o sumă de chestiuni vitale atingînd interese de primul ordin, atit nationale cit si politice si economice. Guvernul prin declaraţiile primului ministru Salandra. apor*nf iiminerul întîîTm