Adevěrul, septembrie 1922 (Anul 35, nr. 11790-11819)
1922-09-27 / nr. 11816
T" Am' XXXV. No. 11816 k W 3® sfepiisATrno 1V20 iM Tn toata tors ■’Hrflliili fiii FONDATORI AU V. BFLD1K AN 1888—1897 CONST. MILL’ 1897—1920 Jumătate de război Dardanelele au fost închise ! Nu putem lămuri încă pentru cât interes militar a fost închisă această strâmtoare, adică de ce n’au închis englezii şi Bosforul ? Dacă închiderea are de scop să oprească trecerea Turcilor în Europa, operaţia aceasta ar fi fost la locul ei şi în ce priveşt Bosforul, mai ales întru câ această strâmtoare e cu mult mai îngustă decât Dardalele. Dacă închiderea are de scop comunicaţia Turcilor cu Ruşii evident că tot Bosforul ar fi trebuit să fi fost închis mai ales. Aşteptăm desluşirile pentru ca să înţelegem de ce s’au grăbit Englezii să închidă trecătoarea. Din ultimele telegrame — destul de nelămurite — ar rezulta, însă că și Bosforul a fost închis. ■3* Deocamdată, dacă nu ne aflăm chiar în stare de războiu in această parte a Europei, ne aflăm, însă, evident, în jumătate stare de războiu. Dacă nu avem încă războiul cu bătăliile, cu tranşeele, cu mobilizarea generală, cu vărsările de sânge, îl avem, însă în ceea ce priveşte paralizarea Afacerilor, jocurile de la Bursă, împedicarea comerţului, îngrijorarea tuturora, nesiguranţa zilei de mâine, închiderea Dardanelelor ne dă încă o lovitură simţitoare. Bineînţeles lovitura nu este atât de mare pe cât ar fi fost dacă exportul nostru de cereale n’ar fi fost redus anul acesta la minimum posibil. Dar totuşi împedecarea circulaţiei vapoarelor ieşite din Dunăre şi din Marea Neagră va avea o influenţă destul de rea asupra stărei noastre economice. A’sta nu ne aflăm numai în starea de nesiguranţă; avem războiul şi nu’lvem; avem pacea şi nu o avem. Armata română nu a intrat încă în linia focului, dar, nu e mai puţini adevărat că nici liniştită acasă nu stă. Dacă oamenii din rezervă n’au fost încă chemaţi cu toţii sau măcar în parte sub arme, toţi se întreabă dacă nu vor fi totuşi chemaţi. Ce departe suntem de ziua în care D-l Lloyd George, deschizând Conferinţa de la Genova spunea că a convocat pe reprezentanţii întregei omeniri pentru ca,sa proclame ziua adevăratei înfrăţiri între popoare ! * # * Acum vedem că în ce priveşte această înfrăţire suntem mai departe de cât or când. Să fim bucuroşi că măcar înţelegerea a rămas pentru moment întreagă şi nu s’a prăbuşit şi ea pentru ca haosul să ajungă ,general ! Fiindcă dacă se prăbuşeşte • alianţa Puterilor învingătoare este văzut că va fi cea mai grozavă anarhie internaţională în Europa. Dacă nu s’ar părea că e o glumă am putea spune că se întrezăreşte parcă asupra , Continentului european o nouă invaziune asiatică, reprezentată prin puterile întrunite ale Rusiei şi ale Turciei iar în faţa ei nu se va găsi decât o Europă istovită, ruinată materialiceşte şi roasă de intrigi şi neînţelegeri. * * Contrastele, care în artă sunt de un efect simţitor, care în literatură acoperă, ca cu un văl de pudoare, lipsa cugetărei originale, capătă în actele vieţei publice a popoarelor, caracterele inconsecvenţei şi a inconştienţei. Căci, tocmai în clipele în care Societatea Naţiunilor primeşte cu unanimitate propunerea Franţei, pentru dezarmare, Anglia închide Dardanelele*!... Să dezarmăm ?... dar cine ? Kemal Paşa are sub aripe şi pe picior de luptă o jumătate milion de oameni. Anglia con- 4 centrează tot ce poate, în Orientul Europei! Rusia ,are o armată activă de numai ştim câte milioane ! Alţii, greşim suntem noi, mobilizăm pentru manevre !.. Cu alte cuvinte trăim viaţa cea mai urâtă, nici"pace, nici războiu. Const. Bacalfoatia LOUIS DUBOIS Preşedintele comisiei de reparaţiuni, convocată pentru a încerca din nou realizarea unui acord germano-belgian în chestia reparaţiunilor-------------—■■■ — Opozifia «i nona Constituţie Probabilitatea mm acorr Cu toată complecta diîczîano a oposiţiaî actuale, sa pare că îa privința problemei nonei constituţiumi ,sa va stabili un acord îa rândurile ei-Intrtadevăr, îa momentul acesta există iacă la toate partidei© do opozijie hotărârea fermă de a respiaga încercarea guvernului de a da ţărei, cu actualele Camere, alese în condiţiile ştiute, o nouă constituţie, ca o sfidare. Partidul naţional şi cel ţărănist au Înţeles să protesteze în privinţa legalităţii Parlamentului şi s'au abţinut de la lucrările sale. In caz de ar fi să sa aducă în parlament proiectul «erei constituţii, este sigur că şi d. lors a s'ar asocia la refuzul de a participa la lucrările parlamentului. la această privinţă există declaraţia d -sale categorică. Arrei dar, ar exista totuşi un punct comun între diversele fracţiuni opoziţioniste, liberalii nu trebue să dea ţărei noua constituţie. La această chestie liberalii ar urma să fie răpuşi. Din lagărul liberal însă, se simulează o falsă indiferenţă. Pe d. Ionel Brătianu — se spune acolo — îi preocupa foarte puţin ceea ce crede opoziţia in această privinţă. Aşa este convins cfi are datoria de a da ţârei legea legilor, care să corespundă narilor condiţiuni de viaţă ale României, şi o va da, orice ar întreprinde opoziţi. Se mai adaugă, din aceiaş sursă, că perspectiva unui acord al opoziţiei fie şi pe această chestie, nu este de loc sigură. Liberalii ar dispune de mijloace inepuizabile pentru a menţine starea actuală de diviziune din rândurile opoziţioniste. Prastrf K DM. Moartea lui N. Săveanu ■ întâmplata tocmai în anul celor mai sălbatice alegeri din câte s’au postenit în tara româneasca, poate constitui un punct de apreciere pentru evoluţia ■ moravurilor noastre politice în decursul ultimelor patru sau cinci decenii. Bătrânul politician dela Putna avea, între alte merite pentru partidul liberal căruia i-a fost devotat toată viața, și pe acela de a fi inventat faimoasa suveică. Mulțumită acestei fericite născociri, guvernele colegiilor cenzitare aveau totdeauna mijlocul de a controla votul alegătorilor. Cu chipul acesta electorii de judeţe nu erau niciodată în primejdie să piardă colegiile asupra cărora aveau vre-iun dubiu şi sistemul alternărei regulate şi fără zguduiri a celor două partide putea să funcţioneze în linişte, spre cea maî mare mulţumire a oligarhiei noastre. Dar vremurile s-au schimbat şi mulţimea alegătorilor sufragiului universal a făcut ca suveica să cadă în dezvetudine. Ceea ce era bun pentru un colegiu de două ori trei sute de alegători, nu mai era eficace pentru colegiul votului universal. Şi bătrânul politician de la Pulpa, în retragerea în care trata, treime să fi văzut cu melancolie, dacă nu chiar cu desgust, noile sisteme aplicate de liberali; teroarea cumplită și’ furtul urnelor. Fiecare epadă cu sistemul, ei de faLsificare a alegerilor. Dar parcă tot era preferabil vechiul sistem. Căci suveica însemna falsificarea decentă a alegerei, pe când furtul urnelor e falsificarea brutală și lipsită de orice rușine. JOPAN. Ceva fantic! Este măsura Viată de ministerul de finanţe ca să se inspecteze prăvăliile negustorilor spre a se vedea dacă ni au cumva mărfuri de contrabandă. Vă puteţi lesne închipui ce pacoste e aceasta pe capul oamenilor, ce umilire şi e nesfârşit izvor de şicane şi de altele. De! ştiţi ce vreau să spun. Şi de ce mă rog? Fiindcă Statul nu e în stare să-şi apere graniţele şi interesele, situaţie la care contribue probabil chiar unii din slujbaşii lui. Ei, dacă contrabandiştii ar opera numai singuri! şi pentru că Statul e ori incapabil, ori rău servit de organel sale, ori ambele la un loc, cum e mai probabil, trebue să plătească gloaba negustorii, cu punga, cu timpul şi cu obrazul lor. Ce-aţi zice dacă poliţia s’ar apuca să cotrobăiască de dimineaţă până seara şi de seara până dimineaţa prin casele particularilor sub cuvânt că în fiecare zi se săvârşesc furturi şi ea nu le poate da de urmă? In definitiv ar fi să păţim, cu toţii, ceea ce păţesc astăzi negustorii. De fapt, ministerul de finanţe săvârşeşte o adevărată violare de domiciliu şi nu ştim ce s’ar întâmpla dacă oamenii, exasperaţi, Jar hotărî sâ-i intenteze câte-un frumos proces, şi de principii, şi de daune. Poate că asta ar fi soluţia cea maî nimerită. Dar mai e una. In loc să urmărească pe negustori şi să-i şicaneze pentru că ar avea mărfuri de contrabandă, ar fi cu mult mai preferabil să li se acorde căte-un premiu acelora cari ar declara, şi ar putea dovedi, că au în adevăr asemenea mărfuri. Cu modul acesta ministerul de finanţe ar fi pus imediat pe urma contrabandiştilor, iar slujbaşii, ştiind că în modul acesta descoperirea neglijentă sau a culpabilităţii lor ar fi repede şi sigur dovedită, vor deveni mai atenţi sau mai cinstiţi. Iar pedeapsa să o capete contrabandiştii şi organele oficiale incapabile ori nedemne, nu negustorii cari, în definitiv, nu se aţin ei personal pe la nici o graniţă sau birou vamal, ci capătă, când capătă, ceia ce scapă printre degetele celor însărcinaţi cu paza. Pe contrabandişti şi pe tovarăşii lor urmăriţi-i, dacă puteţi şi dacă vă dă mâna, domnilor din guvern, nu pe negustori, — afară numai dacă sânteţi în stare să-i descoperiţi pe alte căi, decât pe calea percheziţiilor şi a şicanelor, care mi se pare că-i foarte stearpă în rezultate. I. T. fari teteit. — Reflecţii de prisos, deşi ele ar putea deveni o propunere practică — Străinii numeroşi şi foarte simandicoşi cari vor asista la încoronare vor avea prilejul, fiindcă vor sta foarte puţini şi vor vedea numai ce va orândui guvernul, să exclame: — Ce ţară fericită ! Atâtea muzici vor cânta, atâtea strigăte vor clama şi atâtea banchete vor manifesta bucuria neamului că toţi străinii vor avea impresia de a fi vizitat patria norocului şi a veseliei eterne. Zece mii de primari se vor ospăta la Bucureşti. Douăzeci mii de cetăţeni vor putea mânca gratis la Alba Iulia. El costă masa a 20 000 oameni nu e nimic pe lângă ce se va cheltui în adecar cu această masă... Şi, de ce, mă rog ? De ce ? Dacă ar mânca la asemenea ospăţ imens oamenii săraci, cari câştigă demâncarea cu greutate, n’am avea nimic de zis. Dar, cum e sigur că vor mânca numai cei cari, în orice caz, pot mânca foarte bine în ziua aceea pe propriile lor spese, —de ce nevoia unei generozităţi inutile şi atât de costisitoare? Dacă banii trebuincioşi pentru aceste ospătari monstre şi ridicole, s’ar aduna, şi ar fi folosiţi la interneierea unei ospătarii şcolare, bunăoară,—n’ar fi mai bine? GET. Se împinesc o suă de ani de la prima constituție redactată în România. Câte sute de ani vor mai trebui, ca sa avem prima constituție aplicată ! PACEA în mim hematiilor 0 recapitulare a acțiunei lui Mi Ali Ierni — — Li, i„ mm, Sfărâmarea tratatului di Siriei La 10 August 1920, se semna la Sevres tratatul cu acest nume, între puterile Antantei și Turcia, prin care Constantinopolul rămânea acesteia din urmă, cu un Hinterland însă, care nu mergea decât până la linia Ceatargea. Strâmtorile erau sustrase suzeranităţei turceşti; Smirna revenea Greciei, căreia se atribuia şi toată Tracia. Pe când însă la Sèvres delegaţii guvernuilui din Constantinopol semnau acest tratat, se ridica ritos contra lui protestul lui Mustafa Kemal Paşa, conducătorul naţionaliştilor turci, cari instalase la Angora, un alt guvern turc, sustras ingerinţelor trupelor aliate cari ocupau provinciile de pe coasta europeană şi asiatică ale imperiului otoman. Curând după acest protest centrul de gravitaţie al Turciei, se deplasa de la Constantinopol unde vegeta o umbră de guvern epitropisită de delegaţii marilor puteri, la An de energie, activ în toate direcţiunile, abil în căutarea de aliaţi, scoţând ca din pământ o armată entuziastă până la fanatism şi bine disciplinată, care, exact doi ani după semnarea tratatului din Sévres, gonea trupele grecești de pe solul Asiei Mici și sfărâmând acest tratat, apărea învingătoare în fata Constantinopolului pentru a tine din nou în mână, ca de atâtea ori în decursul ultimelor veacuri, pacea mumei de interese. Afară de aceasta, au făgăduite toate principalele lor revendicări: Tracia până la Marita, Adrianopole, acest point d’ambition al naţionalismului turc, Constantinopolul ,Smirna şi în anume condiţiuni, chiar suzeranitatea asupra ,strâmtorilor. Făgăduelile acestea li s’au putut da fiindcă Franţa şi Italia au determinat, ca să nu zicem mai mult, pe Anglia, ca să facă aceste concesiuni pentru a evita un conflict războinic. Dar dacă kemaliştii, cari sunt azi Turcia, violează zona neutră, a cărei respectare este condiţiunea îndeplinirei făgădueîiior din nota aliaţilor, dacă kemaliştii înaintea semnării nouilor angajamente, ar voi să acumuleze faptele îndeplinite cari să reprezinte toate revendicările lor, atunci cei mai buni prieteni ai lor, cei mai aprigi propovăduitori ai păcei, se vor vedea legaţi de cei cari voiau o soluţie prin forţă a problemei o gora, unde trăia acel guvern prin mentale—şi în faţa^ Europei întregi j _____î ____a:-. Ai-vAt+iî+t— nare* r\ ni rit r\c% r-rt f facrnrir*ci care le-a dat o atât de categorică dovadă a bunei sale voinţe, nu vor mai avea jocul uşor pe care î-au avut cu. grecii. Iar rezultatele marelui războiu. trebue să ie arate că o hartă de războiu, du este încă o garanție a unei păci corespunzătoare ei. Intru atâta pace a lumei este azi în mâna kemaliștilor«• Dar sunt motive de a crede, că ei nu vor comite o asemenea gresală.. Dacă au arătat în cei doi ani decând au început acţiunea lor că au o calitate neobişnuită la turci, aceia de a organiza, au dovedit însă şi două calităţi obicinuite ale lor : cea militară şi cea diplomatică. Se va studia odată abilitatea cu care s-au folosit ei de toate ocaziirile şi posibilităţile, de guvernul sovietic la început de divergenţele de interese între puterile europene mai târziu, calmul cu care au procedat, discreţiunea ce au păstrat, moderaţiunea lor de limbagiu, modestia lor militară, care adormise pe geci într-o dulce siguranţă,ceea ce a uşurat considerabil, biruinţa turcească. Aceste calităţi diplomatice, îndreptăţesc credinţa că chestia orientală a eşit din faza ei acută. De altfel la Conferinţa de pace se deschid turcilor atâtea posibilităţi diplomatice, încât după succesele diplomatice şi militare de până acum, un nou succes diplomatic le este asigurat. * Mustafa Kemal este acum eroul national al turcilor si cu mult peste graniţele pământurilor locuite de conaţionalii săi, eroul tuturor coreligionarilor săi, al tuturor musulmanilor. Cu drept cuvânt. In momentele cele mai grele ale Turciei, când toţi oamenii politici credeau că, s‘a isprăvit de-abinelea cu dânsa, el nu numai nu a desperat dela dânsa, dar a avut atâta încredere în forţa ei vitală în cât a întreprins una din acele acţiuni, a cărei reuşita egala cu o minune. Şi minunea s’a îndeplinit! Vinerea trecută, după lungi şi laborioase tratative,după ce lumea întreagă a fost răscolită de cele mai mari griji, o notă a marilor a- Ii.atî a anunţat, fără a se preocupa măcar de guvernul din Constantinople, lui Mustafa Kemal, că sunt dispuşi a modifica fundamental tratatul din Sévres. Angli’a care, încă acum opt sau zece zile declara, că victoria kemaliştilor, nu poate schimba situaţiunea creată de marele războiu, admite acum totuşi contrariul. Isistafa Kemal şi tovarăşii săi au motive să exulteze^—cu o condiţiune: să se arate şi de acum încolo, tot atât de indemânateci, cum au fost si până acum. Să arate că au într’adevăr stofa oamenilor mari, să ştie să se restrângă, să fie modeşti în victorie. Intr’adevăr, astăzi sunt stăpâni pe situatiune. Astăzi se pot apropia de Ceanari, pot ’■ ocupa această poziţie şi pot tenta în arest punct, cu succes, trecerea de pe ţărmul asiatic Decel european, marea nefiind aci mai largă de 1500 metri şî trupele engleze ce li se pot opune, nefiind suficiente pentru a-i împiedica. Dar cum ar fi consecinţele? * Dacă kemaliştii respectă zona neutră, ei se pot, duce la o Conferinţă internaţională, la care nu se-vor găsi de loc în faţa lor un bloc unitar SEaîserm NAZBATI! Om ,Simios Citesc In ziare următoarea ironică informaţia: „Mâine soseşte In Bucureşti cu Orient-Expresul venind dela Viena, d. Leverve, preşedintele comisiunei interaliate de repartiţie a materialului rulant. „L. Leverve vine în România pentru a studia starea căilor noastre ferate“. Iată un om curios şi iată un studiu plin de pericole ! Ceea ce întreprinde d. Leverve e mai mult o explorare îndrăsneaţă. Nu ne îndoim că d-sa s-a îndeletnicit înainte vrena cu cercetarea polului fud şi că a fost foarte norocos la vânătorile de tigri. . Numai aşa înţelegem cum a putut primi sarcina: de a studia — val 1 — starea căilor noastre ferate. Ii recomandăm să întrebuinţeze in această exploram aeroplanul — chiar fără motor, şi fără cârmă, şi fără aripi... Oricum, e mai sigur decât trenul. Kfz. ✓ Chestia ziei Supra^ungupu! Autorităţile din Ardeal intarzia întrunirile partidului national. Ziarele □M IOMEL BRATSA^Os Unguriî au fost prea blegi; acuma aveţi de-a, face cu mine! iu luptă de naţionalităţi ci luptă de clasei O ppoMamă deschisă (De la redacţia noastră din Ardeal) Cluj» 24 Septembrie Din declaraţiile atât de bine cugetate ale unui om cu pregătire politică şi sociologică atât de distinsă ca d. dr. Paul Arpad şi din ieşirea ziarului „Keleti Újság“ îrmpotrva democraţiei partidului naţional din Ardeal, cititorii noştri au putut trage concluziile imediate. Au văzut ce se petrece : cele două partide maghiare ardelene sunt pe cale să fuzioneze, sau mai bine zis partidul naţional maghiar reuşeşte să-şi asigure egemonia asupra întregului element maghiar. Se salvează unitatea acţiunii politice, solidaritatea, ungurilor din Ardeal. Compromisul acesta trebue văzut şi altfel. Pe de o parte steagul democraţiei ridicat de mâinile viguroase ale grupului de cugetători moderni (pe teren politic combativ la „Keleti Urság“, pe teren literar şi social la „Napkelet“) capitulează, vremelnic, desigur, pentru ca să se pregătească în răgaz de o luptă cu forţe şi mai rezistente. De altă parte gruparea democratică este însufleţită de o înaltă idee politică : dacă reuşeşte să fie recunoscută egala îndreptăţire naţională a ungurilor ardeleni, va înceta ca prin farmec linta naţionalităţilor. îndată ce va îndeplini acest postulat, din acel moment se încheie un capitol istoric, nu vor mai exista conflicte pe ideea naţională, pentru că o consecinţă logică a egalităţii cetăţeneşti şi naţionale este trecerea luptei pe un teren nou, cel social. Luptei naţionale i se va substitui lupta de clasă. Cetăţenii diferitelor clase ale poporului românesc. Cu această ar fi asigurată penetraţia socială a celor două popoare, punând canal în mod definitiv oricărei gravităţi centrifugale a elementului maghiar. Problema aceasta merită să preocupe pe intelectualii ţării noastre cu pregătire filosofico-socială. Bărbaţi de atâta franchetă ca d. Paul Arnad, conducătorul partidului poporal maghiar şi mişcării moşul dumnezeesc al întregului Univers. Dar, urmând pe calea aceasta ne pomenim după o viaţă întreagă de iluzii şi nădejde în tranşee eleat în faţa nemiloasei morţi care ne arată că ne-am înşelat, cum spune Renan nous avons été dupes? Şi atunci vedem că toate iluziile noastre metafizice şi toată starea conştiinţei noastre, ca şi însuşi înţelesul vieţei n’au fost decât o tristă istorioară. • Şi dacă urmărim istoria tuturor religiilor, cari au făgăduit fericirea în ascultarea şi supunerea în voinţa lui Dumnezeu, nu vedem cât de puţină influenţă au avut eie ca să dee un înţeles vieţei omeneşti şî să facă omenirea maî buna, maî dreaptă, maî frumoasă, denie a intelectualilor maghiari din Ardeal, cari şi-au ales ca mijloace de luptă pe cele deschise, făţişe, cari n’au de ascuns nimic şi cari se chinue cu problemele viitorului îndepărtat pentru a grăbi o ameliorare cât se poate mai apropiată, merită să fie crezuţi pe cuvânt şi să li se dea ocazie a-şi desvolta doctrinele cât mai complect. Problema este pusă. Rămâne să se găsească oameni să o discute cu seriozitate şi calm. ION CLOPOŢEL Nu e din viki?,Satură m mm refliras Era noapte întunecoasă. Târgul dormea pe capete. Nici o mișcare, nici un svon. Dar toate’g până la o vreme, căci după primul cucurigu se auziră imediat chiote grozave și înspăimântătoare pocnete de armă. Toată lumea se frecă subit la ochi, buimăcită. In orice minte trează fie măcar pe jumătate trecu ca’ un fulger roşu. Comftagiil Mizerabilii, după ce au pustiit atâtea sate de pe graniţă iată-i acu îndrăznind să atace şi un oraş! Cine a avut curajul să scoată capul pe fereastră a văzut cerul senin brăzdat de scăpărări de foc, şi să audă fluere ascuţit, cutremurând văzduhul. Iar târgul adormit până mai adineaori era o forfoteală nemaipomenită de oameni înarmaţi cari alergau în toate părţile, strigând şi dând signale disperate. întregul post de jandarmi cutreera uliţele. Cei 80 de grăniceri din apropiere sosiră şi ei şi căutau de zor , în toate părţile că doar or da peste răufăcători. Şi aşa a urmat întreaga noapte, în cât nimeni n’a mai închis ochii. Ba s’a format chiar un Citiţi continuarea in pag. a II-f înapoi spre bioBiilel d© Dr. I. 'DUSmm LoMnaa aceasta a mai fost spusă, ca rezultat al prăbuşire! idealurilor sociale D. Eugen Relgis în articolul său din Adevărul şi intitulat „înapoi la biologie"! ridică o chestiune de mare însemnătate socială şi politică şi căreia intelectualitatea ar trebui să-i dee toată atenţia. Strigătul acesta de înapoi la biologie care rezumă observaţiile şi concluziile lui G. Fr. Nicolai autorul cartei Biologia războiului, este şi strigătul tuturor acelora cari au văzut greşeală omenirei de a se fi aventurat în căutarea unui înţeles al vieţei pe căi atât de greşite şi atât de necorespunzatoare cu cea ce ne învaţă biologia, încă înainte de Nicolai, şi tot ca rezultat al constatărei prăbuşitei atâtor idealuri de refacere a omenirei, au fost cugetători cari au arătat că fără o revenire la adevărurile ştiinţifice cari sunt conclusiunile cunoaşterei experimentale a vieţei, nu vom putea ajunge să vedem realizată acea armonie socială la care tindem. Aşa, găsesc retipărită , într-o ediţie, la Berlin, o carte a unui original cugetător rus Ivanov-Razumnic. Despre înţelesul vieţei în care scriitorul se ocupă de aceiaşi problemă ridicată de d. Relgis, dar o priveştefin alt punct de vedere. Ivanov-Razumnic constată că la întrebarea pe care şi-o pune omenirea: ce înţeles are viaţa omenească, care nu este altceva decât o eternă distingere a ceea ce s-a învechit şi o perpetuă creare de nou din fărămiturile trecutului, s’a răspuns mereu cu trei răspunsuri: Dumnezeu, Omenirea, Omul. Dar din aceste trei ■ răspunsuri, asupra ultimului răspuns, omenirea s’a oprit mai puţin şi tocmai asupra lui ar fi trebuit să se oprească mai mult. Dacă" ni’a făcut’o, cauza este că până acum cincizeci de ani omul n‘a fost cunoscut şi studiat. Biologia abia în ultimii ani a pătruns tainele vieţei materiale şi sufleteşti a omului. . Or, cele două răspunsuri la întrebarea ce înţeles are viaţa au fost mereu aceieaşi. Scopul procesului istoric spun misticii-obiectivişti este Dumnezeu; istoria are un înţeles adânc transcedental. Dumnezeu duce omenirea spre perfectibilitate, care se realizează treptat şi care formează înţelesul însuşi al Istoriei. Conform cu această concepţie de rolul lui Dumnezeu în înţelesul vieţei, teoria mistică a progresului ,ne îndrumează să credem în Dumnezeu, în înţelesul transcedental al istoriei ,şi în în tei e--it Cellalt răspuns la întrebarea ce sens are viaţa a fost Umanitatea. Teoria positivă a progresului ne învaţă să credem în Umanitate in fericirea ei, în viitorul ei luminos, creat cu sângele şi durerile noastre. Omenirea urmând şi acest adevăr a ajuns de asemeni la deziluzii amare, toatăviaţa, atâţia oameni, au consacrat-o speranţelor ic vitor, credinţei în necrezut in Fami pământesc, în fericirea generaţiilor de mâine, toată viaţa au socotit-o ca un mijloc al scopurilor mitice şi au terminat cu constatarea că toate aceste iluzii sunt nerealizabile şi că Moartea distruge toate aceste 3luzii, şi că înaintea omenireî nu există nici un scop obiectiv. Oare revoluţiile, războaeleau dovedit că toate sforţările omeniră spre mai bine au fost înăbuşite de faptul că omul nu era liber, că omul era sclavul pasiunilor sale şi că liberarea nu e posibilă ? Faţă de acest faliment şi al unuia şi al celuilalt răspuns la întrebarea: care este înţelesul vieţei, trebue dat un alt răspuns. Nicolai îl vede în revenirea la biologie, Ivanov-Razumic îl vede de asemeni în adaptarea omului şi a îdealuriîor lui sociale In legile fireşti ale natureî, la viaţa însăşi, deci pune astfel chestiunea. El spune cam există un scop obiectiv în viaţă dar există un scoa (CUi& continuarea în pag. II-a).