Adevěrul, septembrie 1922 (Anul 35, nr. 11790-11819)

1922-09-27 / nr. 11816

­ T" Am' XXXV. No. 11816 k W 3® sfepiisATrno 1V20 iM Tn toata tors ■’Hrflliili fiii FONDATORI AU V. BFLD1K AN 1888—1897 CONST. MILL’ 1897—1920 Jumătate de război Dardanelele au fost închise ! Nu putem lămuri încă pen­tru cât interes militar a fost închisă această strâmtoare, a­dică de ce n’au închis engle­zii şi Bosforul ? Dacă închiderea are de scop să oprească trecerea Turcilor în Europa, operaţia aceasta ar fi fost la locul ei şi în ce priveşt Bosforul, mai ales în­tru câ această strâmtoare e cu mult mai îngustă de­cât Darda­­­lele. Dacă închiderea are de scop comunicaţia Turcilor cu Ruşii evident că tot Bosforul ar fi trebuit să fi fost închis mai a­­les. Aşteptăm desluşirile pentru ca să înţelegem de ce s’au gră­bit Englezii să închidă trecă­­toarea. Din ultimele telegrame — destul de nelămurite — ar re­zulta, însă că și Bosforul a fost închis. ■3* De­o­camdată, dacă nu ne a­flăm chiar în stare de războiu in această parte a Europei, ne aflăm, însă, evident, în jumă­tate stare de războiu. Dacă nu avem încă războiul cu bătăliile, cu tranşeele, cu mobilizarea generală, cu văr­sările de sânge, îl avem, însă în ceea ce priveşte paralizarea Afacerilor, jocurile de la Bur­să, împedicarea comerţului, în­grijorarea tuturora, nesigu­ranţa zilei de mâine, închiderea Dardanelelor ne dă încă o lovitură simţitoare. Bine­înţeles lovitura nu este atât de mare pe cât ar fi fost dacă exportul nostru de ce­reale n’ar fi fost redus anul acesta la minimum posibil. Dar totuşi împedecarea circu­laţiei vapoarelor ieşite din Du­năre şi din Marea Neagră va a­­vea o influenţă destul de rea asupra stărei noastre econo­mice.­­ A’sta nu ne aflăm numai în starea de nesiguranţă; avem războiul şi nu’l­vem; avem pacea şi nu o avem. Armata română nu a intrat încă în li­nia focului, dar, nu e mai pu­ţini adevărat că nici liniştită a­­casă nu stă. Dacă oamenii din rezervă n’au fost încă chemaţi cu toţii s­au măcar în parte sub arme, toţi se întreabă d­acă nu vor fi totuşi chemaţi. Ce departe suntem de ziua în care D-l Lloyd George, deschizând Conferinţa de la Genova spu­nea că a convocat pe reprezen­tanţii întregei omeniri pentru ca,sa proclame ziua adevăra­tei înfrăţiri între popoare ! * # * Acum vedem că în ce pri­veşte această înfrăţire suntem m­ai departe de cât or când. Să fim bucuroşi că măcar înţele­gerea a rămas pentru moment într­eagă şi nu s’a prăbuşit şi ea pentru ca haosul să ajungă ,general ! Fiindcă dacă se prăbuşeşte • alianţa Puterilor învingă­toare este văzut că va fi cea m­ai grozavă anarhie interna­ţională în Europa. Dacă nu s’ar părea că e o glumă am putea spune că se­­ întrezăreşte parcă asupra , Continentului european o nouă invaziune asiatică, reprezenta­tă prin puterile întrunite ale Rusiei şi ale Turciei iar în fa­ţa ei nu se va găsi de­cât o Eu­ropă istovită, ruinată materia­liceşte şi roasă de intrigi şi neînţelegeri. * * Contrastele, care în artă sunt de un efect simţitor, care în literatură acoperă, ca cu­ un văl de pudoare, lipsa cugetă­­rei originale, capătă în actele vieţei publice a popoarelor, caracterele inconsecvenţei şi a inconştienţei. Căci, tocmai în clipele în care Societatea Na­ţiunilor primeşte cu unanimi­tate propunerea Franţei, pen­tru dezarmare, Anglia închi­de Dardanelele*!... Să dezarmăm ?... dar cine ? Kem­al Paşa are sub aripe şi pe picior de luptă o jumătate milion de oameni. Anglia con- 4 centrează tot ce poate, în Ori­entul Europei! Rusia ,are o armată activă de numai ştim câte milioane ! Alţii, greşim suntem noi, mobilizăm pentru manevre !.. Cu alte cuvinte trăim viaţa cea mai urâtă, nici"pace, nici războiu. Const. Bacalfoatia LOUIS DUBOIS Preşedintele comisiei de repara­­ţiuni, convocată pentru a încerca din nou realizarea unui acord ger­­mano-belgian în chestia reparaţiu­­nilor­-------------—■■■ — Opozifia «i nona Constituţie Probabilitatea mm acorr Cu toată complecta diîczîano a o­­posiţiaî actuale, sa pare că îa pri­vința problemei nonei constituţiumi ,sa va stabili un acord îa rândurile ei-Intrtadevăr, îa momentul acesta există iacă la toate partidei© do o­­pozijie hotărârea fermă de a respia­­ga încercarea guvernului de a da ţărei, cu actualele Camere, alese în condiţiile ştiute, o nouă constituţie, ca o sfidare. Partidul naţional şi cel ţărănist au Înţeles să protesteze în privinţa legalităţii Parlamentului şi s'au ab­ţinut de la lucrările sale. In caz de ar fi să sa aducă în parlament pro­iectul «erei constituţii, este sigur că şi d. lors a s'ar asocia la refuzul de a participa la lucrările parlamentu­lui. la această privinţă există decla­raţia d -sale categorică. Ar­rei dar, ar exista totuşi un punct comun între diversele frac­ţiuni opoziţioniste, liberalii nu tre­­bue să dea ţărei noua constituţie. La această chestie liberalii ar ur­ma să fie răpuşi. Din lagărul liberal însă, se simu­lează o falsă indiferenţă. Pe d. Ionel Brătianu — se spune acolo — îi preocupa foarte puţin ceea ce crede opoziţia in această privinţă. A­şa este convins cfi are datoria de a da ţârei legea legilor, care să corespundă narilor con­di­ţi­uni de viaţă ale României, şi o va da, orice ar întreprinde opoziţi. Se mai adaugă, din aceiaş sursă, că perspectiva unui acord al opozi­ţiei fie şi pe această chestie, nu este de loc sigură. Liberalii ar dispune de mijloace inepuizabile pentru a menţine starea actuală de diviziune din rând­urile opoziţioniste. Prastrf K­ DM. Moartea lui N. Săveanu ■ întâm­plata tocmai în anul celor mai săl­batice alegeri din câte s’au poste­­nit în tara româneasca, poate con­stitui un punct de apreciere pentru evoluţia ■ moravurilor noastre poli­tice în decursul ultimelor patru sau cinci decenii. Bătrânul politician dela Putna a­­vea, între alte merite pentru parti­dul liberal căruia i-a fost devotat toată viața, și pe acela de a fi in­ventat faimoasa suveică. Mulțumi­tă acestei fericite născociri, guver­nele colegiilor cenzitare aveau tot­deauna mijlocul de a controla vo­tul alegătorilor. Cu chipul acesta e­­lectorii de judeţe nu erau nici­odată în primejdie să piardă colegiile asu­pra cărora aveau vre-iun dubiu şi sistemul alternărei regulate şi fără zguduiri a celor două partide putea să funcţioneze în linişte, spre cea maî mare mulţumire a oligarhiei noastre. Dar vremurile s-au schimbat şi mulţimea alegătorilor sufragiului u­­niversal a făcut ca suveica să cadă în dezvetudine. Ceea ce era bun pentru un colegiu de două ori trei sute de alegători, nu mai era efica­ce pentru colegiul votului univer­sal. Şi bătrânul politician de la Pul­­pa, în retragerea în care trata, tre­ime să fi văzut cu­ melancolie, dacă­ nu chiar cu desgust, noile sisteme aplicate de liberali; teroarea cum­plită și’ furtul urnelor. Fiecare epadă cu sistemul, ei de faLsificare a alegerilor. Dar parcă tot era preferabil vechiul sistem. Căci suveica însemna falsificarea decentă a alegerei, pe când furtul urnelor e falsificarea brutală și lip­sită de orice rușine. J­O­­­PAN. Ceva fant­­ic! Este măsura Viată de ministerul de finanţe ca să se inspecteze pră­văliile negustorilor spre a se vedea dacă ni au cumva mărfuri de con­trabandă. Vă puteţi lesne închipui ce pacoste e aceasta pe capul oa­menilor, ce umilire şi e nesfârşit izvor de şicane şi de­ altele. De! ştiţi ce vreau să spun. Şi de ce mă rog? Fiindcă Statul nu e în stare să-şi apere graniţele şi interesele, situaţie la care con­­tribue probabil chiar unii din slujba­şii lui. Ei, dacă contrabandiştii ar opera numai singuri! şi pentru că Statul e ori incapabil, ori rău servit de organel sale, ori ambele la un loc, cum e mai probabil, trebue să plătească gloaba negustorii, cu pun­ga, cu timpul şi cu obrazul lor. Ce-aţi zice dacă poliţia s’ar apu­ca să cotrobăiască de dimineaţă până seara şi de seara până dimi­neaţa prin casele particularilor sub cuvânt că în fiecare zi se săvârşesc furturi şi ea nu le poate da de ur­mă? In definitiv ar fi să păţim, cu toţii, ceea ce păţesc astăzi negus­torii. De fapt, ministerul de finanţe să­vârşeşte o adevărată violare de do­miciliu şi nu ştim ce s’ar întâmpla dacă oamenii, exasperaţi, Jar ho­tărî sâ-i intenteze câte-un frumos proces, şi de principii, şi de daune. Poate că asta ar fi soluţia cea maî nimerită. Dar mai e una. In loc să urmă­rească pe negustori şi să-i şicaneze pentru că ar avea mărfuri de con­trabandă, ar fi cu mult mai prefe­rabil să li se acorde căte-un premiu acelora cari ar declara, şi ar putea dovedi, că au în adevăr asemenea mărfuri. Cu modul acesta ministe­rul de finanţe ar fi pus imediat pe urma contrabandiştilor, iar slujba­şii, ştiind că în modul acesta desco­perirea neglijentă sau a culpabili­tăţii lor ar fi repede şi sigur dove­dită, vor deveni mai atenţi sau mai cinstiţi. Iar pedeapsa să o capete contra­bandiştii şi organele oficiale inca­pabile ori nedemne, nu negustorii cari, în definitiv, nu se aţin ei per­sonal pe la nici o graniţă sau birou vamal, ci capătă, când capătă, ceia ce scapă printre degetele celor în­sărcinaţi cu paza. Pe contrabandişti şi pe tovarăşii lor urmăriţi-i, dacă puteţi şi dacă vă dă mâna, domnilor din guvern, nu pe negustori, — afară numai da­că sânteţi în stare să-i descoperiţi pe alte căi, decât pe calea perchezi­ţiilor şi a şicanelor, care mi se pare că-i foarte stearpă în rezultate. I. T. fari teteit. — Reflecţii de prisos, deşi ele ar putea deveni o pro­punere practică — Străinii numeroşi şi foarte si­­mandicoşi cari vor asista la înco­ronare vor avea prilejul, fiindcă vor sta foarte puţini şi vor vedea numai ce va orându­i guvernul, să exclame: — Ce ţară fericită ! Atâtea muzici vor cânta, atâtea strigăte vor clama şi atâtea ban­chete vor manifesta bucuria nea­mului că toţi străinii vor avea im­presia de­ a fi vizitat patria norocu­lui şi a veseliei eterne. Zece mii de primari se vor ospă­ta la Bucureşti. Douăzeci mii de ce­tăţeni vor putea mânca gratis la Alba Iulia. El costă masa a 20­ 000 oameni nu e nimic pe lângă ce se va chel­tui în adecar cu această masă... Şi, de ce, mă rog ? De ce ? Dacă ar mânca la asemenea os­păţ imens oamenii săraci, cari câ­ştigă demâncarea cu greutate, n’am avea nimic de zis. Dar, cum e sigur că vor mânca numai cei cari, în orice caz, pot mânca foarte bine în ziua aceea pe propriile lor spese, —de ce nevoia unei generozităţi i­­nutile şi atât de costisitoare? Dacă banii trebuincioşi pentru a­­ceste ospătari monstre şi ridicole, s’ar aduna, şi ar fi folosiţi la interne­ierea unei ospătarii şcolare, bună­oară,—n’ar fi mai bine? GET. Se împ­inesc o su­ă de ani de la prima con­stituție redactată în România. Câte sute de ani vor mai trebui, ca sa avem prima constituție aplicată ! P­ACEA în mim hematiilor 0 recapitulare a acțiunei lui Mi Ali Ierni — — Li, i„ mm, Sfărâmarea tratatului di Siriei La 10 August 1920, se semna la Sevres tratatul cu acest nume, în­tre puterile Antantei și Turcia, prin care Constantinopolul rămânea a­­cesteia din urmă, cu un Hinterland însă, care nu mergea de­cât până la linia Ceatargea. Strâmtorile erau sustrase suzeranităţei turceşti; Smirna revenea Greciei, căreia se atribuia­ şi toată Tracia. Pe când însă la Sèvres delegaţii guvernuilui din Constantinopol sem­nau acest tratat, se ridica ritos con­tra lui protestul lui Mustafa Kemal Paşa, conducătorul naţionaliştilor turci, cari instalase la Angora, un alt guvern­ turc, sustras ingerinţelor trupelor aliate cari ocupau provin­ciile de pe coasta europeană şi a­­siatică ale imperiului otoman. Curând după acest protest cen­trul de gravitaţie al Turciei, se de­plasa de la Constantinopol unde ve­geta o umbră de guvern epitropisi­­tă de delegaţii marilor puteri, la An de energie, activ în toate direcţiu­nile, abil în căutarea de aliaţi, sco­ţând ca din pământ o armată entu­ziastă până la fanatism şi bine dis­ciplinată, care, exact doi ani după semnarea tratatului din Sévres, go­­nea trupele grecești de pe solul A­­siei Mici și sfărâmând acest tratat, apărea învingătoare în fata Con­­stantinopolului pentru a tine din nou în mână, ca de atâtea ori în decursul ultimelor veacuri, pacea mumei­ de interese. Afară de aceasta, au fă­găduite toate principalele lor re­vendicări: Tracia până la Marita, Adrianopole, acest point d’ambition al naţionalismului turc, Constanti­­nopolul ,Smirna şi în anume condi­­ţiuni, chiar suzeranitatea asupra ,strâmtorilor. Făgăduelile acestea li s’au putut da fiindcă Franţa şi I­­tal­ia au determinat, ca să nu zicem mai mult, pe Anglia, ca să facă a­­ceste concesiuni pentru a evita un conflict războinic. Dar dacă kema­­liştii, cari sunt azi­ Turcia, violează zona neutră, a cărei respectare este condiţiunea îndeplinirei făgă­­dueîiior din nota aliaţilor, dacă ke­­maliştii înaintea semnării nouilor an­gajamente, ar voi să acumuleze fap­tele îndeplinite cari să reprezinte toate revendicările lor, atunci cei mai buni prieteni ai lor, cei mai a­­prigi propovăduitori ai păcei, se vor vedea legaţi de cei cari voiau o soluţie prin forţă a problemei o­ gora, unde trăia acel guvern prin m­entale—şi în faţa^ Europei întregi j _____î ____a:-. Ai-vAt+iî+t— nare* r\ ni rit r\c% r-rt f facrnrir*ci care le-a dat o atât de categorică dovadă a bunei sale voinţe, nu vor mai avea jocul uşor pe care î-au a­­vut cu. grecii. Iar rezultatele mare­lui războiu. trebue să ie arate că o hartă de războiu, du este încă o ga­ranție a unei păci corespunzătoare ei. Intru atâta pace a lumei este azi în mâna kem­aliștilor­­«• Dar sunt motive de a crede, că ei nu vor comite o asemenea gresală.. Dacă au arătat în cei doi ani de­­când au început acţiunea lor că au o cali­tate neobişnuită la turci, aceia de a organiza, au dovedit însă şi­ două calităţi obicinuite ale lor : cea militară şi cea diplomatică. Se va studia odată abilitatea cu care s-au folosit ei de toate ocaziirile şi posibilităţile, de guvernul sovietic­­ la început de divergenţele de interese între puterile europene mai târziu, calmul cu care au procedat, discre­­ţiunea ce au păstrat, moderaţiunea lor de limbagiu, modestia lor mili­tară, care adormise pe geci într-o dulce siguranţă,­ceea ce a uşurat considerabil, biruinţa turcească. A­­ceste calităţi diplomatice, îndreptă­ţesc­ credinţa că chestia orientală­ a eşit din faza ei acută. De altfel la Conferinţa de pace se deschid tur­cilor atâtea posibilităţi diplomatice, în­cât după succesele diplomatice şi militare de până acum, un nou suc­ces diplomatic le este asigurat. * Mustafa Kemal este acum eroul national al turcilor si cu mult peste graniţele pământurilor locuite de conaţionalii săi, eroul tuturor coreligionarilor săi, al tuturor mu­sulmanilor. Cu drept cuvânt. In momentele cele mai grele ale Turciei, când toţi oamenii politici credeau că, s‘a is­prăvit de-abinelea cu dânsa, el nu numai nu a desperat dela dânsa, dar a avut atâta încredere în forţa ei vitală în cât a întreprins una din acele acţiuni, a cărei reuşita egala cu o minune. Şi minunea s’a îndeplinit! Vinerea trecută, după lungi şi la­borioase tratative,­­după ce lumea întreagă a fost răscolită de cele m­ai mari griji, o notă a marilor a- Ii.atî a anunţat, fără a se preocupa măcar de guvernul din Constanti­nople, lui Mustafa Kemal, că sunt dispuşi a modifica fundamental tra­tatul din Sévres. Angli’a care, încă acum opt sau zece zile declara, că victoria kemaliştilor, nu poate schimba situaţiunea creată de ma­rele războiu, admite acum totuşi contrariul. Isistafa Kemal şi tova­răşii săi au motive să exulteze^­—cu o condiţiune: să se arate şi de a­­cum încolo, tot atât de indem­âna­­teci, cum au fost si până acum. Să arate că au într’adevăr stofa oame­nilor mari, să ştie să se restrângă, să fie modeşti în victorie. Intr’ade­­văr, astăzi sunt stăpâni pe situa­­tiune. Astăzi se pot apropia de Cea­­nari, pot ’■ ocupa această poziţie şi pot tenta în arest punct, cu suc­ces, trecerea de pe ţărmul asiatic De­­cel european, marea nefiind aci mai largă de 1500 metri şî trupele engleze ce li se pot opune, nefiind suficiente pentru a-i împiedica. Dar cum­ ar fi­ consecinţele? * Dacă kemaliştii respectă zona neutră, ei se pot, duce la o Conferin­ţă internaţională, la­ care nu se-­vor găsi de loc în faţa lor un bloc unitar SEaîserm NAZBATI! Om ,Simios Citesc In ziare următoarea ironi­că informaţia: „Mâine soseşte In Bucureşti cu Orient-Expresul venind dela Viena, d. Leverve, preşedintele comisiunei interaliate de repartiţie a materia­lului rulant. „L­. Leverve vine în România pen­tru a studia starea căilor noastre ferate“. Iată un om curios şi iată un stu­diu plin de pericole ! Ceea ce între­prinde d. Leverve e mai mult o ex­plorare îndrăsneaţă. Nu ne îndoim că d-sa s-a îndeletnicit înainte vre­­n­a cu cercetarea polul­ui fud şi că a fost foarte norocos la vâ­nătorile de tigri. . Numai aşa înţelegem cum a putut primi sarcina: de a studia — val 1 — starea căilor noastre ferate. Ii reco­mandăm să întrebuinţeze in această exploram aeroplanul — chiar fără motor, şi fără cârmă, şi fără aripi... Oricum, e mai sigur decât trenul. Kfz. ✓ C­hestia zi­­­ei S­upra^ungupu! Autorităţile din Ardeal intarzia întrunirile partidului national. Ziarele □M IOMEL BRATSA^Os Ungu­riî au fost prea blegi; acuma aveţi de-a, face cu mine! iu luptă de naţionalităţi ci luptă de clasei O ppoMamă deschisă (De la redacţia noastră din Ardeal) Cluj» 24 Septembrie Din declaraţiile atât de bine cu­getate ale unui om cu pregătire politică şi sociologică atât de dis­tinsă ca d. dr. Paul Arpad şi din ie­şirea ziarului „Keleti Újság“ îrmpo­­trva democraţiei partidului naţio­nal din Ardeal, cititorii noştri au putut trage concluziile imediate. Au văzut ce se petrece : cele două partide maghiare ardelene sunt pe cale să fuzioneze, sau mai bine zis partidul naţional maghiar reuşeşte să-şi asigure egemonia a­­supra întregului element maghiar. Se salvează unitatea acţiunii poli­­tice, solidaritatea, ungurilor din Ar­deal. Compromisul acesta trebue vă­zut şi altfel. Pe de o parte steagul democraţiei ridicat de mâinile vi­guroase ale grupului de cugetători moderni (pe teren politic combativ la „Keleti Urság“, pe teren literar şi social la „Napkelet“) capitulea­ză, vremelnic,­ desigur, pentru­­ ca să se pregătească în răgaz de o luptă cu forţe şi mai rezistente. De altă parte gruparea democratică este însufleţită de o înaltă idee po­litică : dacă reuşeşte să fie recu­noscută egala îndreptăţire naţio­nală a ungurilor ardeleni, va înce­ta ca prin farmec linta naţionalită­ţilor. îndată ce va îndeplini acest postulat, din acel moment­ se în­cheie un capitol istoric­­, nu vor mai exista conflicte pe ideea na­ţională, pentru că o consecinţă lo­gică a egalităţii cetăţeneşti şi na­ţionale este trecerea luptei pe un teren nou, cel social. Luptei naţio­nale i se va substitui lupta de cla­să. Cetăţenii diferitelor clase ale poporului românesc. Cu această ar fi asigurată penetraţia socială a celor două popoare, punând canal în mod definitiv oricărei gravităţi centrifugale a elementului maghiar­. Problema aceasta merită să­ pre­ocupe pe intelectualii ţării noastre cu pregătire fil­os­ofico-social­ă. Bărbaţi de atâta franchetă ca d. Paul Arnad, conducătorul partidu­lui poporal maghiar şi mişcării mo­şul dumnezeesc al întregului Uni­vers. Dar, urmând pe calea aceasta ne pomenim după o viaţă întreagă de iluzii şi nădejde în tranşee eleat în faţa nemiloasei morţi care ne a­­rată că ne-am înşelat, cum spune Renan nous avons été dupes? Şi atunci vedem că toate iluziile noas­tre metafizice­ şi toată starea con­ştiinţei noastre, ca şi însuşi înţele­sul vieţei n’au fost de­cât o tristă istorioară. • Şi dacă urmărim istoria tuturor religiilor, cari au făgăduit fericirea în ascultarea şi supunerea în voin­ţa lui Dumnezeu, nu vedem cât de puţină influenţă au avut eie ca să dee un înţeles vieţei omeneşti şî să­ facă omenirea maî buna, maî dreaptă, maî frumoasă, denie a intelectualilor maghiari din Ardeal, cari şi-au ales ca mijloace de luptă pe cele deschise, făţişe, cari n’au de ascuns nimic şi cari se chinue cu problemele viitorului în­depărtat pentru a grăbi o amelio­rare cât se poate mai apropiată, merită să fie crezuţi pe cuvânt şi să li se dea ocazie a-şi desvolta doctrinele cât mai complect. Problema este pusă. Rămâne să se găsească oameni să o discute cu seriozitate şi calm. ION CLOPOŢEL Nu e din vik­i?,Satură m mm refliras Era noapte întunecoasă. Târ­gul dormea pe capete. Nici o mișcare, nici un svon. Dar toate’g până la o vreme, căci după pri­mul cucurigu se auziră imediat chiote grozave și înspăimântă­toare pocnete de armă. Toată lumea se frecă subit la ochi, buimăcită. In orice minte trează fie măcar pe jumătate trecu ca’ un fulger roşu. Comftagiil Mi­zerabilii, după ce au pustiit atâtea sate de pe graniţă iată-i acu îndrăznind să atace şi un oraş! Cine a avut curajul să scoată­ capul pe fereastră a văzut cerul senin brăzdat de scăpărări de foc, şi să audă fluere ascuţit, cutremurând văzduhul. Iar târ­gul adormit până mai adineaori era o forfoteală ne­mai­pome­nită de oameni înarmaţi cari a­­lergau în toate părţile, strigând şi dând signale disperate. între­gul post de jandarmi cutreera uliţele. Cei 80 de grăniceri din apropiere sosiră şi ei şi căutau de zor , în toate părţile că doar or da peste răufăcători. Şi aşa a urm­at întreaga noap­te, în cât nimeni n’a mai închis ochii. Ba s’a format chiar un Citiţi continuarea in pag. a II-f înapoi spre bioBiilel d© D­r. I. 'DUSmm LoMnaa aceasta a mai fost spusă,­ ca rezul­tat al prăbuşire! idealurilor sociale D. Eugen Relgis în articolul său din Adevărul şi intitulat „înapoi la biologie"! ridică o chestiune de ma­re însemnătate socială şi politică şi căreia intelectualitatea ar trebui să-i dee toată atenţia. Strigătul a­­cesta de­­ înapoi la biologie­­ care rezumă observaţiile şi concluziile lui G. Fr. Nicolai autorul cartei Bio­logia războiului, este şi strigătul tu­turor acelora cari au văzut greşea­lă omenirei de a se fi aventurat în căutarea unui înţeles­ al vieţei pe căi atât de greşite şi atât de ne­­corespunzatoare cu cea ce ne înva­ţă biologia, încă înainte de Nicolai, şi tot ca rezultat al constatărei pră­­b­uşitei atâtor idealuri de refacere a omenirei, au fost cugetători cari au arătat că fără o revenire la ade­vărurile ştiinţifice cari sunt conclu­­siunile cunoaşterei experimentale a vieţei, nu vom putea ajunge să ve­dem realizată acea armonie socială la­ care tindem. Aşa, găsesc retipărită , într-o edi­ţie, la Berlin, o carte a unui original cugetător rus Ivanov-Razumnic. Despre înţelesul vieţei în care scrii­torul se ocupă de aceiaşi problemă ridicată de d. Relgis, dar­ o priveş­te­­fin alt punct de vedere. Ivanov-Razumnic constată că la întrebarea pe care şi-o pune ome­nirea: ce înţeles are viaţa omeneas­că, care nu este alt­ceva de­cât o eternă distingere a ceea ce s-a înve­chit şi o perpetuă creare de nou din fărămiturile trecutului, s’a răspuns mereu cu trei răspunsuri: Dumne­zeu,­­ Omenirea, Omul. Dar din a­­ceste trei ■ răspunsuri, asupra ulti­mului răspuns, omenirea­ s’a oprit mai puţin şi tocmai asupra lui ar fi trebuit să se oprească mai mult. Dacă" ni’a făcut’o, cauza este că pâ­nă acum cincizeci de ani omul n‘a fost cunoscut şi studiat. Biologia a­­bia în ultimii ani a pătruns tainele vieţei materiale şi sufleteşti a omu­lui. . Or, cele două răspunsuri la în­trebarea ce înţeles are viaţa au fost mereu aceieaşi. Scopul procesului istoric spun misticii-obiectivişti este Dumnezeu; istoria are un înţeles adânc trans­­cedental. Dumnezeu duce omenirea spre perfectibilitate, care se reali­zează treptat şi care formează înţe­lesul însuşi al Istoriei. Conform cu această concepţie de rolul lui Dum­nezeu în înţelesul vieţei, teoria mis­tică a progresului ,ne îndrumează să credem în Dumnezeu, în înţelesul transcedental al istoriei ,şi în în tei e--it Cellalt răspuns la întrebarea ce sens are viaţa a fost Umanitatea. Teoria positivă a progresului ne în­vaţă să credem în Umanitate in fe­ricirea ei, în viitorul ei luminos, creat cu sângele şi durerile noastre. Omenirea urmând şi acest adevăr a ajuns de asemeni la deziluzii ama­­re, toată­­viaţa, atâţia oameni, au consacrat-o speranţelor ic v­itor, credinţei în necrezut in Fam­i pă­mântesc, în fericirea generaţiilor de mâine, toată viaţa au socotit-o ca un mijloc al scopurilor mitice şi au terminat cu constatarea că toate a­­ceste iluzii sunt nerealizabile şi că Moartea distruge toate aceste 3lu­zii, şi că înaintea omenireî nu exis­tă nici un scop obiectiv. Oare revoluţiile, războaele­­au dovedit că toate sforţările omeniră­ spre mai bine au fost înăbuşite de faptul că omul nu era liber, că omul era sclavul pasiunilor sale şi că li­berarea nu e posibilă ? Faţă de acest faliment şi al unuia şi al celuilalt răspuns la întreba­rea: care este înţelesul vieţei, tre­bue dat un alt răspuns. Nicolai îl vede în revenirea la biologie, Iva­­nov-Razumic îl vede de asemeni în adaptarea omului şi a îdealuri­­îor lui sociale In legile fireşti ale natureî, la viaţa însăşi, deci pune ast­fel chestiunea. El spune ca­­m există un scop obiectiv în viaţă dar există un scoa (CUi& continuarea în pag. II-a).

Next