Adevěrul, ianuarie 1916 (Anul 29, nr. 10354-10377)
1916-01-28 / nr. 10338 (10374)
fonul XXIX-lea No. 10338 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA concedata exclusiv Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. Üb Karageorgevici, No. 9 Et. L—Telefon V BIROURILE ZIARULUI! No. 11, București Strada Sărindar No. TI DIRECTOR POLITIC CONST. MIN 6 Abonamente cu premii: V iu............................... . ..... Lel W.Saee Ioni ...... ..... «. trd Inni........................... „ s,. Pentru străinătate este îndoit TELEFON: V Capitala...................No. 14 10 ț. . . . . pp 34/73 Provincia . . . „ 14/39 Străinătatea . . . „ ,12/40 • Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi • ♦ » 5 Bani exemplarul 401 28 Ianuarie 191« ,O ședință agitată la Cameră Afacerea Seceleanu. — interpelările d-lor Iulian Vrăbiescu ș I Victor Ionescu.—Incidentul Delavrancea-C. C. Arion.Cum răspund miniștrii. Zilele trecute J. George Știrbey s’a grăbit să comenteze, cu oarecare satisfacție, că opoziția naționalistă și-a retras interpelările. Imediat a fost desmințit în mod categoric. Dar cum d. Știrbey nu-și putea întrerupe cetirea discursului s’a voit să ia act de desmințirea care i s’a dat. In ședința de erî însă faptele l’a fi desmințit. Opoziția e la postul ei și continuă a-șî exercita controlul fată de actele guvernului fetit în politica internă cit și în cea externă. Ședința de erî a fost agitată la început cînd a venit în discuție scandaloasa afacere Seceleanu și foarte animată cînd și-au desvoltet interpelările d-nii Iulian Vrăbiftscu și Victor Ionescu. In afacerea Seceleanu Camera sLa manifestat indignarea ei înpotriva ticăloșiei făptuită de partizanul d-lui Marghiloman a cărui apărare o iau numai foile nemțite. Al. Constaintinescu, ministrul agriculturei și al domeniilor, văzînd proporția care a luat această afacere a încercat s-o atenueze probabil pentru a calma spiritele și a nu complica, cu incidente politice, tratativele cari mai urmează cu nemții, pentru vînzări de cereale. Ministrul agriculturei a voit să reducă cazul d-lui Seceleanu la un act de ușurință reprobabilă asupra căruia agricultorii și comisia centrală de vînzare vor aviza astfel ca fapta d-lui Seceleanu să nu poată atinge demnitatea vre uneia din instituțiunile în numele cărora, a lucrat în mod ocult și lăturalnic, reprezentantul sindicatelor agricole care posedă scrisoarea referitoare la bacșișul de un milion și jumătate. Cum însă Camera a urmărit ca să se facă complectă lumină și mai ales să se dea o soluțiune acestei afaceri în sensul de a se respinge și a se restitui nemților comisionul, s’a încins o discuție foarte vie. Adunarea era așa de agitată în cu acel reprezentant marghilomaniști cari luau note — cum era d. C. C. Arion — pe cînd vorbea ministrul agriculturei, nu au mai îndrăznit să intervină în discuție. ■ D. Dimitrie Iarca, mare agricultor și d-sa, văzînd ce vîlvă a stimit fapta d-lui Seceleanu, a încercat s-o scuze prezentindu-o ca o afacere de misitie pentru agricultorii pe cari ii reprezenta d. Seceleanu. Dar cum vacarmul din Cameră nu se potolise nu s’a auzit că d. Iarca a adăugat: „Misitia făcîndu-se pentu agricultori, ei renunță la comisionul obținut de d. Seceleanu!" Explicațiile acestea devenise însă penibile. Camera enervată că nu i s’a comunicat o soluțiunne protesta mereu, iar interpelatorul, tînarul deputat de Olt d. N. D. Protopopescu, insistă ca guvernul să răspundă ce se va face cu acest comision. Cum d. Al. Constantinescu nu voia să anticipeze asupra celor ce va decide comisia centrală de vînzare și sindicatele, vacarmul din Cameră continua și în această atmosferă reuși să ia cuvîntul d. dr. Istrati care, i prin cîteva cuvinte pline de revoltă stîrnite de scandaloasa afacere, impuse Adunărei o adincă tăcere. D-rul Istrati își exprimă uimirea că se poate concepe o clipă că marea proprietate din țara românească va accepta un bacșiș de ori cite milioane ar fi pe care un nesocotit ar fi dobindit pentru orice instituția românească. Cuvintele d-rului Istrati au fost acoperite de ovaziunile Camerei. D. Perichide constatînd care este dorința aproape unanimă a Camerei, și profitînd de efectul cuvintelor d-rului Istrati, a declarat incidentul închis și a subliniat, pentru se caracteriza mai bine sentimentul Camerei: „In urma cuvintelor d-lui Ur. Istrati pot declara incidentul închis“. Guvernul a primit deci din partea Camerei indicațiunea cum trebuie să tranșeze această scandaloasă Afacere, să restitue nemților coml- Atonul smuls în mod ocult și lăturalnic. Marghitomaniștii au primit astfel " fesă o lovitură teribilă,a Cum s’a potolit atmosfera din Cameră a luat cuvîntul d. Iulian Vrăbiescu, energicul deputat al Doljului, unul din cei mai aprigi luptători ai cauzei naționale și unul din cei mai statornici fruntași ai partidului liberal, considerat în cercurile diriguitoare ale acestui partid i pînă mai dăunăzi ca făcînd chiar parte din sfatul restrins al „Ocultei". D. Iulian Vrăbiescu a aderat, de la începutul mișcărei naționale, la lupta celor de la Acțiunea națională nală și Federația unionistă. Cu cit liberalii atacau mișcarea națională, cu atît d. Vrăbiescu o sprijinea mai aprig. A ținut să se solidarizeze și in parlament, tocmai fiind ca d. Danielopol a amenințat, în Cameră, pe liberalii din Federație cu escomunicarea. Erad. Vrăbiescu a tras la răspundere pe d. V. G. Mortun, ministrul de interne, pentru modul cum a reprimat manifestația dela 11 Octombrie 1915 și pentru că nu s-a făcut nici o anchetă împotriva salbătăciilor din acea zi, care a costat și viața unui cetățean. D. Vrăbiescu a pus apoi în evidență serviciile mari pe cari le-a făcut cauzei naționale, atitudinea și lupta celor de la Acțiunea națională și ce situație ar fi fost în țară dacă opoziția naționalistă ar fi stat cu brațele încrucișate și ar fi lăsat cu desăvîrșire liber terenul pentru desfătata propagandă nemțească tolerată, în chip umilitor, de către guvern. Toată opoziția a aplaudat pe d. Vrăbiescu. De astă dată și liberalii l-a fi ascultat cu resemnare, cci a fi simțit că unul dintre ai lor, sincer, curat și bun luptător, spune adevărul. Marghilomaniștii Cari, în afară de parlament, sunt limbuți și atacă prin foile vîndute și nemțite. Acțiunea și Federația, n’au mai îndrăznit ori să intervină în discuție. A doua interpelare care a fost urmărită cu un viu interes a fost acea a d-lui Victor Ionescu, deputat al Putnei și directorul ziarului „Acțiunea". Eminentul nostru confrate, care în tot timpul mișcărei naționale desfășurate la noi, i-a dat un concurs prețios și bărbătesc, s’a relevat erî, și la tribuna Camerei, ca un impetuos și abil parlamentar. D. Victor Ionescu a interpelat pe primul-ministru asupra propagandei și atetelor de corupțiune întreprinse de nemți. Primul-ministru însă fuge de asemenea interpelări și n’a venit nici erî la Cameră. Dar interpelatorul n’a mai admis să-și amine interpelarea și a desvoltat-o în fata miniștrilor Costinescu, Al. Constantinescu, V. G. Morțun, Radovici și dr. Anghelescu cari, împreună cu întreaga Cameră, au urmărit cu o încordată atențiune destăinuirile, întri’adevar senzaționale pe cari le-a făcut d. Victor Ionescu. S’a mai vorbit și de alții în parlament de actele de propagandă și corupțiune ale nemților. Se scrie și se protestează mereu prin ziarele naționaliste în contra lor. Dar nimeni’nu le-a coordonat mai bine, nu a evidențiat mai clar ceia ce-șî au permis să facă agenții și spionii nemți la noi, nimeni n’a precizat cu un mai mare lux de amănunte extrem de interesante toate acele acte cari au sumit revoltă și indignare ia țară și cari vor acoperi de rușine atît pe acei ticăloși cari au alimentat-o și sprijinit-o cit și pe acei cari, dintr’o concepție idioată a neutralitate, au tolerat-o. D. Victor Ionescu a vorbit deschis și a precizat. A vorbit de cazul Fleva și a destăinuit cum d. Busche a tratat cu acest nenorocit pînă ce l’a pus sub conducerea lui Bogdan-Pitești. Povestirea a fost dureroasă, dar operația s’a impus și a fost o satisfacție generală infierarea corupătorilor, și a corupților. A mai vorbit apoi de isprăvile lui Hennenvogel, de cumpărarea .,Minervei“, de isprăvile acelui Brociner care are un frate în serviciul palatului și care azi este un spion ordinar și agent de corupțiune al nemților, pus să conducă un pamflet,unde s’a adăpostit o bandă de apași ai pressei, pleava spelmcecelor Capitalei. in fine d. Victor Ionescu ai făcut un tablou extraordinar al actelor de corupțiune săvârșite sub ochii guvernului și a tuturor autorităților, a arătat cum unii dilntre mizerabilii corupători afi fost înhățați și duși la parchet, cum s’a fi mușamalizat toate plângerile și s’au ignorat toate denunțurile, cum s’a tolerat înjghebarea unei anchete a presei pusă la cale în tabăra d-lui Marghiloman și expediată în Bucovina spre a se provoca, la noi, o diversiune în contra rușilor. Interpelatorul a înlănțuit așa de bine faptele, le-a expus cu atîta vervă și cu căldura ziaristului sub ochii căruia s’afi petrecut aceste infamii,încât Camera, care altădată trecea cu ușurință asupra unor astfel de... mici chestiuni, de astădată parcea a simțit și și-a dat seama că guvernul a avut o tactică greșită și că azi unii politicani, ca d. Marghiloman, încearcă să-și facă piedestal din infama propagandă tolerat" D. Victor Ionescu vorbind de faimoasa anchetă din Bucovina afacerea Stoian, Obedeanu, etc. a precizat amestecul d-lui Marghiloman. Atunci d. C. C. Arion a încercat să desolidarizeze gruparea d-sale de faptele partizanilor cari au pus la cale ancheta din Bucovina. Un incident viu s’a iscat între interpolator și d. C. C. Avion. A intervenit și d. Delavrancea. D. Arion protesta contra afirmației că gruparea marghilomanistă ar fi fost amestecată în asemenea înjghebări. Dar d. Victor Ionesett i-a precizat faptele, i-a arătat cum cel mai apropiat agent electoral al șefului caterisit, individul Stoian, șef de culoare al grăpărei nemțite,dat afară din baroul Capitalei, a organizat nu numai ancheta din Bucovina dar și alte infamii nemțești. Iar d. Delavrancea l-a apostrofat cu vehemență pe d. Arion. — Ați complotat și complotați cu nemții ! Da,da, da ! Și complotați și acumi, da, da ! Deputații opoziției și d-lul Istrati, în special, au determinat, prin atitudinea lor, pe d. Amian să renunțe a mai apăra infamiile d-lui Marghiloman. Incidentul a făcut o vie impresiune asupra Camerei. Interpelarea d-lui Victor Ionescu, desvoltată cu vigoare și însuflețire, tocmai în momentul cînd marghizemaniștii dau un nou asalt, cu nemții, spre a ne îndruma alături de bulgari și unguri, a venit la vreme. De aceia interpelatorul a fost viu felicitat de un mare număr de deputați Ce să spunem de atitudinea miniștrilor ? S’ați desvoltat două interpelări cari au pasterio. Cariera. D. V. G. Morțun ș’a mărginit să răspundă d-lui Vrăbiescu că așa înțelege dumnealui să apere ordinea publică, iar asupra propagandei nemțești" n’a suflat un cuvint, deși1 d. Victor Ionescu i-a precizat cu ce bună voință și în ce largă măsură administrația dă concurs distribuirea pamfletelor și broșurilor nemțești, cari mistifică pe frații noștri de dincolo și otrăvesc opinia publică de la noi. • Asemenea și ministrul justiției s’a mărginit să declare, cînd d. Victor Ionescu i-a imputat că a împiedecat parchetul să dea curs unei plngeri contra agentului de corupțiune Henenvogel, că nu a făcut nici o intervenție, dar pentru ce nu s’a dat curs plângerii, pentru ce justiția a tolerat alte fapte tot așa de grave, n’a mai explicat d. Victor Antonescu. Dacă d. Ionel Brătianu tace, tace profund, cum vor vorbi d-ni V. G. Morțun și Victor Antonescu. Sunt fericiți că a fi ocazie să tacă. _______& ft. X. Insuccesul d-lui Carp Misiunea Mai Carp la Vtana, misiune pe care credem ci și-a fuat-o singur, având cel mult asentimemtul d-lui von dem Busche și a reprezentantului acestuia, 4. Marghiloman, se pare că a eșuat. Aceasta se desprindă cel puțin dintr’o informație apărută in ziartele germane care anunța că nu trebme să se judece cu prea mult optimism sentimentele și declarațiile .Mini Carp, deoarece cu tot robii important pe care-l are în viața politică a Romimei, nu va putea schimba cursul actual al politicei tarei sale. Insuccesul d-lui Carp se datorește in primul rind ungurilor. Se pare că d. Carp nu-î cunoaște undeajuns pe aceștia și nici n’a aflat încă ce rol au ajuns să joace ei in monarhia habsburgică. Altfel, ar fi știut că pentru a obține ceva dela Viena trebuia să iibă inițial asentimentul Pestei și al ministrului de externe de fapt al monarhiei dualiste, al contelui Tisza. D. Carp a făcut deci o greșală inițială că s’a dus dea dreptul la Viena, fără să se oprească la Pesta. Ziarele ungurești l’a fi făcut să simtă dela început aceasta. Astfel ele n’au reprodus decit citeva fraze din interview,ul acordat ziarului „Neue Freie Presse“. Interviewul din „Az Est“ n’a fost înregistrat de celelalte ziare ungurești, iar cel din „Tägliche Rundschau“ a fost cu totul ignorat. * ■* * Ü. Carp a avut toată bunavoința ca să ne ia haine la carul triumfal al blocului turanic, darr cunosdind riscul la care s’ar expune un guvern nemilos, carie ar încerca aceastea, a căutat să ușureze sarcina unui asemenea eventual guvern. S’a dus la Viena pentru a obține oarecari concesiuni, cu cari să se poată cere puterea de nemțofili. Aci a trebuit să se convingă insă că străduințele sale sint zadarnice. Atunci s’a plîns cercurilor perioane și acestea au dat de știre presei lor că d. Carp nu va putea schimba cursul politicei externe a Romîniei. Nu știm dacă d. Carp « și renunțat la misiunea ce și-a lat-o în străinătate. Ecoul pe care l’a fi avut încercările sale in țară și rezultatul la care a ajuns la Viena nu sunt tocmai dătătoare de curaj. Totuși știm că în țară partizanile d-sale continua străduințele lor pentru a ne face să mergem alături de puterile centrale. Lipsiți insă de platforma, pe care a încercat s’o creeze d. Carp la Viena, încercările lor în țară vor fi și mai puțin primejdioase ca mai inainte. R. * * D. VICTOR IONESCU D. IULIAN VRĂBIESCU Adeveruri Amenințările După ce amenințările rt.-lui von dem. Busche au fost declarate a fi ale lui... Iennenvogel, acum e rîndul Tretrului, care amenință pe d. Brătianu nu... revelații. Dacă von dem Busche a trecut amenințările asupra lui Hennenvogel, Tretrul o să le treacă asupra lui Stoian ! Autorul. S‘a citat mereu numele d-lui .Seceleanu ca fiind acela care ar fi obținut bacșișul de la nemți. D-nu Seceleanu s'a lepădat de acest merit într’un cerc de agrarieni, mărturisind sincer . Bacșișul l'a pus la cale Marghiloman cu von dem Busche .și Czernih ! ! Rigoletto Mutismul guvernului D. senator P. Canttli» și-a dezvoltat ori interpelarea în chestii persecuțiilor pe cari se îndură româmii din Austro-Ungaria. Cu acest prilej d. Cantilli a vorbit și chestiunea spionagiului care se efectuiază de către germani și austro-maghiari aici in țară. A răspuns — vorba vine ! — d Ed. Porumbaru, ministrul de externe. Răspuns lamentabil! Căci d ministru a făcut apel la patriotismul tuturora, ca să nu mai aduci aseaenea chestiuni, pentru ca sî nu tulbure cumva liniștea de care! guvernul are mare nevoie. Știm perfect că guvernul nu poate vorbi a fii de clar cum o face un simplu particular. Există totuși o măsură în toate. Tăcerea își are ea marginile ei. Un guvern conștient de misiunea și de puterea Ia; găsește mijlocul să vorbească nu așa fel, ca să nu calce nici o uzanță diplomatică și totuși să facă pe cei cu pricina să priceapă că anumite fapte nu-i sunt indiferente. Ceea ce face guvernul nostru însă, de la începutul actualelor evenimente, este un act de neîntreruptă umilință și este un apel direjot către asupritorii neamului nostru ca să întețească asuprirea. Teoria că in parlamentul român nu se poate vorbi de frații subjugație cu totul nouă. In acest parlament a spus Ioan Brătianu că „atunci cînd cumnatul meu o maltratează pe sora mea, eu ridic asupra lui cuțitul“, iar Dimitrie Sturdza, indignat de neintervenția guvernului romîn în favoarea ardelenilor, l’a apostrofat tot în parlament, cu aceste cuvinte : „Mă tem de viitorul țării, cînd văd nemermera voastră !“ Nu vom discuta azi dacă apostrofa era sau tot meritătă, dacă în acel moment se putea sau nu se putea interveni , ceea ce ținem să stabilim este că mufimul actual al guvernului liberal este de comandă. 1 Răspunsul de ori al guvernului constitue o nouă umilire a țării " NAZBITII NU E POPULAR ? Nu știu ce i-a venit „Independenței“ să se îndoiască de popularitatea Tretrului! D’aia presa lui asudă spre a dovedi că un singur om e popular aeuns în țară : acesta e Tretrul ! Dar pentru aceasta nu e nevoe cu pressa lui să asude atîta ! Să declare că primește a se expune în piața Teatrului spre a încasa simpatiile poporului și dacă pînă într’un ceas n’o să fie alb și n’o să strige că plouă, să‘mi ziceți Cuțu. Pac. Intre Tatona si Otranto Stăpinirea mării Adriatice „Orice s’ar întîmpla“, ne spunea un ingineer italian in Milano, rezumînd o discuție mai lungă cum intram în golful de la Valona: „Italia niciodată n'are să renunțe la aspirațiile ei pe Adriatică. Și cum azi aceste aspirații sunt primejduite numai de austro-ungari, viitorul conflict are să ne găsiască în tabăra celor cari vor lupta împotriva Austro-Ungariei“. Aceste ni le spunea un italian la sfîrșitul lui Aprilie și peste 3 luni izbucnind conflictul european Italia rămîne neutră, ca peste alte 10 luni să intre și ea în război și împotriva aliatei sale de odinioară. Atitudinea aceasta a Italiei n’a pufit de altminteri sa o surprindă decit pe cei cari nu pot să înțeleagă că alături de „sezoane de stat“ există și „interese naționale“ și alături de cumințenia subtilă a diplomaților există și o conștiință națională a masselor. Primul desacord mai grav între Austria și Italia datează de pe vremea războiului libic, cînd diplomația austro-ungară a intervenit în favorul Turciei și împotriva aliatei sale. Cînd flota italiană se pregătia pentru o acțiune navală în stil mai mare, contele Aehrenthal, ministru de externe austro-ungar, ii comunică ducelui de Avarna, ministrul Italiei la Viena, că „o acțiune a Italiei asupra țărmurilor otomane ale Turciei europene, ca și asupra insulelor mării Egee, n’ar putea să fie admisă nici de Austria, nici de Germania, fiind contrarii tratatului de alianță“ (5 Noembrie 1911). Câteva luni mai tîrziu (Aprilie 1912), cind escadra italiană a răspuns la loviturile de tun trase din forturile Dardanelelor, contele Berchtold, noul ministru de externe austro-ungar, îi declară ducelui de Alama că ..Austro-Ungaria nu poate admite ca Italia să mai facă pe viitor astfel de operațiuni sau orice altă acțiune in opoziție cu punctul de vedere manifestat în convorbirile precedente (telegrama din 5 Noembrie 1911). Dacă o astfel de operațiune ar fi săvîrșită de Italia, ea ar putea să aibă consecințe grave“. Atitudinea aceasta a Austro-Ungariei față de o aliată este însă numai o consecință fatală a politicei ei tradiționale care se rezumă intr’o politică de străduințî negative, in străduința de a împiedica consolidarea statelor nationale cari ar putea să fie o primejdie pentru existența ta nefirească; iu străduința de a reduce primejdia acestor state prin provocarea de rivalități acolo unde ar trebui să dăinuiască deplin acord, în străduința de a-ți asigura existența proprie prin subminarea existenței vecinului tău... Această atitudine de străduințî negative o vom mai întâlni ș cu prilejul conflictului romîno-bulgar, cînd Austro-Ungaria ia poziție, pe față, împotriva Romîniei, aliata eî, și o amenință cu razboiu dacă ar ataca Bulgaria, o vom întîlni și cu prilejul decretării unei Albanii independente pentru a-î crea Italiei un nou dușman pe „celalalt țărm“— și o putem întîlni in toată viața politică internă a monarhiei habsburgice. Divizare politică, divizare irațională, divizare religionară, acelaș popor divizat confesionalicește, acelaș popor și sub stăpînire ungurească, și sub stăpînire austriacă; două popoare învecinate luptind țnut împotriva celuilalt și politica austriacă sprijinind pe față întotdauna pe cel mai tare, iar în taină încurajîndu-l pe cel mai slab. Roadele acestei politici le vedem însă în antipatia ce stăpînește la toate popoarele din Balcani împotriva urgisitului ..Șvaba“, și le vedem înainte de toate în războiul de azi, cînd dintre două aliate una a îndreptat armele împotriva Austriei, iar a doua aliată n’a putut nici ea să meargă atucri de Austria. CHESTIA ZILEI Ionn Petrache și prietesml CONU Petrache: Mereu mă căznesc să'i fac să înțeleagă pe gogomanii mei de romîni că voi sînteți adevărații lor prieteni și tot nu înțeleg! Ungurul și Bulgarul: feștepți ca d-tali Care va să f ied tot tint mai. Această atitudine a Austro-Ungariei implică, însă, în mod fatal și necesitatea pentru cei porniți în războiu împotriva ei de-a nu depune armele pînă după înfrîngerea desăvîrșită a Austro-Ungarieî. Italia, fără primejduirea existenței ei pe însăși peninsula apeninică, nuu va putea părăsi niciodată Valona,, a cărei stăpînire însemnează realizarea aspirațiilor italiene pe Adriatică. Aci, între Valona și Ottanto, se apropie cele două țărmuri ale Adriaticei pînă la 70 km: din mijlocul strîmtorii poți vedea și coasta Italiei, și din cele două puncte poți stăpîni intrarea și eșirea din Adriatică. De aceea azi Italia trebuie să aducă și va și aduce, în caz de nevoie, cele mai mari jertfe ca acest războiu să-i lase stăpînirea Adriaticei, ca apoi, într’un viitor mai îndepărtat, să o apere și ea împotriva aspirațiilor slave din Balcani. Azi, o singură primejdie există pentru Europa întreagă : primejdia austro-germană și de aceea Europa vitregă s'a aliat împotriva austrogermanilor, uitînd dușmănii și nedreptăți trecute ; mîine, cînd va fi la ordinea zilei primejdia slavă, din nou se vor uita dușmănii și nedreptăți trecute, că toți să lupte în aceeaș tabără împotriva celuia care aspira la aservirea tuturor. Italia a înțeles aceasta și de aceea are să desfășoare și ea în Albania o activitate imensă. De la Valona la Salonic are să pornească sfîrșitul războiului, pentru că acolo se va determina și atitudinea celor două state neutre cari de toate părțile sunt înconjurate de țări în razboiu. . . ION GRECU Poate m M pace separați I de Dr. Dașcian afară DE PRICINILE MORALE sunt si cauze materiale CARIERIC IMPOSIBILA SEMNAREA FACH INTRE RUSIA SI GERMANIA? In alte scrisori din Rusia am atins chestiunea posibilitatea unei păci separate între Germania și Rusia, arătînd imposibilitatea morală a unui atare act, deși chestiunea aceasta e sbturată aci de agenții germani și chiar de o anumită presă rusească în cit au trebuit formate dezmințiri din partea ministrului de interne, din partea d-lui Sassonov și chiar din partea împăratului. Nu se poate concepe o pace separată cu Germania în Rusia de cât de oameni absolut lipsiți de bunul simț și de vr’o pricepere politică. Pentru că numai astfel de oameni pot crede că războiul actual n’a avut altă tendință decît de a întări domnia engleză pe mare sau de a deschide rușilor o parte la mările apusene. Pentru oamenii cu judecată războiul, acesta trebuie să fie absolut cîștigat de aliați altfel toată nădejdea despre o viață mai bună și mai liberă trebuie părăsită. Cum foarte bine spunea ministrul englez în discursul său la clubul englez din Retrograd : „Războiul acesta va produce o transformare radicală în sistemele noastre politice, financiare, economice sociale. Lumea nici odată nu va fi și așa cum a fost pînă la acest războiu“. Adevărul acesta pricep toți oamenii cuminți în Rusia de acea toate tendințele germanofiși le vor fi zdrobite și nu vor putea sili pe ruși de a semna pacea separată cu Germania. ’ Dar lăsînd la o parte toate considerentele morale de care am vorbit și să ne adresăm la însăși pricinile materiale cari se împotrivesc posibilitatea unei păci separate cu Germania. Rusia a făcut și face în acest război cheltueli colosale. Ea cheltuește zilnic la 30 milioane ruble, cea ce revine la aproape un miliard de ruble pe lună. De la începutul războiului ea a cheltuit aproape 20 de miliarde. Daca ia suma aceasta se adaugă datoria ei de 17 miliarde se vede frumoasa cifra de 37 miliarde datorii pe cari va trebui să le plătească după război. N’am socotit în această sumă creditele pe care vor trebui să le ceară ca să plătească pensiuni invalizilor, văduvilor, orfanilor , nu am pus în această cifră sumele pe care va trebui să le distribuie tuturor acelora cari au suferit de pe urma războiului ; nu am socotit sumele cu A Eroii Serbiei unul din comandanții cri mai pricepuți ii energici ai eroicei armate sirbe, s'a distins mult în actualul război, în diferitele bătălii importante avute cu austro-germanii. In ultimul timp se vorbea de numirea generalului Misiei, ca șef al statului-major sârb, în locul generalului Putnic, care, foarte bolnav, se vedea nevoit, să părăsească comanda supremă a armatei. GENERALUL MILICI Cififi continuare« in a» gina all-a