Adevěrul, noiembrie 1922 (Anul 35, nr. 11851-11880)

1922-11-26 / nr. 11876

r V fcrol XOT. He. 11876 1 len nmM tu toata ten 3 lei exemplarul In străinătate C Dumineci 20 Noembrh 1922 Adeverul FIKTiATORi / AL. V. BILP1NAN 1888—1897 fCMlATOB) j fON«T. riLLE 1897—1921 Cotele cenîare au fost mărite Ce-au făgăduit liberalii și ce fac în declarațiile făcute presei acum câteva săptămâni, d. Vintilă Brătianu păstrase un semnificativ mister în jurul cotelor de impunere din noul d-sa de proect fiscal. Lucrul ne-a dat atunci de bănuit pentru că îmi găseam nici un motiv pentru ascunderea cotelor care constituesc însăș baza reformei. Astăzi bănuiala e confirmată. Ministrul de finanţe a tăinuit cotele pentru a preveni până în ultimul moment o campanie ostilă. Căci cotele d-lui Brătianu sunt mai grele decât acele din legea d-lui Titulescu. De ce acest exces de pudoare ? Foarte simplu. Pentru că toată campania de opoziţie şi cea electorală a liberalilor au fost duse pe tema reformei financiare. Acum un an liberalii atacau în modul cel mai vehement legiuirea d-lui Titulescu şi promiteau modificarea ei şi reducerea cotelor pe care le considerau excesive şi nejustificate decât de pofta de risipă a guvernului. De atunci situaţia nu s-a schimbat, dar partidul liberal adoptă un proect care nu numai menţine toată structura complicată a reformei Titulescu, dar majorează în proporţii considerabile cotele de impunere, înainte de a discuta în fond lipsa de îndreptăţire a sporirii extraordinare a veniturilor bune de risipit lucru pe care-l vom face pe larg — vom semnala astăzi contradicţiile dintre campaniile de opoziţie şi acţiunea de guvern a liberalilor. Servim astfel publicului un savuros cocfifean de consecvenţă şi de probitate politică. Ne mărginim a extrage câteva pasagii caracteristice dinzecile de articole publicate de d. Vintilă Brătianu în chestia reformei financiare . La 31 Iulie 1921 Viitorul scria „Când însă faci totalul tuturor impozitelor puse de ministrul de finanţe, ajungi la dfre care întrec puterea de plată a contribuabilului şi dacă vom adăuga cele de mai jos, ajungi la o catastrofă economică". La 22 iunie tot Viitorul spune între altele : „Reforma trebue făcută însă cu cotele cele mai joase pe care le permite actuala situaţie bugetară, fie chiar cu deficit bugetar". Astăzi d. Brătianu aleargă după excedente cu orice preţ. La 2 August 1921 acelaş ziar grăia astfel: ,fie întrebăm dacă ministrul de finanţe care desigur e un om inteligent a uzat în serios opera ce a întreprins etc". In discursul ţinut la Iaşi la 5 August d. Q. Mârzescu proclama că :Revizuirea cotelor contribuţiilor directe se impune". Şi în aceeaş zi Viitorul anunţă că reforma fiscală e inaplicabilă. Iar la 31 August 1921 oficiosul liberal atacă pe d. Titulescu cu următoarele cuvinte: "Elaborată în străinătate, operă pură de cabinet, fără studii statistice, fără cunoaşterea exactă a condiţiilor speciale in care economia naţională trebue să se refacă, să se consolideze şi să se desvolte, cu cote de impunere fanteziste si mult prea mari, reforma d-lui Titulescu are drept efect desorganizarea vieţii noastre economice, apăsarea contribuabilului, etc. etc.". La 11 Septembrie apărea un articol pe acelaş ton şi se spunea: „Inspirată de o fiscalitate excesivă, care are de efect paralizarea muncei productive..." iar manifestul liberal către popor, din 20 Septembrie spunea sentenţios: „Ţara cere... să se revizuiască impozitele, să se reducă tot ce e exagerat“. Ia fine, programul partidului liberal votat de congresul de la 27 Noembrie 1921 promitea solemn: „Partidul liberal va schimba impozitele. Va propune un impozit■ progresiv pe verdi, mai simplu și mai moderat va modifica și va fisuraactualul sistem de prestaţie apăsător si nedrept." etc. etc. In ce consta uşurarea si moderarea făgăduită? In urcarea cedrdei nr .4 si B. dela 15 la sută la 20 la sută, a cedriei D dela 12 la 15,50 la sută, a ceduiei E. ddla 10 la 14 la sută ș. a. m. d. Dar vom cerceta mâine dacă_ această inconsecvență urcarea a fost măcar necesară. Eugen Firoști Aventură nenorocită! D. Ionel Brătianu este hotărât să impue ţării constituţia d-sale, zicem a d-sale, pentru că nici măcar a partidului nu este. Comisiunile cari s’au întrunit de câteva ori, au discutat numai de formă. In cele din urmă ele au ,,hotărât“ tot ce-a vrut şeful. Un exemplu caracteristic ni-l oferă articolul privitor la legea presei. In comisiune s’a vorbit numai de măsuri contra Calomniei; or, ca rezultat al discuţiei s’au înscris în acel articol lucruri cari nici o clipă nu fuseseră în discuţie, cum e, de pildă, trimeterea înaintea tribunalului a delictului de aţâţări subversive. Cu toată dorinţa noastră de moderaţiune. Cum să calificăm procedeulde fă nu ca o tipică bătaie de joc? Dar, bineînţeles, d. Brătianu nu se mulţumeşte ca, în comisiunea numită de d-sa, să decidă singur. Acest privilegiu îşi-l păstrează, cu o gelozie sălbatică, mai ales faţă de parlament, ai cărui membri, şi el, tot de d-sa sunt numiţi. Dacă In comisiunî s’a putut discuta orice, pentru ca la urmă d. Brătîanu să decidă după plac, în parlament d-sa nu mai vrea nici măcar discuţie de formă. Şeful guvernului e grăbit: el vrea să aibă Constituţia in cel mai scurt timp. In definitiv, va fi un decret-lege, emis cu oarecare „aparat“. O fi la mijloc dorinţa bolnăvicioasă de ,,a tăia şi spânzura“ — nu numai la figurat! — sau o fi convingerea profundă că ţării îi trebuie neapărat o constituţie şi că numai d-sa o poate face — modestia nu este slăbiciunea de căpetenie a d-lui Brătianu! — oricare ar fi cauza, rezultatul e acelaşi: tot ce poate fi mai dezastros. Fireşte, o asemenea constituţie nu poate să fie bună. Din articolele ce se cunosc până acum, lucrul se şi vede. Dar nu acesta e cel mai mare păcat al ei. Extraordinara gravitate stă în faptul că o constituţie, octronată astfel, va fi lipsită de orice prestigiu şi va ucide fulgerător şi ultimul rest de spirit legalist care mai dăinueşte în conştiinţa publică. Dacă dispoziţiile prevăzute în proiectul liberal, în loc să fie cum sunt, ar atinge o Înălţime ideală, dacă ar constitui o capodoperă de gândire şi aplicare juridico-politică, încă impunerea ei ar fi o catastrofă. ’ D. Ionel Brătianu nu ţine seamă de aceste considerente,deşi toată lumea i-a atras atenţia, din vreme, asupra prăpastie l la care se aruncă orbeşte, întreaga opoziţie a declarat categoric că tăgăduieşte de pe acum valabilitatea constituţiei proiectate. Iată acum un om Căruia nu i se poate contesta ,’competenţa şi despre care nimeni n’a spus vre-o dată că patima politică îl orbeşte: ed ftateiu Cantacuzîno. Ei bine, şi d-sa se ridică în potriva atentatului pus la cale de şeful guvernului. Într’un articol publicat ieri, d. Cantacuzîno spune: „După precedentul ce se crează, toate aceste principii (îngrădirea puteri!or diferitelor organe ale statului, garantarea libertăţilor individuale, etc.) rămân fără temeiu sigur în prezent, şi expuse în viitor a fi din nou puse în chestiune şi modificate după bunul plac al regelui, printriun nou decret, la fel cu acela care a conferit puteri de constituantă parlamentului actual“. Mai departe d. Cantacuzino, care a fost ministru tocmai în timpul când furia organelor represive era în toiu — şi deci are experienţa lucrurilor — spune: "Singura garanţie de izbândă inpotriva curentelor de disoluţie socială cari ne înconjoară, constă în pasa cu sfinţenie si cu dreptate a îngrădirilor şi a garanţiilor constituţionale“. D. Brătianu însă, sub pretextul că ne dă o constituţie, calcă tocmai constituţia pe care de bine, de rău, o avem; d-sa vrea să impuie unei ţări întregi voinţa d-sa de personală. Este o aventură nenorocită, în potriva căreia toată democraţia trebuie să se ridice în chipul cel mai energic. Gr. Damian NAZBATII Felicitări sincere Când cele 200 (două sute) de neveste ale celui mai recent Sultan abdicat, au aflat că stăpânul lor a spălat putina, o mare jale a cuprins superbul harem, —i vă inchipuiţi lesne ce superb trebue să fie. Cu mare greutate, spun depeşite, au putut, fi ţinute pe loc, fiindcă inimoasele „jumătăţi“ ale califului vroiau să fugă după el. Bravo, califule. Eşti teribil. Noi ăştia, grilauri, avem câte una şi de abia ne putem tinti după ea, şi, tu ai 200 şi de abia poţi scapa de ele... Eşti extraordinar.—felicitările mele. Kix Măsură bună il fost tiotăritâ in Franţa, an! s’o aratăm şi joi Comisiunea senatorială franceză a armatei a admis, in cele din urmă, cu o majoritate care arată că tot aceasta va fi şi opinia plenului Senatului, legea deja votată de Cameră, pentru reducerea serviciului militar la 1 an şi juni. Obişnuiţi cum suntem să imităm,, nu totdeauna cu folos—tot ce se face în Franţa, de ce nu ne-am grăbi să acceptăm noi înşine o măsură care purcede din aşa de puternice şi asemănătoare Îndreptăţiri publice? Nu se va putea spune că răspunderile militare ale Franţei de azi sunt mai reduse ca ale României,—şi nimeni nu-şi disimulează oţelele împrejurări internaţionale in care trăeşte aii ţara noastră. Dar, s‘a făcut demonstraţia in Franţa şi s‘a făcut şi la noi de ofiţeri eminenţi, că apărarea naţională nu a cu nimic ştirbită prin reducerea serviciului militar la 18 luni. Atâta, s'a dovedit că ajunge unui tânăr să-şi apropie cunoştinţele tehnice necesare pentru a fi un bun soldat. Ceea ce a precumpănit in Franţa şi ceea ce e tot atât de poruncitor şi la noi, e câştigul imens ce dobândeşte prin această reducere economia naţională. E inutil să demonstrăm o evidenţă ce e la îndemâna oricărui bun simţ. Atâtea braţe vituroase care ar fi lăsate libere, cu o jumătate de an mai înainte, pentru sporirea munca naţionale, constrtue un câştig ce nu poate fi nesocotit Iată de ce credem că e potrivit să se ia şi la noi ua cercetare necesitatea națională a reducerii termenului de serviciu militar. Dch. D-l general Văitoianu a convocat pe prefecţii din Ardeal pentru a le da... instruct!! în vederea alegerilor comunale. De ce i-o fi deranjând degeaba ! Ştiu ei tot ce trebuie, de la alegerile pentru Cameră !... Nouile impozite directe Scurte observaţii In chestia naţionalizării subsolului Care va găsică Sa admis de comisiune, ca încuviinţarea guvernului. Deci subsolul va aparţine naţiunii, obştiei, fără despăgubire pentru particulari. In principiu adoram si noi. Dar, la drept vorbind, nu e aceasta triumful unei idei comuniste, cel puțin socialiste marxiste? Da, fără Îndoială, căci sfânta proprietate a fost confiscată pe gratis. Atunci? Inutil să comentăm mai mult, astăzi. Al doilea. Dacă statul nu concedonează sau nu exploatează direct subsolul minier, ce sancţiune va fi? Se poate oare admite ca Incurta si nepriceperea să dureze la infinit. Iar tara să sufere si particularii să fi făcut fără nici Un folos pentru nimeni jertfa unui principiu atât de mare si a unei averi ? Prin urmare statul trebue să fie obligat să pue în valoare, întrimn termen dat, subsolul expropriat sub pedeapsa ca el să se reîntoarcă in mâinile celor de la care a fost luat. A treia observaţie. N’ar fi drept, cuminte si folositor ca să le fie îngăduit foştilor proprietari, cel puţin pe termen de 25—30 de anii de aci înainte, ca să facă prospectări, adică cercetări in ex-subsolul lor pentru a căuta comorile pe care el le-ar conţine, ceia ce desigur sfatului nu i-ar da în minte de tacă în vecii vecilor ? Sunt regiuni cunoscute ca miniere. Pe acestea nădăjduim că statul nu le va neglija. Dar pentru restul ţării, unde astăzi nu se hămeste existenţa minelor, dar unde totirsl pot să se descopere si încă foarte bogate — pilde de acestea avem în trecut — de ce nu s'ar admite în principiu dreptul fostului proprietar de-a căuta. Va e un amănunt de trecut intri o lege oarecare si ni se pare că e un principiu care merită $& fie fixat In Constituţie. Nu jenează pe nimerit și poate fi plin de urmări fericite. IT. i Precizare vieţei noastre publice in sensul real şi cinstit al ideei şi cuvântului şi zădărnicirea unei guvernări care nu numai falsifică parlamentarismul, dar vroeste să acrediteze grozava imoralitate că in această tară nici nu se poate guverna fără falsificarea lui. Răspunsul d-lai Maniu şi comentarul .,Patriei", suprează acestor scăpări de vedere şi pune lucrurile la punct. „Patria" spune că, „de la sine înţeles, programul, numele şi conducerea partidului naţional, rămân neatinse" iar d. Maniu îşi exprimă speranţa că ,în deplină înţelegere frăţească, umăr la umăr, vor duce la biruinţă steagul democraţiei naţionale, Înlăturând sistemul de guvernare medievală şi introducând la cârma ţarei concepţiile naţionale şi de dreptate socială ale vieţei de stat". Cu aceste precizări, partidul naţional, sporit ,n elementele partidului democrat printre cari, după cum am spus din primul moment, sunt multe personalităţi de valoare, contirmuă să rămâie unul din stâlpii democraţiei române şi nu ne rămâne decât să aşteptăm ca prin acţiunea sa să dea viaţă afirmaţiunilor sale. Sincerul Carnetul nostru Congresul inginerilor Congresul inginerilor şi teenîeianilor dîn industria minieră, care s’a ţinut zilele acestea în Capitali, merită o deosebită atenţiune. In vremea aceasta de deprimare sufletească generală, da bolnăvicioasă trândăvia, ■ am -£.ciamtc& cheltuială, de energie, de pesimism de o mie de ori justificat prin toate aceste simptome, congresul acesta apare ca o manifestaţiune îmbucurătoare. Am putut vedea adulaţi intr’însul oameni de acţiune, Întăriţi în muncă asiduă şi perseverenţă, Încrezători în rodnicia ei, nedesperând că peste toate vicisitudinile va putea birui în cele din urmă activitatea organizatâ, conştientă de mijloacele şi ţintele ei şi perseverenţă în întrebuinţarea celor dintâi şi urmărirea acestora din urmă. Am avut impresiunea că în sala fundaţiunei Carol, Unde se aduna congresul in toate dimineţile, despărţit numai printr’un zid de acea cale a Victoriei pe care forfotează vanitatea goală şi bogăţia fără de muncă, deavalma cu tot ce a produs decăderea morală din perioada postbelică, m‘am găsit deodată într‘o in-Răspunsul pe care dl Mania l-a dat incunoştlîntăreî ce î*aa trimes democrat că au desăvârşit actul formal al fuziune! cu partîdaj «articĂ, cât st eoawlBiaruS de care Însoţeşte oficiosul partidu. ltd naţional această inctmostîintare, aduc o lămurire şi o preezium cari erau necesare. In entuziasmul pe care la provocat la Întrunirea partidului democrat faptul că înțelegerea in baza căreia el întră în partidul national, s’a Încheiat, — s'a scăpat dîn vedere a se sublinia caracterul democratic al acestei uniri, s’a neglijat a se sublinia chiar scopul imediat al aceste! uniri, care nu putea fi crearea altui partid de guvernământ cuminte, cum au spus unii, cu un program de guvernământ cuminte, cum au spus alții, ci fuzionarea cu un partid democrat, a cărui politică subliniată în timpul din urmă prin abstinența parlamentară, nu urmăre nenea, nu am gasu aeuuaia mir o nişte altă ceva decât democratizarea sală fericită, întrio oază morală, _f .. « « nnria nîua a*!Srltffrr_ unde nişte pionieri şi clăditorî lucrează fără a se lăsa turburaţi de nimic, dar şi fără a face zgomot, la viitoarea sănătoasă clădire a acestei ţări, pe care atâţia o anunţă mereu cu gura. Am auzit sau citit că un critic acerb al decăderei sociale a vremei noastre, a spus că ceia ce va salva civilizaţia umană, este tecnica. Aceasta însemnează că inginerii şi tecnicianii o vor salva. Şi congresul inginerilor şi tecniciarilor noştri de mine justifică şi ei această afirrmaţiune. De mult n’am mai auzit discuţiun! atât de obiective, de calme, de pricepute, de fără fraze mari, ca cela ce au fost de la congresul acesta şi discuţiuni care nu se mărgineau numai la cestiunilie speciale privitoare la tehnică, ci treceau dincolo de limita acesteia, în examinarea tuturor problemelor sociale şi psichologice pe cari le determină atingerea ei cu viaţa şi pe cari atingerea ei cu viaţa ei le pune. Şi toate acestea modest, fără pretenţii, cu bunătate şi fără uri meschine, aşa cum devine omul în lupta sa cu forţele nature, pentru a te stăpâni şi a şi le face utile. Şi plecând dela congres, mulţi vor fî avut impresia mea, că au trăit câteva clipe într'o altă atmosferă, într’o climă de altitudine şi vor îi prins puterea de a spera, mai exact vor fi recunoscut adâncul adevăr al vechiului comandament. Muncește și nu dispera ! B. Br. Chestia zilei D. TI TULESC I: Ii ine, d-le Vintilă, ai ameţit tu* mea că impozitele mele sunt prea mari... D. VINTILA: iff*ai înţeles greşit, etc le găseam prea mici! Contenciosul şi ootele de suvert Alfin ia " . Dispoziţiile constituţionale trebuesc să fie enumerative O opinie a d-lui Lascar Antonin trebuiaeg D. Lascar Antanta, care s’a ocupat de mult de chestiunea contenciosului administrativ şi a luat parte activă la nusttu urmărit prin legea d-luii Alexandru Bădârău care a fost prima licărire de dreptate în chaosul abuzurilor administrative, binevoieşte să ne transmită punctul său de vedere în această chestiune. Felul cum sub egida d-lui Ionel Brătianu, comisiunea constituţională a Camerei, a rezolvit chestiunea contenciosului administrativ, este dovada cea mai limpede că opera pe care partidul liberal încearcă să o înfăptuiască, nu ţine pas cu vremea. Trecând de la un capitol la celălalt al Constituției liberale, observatorul atent al lucrurilor, va putea observa pretutindeni, urmele unor concepţiuni, care nu cadrează cu spiritul timpului şi nu sunt expresia a ceia ce s’a cristalizat prin practica zilnică şi aplicaţiunea din ce în ce mai bună a înstituţiunilor de stat. Dar la capitolul contenciosului administrativ el va putea înregistra fapte, care dovedesc că nimic nu s’a dislocat din ceiace era învechit şi că se ajunge chiar la totală răsturnare de principii. Ideia dominantă a organizaţiei noastre de stat, ca a tuturor statelor modeme, este separaţiunea puterilor. Oricâte puncte de contact s’ar stabili între dânsele, fiecare din cele trei puteri, cea legislativă, cea executivă, și cea judecătorească, rămân distincte una, de celelalte. Nici o supremațiune, nici o întâietate, nu există între ele, nici una nu poate avea atribuțiuni prin mijlocirea cărora, să Ie domine pe celelalte. Iată însă puterea judecătorească scoasă din rândul celorlalte şi ridicată mai presus, în rol de censor cu deciziuni irevocabile. Nu e aşa că pare că o armonie nu s’ar putea înfăptui ? că s’ar provoca un antagonism între puterile de stat, antagonism care nu poate fi agreabil şi in orice caz poate avea consecinta dureroase Cititi continuarea in pag. 11-a, pentru banul mers al publice. Cenzura actelor organelor de Stei este prima piatră a edificiului în care domnește legea. Un contencios administrativ este cu atât mai multă necesitate la noi, unde domnia legei nu este adânc fixată în conştiinţe şi unde vor mai trebui de acum înainte destulă educaţiune civică pentru ai ea să devină realitate. Nu este însă mai puţin adevărat, că un amestec de atribuţiuni nu trebue să se înfăptuiască-Secţiunea III-a a Casaţiei cu intribuţiuni de contencios administrativ, a fost o ideie bună pentru situaţiunea specifică a ţării noastre, care nu are organe de judecată administrative. Cenzura trebue exercitată deasupra puterilor organizate ale Statului şi Casaţia este singura instituţiune, care e înconjurată de nimbul acestei superiorităţi. Soluţiunea ideală ar fi tribunale administrative care să judece toate actele făcute cu lezarea particularilor. Din moment ce însă în organizaţia noastră de stat o asemenea soluţiune nu-şi poate găsi înfăptuirea deşi tribunalele administrative ar fi cel puţin tot atât de aglomerate ca şi instanţele judecătoreşti propriu zise, soluţiunea practică ar fi numai judecata Casaţiei, bine înles nu în forma în care este astăzi. Al doilea fapt foarte important la acest capitol este scoaterea actelor de guvernământ de sub cenzura contenciosului Poarta arbitrariului rămâne isteră şi deschisă. Act de guvernământ! o noţiune foarte elastică, menită a acoperi foarte multe nedreptăţi şi a justifica nenumărate abuzuri Ce nu a fost denumit la noi act de guvernământ ? Până şi actul de a da pe producători pe mâna unei asociaţiuni exploatatoare, cum a fost cazul concesiunei ex*portului către societatea „Sin*dex“ |_________ Cronica săptămânală de CONSTANTIN BACALBAŞA Bucureştii de altă dată XLV D. Stobrîceanu, preşedinte onorific al Curţei de Casaţie îmi scrie spre a rectifica unele afirmaţiunîdin Cronica numărului trecut. D-sa îmi scrie că ara dat o versiune eronată asupra crimei din calea Moşilor întru cât nu este exact că s’a făcut atunci, o eroare judiciară. Iată ce-mi scrie onor. d. Dobriceanu: „Eram atunci judecător de instrucţie la cabinetul nr. 3. Am făcut chiar eu instrucţiunea acelui asasinat, în adevăr îngrozitor prin execuţiunea lui: aproape o întreagă familie de lipoveni a fost măcelărită cu toporul, tatăl, mama şi un copil mic în pai lag 3 copii mai mărişori pe Scânduri. Nu a scăpat decât un băiat de 13 ani care dormea jos în prăvălia de ceainărie. Mobilul crimei a fost furtul, fiindcă totul era răscolit în odaie. Nu s‘a putut preciza ce anume s‘a furat. Un săculeţ cu 20.000 lei Fam găsit în pat sub pernă, unde criminalul, se vede,nu a căutat. Fiorosul asasin era unul Ivanov servitorul care dormea pe o sală .Dispariţia tot din acea noapte şi petele de sânge de pe păreţi şi scânduri (în formă de dâre) au fiost prob® evidente că el era asasinul. Din lipsă da agenţi şi mijloace el nu a putut fi prins. L'a-m trimis în urmă înaintea tribunalului spre a fî judecat în lipsă ca minor — avea 19—20 ani — şi singur autor. Nu este exact că asasinii nu au fost descoperiţi. A fost descoperit, căci era omul, dar nu a putut fi prins. Bani! i-am încredinţat legaţinaei ruse — ministru al Rusiei era pe atunci Hitrovo — fiind averea minorului rămas în viaţă“. Iată care este crima din calea Moşilor. In adevăr, pe cât îmi amintesc, asasinul lipovenilor din calea Moşilor n’a fost nici odată prins. Dar aceasta nu înseamnă că versiunea ce am dat în Cronica din unna despre o altă crimă nu este exactă. O singură eroare am făcut săptămâna trecuta, o eroare de nume: Crima, neutru care a fost osândit pe nedrept numitul Vacă, ar trebui numită mai precis „Crima de la „Foișor“. Amănuntele pe care le-am pus în Cronica mea le am de la unul dintre cei mai vechi şi inteligenţi poliţişti. Dar la atâta depărtare de timp, în totdeaima se pot strecura greşeli. Să trec mai departe. Crimele lui Pipa. Ion Pipa erea un minor de 19 ani şi erea un mare duşman al cârciumarilor. Pe la 1899 era vestit, întreaga poliţie erea pe urmele lui şi mio putea prinde. I se atribuia măcelărirea unui mare număr de cârcmmarî, dar, ca în totd’auna se exagera. Ion Pipa supranumit şi „Jak Spâ ntecătorul Cârciumarilor“, nu erea atât de fioros, pe cât îi mergea reputaţia. Dar, totuşi, nu erea nici basma curată. In trio zi pe calea Plevneî, o patrulă de soldaţi întâlneşte, pe Pipa. Un soldat evreu, d. Bergher îi ese înainte şi voeşte să-l prindă. Pipa care," purta" în totdeaima arme asupra lui scoate un revolver şi trage. Soldatul primeşte glonţul în cap de nu moare. D. Bergher, a fost sat, este chiar, casier la Banca de Credit sau aşa ceva. Pipa a fost prins mai târziu, a fost osândit, si a făcut pedeapsa, iar acum este un onest cetăţean pe undeva în tară. Banda lui Zdrelea şi Mărunţelul. Această bandă a făcut mare zgomot la vremea ei. Erea compusă din patru olteni: Zdrelea, Mărunţelu, Gheorghe Popa şi Cim poem. Cel mai crunt dintre aceştia erea Gheorghe Popa, autorul celor mai multe omoruri. Dar ce mai inteligent, acela care conducea, de fapt, banda, erea Mărunţelu. Această bandă nu făcea hoţii de sub ascuns ci opera ziua în amiaza mare, erea o banda îndrăzneaţă care era nu numai pe câmp la drumul mare, dar cutre era oraşele şi ataca lumea fără nici o sfială. Banda a operat in mai multe oraşe, dar mai ales la Craiova şi la Bucureşti. • • într’o dimineaţă se află că banda lui Zdrelea şi Măranţenu a apărut în Bucureşti şi că terorizează mahalalele. In adevăr, aceşti îndrăzneţi tâlhari mergeau în grup pe străzi, slobozind focuri de armă, ameninţând, vociferând şi tâlhărind. Fetele au fost imediat organizate. După mai multe zile de urmărire bandiţii fură încolţiţi într’o căsuţă de la Filaret Casa a fost înconjurată de către numeroşi soldaţi, jandarmi, sergenţi de oraş etc. plus comisarii, subcomisarii etc. Bandiţii fură somaţi să se predea dar răspunsul lor fu un răpăit de focuri. Atunci inspectorul de poliţie Filipache Protopopescu se puse în fruntea câtorva soldaţi şi atacă casa. Inspectorul forţă uşa dar, când a deschis-o, câteva gloanţe îl culcară mort pe loc. Fapta vitejească a lui Filipache Protopopescu încuraja trupa care tot dete înapoi. Banda fa adusă. Atentatul stri Stoica Alexandresea în potriva lui Ion C. Brătianu, primul mitestal, câţi-va anî maî înainte, în 1886, s’a întâmplat în strada Vămeî. Despre acest atentat vouî vorbî maî târziu când voi povesti evenimentele politice în mijlocul caro® ra s’a produs, cât şî fazele prin care a trecut. Pentru moment mă opresc ac! spre a relua povestirea evenimentelor politice cât şi a vieţei bucureştene în general * Ziarul Drepturile omului nu mai poate merge, dar o altă gazetă se anunţă, este vorba de noul ziar al tnerilor conservatori sosiţi din Occident Epoca apare în adevăr, la 16 Noembrie 1885 sub direcţia lui Grigore Păucescu iar redactorii afişaţi in fruntea foniei sunt: prim redactor Barbu Delavrancea, redactori: /Citiţi continuarea in ll-a? It!