Adevěrul, octombrie 1922 (Anul 35, nr. 11820-11850)

1922-10-14 / nr. 11833

­ml XXXV. No. 11833 1 uu eiamplanul In faata tara­­­lei exemplarul In străinătăți c'^iwBi^rBifiiSsarTifi' fondatori / AL. V‘ BFtDmAN 18SS—Í897 FONDATORI | CONST, MILLE 1897-1920 Cuvîntui regelui Cunoaştem deci, de pe a­­cum, proclamaţia pe care re­gele Ferdinand o va citi la Alba-Iulia, acolo de unde, cu patru ani in urmă, a răsunat pentru toată ţara şi pentru toată lumea, altă proclama­ţie, — şi unde aceasta de acum s’ar fi cuvenit să vie In împre­jurări mai senine. Din punctul de vedere al tradiţiei în manifestările de a­­cest gen, e de observat că pro­clamaţia regală n’are avântul pe care regele Carol, în împre­jurări solemne, 11 dădea în­totdeauna spuselor sale. Dar nu i se poate tăgădui un ac­cent de sinceritate care impre­sionează. In partea introductivă, care înseamnă mai mult împlinirea unei formalităţi, s’ar fi putut pomeni şi de aliaţi, căci, în de­finitiv, alianţa aceasta a fost punctul de plecare intru reali­zarea României­ Mari. In partea a doua regele vor­beşte mai mult ca om de­cât ca rege ; şi sunt frumoase şi din punctul de vedere literar cuvintele acele în care „cu ini­ma plină de dragoste şi cre­dinţă" mărturiseşte, atât de simplu şi atât de sugestiv, „dorinţele sufletului său”. Aceste dorin­ţi constitue un program — şi un program ca pentru zilele noastre: ele vor­besc de ţărani şi de muncitori­me, şi făgăduiesc dreptatea so­cială. Cât de eloquente sunt numai aceste invocări de clase şi această împerechere de cu­vinte, până mai eri socotite ca subversive! Intru împlinirea unor ase­menea năzuinţi regele are, de­sigur, tot dreptul să aştepte sprijinul democraţiei. Dar de la dorinţă la fapt este o mare distanţă, iar pe drum se ivesc piedici imense. Intenţiile bune ale unui re­ge nu sunt deajuns ca să le în­vingă , iar monarchii cei mai tari nu mai sunt în stare,, sin­guri, să fericească un popor. Massele adânci, ele înse­le, trebue să fie primul factor în­tru înfăptuirea dreptăţii so­ciale, pe care regele o doreşte în ziua încoronării lui. Progra­­mul regal nu se poate realiza cu politica de până acum şi cu ajutorul acelora cari prezidea­ză încoronarea. Cuvintele regelui arată că au venit alte timpuri, şi forme noui şi un fond nou de viaţă trebue să le confirme. Şi atunci va avea, de­sigur, ,,sprijinul tuturor bunilor fii ai ţării”. Adeverit! Partidul ţărănesc si încoronarea tip-.. .■ . ■ ■■ , ,­­ ■________ __■_ " Rămânând credincios hotărâ-: rei sale "de a nu lua parte la ser­bările încoronărei, partidul;-țară-' nesc Îşi explică 'atitudinea. . prin­­tr-un manifest către ţară. E, un document caracteristic, al împre­jurărilor politice nespuse de tur­buri prin care, trecem şi e, în a­­c­elaş timp, o caldă şi luminoasă­­ profesie de credinţă democratică. Abţinerea partidului ţărăneşte­­dela serbările încoronărei nu tr-e­­­bue înţeleasă ca o manifestare de anti-dinăsticism cum s‘au grăbit s‘o înfăţişeze liberalii. Dimpotri­vă,­ partidul­­ ţărănesc , precum se arată în manifest, rămâne, credin­cios dinastiei, de­oarece vede în monarchia constituţională cheză­şia guvernării parlamentare şi de­mocratice. Abţinerea, de la încoro­nare înseamnă doar o protestare împotriva regimului de azi, care coalizându-se cu forţele întuneca­te ale trecutului, tind© să ridice un zid izolator între rege şi na­ţiune şi să înlănţue tronul în ser­viciul intereselor vechilor clici de­ exploatare a statului.­­ Protestarea partidului ţărănesc­­este deci o protestare împotriva tendinţei reprezentanţilor vechiu­lui regim oligarhic de a cotropi, sfatul prin acapararea regelui şi prin aservirea Coroanei scopuri­lor de partid, o tendinţă la care ţărăniştii nu înţeleg să adere prin­­ participarea lor la alaiul de la Al­­ba-Iulia. ..­­ Manifestul enumără principale­le momente politice dela, război, încoace, cari vădesc, toate, aceas­tă tendinţă de perpetuare a ve­chilor sistem© de guvernământ. .E, mai întâi guvernul d© militari, cari împiedecând naţiunea întregi­tă de a da ţării, împreună cu re­gele, aşezământul ei constituţio­nal n'avea altă menire decât să pregătească reînvierea vechiului Sistem­­de­­rotatie, al partidelor is­torice. E apoi izgonirea­ primului guvern parlamentar al țării și a primului parlament, liber ales, al României întregite, pentru ca să-i urmeze un șir de guverne ne­legale, cari au guvernat în chip despotic, înăbuşind­­ orice mişcare, liberă, transformând noile pro­vincii în satrapii şi compromi­ţând opera de consolidare naţio­nală şi­ de­ unire sufletească., Au urmat în sfârşit, ultimele alegeri, pătate în aşa măsură de fraude şi de violenţe, încât partidele din o­­poziţie n'au­ putut recunoaşte par­lamentul i eşit din asemenea ale­geri. 1 ' „In această atmosferă încărcată­­de nori , de . furtună — spune, manifestul — ce altă semnifica­re pot. .avea serbările încoronă­rei, prezidate de un guvern, care simbolizează prin sine însuşi toate păcatele acestui regim, decât ca o Îndrăzneaţă încercare de a-şi vădi atotputernicia, spre a da sancţiu­ne definitivă, cu ajutorul suroga­tului de „constituantă“, năzuinţe­lor sale de cotropire a statului prin arbitrar şi exploatare în nu­mele „partidelor istorice"­­ . Acestea sunt motivele cari îm-S­iedici pe țărăniști de a lua parte ,«*rb!rîle Încoronării. Protestarea lor ia astfel faraeterul'Unei mani­­festatiupipehhii reintrarea­ în le­galitate' și pentru' ‘iftstaîirarea u­­nui adevărat regim democratic parlamentar. , . , , , Manifestul­ subliniază însă şi o altă semnificaţie'a­ abţinere! ţără­niştilor dela încoronare. Atitudi­nea lor comună­­cu a­ ardelenilor din partidul, naţional, înlătură o interpretare greşită, care’­s'ar fi,pu­tut da neparticipărei ardelenilor la ceremonia încoronării. Prin acţiunea comună cu ţărăniştii, ab­ţinerea ardelenilor nu va mai pu­tea fi interpretată, mai cu,seamă în străinătate, c ca o­ manifestare separatistă, ci ca­­ una curat demo­cratică. Abţinerea de la încoronare e ast­fel semnalul unei lupte menite a emancipa şi ţara şi Coroana fie sub tutela vechei oligarhii. g"­losîf Nădejde Calomnia în presă Am vorbit în chipul cel mai o­­biectiv şi mai blajin de incidentul dintre Viitorul şi Aurora. Cel din­tâi a adus celei, din urmă ,a .­.Uza­ţi­a categorică şi precisă că pri­meşte subvenţii de la guverne străi­ne spre a face politica acelor gu­verne în dauna intereselor Româ­niei. Am cerut ca Viitorul să-şi dove­dească aserţiunea, pentru că nu era în­ joc numai interesul particu­lar al ziarului acuzat, ci interesul superior al presei române.. La so­maţia noastră, făcută în chipul cel mai­ calm şi cel mai urban, s-au a­­sociat diferite ziare. Viitorul a­ tăcut. N'a adus dova­da, şi nu a dat nici o indicaţie asupra sursei aserţiunii sale. " Pentru noi răm­âne deci stabilit că Viitorul a calomniat Aurora. Vom trage concluziile cuvenite. MAZB­A­TI I CostîcS n’are odaie de Constantin, ex-regele E vorba Greciei. Silit să evacueze domiciliul, s’ă dus la, Palermo, unde — după cum anunță telegraful --- n’a găsit odaie. Dacă ve­nea la București, se strecura poate printre primari. Dar la Palermo ce poate f­ace, bietul om? Orî-cum ar fi, nu poate să râm?"­­sub cerul liber. "Ceva­ trebuie făcut şi pentru el. Propun deci întemeierea u­­nui comitet care să se ocupe de a­­ceastă chestie. Ca iniţiator, primesc preşidenţia. . ., Cutii însă peste câteva zile problema se va pime din nou pentru ex-sultanul Turciei, propun să-i mutăm la un loc. Noi vom scăpa mai uşor, iar dânşii se vor înţelege de minune, căci nu mai au de ce să se certe. Kix naţionalizarea subsolului 0 explicaţie şi o pro­­puneri Este de sigur regretabil că două documente ,purtând toate caracte­rul unor acte of ideile, au putut răspândi zile de­rândul îngrijo­rarea şi tulburarea în populaţia a două judeţe, când ele era­u false. Pe deo parte e curios că guver­nul cu organizaţia poliţienească postbelică, prin care ar trebui să a­udă şi iarba crescând n'a­­aflat nimic despre aceasta, iar pe de alta, e curios, că numitele docu­mente, cu tot stilul lor bizar, ai găsit, crezare. Explicaţia primului­ lucru nu o putem găsi noi, guvernul e dator să şi-o dea. Explicaţia, celui de al doile­a. este că partidul liberal şi miniştrii pe cari im, dat resorturi­lor respective, suint cunoscuţi ca partizani ai naţionalizărei subso­lului petrolifer, şi minier şi ,/.a luat­ măsuri cari îndreptăţesc cre­dinţa că urmăresc să realizeze a­­ceastă mare și ■importantă refor­mă-, încă în actuala lor guvernare. hitradex­ăr, contrar prescrip­țiilor clare ale legei, printro sim "" măsură biurocritică, im fel de rezistență păsîvă a ministerului industriei, se împiedică de fapt, ori­ce concesionări de terenuri petro­li­ere.. Ministerul­ reţine prer şi simplu toate actele respective ce i se..adresează, nu le aprobă, dar nici nu le respinge, adică proce­dează cum e mai rău, ţinând oa­menii în nesiguranţă, .încurcaţi şi deci tulburaţi. Ei bine, când oamenii ştiu că conducătorii politicei petrolului în actualul guvern sunt partizanii naţionalizărei subsolului şi văd că sunt stânjeniţi în­ dreptul­ lor de a dispune liber de proprietăţi­le lor, — ce vroiţi să deducă ei de­cât că există intenţiunea­ de a le luă aceste proprietăţi? Şi când î­n asemenea împrejurări, vine la­­fie­­care primărie din regiunea petro­liferă,­­ circulară şi un apel, în plicurile ministerului industriei, pe hârtia lui şi cu semnătura d­-lui Vintilă Brătianu, conducătorul politicei economice a guvernului, cum vroiţi, ca oamenii să nu le creadă? Cum v­roiţi că cei mai com­petenţi şi­­mai experimentaţi ■ oa­meni să nu le creadă? Mai ales, când după atâtea zile, de agitaţie în regiunea.'petroliferă.* de pro­­teste în‘­întruniri­ publice, de co­mentare. în pite. zicţrc, rţiixr . în '..Jr.Onenl''.şi țri ,­lpd,replarea''‘xli e­­,templu — guvernul cu toată po­liţia lvi, care are ce-i drept ma­rea scuză că şi ea, a crezut proba­bil documentele în chestiune au­tentice, au tăcut? Morala, politica, secretă in a­­face­rile lăuntrice ale unei ţări, nu, e mai puţin periculoasă decât di­plomaţia secretă în afacerile ei ex­terne. Vrea guvernul naţionaliza­­rea subsolului? Nu­ e nici o crimă, nici o absurditate. E o idee în principiu acceptabilă, discutabilă în modalităţile ei, de cari depinde dacă poate fi sau nu acceptată.­ Să supue deci publicului intenţiile sale, proectul său şi va­ fi ferit, de orice surprize dezagreabile.­ Plutus Ludendorff declară că poporul german trebuie să înveţe meşteşugul războiului. Perfect adevărat! Dacă înainte de 1914, T ar fi ştiut aşa cum este, n’ar mai fi făcut războiul! Cuvântul Ardealului Nu credem să fie om care după ce va fi citit manifestul partidului naţional din Ardeal, să nu rămâe cu impresiunea unui act istoric de absolut primul ordin. Manifesul acesta se deosebeşte de altfel de toate documentele asemă­nătoare, pe care le-au publicat după vremuri partidele politice dela noi. Trebue să ne întoarcem tocmai la genialele acte ale lui Kogâlniceanu, să recitim acele nemuritoare procla­­maţiuni prin cari anunţa împropri­etărirea, pentru ca să regăsim ac­cente şi sunete înrudite. Căci manifestul partidului naţio­nal nu este un protest după mode­lul celor ale politicienilor noştri, nu este o lamentaţiune şi nu este un strigăt de război, ci este un crez, menit să însemneze începutul unei epoce soui de autoritate politică ; este o mărturisire, pe temeiul căre­ia o nouă viaţă morală in activita­tea politică, poate şi trebue să în­ceapă. La temelia aşezământului Statu­lui român întregit, partidul naţional înţelege să pue ideia democratică a consimţimântului popular liber ex­primat, necesar tuturor actelor mari ale vieţei de Stat, pentru că o poli­tică de ideal pentru popor, nu se poate realiza decât prin popor şi prin aplicarea principiilor curat de­mocratice. Şi manifestul desfăşoară apoi în­treg procesul dintre fărădelegile li­nei oligarhii care-şi apără privile­giile şi aspiraţiunile, credinţele, simţimintele şi necesităţile democra­tice. Cortegiul sumbr­u al abuzurilor şi violentărilor, defilează înaintea ochilor. Ca un teribil „mene, techel“ răsună reclamaţiunile celor cari cu­nosc sufletul poporului român pes­te Carpaţi. Profunde jigniri au fost aduse acestui suflet. Zi cu zi, spune manifestul, el a fost rănit în simţul lui de legalitate, în dragostea lui pentru instituţiile şi oamenii săi, în tradiţia lui de omenia şi de mora­litate publică şi­ particulară, In­demnitatea şi conştiinţa lui cetăţe­­nească. Dar manifestul ridică şi o chestiune fundamentală foarte gravă. Poporul român de peste Carpaţi, spune el, a reintrat prin libera sa voinţă în naţiunea română una şi nedespărţi­tă pe veci.Aceasta a făcut-o prin ho­tărârile dela Alba Iulia. Că acele hotărâri vor fi respectate, partidul naţional s’a purtat garant. Actualul guvern insă, al cărui şef şi-a luat angajamentul în faţa lumei civili­zate de a realiza acele hotărâri, nu se sfieşte a declara că nu recunoa­şte puterea lor obligatorie. Regele neputând fura pe o nouă Constitu­ţie a României Mari, care să cu­prindă şi hotărârile de la Alba Iulia, încoronarea rămâne pe deoparte un act fară importanţă juridică, iar pe de alta partidul naţional nu poate participa la acest act pentru a nu deslega obligaţiunile ce decurg din hotărârile de la Alba lulia. Cu alte cuvinte, manifestul spune că partidul naţional nu se abţine dela serbările încoronărei, numai pentru a demonstra contra guvernu­lui actual pe care-l socoate neconsti­tuţional, ci şi pentru că în starea actuală nu crede că făgăduelile so­lemne date poporului român de peste musiţî, mai au putinţa de a fi respectate. Nu va scăpa nimănui gravitatea acestei declaraţiuni, cum nu va ră­mâne nimeni pe care să nu-l mişte adânc regretul şi durerea ce expri­mă ardelenii că trebue să se abţie de la acel mare prozaic, de la acea ierbare a încoronărei „pe care o visa întreg neamul românesc, ca zi­ua de mântuire din nenorocirea sfâşierei în părţi a trupului naţio­nal şi din jugul secular al heretis­­mului politic şi socialii. Iar în lumina acestor adevăruri spuse pe faţă, cu bărbăţie, la picioa­rele tronului şi în auzul mulţime!, in ziua când linguşirile vor abunda,­­asigurarea de credinţă şi devota­ment pentru rege şi dinastie apar ca o manifestaţiune de o sinceritate care poate muta munţii, dacă nu s’a clintit după o aşa dureroasă percepere şi pătrundere critică a realităţilor. SINCERUS Şi atunci cum rămâne,­­aceleaşi critici­ erau bune când era­u alt gu­vern şi, nu mai sânt bune când la guvern sânt liberalii? Dacă Viitorul avea dreptate atunci,­de ce minis­terul de război e azi de altă părere? Și paternitatea pe care Viitorul o revendică pentru trecut, cum o poa Ciudata teoria! hi 'Viitorul am găsit’o nouă acu­zaţie adusă partidttluî national: în Patria s’ar fi afirmat'că sub unguri administrate ’ a fost mai bună de cât este­­a putmţ.. De aici, eterna con­cluzie: fruntaşii­ ardeleni nu sânt patrioţi. Am fi dorit ca, înainte de a trage această concluzie. Viitorul să cerce­teze dacă aserţiunea e adevărată sau nu. Acesta e lucrul principal. Patriotizmul nu stă în a minţi şi­ nepatriotizmul nu stă în a spune a­­devărul. . .Dacă e adevărat că ungurii au avut administraţie mai buna de cât a noastră — şi noi înclinăm s’o cre­dem — a­r fi de prisos s’o­ tăgăduim, m­aî ales într’o gazetă din Ardeal, căci doară cel mai naiv locuitor al Ardealului o ştie foarte bine. _ Teoria Viitorului cere însă să­ în­şelăm pe alţii — dacă s’ar putea­, dar nu se poate! — şi­­să ne înşelăm şi pe noi singuri. Rezultatul unei a­­semenea operaţiuni ar fi, cel mult, că n’am face nimic pentru îndrep­tarea lucrurilor. E dureros, în adevăr, să auzi că, administraţia noastră de acum mai proastă de cât a fost cea ungu­rească. Dar tocmai patriotizmul ce­re s’o mărturisim, pentru ca guver­nul şi parlamentul să îndrepte lu­crurile. Căci se pot îndrepta! poată n’or fi fost ungurii de o mie de ori mai deştepţi de­cât noi! te respinge azi? Iată, un om car spune: Cutare a fost când­va fiu meu; acuma mă desfac de el; iar nu mâine (în speţă, când voi fi iar opoziţie), îl reînfiez! ...Şi aşa­ se face politică­ cinsti­tă, demnă și frumoasă! isiunea navală engle Am reprodus de curând un arti­col al d­-lui N. Iorga care exprima anumite nemulţumiri cu privire­ la funcţionarea la noi a misiunii, na­vale engleze. Acele nemulţumiri, şi altele încă, au fost exprimate şi de alţii. Ministerul de război da­ acu­ma un comunicat prin care declară neîntemeiate toate criticile aduse. Ietă insă ce se întâmplă: Viitorul a­ revendicat paternitatea acelor cri­ticii declarând că el le-a­ făcut cel dintâi, încă pe­ când era în opoziţie. Insă, Viitorul este ,şi, azi, cum­­ era şi atunci, organul partidului liberal, exprimând numai ideile acestuia și nimic decât atâta. Carnetul nostru Politica şi literatura Apariţia d-lui • Ionel Brătianu­ în jena literară constitue o mare surpri­ză- Articolul de amintiri pe care l'a pu­blicat­­- foarte interesant de altfel prin conţinutul lui — va stârni mai mult sau mai puţin entuziasm, chestie de a­preciere. In ce mă­ priveşte. Răsese că d. Ionel Brătianu­ scrie destul de fru­mos ca pentru unul care nu e­ da­rac­terie, şi, în ce priveşte stilul, îl între­ce­ mult pe fratele d-sale Vintilă. Dar de ce a surprins atât de mult numai anunţarea faptului că d.­­Ionel Brătianu­­ a publicat o lucrare litera­ră? Pentru că — şi e, de sigur, una din inferiorităţile vieţii noastre­­ publice — la noi e o prăpastie între activita­tea politică şi cea literară. Am avut, de­sigur, mulţi scriitori cari au făcut po- Iiţie­ militantă. Dar aceştia au fost tocmai,­ scriitorii pe cari politica ,i-a­ zmuls îndeletnicirilor literare, pe cari di-­ acel moment leteti neglijat în te mai mare parte, dacă nu chiar cu to­tul De această regulă n’a scăpat nici măcar un Titu Maiorescu. Adeverii! Literar, în numărul de mâine, va re­produce poezii și fragmente din artico­lele de critică literară şi socială publi­cate de Take Ionescu în tinereţe. Cine din generaţiile mai noui, a bănuit mă-­ car că Ta­ke Ionescu a avut şi o ase-­ menea activitate, şi că­­abandonarea ei a fost un mare păcat? Doi oameni, în viaţa noastră publică, au cultivat în chip permanent şi cu a­­celaş zel politica şi literatura: Mihail Cogălniceanu şi , N. Iorga, acesta , din urmă poate chiar mai mult ca cel din­­tâiu. In general însă, literaţii, când intră în politică, părăsesc literatura, iar din­tre oamenii politici mulţi s’ar socoti a­­miniti dacă le-ar cere să se mai ocupe şi de alt domeniu de­cât cel politic C. G. _L Chestia zilei REGELE : „Vreau ca tate să se bucure de în­treaga ocrotire TARANUL: Bine, Măria Ta, dar ce faci cu ăştia de pe-aici ? ... . Cinematografierea încoronării de RADU D. ROSETTI Reflecţii asupra proprietăţii literare şi artistice­­ , , Ziarele de dimineaţă au publicat o informaţie bizară : „Prezidenţia Comisiunei încoronării prin adresa No. 15 din 10 crt., face cu­noscut că: Cinematografierea încoronării fiind concesionată firmei I. Redi­canu şi V. Ghia care au exclusivitatea, se pune în vederea generală că, asemenea opera­ţiuni pentru alte firme, societăţi sau particulari în scop de comercializare, sunt interzise. Contravenienţii vor fi urmăriţi­ con­form legei­ . Am căutat să aflu­ ce s’ascunde dedesubtul acestei curioase ştiri, şi mi s’a comunicat următoarele : . Doi angrosişti de coloniale din Brăila, d-nii I. Rediţeanu şi V. Ghia, cari habar n’au de comer­ţul cinematografic, au încheiat în ziua de 26 Iulie 1921 un contract cu preşidenţia comisiunii pentru orga­nizarea serbărilor încoronării, prin care li se acordă concesiunea cine­matografierii * festivităţilor, — şi de-aci a cazul prin care se interzice asemenea operaţiuni , altor­ firme, deoarece d-nii I. Rediţeanu şi V. Ghia au exclusivitatea, cu sancţiu­nea „contravenienţii vor fi Trim­ăriţi conform legei”. „ Ce însemnează 'contravenţie în materia aceasta, şi care lege o pe­depseşte ? Chestiunea m’a intere­sat,­­‘şi,fiindcă' e la ordinea zilei, fă­ră nici­­un gând de polemică, şi nu­mai’ pentru am orbi artei, â’o discu­tăm;- ■. ” ~ J Librarul­ X­ editează o carte. Ca s’o­­tipărească, să zicem în 5000 de exemplare, negustorul plăteşte drept de autor, care se răsfrânge şi asupra­­moştenitorilor. , ,E logic, , deci, ca proprietatea­­ ar­tistică şi literară atât a autorului cât­ şi a editorului să fie apărată printr’o lege, care’i pune­ la adăpost de fraudele acelora cad ar tipări cartea şi i-ar concura fără nici un drept. ; - - ' „ Ascultaţi ce frumos motivează la 17 Martie, 1887, tribunalul­­Ilfov, secţia II-a, când dă câştig de cau­ză unui­­autor . .. „Considerând c£, nitorul unui uvraj, folosindu-se de dânsul după dorinţa sa, cedându-l, vânzându-l şi transmiţându’, prin toate mijloacele de drept civil, pu­tând a’şi corija şi modifica opera sa, putând a o suprima în tot sau în parte după interesele averei sale după ins­­piraţiunile conştiinţei sale, rezultă că dreptul de proprietate al unui autor este complect şi absolut.....“ munca a­ceasta lungă şi răbdătoare ce omul în­deplineşte cu atâta greutate, în compu­nerea unei opere de literatură sau artă, în care un,autor şi-a uzat viaţa sa, şi de multe ori şi-a absorbit şi averea sa nu poate fi produsul tuturor şi foloa­sele nu le poate pierde nici el, nici descedenţii săi.“ Să luăm alt exemplu : Maiesta­tea Sa Regele trece pe­ stradă. Fo­tograful Ygrec ia o instantanee şi-o expune în vitrină, anunţând că vin­de portrete similare pe­ un preţ de... Peste câteva, zile biograful Zed pu­ne în vânzare cărţi poştale ilustra­te aidoma cu producţia fotografu­lui, pe un preţ mult mai mic. De mici reclamaţie la parchet pentru confiscarea mărfei contrafăcute Si proces. „Ce­­ n’am şi eu drept se fotografiez pe Majestatea Sa ? se indignează litografii!. „Ai drept”, îi răspunde tribunalul, dar n’aî de­cât să’e prinzi şi d-ta în trecere pe o placă fotografică, pe când ceea ce-ai făcut e pur şi simplu un furt fiindcă ai beneficiat de munca al­tuia, reproducând întocmai fotogra­fia lui Ygrec. Legea­ te, pedepseşte. „Orice ediţiune de scrieri, de com­puneri muzicale, de pictură sau de orice altă producţ­ne, care se va fi tipărit sau gravat cu orice mij­loc, fără voia autorului,­­se_ soco­teşte . ^contrafacere şi orice "contra­facere este delict”. (Art. 339­­di Codul penal). ........... Şi acum, fără a stărui prea mult asupra chestiunii de drept,­ deoare­ce rândurile acestea nu sunt desti­nate unei publicaţiuni de special­tate, să venim la speţa care ne in­­teresează. Cinematograful se bucurăi şi el a. (Citiţi continuarea în­ pagina îl-a) Rezultatele licite ale experienţei dete Framingham de Dr. S. MIMESCU Tuberculosa complect îngrădită Pentru experienţa de­ te’Framin­gham s’a întreprins o campanie de presă comparabilă cu o campanie electorală. In fiecare Sâmbătă, zia­rul local şi-a­ deschis coloanele pen­tru un articol de propagandă re­dactat de comitetul executiv asu­pra tuturor subiectelor de igienă care puteau să aibă o relaţie cu tu­berculosa. Cu litere mari care a­­trăgeau imediat atenţia, în stil de reclamă senzaţională, se puneau în­trebări de felul acesta : de ce in­spectăm maşinile şi revizuim auto­mobilele pe când organismul ome­nesc, care e şi el tot aşa de deli­cat, este neglijat? Un examen com­plect permite sa se descopere, cel­ ce poate, fi, reparat kriim­p­u­şi. •' mai cu . deosebire titeerculosa. Nu e nici o scuză ca cineva să se sustragă de la acest examen care se of­eră gri şi cui prezentândU-se;la..centrele de examinare..." şi adresa lor era indicată. Publicitatea prin presă nu e des­tul de utilizată — la noi aproape de loc — pentru campaniile igienice şi sanitare. Cronice medicale de vulgarizare clar redactate asupra pericolului tuberculoseî şi asupra mijloacelor de a-1 restrânge pot îi de un folos incontestabil. Reclama sgomotoasă —■ care a­­pare câte odată şi la noi — asupra procedeelor infailibile şi miracuîoa­se de vindecare a tuberculoseî — proceedee care nu există de cât în imaginaţia autorilor lor cu fo­lo­ase palpabile­ în primul­ rând pen­tru aceşti autori cari speculează credulitatea bolnavilor — ar fi ast­fel înlocuită cu noţiunea astăzi per­­fect­ stabilită asupra curabilităţei tuberculose, prin mijloacele pe cepre medicina şi igiena le pun la dispozi­ţia­ bolnavilor când au posibilitatea sa se folosească de ele.­­ Rezultatul publicităţia întreprinsă pentru­­experienţa de la Framin­gham a fost complect. Publicul se­­îngrămădea pentru a fi informat a­supra bilanţului său de sănătate Afecţiuni pe care le ignora au putut astfel să fie diagnosticate de la în­ceput, atunci când puteau fi tratate cu cel mai deplin succes. Trata­mentul bolnavilor era lăsat medici­lor şi instituţiilor spitaliceşti. Spri­jinul corpului medical a fost dat întreg. Expertul medical al comi­tetului oferea gratuit serviciile sale ca medic consultant practicianilor care voiau să profite de experienţa sa şi de mijloacele perfecţionate de diagnostic pe care le punea la dispoziţie (raze Röntgen, procedee de laborator, etc.) . Din 2500 copii,­ la vârsta între 1­7 ani,s cuti-reacţia cu tuberculi­­nă a fost f îâcută la 500. Copiii gă­siţi predispuşi au fost trimişi în co­lonii, de vacanţă sau în şcoale de plin aer organizate de la început pentru mai multe sute de elevi, m­ai numeroase deci de­cât în ora­şe mult mai populate şi pe care în treacăt fie zis, noi nu le avem de loc de şi­, sunt admirabile, pepiniere de igienă şi de sănătate. După ce ancheta, a fost făcută şi cazurile au fost diagnosticate,trata­mentul instituit nu s-a semnalat prin nici o inovaţie sau medicaţie sen­zaţională care de fapt nu există şi nu avea cum să fie oferită bolna­vilor. Ospitalizarea, cura sanatorială în condiţii climaterice cât de bune, procedeele terapeutice cunoscute, izolarea copiilor din familiile de tu­be­rculoşi au fost întrebuinţate ca în toate campaniile antituberculoase sistematic conduse. Rezultatele obţinute au fost stră­lucite. De unde în primul an al ex­perienţei 42 la sută din cazurile, descoperite erau cazuri înaintate, în 1921 proporţia cazurilor înain­tate a fost redusă la 17 la sută, graţie educaţiei­­ intensive a publi­cului şi a măsurilor de igienă pre­tutindeni introduse. Progresul acesta realizat pentru descoperirea la timp a cazurilor a avut o repercusiune imediată asu­pra mortalităţeî. Dela 1916 — la 1921, mortalitatea a trecut dela 1.21 la mie la 0.4 la mie, o scădere deci de 67­ la sută. Cifra aceasta de 0.4 la mie este cea mai scoborâtă din cele obţinute până acum în localităţile unde s’au întreprins campanii anti-tubercu­­loase.­­ -In raport cu numărul bolnavilor descoperiţi şi trataţi în această pri­mă perioadă de 4 ani, mortalitatea la cele 360 cazuri în observaţie a fost de 21 de sută. Cifra aceasta ar fi putut încă să fie şi mai redusă dacă toate cazurile de tuberculosa ar fi fost semnalate şi îngrijite de la început. Burnand care conduce sanatoriul popular din Leysin (Elveţia), citea­ză o statistică cu 4 decese numai de 113 tuberculoşi urmăriţi în timp de 4—9 ani, forme incipiente ime­diat, tratate, ceea ce reprezintă o mortalitate de 3,4 la sută. Lupta contra tuberculoseî ca s'u dea rezultate complecte trebue să fie îndreptată contra formelor ăcU debutul boalei. Adevărul acesta foarte banal trte­bue să fie continuu repetat. Educa­ţia publicului nu e încă suficiet făcută în această privinţă. La noi majoritatea bolnavilor care se pre­zintă­ la consultaţiile , dispensarelor ca şi la consultaţiile particulare sunt bolnavi cu leziuni aşa de înain­tate încât de multe ori o terapeuti­că ori­care ar fi ea rămâne dezar­mată. Experienţa de la Framingham a­rată că o adevărată victorie asupra tuberculosei poate să fie obţinută printr’o sforţare colectivă de medi­cină socială. Evoluţia viitoare a problemelor sanitare va fi detenţî-o­nată de pătrunderea inteligentă a îndatoririlor cetăţeneşti reciproce pentru păstrarea sănătăţii, la care nu se poate ajunge de­cât prin e* (Citiţi («in­»«« in pag. *K­fc gF ]

Next