Adevěrul, ianuarie 1916 (Anul 29, nr. 10354-10377)

1916-01-28 / nr. 10338 (10374)

fonul XXIX-lea­­­ No. 10338 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA concedata exclusiv Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. Üb Karageorgevici, No. 9 Et. L—­Telefon­­ V BIROURILE ZIARULUI! No. 11, București Strada Sărindar No. TI DIRECTOR POLITIC CONS­T. M­I­N­­ 6 Abonamente cu premii: V iu............................... . ..... Lel W.­Saee Ioni ...... ..... «. trd Inni........................... „ s,. Pentru străinătate este îndoit TELEFON: V Capitala...................No. 14 10 ț. . . . . pp 34/73 Provincia . . . „ 14/39 Străinătatea . . . „ ,12/40 • Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi • ♦ » 5 Bani exemplarul 401 28 Ianuarie 191« ,O ședință agitată la Cameră Afacerea Seceleanu. — interpelările d-lor Iulian Vrăbiescu ș I Victor Ionescu.—Incidentul Delavrancea-C. C. Arion.­Cum răspund miniștrii. Zilele trecute J. George Știrbey s’a grăbit să comenteze, cu oare­care satisfacție, că opoziția națio­nalistă și-a retras interpelările. I­­mediat a fost desmințit în mod ca­tegoric. Dar cum d. Știrbey nu-și putea întrerupe cetirea discursului s’a voit să ia act de desmințirea care i s’a dat. In ședința de erî însă faptele l’a fi desmințit. Opoziția e la postul ei și continuă a-șî exercita controlul fată de actele guvernului fetit în politica internă cit și în cea externă. Ședința de erî a fost agitată la început cînd a venit în discuție scandaloasa afacere Seceleanu și foarte animată cînd și-au desvol­­tet interpelările d-nii Iulian Vrăbi­­ftscu și Victor Ionescu. In afacerea Seceleanu Camera sLa manifestat­ indignarea ei în­potriva ticăloșiei făptuită de parti­­zanul d-lui Marghiloman a cărui a­­părare o iau numai foile nemțite. Al. Constaintinescu, ministrul agriculturei și al domeniilor, vă­­zînd proporția care a luat această afacere a încercat s-o atenueze pro­babil pentru a calma spiritele și a nu complica, cu incidente politice, tratativele cari mai urmează cu nemții, pentru vînzări de cereale. Ministrul agriculturei a voit să reducă cazul d-lui Seceleanu la un act de ușurință reprobabilă asupra căruia agricultorii și comisia cen­trală de vînzare vor aviza astfel ca fapta d-lui Seceleanu să nu poată atinge demnitatea vre­ uneia din in­­stituțiunile în numele cărora, a lu­crat în mod ocult și lăturalnic, re­prezentantul sindicatelor agricole care posedă scrisoarea referitoare la bacșișul de un milion și jumătate. Cum însă Camera a urmărit ca să se facă complectă lumină și mai ales să se dea o soluțiune acestei afaceri în sensul de a se respinge și a se restitui nemților comisionul, s’a încins o discuție foarte vie. A­­dunarea era așa de agitată în cu­ a­­cel reprezentant­ marghilomaniști cari luau note — cum era d. C. C. Arion — pe cînd vorbea ministrul agriculturei, nu au­ mai îndrăznit să intervină în discuție. ■ D. Dimitrie Iarca, mare agricul­tor și d-sa, văzînd ce vîlvă a stimit fapta d-lui Seceleanu, a încercat s-o scuze prezentindu-o ca o afa­cere de misitie pentru agricultorii pe cari ii reprezenta d. Seceleanu. Dar cum vacarmul din Cameră nu se potolise nu s’a auzit că d. Iarca a adăugat: „Misitia făcîn­du-se pen­­tu agricultori, ei renunță la comi­sionul obținut de d. Seceleanu!" Explicațiile acestea devenise însă penibile. Camera enervată că nu i s’a comunicat o soluțiunne protesta mereu, iar interpelatorul, tînarul deputat de Olt d. N. D. Protopo­­pescu, insistă ca guvernul să răs­pundă ce se va face cu acest comi­sion. Cum d. Al. Constantinescu nu voia să anticipeze asupra celor ce va decide comisia centrală de vîn­zare și sindicatele, vacarmul din Cameră continua și în această at­mosferă reuși să ia cuvîntul d. dr. Istrati care, i prin cîte­va cuvinte pline de revoltă stîrnite de scanda­loasa afacere, impuse Adunărei o adincă tăcere. D-rul Istrati își exprimă uimirea că se poate concepe o clipă că ma­rea proprietate din țara românească va accepta un bacșiș de ori cite milioane ar fi pe care un nesocotit­­ ar fi dobindit pentru ori­ce insti­tuția românească. Cuvintele d-rului Istrati au fost acoperite de ovaziunile Camerei. D. Perichide constatînd care este dorința aproape unanimă a Ca­merei, și profitînd de efectul cuvin­telor d-rului Istrati, a declarat in­cidentul închis și a subliniat, pentru se caracteriza mai bine sentimentul Camerei: „In urma cuvintelor d-lui Ur. Istrati pot declara incidentul închis“. Guvernul a primit deci din partea Camerei indicațiunea cum trebuie să tranșeze această scandaloasă Afacere­, să restitue nemților coml- Atonul smuls în mod ocult și lătu­ralnic. Marghitomaniștii au primit astfel " fesă o lovitură teribilă,­­a Cum s’a potolit atmosfera din Cameră a luat cuvîntul d. Iulian Vrăbiescu, energicul deputat al Dol­jului, unul din cei mai aprigi lup­tători ai cauzei naționale și unul din cei mai statornici fruntași ai parti­dului liberal, considerat în cercurile diriguitoare ale acestui partid i pînă mai dăunăzi ca făcînd chiar parte din sfatul restrins al „Ocultei". D. Iulian Vrăbiescu a aderat, de la începutul mișcărei naționale, la lupta celor de la Acțiunea națională nală și Federația unionistă. Cu cit liberalii atacau mișcarea națională, cu atît d. Vrăbiescu o sprijinea mai aprig. A ținut să se solidarizeze și in parlament, tocmai fiind­ ca d. Danielopol a amenințat, în Cameră, pe liberalii din Federație cu esco­­municarea. Era­d. Vrăbiescu a tras la răspun­dere pe d. V. G. Mortun, ministrul de interne, pentru modul cum a re­primat manifestația dela 11 O­c­­to­m­brie 1915 și pentru că nu s-a făcut nici o anchetă împotriva sal­bă­tăcii­lor din acea zi, care a costat și viața unui cetățean. D. Vrăbiescu a pus apoi în evi­dență serviciile mari pe cari le-a făcut cauzei naționale, atitudinea și lupta celor de la Acțiunea națională și ce situație ar fi fost în țară dacă opoziția naționalistă ar fi stat cu brațele încrucișate și ar fi lăsat cu desăvîrșire liber terenul pentru des­­fătata propagandă nemțească to­lerată, în chip umilitor, de către guvern. Toată opoziția a aplaudat pe d. Vrăbiescu. De astă­ dată și liberalii l-a fi ascultat cu resemnare, c­­ci a fi simțit că unul dintre ai lor, sincer, curat și bun luptător, spune ade­vărul. Marghiloman­iștii Cari, în afară de parlament, sunt limbuți și atacă prin foile vîndute și nemțite. Acțiu­nea și Federația, n’au mai îndrăz­nit ori să intervină în discuție. A doua interpelare care a fost ur­mărită cu un viu interes a fost acea a d-lui Victor Ionescu, deputat al Putnei și directorul ziarului „Ac­țiunea". Eminentul nostru confrate, care în tot timpul mișcărei naționale desfășurate la noi, i-a dat un con­curs prețios și bărbătesc, s’a rele­vat erî, și la tribuna Camerei, ca un impetuos și abil parlamentar. D. Victor Ionescu a interpelat pe primul-ministru asupra propagan­dei și atetelor de corupțiune între­prinse de nemți. Primul-ministru însă fuge de a­­semenea interpelări și n’a venit nici erî la Cameră. Dar interpela­torul n’a mai admis să-și amine in­terpelarea și a desvoltat-o în fata miniștrilor Costinescu, Al. Constan­­tinescu, V.­ G. Morțun, Radovici și dr. Anghelescu cari, împreună cu întreaga Cameră, au urmărit cu o încordată atențiune destăinuirile, întri’a­devar senzaționale pe cari le-a făcut d. Victor Ionescu. S’a mai vorbit și de alții în par­lament de actele de propagandă și corupțiune ale nemților. Se scrie și se protestează mereu prin zia­rele naționaliste în contra lor. Dar nimeni’nu­ le-a coordonat mai bine, nu a evidențiat mai clar ceia ce-șî au permis să facă agenții și spionii nemți la noi, nimeni n’a precizat cu un mai mare lux de amănunte ex­trem de interesante toate acele ac­te cari au­ s­u­­mit revoltă și indig­nare ia țară și cari vor acoperi de rușine atît pe acei ticăloși cari au alimentat-o și sprijinit-o cit și pe acei­ cari, dintr’o concepție idioată a neutralitate­, au tolerat-o. D. Victor Ionescu a vorbit des­chis și a precizat. A vorbit de cazul Fleva și a destăinuit cum d. Busche a tratat cu acest nenorocit pînă ce l’a pus sub conducerea lui Bog­­dan-Pitești. Povestirea a fost dure­roasă, dar operația s’a impus și a fost o satisfacție generală infiera­­rea corupătorilor, și a corupților. A mai vorbit apoi de isprăvile lui Hennenvogel, de cumpărarea .,Minervei“, de isprăvile acelui Bro­­ciner care are un frate în serviciul palatului și care azi este un spion ordinar și agent de corupțiune al nemților, pus să conducă un pam­flet,unde s’a adăpostit o bandă de apași ai pressei, pleava spelm­ce­­celor Capitalei. in fine d. Victor Ionescu ai făcut un tablou extraordinar al actelor de corupțiune săvârșite sub ochii guvernului și a tuturor autorități­lor, a arătat cum unii dilntre mize­rabilii corupători afi fo­st înhățați și duși la parchet, cum s’a fi mușa­mal­izat toate plângerile și s’au ig­norat toate denunțurile, cum s’a tolerat înjghebarea unei anchete a presei pusă la cale în tabăra d-lui Marghiloman și expediată în Bu­covina spre a se provoca,­ la noi, o diversiune în contra rușilor. Interpelatorul a înlănțuit așa de bine faptele, le-a expus cu atît­a vervă și cu căldura ziaristului sub ochii căruia s’afi petrecut aceste infamii,­încât Camera, care altă­dată trecea cu ușurință asupra unor astfel de... mici chestiuni, de astă­dată parcea a simțit și și-a dat sea­ma că guvernul a avut o tactică greșită și că azi unii politicani, ca d. Marghiloman, încearcă să-și fa­că piedestal din infama propagan­dă tolerat" D. Victor Ionescu vorbind de faimoasa anchetă din Bucovina a­­facerea Stoian, Obedeanu, etc. a precizat amestecul d-lui Marghilo­man. Atunci d. C. C. Arion a încercat să desolidarizeze gruparea d-sale de faptele partizanilor cari au pus la cale ancheta din Bucovina. Un inciden­t viu s’a iscat între interpolator și d. C. C. Avion. A in­tervenit și d. Delavrancea. D. A­­rion protesta contra afirmației că gruparea marghilomanistă ar fi fost amestecată în asemenea în­jghebări. Dar d. Victor Ion­esett i-a precizat faptele, i-a arătat cu­m cel mai apropiat agent electoral al șe­fului caterisit, individul Stoian, șef de culoare al grăpărei nemțite,­dat afară din baroul Capitalei, a orga­nizat nu numai ancheta din Buco­vina dar și alte infamii nemțești. Iar d. Delavrancea l-a apostrofat cu vehemență pe d. Arion. —­ Ați complotat și complotați cu nemții ! Da,­da, da ! Și complo­tați și acumi, da, da ! Deputații opoziției și d-lul Is­trati, în special, au­ determinat, prin atitudinea lor, pe d. Amian să renunțe a mai apăra infamiile d-lui Marghiloman. Incidentul a făcut o vie impresi­­une asupra Camerei. Interpelarea d-lui Victor Iones­cu, desvoltată cu vigoare și însu­flețire, tocmai în momentul cînd marghizemaniștii dau un nou asalt, cu nemții, spre a ne îndruma ală­turi­ de b­ulgari și unguri, a venit la vreme. De aceia interpelatorul a fost viu felicitat de un mare număr de depu­tați Ce să spunem de atitudinea mi­niștrilor ? S’ați desvoltat două interpelări cari au pasterio. Cariera. D. V. G. Morțun ș’a mărginit să răspundă d-lui Vrăbiescu că așa înțelege dumnealui să apere ordinea pu­blică, iar asupra propagandei nem­țești" n’a suflat un cu­vint, deși1 d. Victor Ionescu i-a precizat cu ce bună­ voință și în ce largă măsură administrația dă concurs distribui­rea pamfletelor și broșurilor nem­țești, cari mistifică pe frații noștri de dincolo și otrăvesc opinia publi­că de la noi. • Asemenea și­ ministrul justiției s’a mărginit să declare, cînd d. Vic­tor Ionescu i-a imputat că a împie­decat parchetul să dea curs unei plngeri contra agentului de corup­­țiune Henenvogel, că nu a făcut nici o intervenție, dar pentru ce nu s’a dat curs plângerii, pentru ce justiția a tolerat alte fapte tot așa de grave, n’a mai explicat d. Vic­tor Antonescu. Dacă d. Ionel Brătianu tace, tace profund, cum vor vorbi d-ni­ V. G. Morțun și Victor Antonescu. Sunt fericiți că a fi ocazie să tacă. _______& ft. X. Insuccesul d-lui Carp Misiunea­­ Mai Carp la Vtana, mi­siune pe care credem ci și-a fuat-o singur, având cel mult asentimem­tul d-lui von dem Busche și a re­­prezentantului acestuia, 4. Marghi­loman, se pare că a eșuat. Aceasta se desprindă cel puțin din­tr’o in­­formație apărută in ziartele germa­ne care anunța că nu trebme să se judece cu prea mult optimism sen­timentele și declarațiile .Mini Carp, deoarece cu­ tot robii important pe care-l are în viața politică a Ro­m­imei, n­u va putea schimba cursul actual al politicei tarei sale. Insuccesul d-lui Carp se dato­­rește in primul rind ungurilor. Se pare că d. Carp n­u-î cunoaște un­deajuns pe aceștia și nici n’a aflat încă ce rol au ajuns să joace ei in monarhia habsburgică. Altfel, ar fi știut că pentru a obține ceva dela Vien­a trebuia să i­ibă inițial asenti­mentul Pestei și al ministrului de externe de fapt al monarhiei dua­liste, al contelui Tisza. D. Car­p a făcut deci o greșală inițială că s’a dus dea dreptul la Viena, fără să se oprească la Pesta. Ziarele ungurești l’a fi făcut să simtă dela început aceasta. Astfel ele n’au reprodus decit cite­va fraz­­e din interview,ul acordat ziarului „Neue Freie Presse“. Interview­ul din „Az Est“ n’a fost înregistrat de celelalte ziare ungurești, iar cel din „Tägliche Rundschau“ a fost cu to­tul ignorat. * ■* * Ü. Carp a avut toată buna­voin­ța ca să ne ia haine la carul trium­fal­ al blocului turanic, darr cunos­­dind riscul la care s’ar expune un guvern nemilos, carie ar încerca a­­ceastea, a căutat să ușureze sarcina unui asemenea eventual guvern. S’a dus la Viena pentru a obține oare­cari concesiuni, cu cari să se poată cere puterea de nemțofili. Aci a trebuit să se convingă insă că străduințele sale sint zadarnice. Atunci s’a plîns cercurilor perioa­­ne și acestea au dat de știre presei lor că d. Carp nu va putea schimba cursul politicei externe a Rom­îniei. Nu știm dacă d. Carp « și renun­țat la misiunea ce și-a l­at-o în străinătate. Ecoul pe care l’a fi avut încercările sale in țară și rezulta­tul la care a ajuns la Viena nu sunt tocmai dătătoare de curaj. Totuși știm că în țară partizanile d-sale continua străduințele lor pen­tru a ne face să mergem alături de puterile centrale. Lipsiți insă de platforma, pe care a încercat s’o creeze d. Carp la Viena, încercă­rile lor în țară vor fi și mai puțin pr­im­ejdioase ca mai i­na­in­te. R. * * D. VICTOR ION­ESC­U D. IULIAN VRĂBIESCU Adeveruri Amenințările După ce amenințările rt.-lui von dem. Busche au­ fost declarate a fi ale lui... I­ennenvogel, acum e rîndul Tretrului, care amenință pe d. Bră­­tianu nu... revelații. Dacă von dem Busche a trecut a­­menin­țările asupra lui Hennenvogel, Tretrul o să le treacă asupra lui Stoian ! Autorul. S‘a citat mereu numele d-lui .Se­celeanu ca fiind acela care ar fi ob­ținut bacșișul de la nemți. D-nu Seceleanu s'a­ lepădat de a­­cest merit într’un cerc de agrarieni, mărturisind sincer . Bacșișul l'a pus la cale Mar­ghiloman cu von dem Busche .și Czernih ! ! Rigoletto Mutismul guvernului D. senator P. Canttli­» și-a dez­voltat ori interpelarea în chestii persecuțiilor pe cari se îndură ro­­­mâmii din Austro-Ungaria. Cu a­cest prilej d. Cantilli a vorbit și chestiunea spionagiului care se e­fectuiază de către germani și aus­tro-maghiari aici in țară. A răspuns — vorba vine ! — d Ed­. Porumbaru, ministrul de ex­terne. Răspuns lamentabil! Căci d ministru a făcut apel la patriotis­mul tuturora, ca să nu mai aduci asea­­enea chestiuni, pentru ca sî nu tulbure cum­va liniștea de care! guvernul are mare nevoi­e. Știm perfect că guvernul nu poa­te vorbi a fii de clar cum o face un simplu particular. Există totuși o măsură în toate. Tăcerea își are­­ ea marginile ei. Un guvern conști­ent de misiunea și de puterea Ia; găsește mijlocul să vorbească nu așa fel, ca să nu calce nici o uzan­ță diplomatică și totuși să facă pe cei cu pricina să priceapă că anu­mite fapte nu-i sunt indiferente. Ceea ce face guvernul nostru însă, de la începutul­­ actualelor eveni­mente, este un act de neîntreruptă umilință și este un­­ apel direjot către asupritorii neamului nostru ca să întețească asuprirea. Teoria că in parlamentul român nu se poate vorbi de frații subju­gați­e cu totul nouă. In acest parla­ment a­ spus Ioan Brătianu că „a­­tunci cînd cumnatul meu­ o maltra­tează pe sora mea, eu ridic asupra lui cuțitul“, iar Dimitrie Stur­dza, indignat de neintervenția guvernu­lui rom­în în favoarea ardelenilor, l’a apostrofat tot în parlament, cu aceste cuvinte : „Mă tem de viito­rul țării, cînd văd nemerm­era voa­stră !“ Nu vom discuta azi dacă apos­trofa era sau tot meritătă, dacă în acel moment se putea sau nu se putea interveni , ceea ce ținem să stabilim e­ste că mufi­mul actual al guvernului liberal este de co­mandă. 1 Răspunsul de ori al guvernului cons­ti­tue o nouă umilire a țării " NAZBITII NU E POPULAR ? Nu știu ce i-a venit „Independen­ței“ să se îndoiască de popularitatea Tretrului! D’aia presa lui asudă spre a do­vedi că un singur om e popular a­­euns în țară : acesta e Tretrul ! Dar pentru aceasta nu e nevoe cu­­ pressa lui să asude atîta ! Să declare că primește a se ex­pune în piața Teatrului spre a în­casa simpatiile poporului și dacă pînă într’un ceas n’o să fie alb și n’o să strige că plouă, să‘mi ziceți Cuțu. Pac. Intre Tatona si Otranto Stăpinirea mării Adriatice „Ori­ce s’ar întîmpla“, ne spunea un ingineer italian in Milano, rezu­­mînd o discuție mai lungă cum in­tram în golful de la Valona: „Italia niciodată n'are să renunțe la aspi­rațiile ei pe Adriatică. Și cum azi aceste aspirații sunt primejduite numai de austro-ungari, viitorul conflict are să ne găsias­că în ta­băra celor cari vor lupta împotriva Austro-Ungariei“. Aceste ni le spunea un italian la sfîrșitul lui Aprilie și peste 3 luni izbucnind conflictul european Italia rămîne neutră, ca peste alte 10 luni să intre și ea în război și împotriva aliatei sale de odinioară. Atitudinea aceasta a Italiei n’a pufit de altminteri sa o surprindă decit pe cei cari nu pot să înțelea­gă că alături de „sezoane de stat“ există și „interese naționale“ și a­­lături de cumințenia subtilă a diplo­maților există și o conștiință națio­nală a masselor. Primul desacord mai grav între Austria și Italia datează de pe vre­mea războiului libic, cînd diploma­ția austro-ungară a intervenit în favorul Turciei și împotriva aliatei sale. Cînd flota italiană se pregătia pentru o acțiune navală în stil mai mare, contele Aehrenthal, ministru de externe austro-ungar, ii comu­nică ducelui de Avar­na, ministrul Italiei la Viena, că „o acțiune a I­­taliei asupra țărmurilor otomane ale Turciei europene, ca și asupra insulelor mării Egee, n’ar putea să fie admisă nici de Austria, nici de Germania, fiind contrarii trata­tului de alianță“ (5 Noembrie 1911). Câteva luni mai tîrziu (Aprilie 1912), cind escadra italiană a răs­puns la loviturile de tun trase din forturile Dardan­elelor, contele Ber­­chtold, noul ministru de externe austro-ungar, îi declară ducelui de A­lama că ..Austro-U­ngaria nu poa­te admite ca Italia să mai facă pe viitor astfel de operațiuni sau­ ori­ce altă acțiune in opoziție cu punc­tul de vedere manifestat în convor­birile precedente (telegrama din 5 Noembrie 1911). Dacă o astfel de operațiune ar fi săvîrșită de Italia, ea ar putea să aibă consecințe grave“. Atitudinea aceasta a Austro-Un­­gariei față de o aliată este însă numai o consecință fatală a politi­cei ei tradiționale care se rezumă intr’o politică de străduințî nega­tive, in străduința de a împiedica consolidarea statelor nationale cari ar putea să fie o primejdie pentru existența ta nefirească; iu strădu­ința de­ a reduce primejdia acestor state prin provocarea de rivalități acolo unde ar trebui să dăinuiască deplin acord, în străduința de a-ți asigura existența proprie prin sub­minarea existenței vecinului tău... Această atitudine de străduințî negative o vom mai­ întâlni ș­­ cu prileju­l conflictului romîno-bulgar, cînd Austro-Ungaria ia poziție, pe față, împotriva Rom­îniei, aliata eî, și o amenință cu razboiu dacă ar ataca Bulgaria, o vom întîlni și cu prilejul decretării unei Albanii in­dependente pentru a-î crea Italiei un nou­ dușman pe „celalalt țărm“— și o putem întîlni in toată viața po­litică internă a monarhiei habsbur­­gi­ce. Divizare politică, divizare ira­țională, divizare religionară, ace­­laș popor divizat confesionalicește, acelaș popor și sub stăpînire ungu­rească, și sub stăpînire austriacă; două popoare învecinate luptin­d ț­­nut împotriva celuilalt și politica austriacă sprijinind pe față în­tot­­dauna pe cel mai tare, iar în taină încurajîndu-l pe cel mai slab. Roadele acestei politici le vedem însă în antipatia ce stăpînește la toate popoarele din Balcani împo­triva urgisitului ..Șvaba“, și le ve­dem înainte de toate în războiul de azi, cînd dintre două aliate una a îndreptat armele împotriva Aus­triei, iar a doua aliată n’a putut nici ea să meargă atucri de Austria. CHESTIA ZILEI Ionn Petrache și prietesm­­­l CON­U Petrache: Mereu mă căznesc să'i fac să înțe­leagă pe gogomanii mei de romîni că voi sînteți adevărații lor prieteni și tot nu înțeleg! Ungurul și Bulgarul: feștepți ca d-tali Care va să f ied tot tint mai. Această atitudine a Austro-Un­gariei implică, însă, în mod fatal și n­ecesitatea pentru cei porniți în războiu­ împotriva ei de-a nu depu­ne armele pînă după înfrîngerea de­­­­săvîrșită a Austro-Ungarieî. Italia, fără primejduirea existen­ței ei pe însăși peninsula apeninică, nuu va putea părăsi niciodată Valo­na,, a cărei stăpînire însemnează realizarea aspirațiilor italiene pe A­­driatică. Aci, între Valona și Ottan­­to, se apropie cele două țărmuri ale Adri­aticei pînă la 70 k­m: din mij­­locul strîmtorii poți vedea și coa­sta Italiei, și din cele două puncte poți stăpîni intrarea și eșirea din Adriatică. De aceea azi Italia trebuie să a­­ducă și va și aduce, în caz de ne­voie, cele mai mari jertfe ca acest războiu să-i lase stăpînirea Adria­­ticei, ca apoi, într’un viitor mai în­depărtat, să o apere și ea împotri­va aspirațiilor slave din Balcani. Azi, o singură­ primejdie există pentru Europa întreagă : primejdia austro-germană și de aceea Europa vitregă s'a aliat împotriva­ austro­­germanilor, uitînd dușmănii și ne­dreptăți trecute ; mîine, cînd va fi la ordinea zilei primejdia slavă, din nou se vor uita dușmănii și nedrep­tăți trecute, că toți să lupte în ace­­eaș tabără împotriva celuia care as­pira la aservirea tuturor. Italia a înțeles aceasta și de a­­ceea are să desfășoare și ea în Al­bania o activitate im­­ensă. De la Va­lona la Salonic are să pornească sfîrșitul războiului, pentru că acolo se va determina și atitudinea celor două state neutre cari de toate păr­țile sunt înconjurate de țări în raz­boiu. . . ION GRECU Poate m M pace separați I de Dr. Dașcian afară DE PRICINILE MORALE sunt si cauze material­e CARI­ERIC IMPOSIBILA SEMNA­REA FACH INTRE RUSIA SI GERMANIA? In alte scrisori din Rusia am a­­tins chestiunea posibilitatea unei păci separate între Germania și Rusia, arătînd imposibilitatea mo­rală a unui atare act, de­și chestiu­nea aceasta e sb­turată aci de agen­ții germani și chiar de o anumită presă rusească în cit au trebuit for­mate dezmințiri din partea minis­trului de interne, din partea d-lui Sassonov și chiar din partea împă­ratului. Nu se poate concepe o pace se­parată cu Germania în Rusia de cât de oameni absolut lipsiți de bu­nul simț și de vr’o pricepere politi­că. Pentru că numai astfel de oa­meni pot crede că războiul actual n’a avut altă tendință de­cît de­ a întări domnia engleză pe mare sau de a deschide rușilor o parte la mările apusene. Pentru oamenii cu judecată războiul, acesta­ trebuie să fie absolut cîștigat de aliați altfel toată nădejdea despre o viață mai bună și mai liberă trebuie­­ părăsi­tă. Cum foarte bine spunea minis­trul englez în discursul său la clubul englez din Retrograd : „Răz­boiul acesta va­­ produce­ o transfor­mare radicală­­ în sistemele noastre politice, financiare, economice sociale. Lumea nici odată nu va fi și așa cum a fost pînă la acest răz­­boiu“. Adevărul acesta­­ pricep toți oamenii cuminți în Rusia de acea toate tendințele germanofi­și le vor fi zdrobite și nu vor putea sili pe ruși de a semna pacea se­parată cu Germania. ’ Dar lăsînd la o parte toate consi­derentele morale de care am vorbit și să ne adresăm la însăși pricinile materiale cari se împotrivesc posi­bilitatea unei păci separate cu Ger­mania. Rusia a făcut și face în acest răz­boi cheltueli colosale. Ea cheltuește zilnic la 30 milioane ruble, cea ce revine la aproape un miliard de ru­ble­­ pe lună. De la începutul războ­iului ea a cheltuit aproape 20 de miliarde. Daca ia suma aceasta se adaugă datoria ei de 17 miliarde se vede frumoasa cifra de 37 miliarde datorii pe cari va trebui să le plă­tească după război. N’am socotit în această sumă cre­ditele pe care vor trebui să le ceară ca să plătească pensiuni invalizilor, văduvilor, orfanilor , nu am pus în această cifră sumele pe care va trebui să le distribuie tuturor ace­lora cari au suferit de pe urma răz­boiului ; nu am socotit sumele cu A Eroii Serbiei unul din comandanții cri mai pri­­cepuți i­i energici ai eroicei armate sir­be, s'a distins mult în actualul război­, în diferitele bătălii impor­tante avute cu a­ustro-germanii. In ultimul timp se vorbea de nu­mirea generalului Misiei, c­a șef al sta­tu­lui-major sârb, în locul gene­ralului Putnic, care, foarte bolnav, se vedea nevoit, să părăsească co­manda supremă­­ a armatei. GENERALUL MILICI Cififi continuare« in a» gina a­ll-a

Next