Adevěrul, octombrie 1916 (Anul 29, nr. 10620-10650)

1916-10-15 / nr. 10634

5 Bani ixclispiariii Anul al XXIx-lea No. 10634 FOHGATOR ALEX. V. BELDIMANU ţ» naveiTATRA COFICIDATA EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate CIAROL SCHULDER A Comp. Gk Urastorgevici, Wo. 8 EL L-Toicfoo 8/4 OROURILE Si ACULUI* No. 11, Bucureşti Strada Sărindar No. 11 «!#(» Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice dela co respafidenţii săi «♦’j» SEmbâta io ©gromfbrto 1916 DIRECTOR POLITIC CONST. iiUE Abonamente cu premii» ' Ob ob . ........ ..... Lei IR—« Șase ani! ...... ..... .. .Â9 tW inni.............................. M SL— ^ Pentru străinătate primul este îndoit '£ TELEFON! ^ Capitala. . . .No. 1410­­0^ » .................„ 34/73 “■ c.V’t^ ’ Provincia . „ 14/9S — Străinătatea . . . w 12/40­ ­»se. **OSÄ~- '■ , _____ Violent atac Inamic respins ia Dragostele Valea Pravățului acoperită de cadavre inamice Zt­ă.zV»oâwl nostru După două luni Azi se împlinesc tocmai două luni de ctnd Con­­siliul de Coroană de sub prezidenţia regelui, a ho­­tărît alăturarea Romîniei de împătrita şi declaraţiu­­nea de războiu către Austria. Două luni numai — si totuşi atft de multe si de mari evenimente s’au petrecut in acest interval, cum nu le Înregistrează zeci de ani normali, aşa că vre­mea ni se pare mult mai lungă. Am avut în acest spaţiu scurt de timp, trecerea Carpaţilor, ocuparea de către eroica noastră oştire a multor oraşe şi sate româneşti. Am văzut Braşovul în mîinile noastre; am văzut trupele noastre ocu­­pînd CStellemfaferg, unde Mihai realizase pentru în­­tîia­ dată visul secular al neamului; am văzut Sibiul cprospe Tn mina noastră; am fost stăpTni pe Făgăraș. Eram mTndri, eram veseli. Au venit apoi r­omentele inevitabile Tn orice război, cînd norod­ parcă’și întorsese fata dela noi. Ne-am retras din Transilvania şi am văzut trupele duşmane încercînd să inunde pămîntul sfint al ţărei. Am văzut Dobrogea invadată, Constanţa şi Cerna­vodă pierdute. Ne-am întristat, dar mîndria ne-am păstrat-o. Şi a fost bine aşa. Chiar er, comunicatul Cartierului general spunea că la graniţa Moldovei am aruncat pe inamic pretu­tindeni înapoi. În Muntenia rezistăm peste tot şi putem fi convinşi că nici aci duşmanul nu va putea sfărâma zidul format din piepturile soldaţilor noş­tri. Cit despre Dobrogea nădăjduim că nu va trece mult şi trupele noastre şi ale aliaţilor noştri îşi vor putea lua revanşa. La sfîrşitul celei de a doua Bună de război, stăm dar tari în credinţa victoriei definitive, mîndri de vi­tejia ostaşilor noştri, plîngînd pe bravii cari au plă­tit cu sîngele lor, dar siguri că acest sînge nu va fi curs de­geaba şi că Sdealurile pentru cari capii noş­tri le-au dat, se vor realiza, pe de-antregul. ’ ! La sUrsiitii celei ce a doua luni de ră&po­i*, ca şi la Tnceputul acestuia, strigătul nostru rămine: Trăiască România Mare ! ADEVERUL Mapele Cuaptier General COMUNICAT No. 61­­­ 14 (27) Oct. 1916 orele 7 dim. FRONTUL DE NORD şi NORD-VEST. La Tulgheş şi Bicaz s’a respins un violent atac inamic; la Hegyes un aeroplan inamic a fost d­isor­t de focul nostru. In valea Trotuşului inamicul a atacat violent, dar a fost respins . In Valea Uzului continuăm a Înainta; am luat un ofiţer şi 82 oameni de trupă prizonieri precum şi o mitraliera. In Valea Oituzului linişte.­­ La graniţa Vrancei, în Valea Buzăului, la Tabla Buţii, Bratocea şi Predeluş situaţia neschimbată. Inamicul a atacat violent muntele Clăbucetul Azigel (sudest Predeluş); lupta este în curs. In regiunea Dragoslavele, s’a respins un atac Inamic extrem de violent în valea Pravățului, care este acoperită de cadavre inamice. Pe stînga Oltului atacuri inamice, cari au fost respinse. La Jiu ne-am retras la eșirea de sud a defileului. * * I GRUPUL DE SUD: Pe Dunăre și în Dobrogea nimic nou. sitiatu ihm de GENERAL GARDESCU Pe frontul Carpaţilor, ■ austro­­ger­manii de mai multe zile n’au m­­ai­ câştigat terem Acest fapt nu este un simplu inci­dent militar, ci el verifică afirmaţi­­unea noastră de acuma cîteva zile, cînd spuneam­, că eî au adus în Transilvania ultimele lor rezerve şi că a ajuns vremea, să nu mai aibă cu ce ia tociui oamenii căzuţi. In ace.jite conditiuni, oricare ar fi puterea de organizaţie şi bogăţia tor în, maşinării ide tot felul, victo­ria nu poate fi a tor, căci în defini­tiv, numai infanteria e aceea ca ne consacră o izbîndă; vrei să zic că pentru marşul lor înainte a fi ne- roc de oameni. Omul, «acest element vital, al ori­cărei bătălii şi prin urmare al ori­cărui succes, lipseşte actualmente germanilor şi această istovire, pe ei ce trece, se va resimţi mai mult. Situaţia noastră e bună, dacă ar fi să o judecăm­, chiar numai după faptul, că în mai multe puncte, ca: [valea Trotușului, Oituzului, Vran­­cea, trupele noastre nu numai că au­ respins atacurile inamicului, dar au­ și urmărit pe vrăjmaş. .., w­oki"­­ In Dobrogea situația nu trebuie judecată numai după succesele te­ritoriale ale bulgaro-germanilor. Armata noastră s’a retras, e drept, dar şi-a păstrat integritatea ei şi ca probă a putereî, de care se bucură încă această armată, e că bulgaro­­germanii şi-au­ oprit urmărirea, preferind să piarză contactul cu armata ruso-romină şi aceasta de frica unei întoarceri ofensive, adi­că a unei surprize, diin partea noas­tră. D­ntr'un scurt timp, situaţia se va restabili şi în Dobrogea, mulţumită resurselor nesfîrşite, de care dis­pun aliaţii noştri muşi. Succesele bulgaro-germane, de până acum sunt datorite la două cauze: mai iutii, înlesnirea de miş­care, pe care o au­ ei, mulţumită bo­găţiei lot din căi ferate . Succesul nostru este sigur şi a­­astă credinţă e bazată,­ pe fap­­t că noi şi ruşii dispunem încă de surse însemnate, pe când bulga­­r-germani şi-au­ întrebuinţat ulti­ele rezerve în contra noastră. General Gărdescu Moartea artistului C. Radovici Distinsul, şi apreciatul director de scenă al Teatrului Naţional, C. Ra­do­vici, a încetat din viaţă azi noapte. Radovici era mobilizat fiind mi­liţian şi fusese detaşat de pază la o gară. Răcind, a contractat o pleurezie, care i-a pus capăt vieţei. Radovici era originar­­din Te­cuci. Din cea mai fragedă tinereţe s-a simţit atras spre teatru. După ce a fost câtva timp funcţionar, a plecat la Bruxelles, unde a urmat cursurile conservatorului. întors în ţară, a intrat în trupa lui Al. B. Leonescu, foarte bine alcătuită pe atunci, cu Mircea Pella, Tache Teodorescu, Mihalache Ionescu şi d-nele : Maria Radovici, Marcelian şi Sabina Dimitriu. După cîtva timp Radovici îşi compune­ o trupă proprie, în tovă­răşie cu Victor Antonestie o trupă care mai avea şi concursul maes­trului Nottara şi al bătrânului Ha­­giescu. Căsătorindu-se cu Agata Bîr­­sescu, Radovici pleacă în Germa­nia, învaţă nemţeşte, ia lecţuii cu celebrul recitator Strakosch şi de­butează cu succes pe scena unui teatru din Berlin. întors din nou în ţară, se impune­­din prima zi, ca artist de mare valoare. Cu­ Radovici se duce unul din cei mai de seamă artiști dramatici ai noştri. Ostaşul romin , va Inning« ! Sunt două luni de cînd într’un năprazni­c războiu ostaşul romín se luptă cu inamici carii întrebuinţează tot felul de mijloace, reprobate cu pro,pie die conştiinţa universală. Ostaşul romín luptă cu forţa lui, cu curajul M, cu hotărârea lui,,cari preţuiesc Infinit mai mult decit ma­­şinismul laş. Nimănui pe lume nu-i poate fi mai scump pământul decit ostaşu­lui român. E un pământ moştenit de la străbunii ■ lui, cari cu cită vite­jie l’au apărat şi l’aui luat din mîi­­nile atâtor păgâni! Şi acum, cînd luptăm pentru­ acest pământ, acum cînd luptăm pentru civilizaţie, cînd noi pui midiile pline vrem să se­mănăm pe tot pământul românesc,­ să vină duşmanul să ne oprească fără voia Domnului?.. O!­nu, a­­ceasta nu se poate. Atunci bravul ostaş român fiind împiedicat în a lui hotărâre,­ va a­­răta cât este el de viteaz gonind pe duşman din tot ce este pământ ro­mânesc. Ostaşi viteji ai Romîniei, în răz­­boae mult mai crâncene strămoşii voştri au răspândit faima lor peste multe hotare, sunteţi voi, adevă­raţii lor descendenţi ? Purtaţi voi cu adevărat al­tor nume ? Atunci dacă al lor a fost pământul Româ­niei şi noi l’ami moştenit, cu ce drept străinul voeşte a-l stăpâni ? Românie, scumpă ţărişoară, bravi ostaşi tu ai Răsplătiţi vor fi de Domnul în a întinde , a lor bravură pe pământul României ce de mult era al nostru, însă nu-l stăpâneam. Mişu I. Protopopescu Pentru „Familia­­Luptătorilor“ D. Const. Miile, directorul nos­tru a vărsat astăzi în miinele d-luî miinSstm Al. Constantinescu,­­încă o sumă de 10.000 lei, colectaţi de către ziarul nostru. Cu această sumă, se complec­­tează 100.000 de lei pe care i-am strâns pentru Familia Luptătorilor. Meritul este al publicului ■— şi în general al publicului mic, care a subscris, cu mult avînt şi bună­voinţă. Subscripţia­­ urmează. Citiți articolele și telegramele din pagina:: II Belgienii forţaţi să lucreze în fabricile de muniţiuni germane LONDRA, 6 Octombrie. (Intîrzia­­tă).— Refugiaţii belgieni cari sosesc din Olanda spun că în Franţa de nord, germanii forţează pe civili să lucreze la fabricarea muniţiilor fă­cute din materialul care vine din Germania. (Ag. TeL Engleză). Gerneralul Nicolae Tătărescu, împreună cu fiii și ginerii săi toți militari. Ofensiva franco-engleză­­,i* ....«­­v hak. h . ima francezi dela Verdun CONTRA-ATACURI GER­MANE INFRINTE PARIS, 14 Octombrie. La nord de Verdun, ger­manii au dezlănțuit pe rind trei contra-atacurî asupra regi­unei Haudre­­mont-Douaumont. Nici u­­na din aceste încercări n’a reușit, iar frontul fran­cez a fost în întregime menţinut. La est de pădurea Fu­­min şi la nord de Chenois, francezii au continuat să înainteze în cursul zilei. Cifra prizonierilor va­lizi, număraţi în prezent, trece de 4500. Nici un eveniment im­portant de semnalat pe restul frontului. Am­pe Luptele de pe frontul englez KARNAVON, 13­­Octombrie. — Telgr. f. fir. — Comunicatul oficial englez din 11 Oct. ora 9,15 seara. Pe frontul la sud de Ancre, ca­nonadă intermitentă din partea ina­micului. In această regiune între 10 Oct. și 11 Oct. am făcut 80 prizo­nieri. La 11 Oct. canonadă violentă de ambele părţi la sud de Armen­­tières. In dimineaţa zilei din 11 Oct., un puternic detaşament duş­man, a făcut incursiune în tranşeele noastre la est de Loos, cu intenţiu­­nea de a distruge depozitele de mine; a fost însă imediat respins. Ultimul comunicat oficial englez din dimineaţa de 12 Oct., ora 11,10 arată că la I Oct. a plouat toată ziua. In noaptea de 11 Oct. artileria i­­namică a fost foarte activă la nord est de Courcelette şi dealiingul şo­selei Poziéres-Bapaume. Corespondentul din cartierul ge­neral al ziarului „Times" arată că numărul prizonierilor luaţi cu oca­zia­ capturărea tranşeelor Regina şi Staff la 8 octombrie, trece de 1000 oameni de trupă şi 60 ofiţeri. Această captură este însemnată nu numai în proporţie cu pierderile noastre, dar şi cu scopul operaţiu­nilor, întreprinse de noi în întreaga luptă de la Somme. Corespondentul povesteşte fapte despre graba cu care germanii s'au­ predat: unii stă­teau ascunşi în tranşee, cînd pri­mite valuri ale armatei noastre i-au coprins. Mult măi mare a fost nu­mărul acelora cari s'au predat i­­mediat. Mulţi au eşit în faţa­ tran­­şeelor cu mîinite în sus. Soldaţii noştri le-au dat drumul, şi eî s’au grăbit să treacă prizonieri în tran­şeele noastre. Astfel că inamicul a­­proape nici mui sa luptat, fie că unii s’au predat, iar alţii au legii. * LONDRA, 7 Octombrie. (Intirzia­tă).— Ziarul „Times" intr’un arti­col de fond spune: „Pentru anu­mite scopuri, cami încă nn stat cla­re, germanii continuă să lanseze ştiri imaginare asupra bătăliei u­­riaşe de pe Somme. Incăerări mici fără importanţă, devin în schimb poporului lupte formidabile, din ca­re trupele germane fără Îndoială ies victorioase in totdeauna. Pe sem­ne că aceste ştiri au scopul de a in­fluenţa opinia publică in Germania. Insă prin astfel de mijloace ei nu vor putea înşela pe aliaţi nici­oda­tă. Timpul defavorabil pare a fi un obstacol pentru desvoltarea opera­ţiunilor la nord de Somme. Mer­curea In ciuda ploaei şi a noroiului am progresat intre drumul Albert —Bap­au­me şi Lesbouefs. Frontul englez a fs­st înaintat în apropiere de Genedecourt şi In direcţia Butte de Warencourt. S'au luat 150 pri­zoni­er. Ştirea cea mai importantă a ace­stor două zile din urmă este că forţele franceze pe flancul drept al englezilor au luat satul Sailly Sailli­­sel şi am gonit pe germani şi din Îm­prejurimi. Eri ni s’a comunicat că aliaţii noştri se întăresc In această localitate. — (Ag. tel. engl.). CUCERIREA LOCALITATE! SAILLY SAILLISEL LONDRA, 7 Octombrie. (Intlrziată). — Corespondentul din Paris al zia­rului „Daily Telegraph” spune că capturarea localităţei Sailly-Sa­li­­sel a fost un fapt de arme de cea mai mare importanţă, săvîrşit de armata generalului Fovolles. Primele case ale satului au fost cucerite, Dumini­că seară din trei părţi. După aceas­ta restul satului a fost luat pas cu pas. Fiecare casă era o adevărată fortăreaţă, fiecare dintr-însele a fost luată cu asalt. Inamicul a contra­a­­tacat de vre­o 20 de ori cu gaze asfir­­iane şi lichide inflamabile. Cu a­­ceastă­ ocazie , soldaţi francezi au făcut o farsă germanilor. Patru „pol­­lus” făcuţi prizonieri de germani au fost conduşi în­spre liniile germane după ce fură dezarmaţi; în acest mo­ment insă, s'a deschis din nou focul de baraj, de către francezi şi germa­nii sunt constrînşi să se adăpostească cu prizonierii lor într’o groapă fă­cută­ de un obus. După încetarea bombardamentului cei b francezi au fost văzuţi fugind împreună cu sol­daţi germani înspre liniile franceze. Ce se întimplase ? Pe cînd ei se adă­­posteu cei b francezi aruncîndu-se pe germani i-au desarmat şi i-au convins că este cu mult mai bine să fie prizonieri la Franţa decît soldaţi în Germania. — (Agenţia tel. engl.) GERMANII CONFIRMA PIERDE­REA SUBMARINULUI „BREMEN“ LONDRA, 7 Octombrie (întîr­­ziată). — Corespondentul din Wa­shington al presei asociate tele­grafiază că corpul diplomatic ger­­man, confirmă pierderea submari­nului comercial „Bremen" (Ag. tel. engl.) RlNDURILE Scoborind tăcut scările gărei, ră­nitul a eşit la o răsplatie, privind în jurul străzilor, — la dreapta, la stînga, ca şi cum ar fi intrat într’un oraş străin. Noaptea este de-o linişte adîncă, dar el s'a strecurat timid pe sub umbra zidurilor ca şi cum um­bra nopţii nu sar fi acoperit îndea­juns. S’a desobişnu­it de frumuseţea ora­şelor, viaţa în­ lagăr este mai sim­plă şi maî frumoasă în curăţenia ei de simţiri aşa cum este trăită, într’o suferinţă comună, cu sufletul pre­­gătit la jertfa cea din urmă. Grijile oraşelor de asemenea tim­puri­,­par cu­ar­­bi­i:-a!?•. şi indispun simţirea unui soldat. Pare căi în el este mai mult grija de a părea inte­resant, decît de a se interesa de ceva-Este destul de tîrziu, îni puterea nopţeî, totuşi este chinuit de grija c’ar putea întîlni un cunoscut, — i-ar fi chiar de prisos un prieten, compătimirile numai din priviri și sint desgustatoare. De aceea cu toa­te durerile din rană a întins pasul, muncit de un singur gînd, să poată găsi cîteva cuvinte potrivite pentru ai săi spre a le putea risipi dintr’o vorbă tristețea. Mihnirea lor, simte că n’ar mai putea începea pe " lingă tot ce sufletul unui soldat a putut aduna din belşugul asprelor zile de campanie, l’ar zdrobi. Dar gîndul îi stă prins într’una de cîmpul lup­tei, acolo unde cu sudori şi sînge proaspăt ţărîna hotarului ţăreî se încheagă în granit nebiruit, acolo unde cu nopţi de zbucium şi neliniş­te i se asigură oraşului acesta, în noaptea asta adîncă un somn tihnit. Amintirile zilelor de luptă Îi nă­meţesc gîndirea pînă la poarta spi­talului. La lumina oarbă a unui fe­linar, îşi examinează ţinuta, — nu prea este demnă de un oraş co­chet, — ţinuta unui om venit din lagăr: murdară, plină de noroi, faţa înăsprită de vînt, cămaşa pătată de sînge încă proaspăt, de un roşu plă­cut cu efect de purpură. Totuşi este îndeajuns de bine pentru un rănit care soseşte noaptea în oraş şi scu­­turîndu-şî gândurile de care îi e plin UNUI RĂNIT *----------- i capul, păşeşte hotărit pragul spita­lului, împrumutând un sum­a cu care să poată risipi efectul trist ce sar provoca intrarea lui într'o casă attt de frumos luminată. Se gîndeşta cu oroare la miile de întrebări cu cari ar fi asaltat şi bîlciul care sar face jurul lui. Din fericire împrejura­rea a fost mai cruțătoare. Două domnișoare îi es înainte. — Este grea rana, îl lntîmpină una din ele. — Nu așa de grea. — Te doare domnule ? întreabă cealaltă fixîndu-1 în ochi. — Nu attt domnișoară,... deși simte că sfîrșeala și suferința ce i s’a zugrăvit pe față ÎI desminte ho­­tărît.­­ — Nu este nimic, o să-ţi facem un pansament nou şi o să te odihneşti bine. Sărmanul rănit ar vrea să îngîne o mulţumire, se simte însă stingher în atmosfera asta de bunătate şi în­grijire. Trecerea a fost prea bruscă între noaptea petrecută culcat ca ţărînă sub bătaia vîntului, aşteptînd somnul să-l amorţească cu ochiul fix pe cîte-o stea din cer şi casa strălucitoare de lumină în mijlocul­ atîtor figuri gingaşe care-l acoper de îngrijire. Lingă căpătîi, o domnişoară cu în­trebări şi cuvinte frumoase cată să-i pătrundă tăcerea, simte însă că nu este destul de abilă. Sînt prea tragi­ce amintirile timpuluî de luptă şi prea adine ascunse In suflet ca să poată fi sondate cu un surîs sau o gingăşie. S’ar fi hotărit să-i povestesc cite­­ceva, s’a gîndit însă că n’ar găsi cuvinte să le dea toată însufleţirea realităţei. Păstrate în­­suflet ele au farmecul uni medalion, care închid© în el un crîmpeiu din zbuciumul vieţeî, cu aminirî bube şi rele, cari petrecute cu bine sînt mîngîetoare pentru restul vieţeî. Cu aceste gîn­­duri somnul l’a cuprins, readucîn­­du-l în vis printre ai săi, acolo unde noaptea este de veghe şi ziua de jertfă. N. ARGEŞ înfiinţarea de tombole prin oraşe şi prin sate D. Radu C. Bădescu, căpitan, ma­­rtim din Galaţi, ne trimite spre pu­blicare următoarea propunere, a­­dresată celor în drept: Guvernul printr-o dispoziţie bine­voitoare să încuviinţeze prefecţilor de judeţe, dreptul de a organiza una sau mai multe tombole atît prin ora­şe cit şi prin multe sate, d­upă mă­rimea numărului locuiorilor. La aceste tombole să aducă orica­re locuitor, fie direct, fie prin persoa­nele autorizate de comitetul „Fa­miliei Luptătorilor“, orice obiect ar voi şi de orice valoare ar fi acel o­­biect. Şi cine n’ar aduce un cit de mic, un cit de nevaloros obiect? Cîţi ar fi dintre cetăţeni care n’ar găsi că au prin casă unele obiecte de ale că­ror serviciu s’ar putea dispensa în actualele împrejurări? Ce ar da, rite obiecte de acestea ar adiuce d-niî po­sesori ai diferitelor magazinul!­iind cunosc scopul pentru cari dau ace­ste obiecte? Aceste obiecte, depozitate și expu­se într’o cameră sau sală — oferită și aceasta bene­vol și gratuit — unde accesul publicului să fie liber, tot gratuit — să fie numerotate. Să fie una , sau miai multe urne în care să se puie bilete de hîrtie cu numere,, fiecare număr cîştigător, iar costul unui asemenea bilet de 0,50 bani de ex., şi tot acest serviciu de bună funcţionare să fie încredinţat cîtor­­va din gentilele şi harnicele d-ne şi d-şoare ce fac parte din comitetul „Familiei Luptătorilor" sau ,,Crucea Roşie“, serviciu care ar funcţiona numai în anumite ore de după prînz. Astfel că fiecare cumpărător de bilete din urnă achitînd costul lor, se prezintă cu biletul unde sunt o­­biectele expuse, primindu-şi obiectul cu numărul corespunzător celui de pe bilet. La aceste tombole s’ar găsi foarte multe persoane cari ar oferi din nou şi pe loc chiar, obiectul insti­gat spre­ a fi din nou pus la cîştig. ] Prin acest mijloc statul nu ar a­­vea de suportat aproape nici o chel­tuială materială, iar judeţul, ar re­aliza o frumoasă şi considerabilă sumă de bani din vînzarea acestor bilete, sumă pe care ar putea-o în­trebuinţa la mărirea fondului nece-­ sar atîtor ajutorări de dat azi ră­niţilor şi familiilor suferinde ale mobilizaţilor. Radu C. Bădescu Căpitan maritim, Galaţi SITUAŢIA : UNGARIA 90 DE DIVIZII GERMANE PE FRONTUL DE VEST­­ LONDRA, 6 Octombrie. (Intîrsia­­tă). — Corespondentul special al ziarului „Times" care se află cu trupele engleze pe frontul dela Som­me referindu-se la demoralizarea soldaţilor germani spune că peste 90 de divizii au­ luptat pe frontul dela Somme în contra englezilor și fran­cezilor. Aceste trupe au fost readusa la front înainte ca limpid acordat de obiceiu pentru odihnă să fi expi­rat, deoarece germanii, s'au văzut constrînși a retrage diviziuinile, combatante din foc din cauza că au­ avut pierderi prea mari.­­ Diviziunile cari intră în foc pentnt a doua oară sînt cu mult inferioara acărora caii se luptă prima dată. Oa­­menii cei noui sînt inferiori celor bătrîni. Aceasta este cauza principal­­ă pentru care englezii înttmpină o rezistență atît de variabilă pe tot frontal. Unele trupe luptă foarte bini ,alţii din contră, fug din momentul ti aliaţii coacă.— (Ag. tb­. eng.).

Next