Adevěrul, ianuarie 1923 (Anul 36, nr. 11912-11940)
1923-01-15 / nr. 11924
»Marxh I V » Legătură regulată dela Bremen prin Southampton, Cherbourg la New-York prin splendidele Vapoare de stat americane United States Lines Cele mai apropiate plecări: President Roosevelt. 17 Ian. 28 Febr. 4 Apr., America......................7 Febr. 11 Apr. 26 Mai President Harding.. . 14 , 21 Mart. 25 Apr. George Washington. 21 Febr. 28 Martie 2 Mai Plecarea de la Southampton şi Cherbourg 1 zi mai târziu Cereţi prospecte ţi liste de navigaţie No. 210 UNITED STATES LINES Reprezentanţa Generală pentru România „Mercur“ Oscar Grünberg Bucureşti, Calea Moşilor No. 51 Avasatajele* sunt marii purtaţi focurile şi talpa de cauciuc Cea mai mare instalaţiune de Nichelat, Arămii, Arămii, Bronzai, Argintai, Aurii, Colorat, etc. fabrica fost 0» Bucureşti, Strada Izvor No. 119 a Societăţei Anonime Române de Fiea®ăare.'. Lăcatuşerie de Artă şi Construcţonul de fier Cea mai mare instalaţiune de împletituri de sârmă pentru împrejmuiri, somiere, site, ciururi, etc. 99PATUL" Prima fabrica de Mobile de Merşi Bronz " Societate! Anonime Bornănen financiara Sfr. Sfinţii Apostolii 40 45 Act de mulţumire Onor Societăţei de Asigurare „Vraaia” BUCUREŞTI Vă aduc viile mele mulţumiri de modul prompt cum v’aţi achitat depunând imediat la Casa de depuneri şi consemnaţiuni suma de: Lei: 25.000, cu care era asigurată decedata mea , soţie, prin agenţia Dorohoi, în favoarea copilei minore Octavia Mazăre. Cu toată stima, des. Alexandru I. Mazăre Avocat, Dorohoi Firma din Solingen cu mare capacitate de producţie în bricege, foarfeci, brice de bărbierit, caută reprezentant cu capital mare, bino introdus, contra previzibili Oferte cu indicare de referinţe la Weiss & Grossmann, Solingen, Reinerstrasse 115. 0p. It. lancu Fost medic de spital SIFILIS, VENERICE Injecţiuni intravenoase nedureroa1 CONSILT 8—10am. 1—3 4 5— ham. Strada Carol No. 52. Telefon 48$i i multe! E un copoi de la siguranță. Ce caută aci ? — Apoi păzeşte, împreună cu alţi trei, pe cel închis la castel, răspunse cârciumăroasa. — La castel mai sunt arestaţi ? au întrebat unii din cei prezenţi. — Nu — nu este decât unul singur. Tot satul zice că-i feciorul regelui Carol. Sunt patru agenţi de la siguranţa de la Bucureşti, care-l păzesc. Nare voie să intre nimene acolo. Mâncarea i-o pregătesc agenţii, cari vin pe rând de iau ce le trebuie. Diseară o să vedeţi pe un altul şi tot aşa în fiece zi. Până’n astă iarnă era acolo o femeie, care pregătea mâncarea. Intr’o zi el a fugit. Să fi văzut ce a fost pe caaipuî agenţilor!Au alergat la Piatra, au telefonat şi telegrafiat la Bucureşti, şi când colo bietul om se adăpostise într’o casă din sat. De atumci rru-l mai poate vedea nimenea. — Ciudat! Exclamă d-rul Fulgeanu. Soţia mea mi-a apus şi ea dăunăzi că la Pângăraţi s'ar afla închis fiul regelui Carol. Cum dracu de a prins legenda asta? (Soţia d-rului Fulgeanu este fiica lui Iordache Sturdza din Bacău şi sora d-lui Eugen Sturdza, avocat din Bucureşti). — Şi cel fugit a vorbit cu oamenii la cari se refugiase? Continuă intrigat căpitanul Marica. — Cum de nu, răspunse cârciumăreasa. Vorbeşte binişor româneşte. A întrebat unde se află şi a insistat să i se dea haine ţărăneşti. E un om ca de 50 de ani, cu barbă sură, destul de bine la port. Pare, însă, că a suferit mult. Prin sat oamenii zic că ar fi fiul lui Vodă Carol. Cine ştie ce-i adevărat ? Ceva trebuie să fie însă. Nu degeaba îl păzesc atâţia de la siguranţă. O EVADARE Cazul nu ne mai preocupă. Soarele asfinţise şi, o pronunţată răcoare se cobora din munţii împrejmuitori. Ne-am strâns din nou la popotă. Ianculescu — mort şi el sărmanul — care fâcea pe popotarul, ne pregătise ţuică caldă. In munţi, toamna-i timpurie şi la 7 Septembrie st. v. avea să ne viscolească la Calvinnic, dincolo de Broşteni, căci ambulanţa n’a mai mers la Ditro. De la Tulgheş a fost îndreptată spre Neagra Şarului din munţii Sucevei şi ataşată grupului Bistriţa, comandat de colonelul Coloni. In timpul cinei, iată, însă, că agentul apare din nou. Venise după pâine. Cum la văzut, căpitanul Marica a sărit din loc, şi, după puţine vorbe, împletise din nou o pretinsă veche cunoştinţă. — Nu cumva pentru Cătărău vă ţine aci ? întrebă căpitanul. — Nici pentru Cătărău, nici pentru alt Nătărău răspunse necăjit, agentul. De s’ar sfârşi odată. In noaptea mobilizărei, când a sunat clopotul din sat, l’am auzit pe deţinut spunând: ' * ' — „Bine că s’a întâmplat. Poate că cel puţin acum vor lua sfârşit suferinţele“. Sufere şi el, dar mai rău e că suferim şi noi. Ne ţine de luni de zile, patru oameni. Este drept, 600 lei pe lună și mâncare — dar o mare pustietate. _Spun oamenii din sat că-i fiul repausatului Vodă, spuse într’adins căpitanul Marica, repetând naiva le-gendă din sat. — Asi — e cu totul altceva la mijloc. A fost arestat în București in zori de zi, acum vr’un an și mai bine, pus într’un automobil închis, cu perdelele trase, urmat de noi un alt automobil, şi adus aci, fără ca el să ştie unde anume. — A reuşit să evadeze astă iarnă? — Da ! Ce a fost pe capul nostru! Noi 11 căutam la Piatra-N. şi el era la un ţăran din sat. De atunci i s’a apuit şi cetitul gazetelor. PRIZONIERUL Căpianul Marica a revenit şi mai intrigat. „Trebue să vedem ce se petrece pe aci. Mergem, băeţi, dimineaţă în pădure şi eşim tocmai în faţa terasei castelului. Poate o zărim“. Şi toţi cei prezenţi au admis. Dimineaţă, pe o splendidă zi de toamnă, am pornit prin pădure şi am ocolit astfel drumul încât am eşit exact în dreptul terasei de dindărăt, care se află la aceiaşi altitudine ca o potecă din pădure. Era pe la orele 10 juni. Prin uşa mare am zărit în sala principală un om cu înfăţişarea întocmai ca acea descrisă de cârciumăreasă. O clipă l’am putut vedea și începuse par’că să facă nişte gesturi. In acelaş moment s’a produs însă o mişcare în castel, individul a dispărut,, şi doi agenţi ne-au venit în faţă. — Nu-i voie aci, d-lor ofiţeri. Vă rugăm să vă retrageţi. — Bar noi ne primblăm prin pădure — replică unul din noi. — Liber tot restul pădurei. Pe aci nu se poate, fu răspunsul hoărât al poliţiştilor. Peste două zile am plecat. Peri tate să le reducă la redactări mai concise. In sfârşit o altă serie de modificări privea limba şi stilul primelor sale scrieri. La începutul activităţii sale literare Gherea, venit din Rusia, nu stăpânea bine limba ţării. De aceea construcţia frazei lui e de multe ori silită şi greoaie iar unele expresii nu sunt totdeauna artistice — scădere explicabilă poate şi prin dorinţa autorului de a fi cât mai popular. In timpul din urmă Gherea ajunsese să mânuiască o limbă din cele mai artistice, dovadă ultimele sale scrieri. De aceea voia să revizuiască „Studiile critice“ şi sub acest raport- Ocupaţiile sale multiple dinainte de război împiedicându- l de a face singur această lucrare, mi-o încredinţase mie. îmi amintesc chiar că era foarte zorit, ca şi când ar fi avut de pe atunci presimţimântul apropiatului sfârşit. Am lucrat deci primul volum, făcând modificări privitoare numai la stil şi la limbă, înlocuind apeţiile războiului au şters impresia profundă pe care o făcuse asupra noastră misterioasa întâmplare. . In împrejurările actuale, redarea faptelor mi s’a părut de o tristă actualitate, iar cele povestite, sunt sigur, că vor interesa nu numai prin ciudățenia cazului, perfect exact redat, cât mai cu seamă prin concluziile ce se impun din punctul de vedere al marei probleme a libertaţei individuale, astăzi din ntrîi obiect al discuţiunei publice. ARCHIVA P. ŞTIINŢA ŞI REFORMA SOCIALA, anul IV No. 3 începe cu un studiu al d-lui V. Madgearu întitulat Revoluţia agrară şi joluţia clasei ţărăneşti, eveniment în ştiinţa socială romînească. Lucrarea nu este numai un simptom bun, ci chiar o realizare, în cel mai adevărat înţeles al cuvântului. Material bibliografic ales cu o strictă cenzură, informaţiuni precise şi ţinute la zi, — şi, pe deasupra noutate în concluzii, nu se poate cere mai mult. Aşa zisa „burghezie“ românească se mulţumise până acum să strălucească numai prin fapte. Din motive uşor de priceput, nu îşi plătise încă luxul unui teoretician. Dar teoreticianul şi-a oferit swasponte serviciile. Din numerile precedente ale aceleiaşi Archive, o serie de articole şi-au propus să cânte în ditirambi legitimitatea situaţiunei economice şi politice dela noi, pe motivul ciudat că în Anglia industria s’a înălţat pe ruinele agriculturei. Şi atunci, dat fiind că Marx a analizat aproape numai evenimentele din Marea Britanie, ţara sa de exil, şi apoi a generalizat aceste constatări, noul teoretician al aşa numitei „burgheziî“ româneşti a dovedit că la ngî ..tout, est pom le mieux dans Ie meilletur des mondes“. In sfârşit, pentru ca nu cumva să fie acuzat, de reacţionarism, toată această dovadă a fost făcută cu exagerarea argumentelor marxiste, (ele insite deja destul de exagerate). Ușor, nespus de ușor i-a fost d-lui Madgearu să spulbere straniile rezultate ale unei astfel de morganatice împărecheri. Nu a avut, decât să ia o hartă,perlini a arăta că procesesed de înrâurire a capitalismului asupra agriculturei, aşa cum a avut loc in Englitera, nu s'a mai reprodus de atunci nicăieri. In mod general, capitalismul aduce o consolidare a proprietăţii ţărăneşti (v. Franţa, mai ales Danemarca, Prusia de Vest, şi chiar, deşi mai încet, întreaga Germanie). In partea constructivă a studiului său, d-l Madgearu explică antagonismul dintre ţărănime şi clasa capitalistă, şi dovedeşte că, mai presus de alianţe trecătoare cu alte clase, ţărănimea are un singur aliat firesc şi statornic: proletariatul, muncitorimea salariată. In sfârşit, firul roşu care străbate întreaga lucrare este concepţiunea pământului, proprietate de muncă, iar nu de exploatare a aproapelui Potrivit acestei concepţiuni (variantă şi aplicare a teoriei proprietăţii funcţiune socială a Solidariştilor) stăpânirea de pământ implică anumite îndatoriri de muncă, poate chiar de muncă într’un anumit, chip şi nu altul,şi alte îngrădiri. Le veţi găsi în articolul d-lui Madgearu, pe care orice bun român are datoria să-l citească. Ne vom permite să semnalăm şi un studiu întitulat: Despre metodă in Istoria Doctrinelor Economice, scris de autorul acestor coloane! Este vorba, atragem bine atenţiunea, nu de metodă în Economia Politică, ci în Istoria Doctrinelor acesteia. Chestiunea a părut până acum că mai merită cinstea de a fi cercetată. Pricina este pe deoparte constatarea oarecum evidentă că într'o Istorie de Doctrine metoda nu poate fi decât... istorică; pe de altă parte rezultatul negativ al faimoasei „gâlcevi asupra metodei“ (metodenstreit) care a pasionat timp din câteva decenii pe economiști. Se ajunsese la concluzia că ambele metode posibile (deductivă și inductivă) sunt legitime şi se întregesc una pe alta. Remarcăm însă că, pe deo parte, metoda întrebuinţată de istoricianii doctrinelor economice este mult mai des analitică decât istorică. Istorică e numai tabla de materii. Dar, mai cu seamă, trebue să ob-* serv und că, pe deasupra clasicei Împărţiri în metodă deductivă şi inductivă, există o serie de procedee metodologice care sunt specifice Istoriei doctrinelor economice. Aşa, de pildă, ar poate pune întrebarea dacă este legitimă metoda potrivit căreia o doctrină, oarecare se critică din punctul de vedere al doctrinei propririi autorului. Sau în ce măsură, poate interveni analiza biografiei autorului doctrinei studiate? Apoi exista o serie de metode decurgând din faptul fundamental al in râuriloi reciproce dintre idei și evenimente, etc. Procedând astfel, am găsit mai mult de douăzeci de procedee metodologice posibile. Concluziunea la care ni sa părut cu cale să ne oprim este următoarea: Toate metodele pot fi legitime unele expresii neartistice şi reducând câteva repeţiri- M-am condus în această lucrare de propriile lui indicaţiuni. In primăvara anului 1916 i-au cetit lucrarea şi s'a declart mulţumit de ea. A venit însă războiul şi după întoarcerea în Bucureşti l-am revăzut pe Gherea în primăvara anului 1919, când era bolnav în sanatoriu. El n‘a mai putut vedea şi celelalte două volume, pe cari le-am revizuit strict în limita indicaţiunilor lui şi în bună parte după propriile lui însemnări. Aceasta e ediţia apărută la „Viaţa Românească“. Pe când era în sanatoriu Gherea s-a arătat foarte preocupat de strângerea scrierilor sale risipite şi dăduse preţioase indicaţiuni d-lui Barbu Lăzăreanu pentru aflarea lor şi pentru identificarea celor nesemnate. Să nudăjluim că mulţămită concursului d-lui Lăzăreanu vom avea în curând ediţia complectă a scrierilor lui C. Dobrogeanu-Gherea. Iosif ft&ădejde Informaţiuni Din iniţiativa d-lui. Mitică Dona, s’au colectat de către mai mulţi comercianţi, alimente şi bani, în valoare de opt mii Iei, cari au fost distribuiţi la deţinuţii dela Văcăreşti. Distribuţia sa făcut, de către d. Mitică Dona, secondat de un comitet, în prezenţa, d-lor Teofanici, şi Ecceniu Manolescu, directorul şi grefierul închisoarei Văcăreşti. Au fost ajutaţi trei sute de deţinuţi, lipsiţi de mijloace. Biblioteca şi societatea culturală ,petre Ardencea” din Brăila invită pe toţi membrii săi onorifici la sărbătorirea a 25 ani de la întemeiere. Această sărbătorire va avea loc în oraşul Brăila în ziua de 17 ianuarie 1923- 4 ianuarie stil vechi. Toţi membrii care iau cunoştinţă de această invitaţie, sunt rugaţi să trimită răspuns scris, anunţând sosirea sau eventual adeziunea, pentru a se putea organiza găzduirea. Adeziunile şi corespondenţa se vor trimite comitetul — Str. Roşie 5 Brăila. Societatea „Apărătorii Patriei“ a demobilizaţilor din Capitală va da Sâmbătă, 20 Ianuarie 1923 (Sf. Ion) în sala „Dacia“ în mare bal sub patronajul d-lui general Moşoiu, ministrul comunicaţiilor, pentru sporirea fondului Societăţii. D-nii membri sunt nigaţi a se prezenta la sediul societăţei pentru a ridica biletul de bal oblioratoriu. Toţi demobilizaţii cu familiile lor din Capitală sunt rugaţi a nu lipsi de la acest mare bal, care va fi o serbare a improprietăririi. Apele Dunărei cresc la Orşova, Bechet, Turnu-Magurele până la Galaţi cât şi la Tulcea, scad la T.Severin şi sunt staţionare la Cetate, Corabia, Călăraşi, Galaţi, Tsmail, Chilia-Regimentul de Specialităţi Cotroceni, pentru a două oară,, invită ofiţerii, funcţionarii P. T. T. şi trupă, căra au luat parte în războiul de întregirea neamului 1916—1918—1920, cu fostul batalion de specialităţi, să îşi comunice adresele, urmând a li se trimite brevetele şi medaliile Crucea Comemorativă a Războiului. * SCRUTATOR Revista revistelor Marele poet în exil O sută de ani de la exilul lui Al. Pușchin în Basarabia. Umbrei lui A. Bunici cu dragoste de Leon Donic« O seară caldă de Septembrie. AiC. Negruzzi, pe atunci tânăr, căruia nul 1818, Puşchin îi corecta versurile şi gre-Pe şleahul cel mare, militar, caroselile de franţuzeşte, ducea dela Bender (Tighina) spre Chişinău venea* în goană o căruţă poştală cu trei cai, cu clopoţei, ridicând în urma sa nori de praf. In căruţă stătea un tânăr, oacheş, cu ochii negri şi trişti, învăluit într’o manta neagră de drum, cu pălăria Totul se reduce la a determina înaltă, după moda acelor vremuri criteriile potrivit cărora va fi a- i dispărute aplicată când una când alta. Aceste criterii ne vor indica, pentru fiecare metodă: 1) Locul sau în ansamblul cercetării. 2) Ordinea lor de succesiune şi în sfârşit. 3) Gradul de importanţă de atribuit fiecăreia, deci proporţiunea respectivă în care va fi pusă la contribuţiune în cercetarea unui subiect, dat. In sfârşit, semnalăm o Revistă generală a ultimelor publicaţiuni sociologice in Germania după război şi, dom-nul Mihai D. Ralea. De acolo cititorul va afla, între altele, că marele sociolog Tönnies a publicat, un Studiu critic asupra opiniunei publice, subiect inedit, a cărui tratare eminentă, rezervă dela început acestei lucrări un loc printre operile clasice ale sociologiei. La intrarea in oraş căruţa s’a oprit lângă o casă. Firma la uşă glăsuia că aici e postul de poliţie. De căruţă se apropie un sergent cerând călătorului paşaportul şi peste câteva clipe sub-ofiţerul scria în condica de călătorii cari intră în oraş: — Alexandru Puşchin, fost funcţionar la ministerul de externe... soseşte în Chişinău după înaltul ordin al M. S. împăratul Alexandru I. Peste alte câteva minute căruţa străbătea mahalaua cu căsuţele albe şi mici şi s’a urcat în deal în strada Principele Alexandru cel Bun. Tânărul călător privea casele acestei „ţări străine“ unde pe neaşteptate fu aruncat după porunca împăratului, dată în urma Intrigilor camarilei. Puşchin a fos ataşat, la cancelaria guvernatorului Basarabiei, generalul Inzov. In sfârşit căruţa s'a oprit in faţa unei clădiri, de o arhitectură cazonă, tânărul călător s’a dat jos şi a intrat în vestibul. Peste câte,va minute ieşi din apartamentele lăuntrice un funcţionar şi zise: — Excelenţa sa, d-1 general Inzov nu primeşte acuma. Să veniţi mâine. Tânărul călător s’a înfuriat. — Transmiteţi excelenţei sale, că eu personal n'am nici o poftă de cunoştinţa d-sale, însă sunt obligat s’o fac conform înaltului ordin al M. S. Imperiale, îndaifi după sosirea mea în Chişinău. — Cine sunteţi ? ’ — Alexandru Puşchin, exilat în Basarabia. Funcţionarul dispăru. Generalul Inzov, bătrân, cărnos şi alb la păr, erou din războaiele Cu turcii şi cu Napoleon, bea ceaia în mijlocul familiei. Auzind raportul funcţionarului asupra sositului și îndrăznelii lui, se gândi că a venit cine știe ce criminal. Luând aer grav, iintră în cabinetul său și porunci ca să fie introdus criminalul. Pușchin intră. — Conform înaltului ordin al M. S. am onoarea să mă prezint îndată după sosirea mea In Chișinău. — Documente ! — spuse sever generalul. Pușchin le-a prezintat. — Ce crimă ai făcut că ești exilat ? — Nici o crimă. Am scris versuri. — Probabil contra persoanei sfinte a monarhului nostru ? — Nu. Contra ticăloșilor cari o înconjoară. Generalul tăcu o clipă. — Unde ai tras? — Tocmai la dv. — Cum la mine ? — Așa. In document e scris en toute lettres. ..la dispoziția generalului Inzov“. Generalul rămase zăpăcit: — Nu. Asta... asta nu se poate. — Și eu așa cred. Dar te rog, dă-mi răspunsul acesta în scris și cu ştampila. — De ce? — Plec îndărăt și voi ruga ca să fiu exilat într'o altă țară. Generalul se gândi câteva clipe. — Iată ce, poţi să dormi aici la comenduire şi mâine să-ţi cauţi cameră. — Merci. Am nevoe de odihnă, ori unde va fi ea. Puşchin salută pe general şi eși. Inzov îl întrebă la eşire : — Sergiu Zivovici Puşchin nu e cumva ruda d-tale ? — Tatăl meu. Fața lui Inzov îndată se ilumină. — Doamne, Doamne, unul din cei mai buni prieteni ai mei. Și de ce nu mi-ai spus? — Plec la comenduire. — Cu răspunsul și Puşchin dispăru. Intorcându-se In sufragerie Inzov a găsit pe şeful său de cabinet Alexeiev, un tânăr dela Petersburg. Alexeiev cunoştea bine cine e Puşchin și explică lui Inzov, ’că exilul e vremelnic, că Puşchin se va întoarce la Petersburg și acolo, cu legăturile lui, va ridica o furtună etc. Inzov s’a speriat: — De ce nu mi-a spus astea de la început ? — Cum era să-ți spue... Alexeiev s'a dus în fugă la comenduire, l’a văzut pe Puşchin stând de vorbă prieteneşte cu soldaţii de serviciu, s’a prezentat, i-a oferit odaie în casa sa şi Puşchin s’a mut într’o cămăruţă moldovenească, văruită şi albă ca o mireasă, cu covoare, cu mulţime de perine, una peste alta, cu un geam mic — o chilie unde e bine să regreţi trecutul şi să te gândeşti la viitor...” D. I. Suchianu din Burdujeni Serbarea pomului de Crăciun, —* Sâmbătă 6 col., a avut loc in saloanele gărei Burdujeni, serbarea pomului de Crăciun al orfelinatului de copii C. F. R. „Regina Maria“ din localitate de sub conduceread-nelor V. Sigmireanu directoare şi Elena Rickman subdirectoare. Serbarea a început la ora 2 din, cu frumoase producţii şcolare. S’a reprezentat cu mult succes piesa: „Fericirea Mulţumire!“, iar micuţele orfane dela grădina de copii de sub conducerea d-rei Iordăchescu s’au produs cu diferite cântece şi dansuri, cari deasemenea au avut un deosebit succes. La urmă s’a împărţit elevelor numeroase daruri. A doua zi de Crăciun a avut loc serbarea pomului de Crăciun la Dispensarul de sugaci „Principele Mihai“ din localitate de sub direcţiunea d-nei Constanţa D. Manoliu. Şi aci a avut loc o inimoasă serbare, după care s-a împărţit micuţilor în afară de jucării şi de ale mâncării şi rufărie. D-na Constanţa D. Manoliu a distribuit cu această ocazie un premiu de 200 lei şi patru premii a 150 lei mamelor cari, au frequentat regulat, dispensarul şi cari se ocupă de buna îngrijire a copiilor. Epidemii. — In localitate şi în jat la ele comunele învecinate s’au ivit mai multe cazuri de scarlatina. Organele sanitare de aci sunt rugate să ia de urgenţă măsurile ce se impun. Poşta. — în urma numeroaselor intervenţiuni, Direcţia P. T. T. a aprobat înfiinţarea în orăşelul nostru a unei agenţii poştale. Agenţia a, început să funcţioneze în ziua de 2 Ianuarie col., în localul ce i s'a cedat, de Primăria locală. N. M. S. — De la 1 Aprilie a. r. se înfiinţează în localul fostei magazii a staţiei locale, un depozit central cu produsele I. M. S. rare va aproChişinău! de atunci era un orăşel mic, populat cu fel de fel de naţiuni. Aşa zisa „înalta societate“, se compunea din familiile greceşti. Cea mai strălucită casă era casa lui Catacazi, de care Puşchin şi-a bătut viziona întreg judeţul Suceava "Bujoc atât de aspru şi atât de veninos, eovina) precum şi orăşelul nostru cu aceste produse. Depozitul din oraşul Suceava se desfiinţează la acea dată. Cu această evaziune rugăm Direcţia Regiei să aprovizioneze şi localitatea noastră cu chibrituri, produs, ce lipseşte,cu desăvârşire la noi. Iaa şi afară de grecii bogaţi, au fost câteva case de funcţionari ruşi, cu cam târziu începură, să vie din Moldova boerii refugiaţi din Iaşi şi alte părţi, terorizaţi de ororile fanarioţilor şi ienicerilor, de remarcat că cel mai intim, şi apropiat prieten al lui Puşchin fu II Puşchin nu se împăca, cu viaţa sa de exilat şi mai ales cu viaţa unui om supravegheat, de jandarmi. S’a travestit într'o haină turcească, lungă. Purta un fes pe cap şi fiu se despărţia de bastonul de fier, care adeseori ii servia de armă în luptele Cu grecii. Bea, petrecea, juca cărţi, dar după o petrecere, in camera lui ardea lumina până dimineaţa; el scria prietenilor săi de la Petersburg şi Moscova, sau reamintea în versurile sale minunate nordul iubit, moşiasa de acolo, tot ce-i era drag şi de care fusese despărţit. ...„Mi se pare că cu toţii aţi uitat de mine“... — scrie el către Ginedici (prietenul său şi directorul bibliotecei imperiale), într’o altă scrisoare. ....O, cât de greu e pentru mine să trăesc sub cerul străin. Mi-e dor de patrie“... (către prinţul A. Viazemsky). Basarabia, el o considera ca o străinătate şi suferea de cea mai straşnică boală.... „nostalgia“. In fiecare zi, seara, apărea în grădina publică cu C. Negruzzi şi grecoaica Calipso, despre care Negruzzi a scris atât de frumos şi atât de mişcător. (A propos: fragmentul acesta, amintirea lui C. Negruzzi n’a fost deloc cunoscut în fecunda literatură critică rusă asupra lui Puşchin. Tradus de mine la 1920 în ruseşte — a produs un mare efect). Ecourile acestei epoce se aud mult, mult mai târziu în versurile lui Puşchin, când el, graţiat, apropiat de tronul lui Nicolae I, acoperit cu dragostea împăratului, şi cu deosebita atenţie a tuturor c, se îndrepta cu gândul spre Chişinău şi spre cele trecute. (Regret că a dispărut corespondenţa lui Puşchin ca Negruzzi. Am moştenit împreună cu arhiva strămoşului meu Doniel, trei scrisori ale lui Puşchin, publicate de mine la Petrograd, în 1917, Decembrie în „Monitorul istoric”). III Temperamentul de poet îl gonea spre căile necunoscute. într’o zi Puşchin dispare din Chişinău. Bietul general Inzov, care îl iubea ca pe un fiu al său, dă ordin ca să-l găsească pe refugiat. , , In zadar! Unde e Puşchin? Unde a dispărut? Nimeni nu ştie. Puşchin însă plecase din Chişinău...: cu o tabără de ţigani, colinda cu deţinuturile Basarabiei, îndrăgostit de. "■ o ţigancă Zemfira- Trăia împreună cu dânşii şi suferea tot ce sufereau şi ei, copii liberi sub cerul liber. Inzov înebunea. El fusese obligat să trimită săptămânal rapoarte despre Puşchin şi iată că trece o jumătate de an şi despre Puşchin nu s’aude nimic. într’o zi de Ianuarie generalul vede în vestibul pe un om, îmbrăcat cu cojocul moldovenesc şi cu căciuiă, ascuţită la vârf. Era Puşchin. Generalul îndată l’a arestat, însă spre seară l’a vizitat în celulă, i-a tras un discurs părintesc, dar l’a lăsat acolo pentru o săptămână. A doua zi i-a trimes ultimele jurnale şi reviste franţuzeşti — pentru îndulcirea sufletului. Iar buna d-nă general, pe ascuns, i-a strecurat — ca să nu ştie bărbatul, prăjituri şi dulceţe — pentru îndulcirea corpului. Dar ce făcea Puşchin? Scria, scria mereu. Scria genialul său poem „Ţiganii”. Ce a trăit el în clipele acele. Cine ştie? Poate a plâns. Poate uneori surâdea. Asta ştie numai amicul lui, Alecu Doinei, care a tradus acest poem în româneşte, cu atâta tărie şi cu atâta însufleţire. Aşa e şi cu „Şalul negru”. Cine poate să pătrundă în taina acestor poeţi ? Intr’un album, care aparţinea pe vremuri d-nei Maria Donici — pe atunci o fetiţă de vre-o 16—17 ani —* trei sferturi din pagini sunt împestriţate de versuri, caricaturi şi cântece. (Unde e acest volum —nu ştiu. Poate a fost ars de Jandarmi la 1899 la bunicul meu împreună cu alte documente preţioase). IV 5 Pe atunci se petreceau evenimente istorice. Eroic, Tudor Vladimirescu s’a ridicat contra duşmanilor ţi- rii. Grecii au încercat să-l imiteze. Eteriştii, Ipsilante, etc. In fiecare scrisoare a sa Puşchin comunica prietenilor activitatea lui Vladimirescu, 1l lăuda, îl admira, îi doreşte succes, şi dimpotrivă, dispreţueşte pe greci şi în versurile şi în scrisorile sale. Au trecut o sută de ani de atunci. Bătrânul Kronos are dreptate , pe unii îi şterge, pe alţii îi lasă pe lista nemuritorilor. Mă simt fericit, că după o sută de ani, am avut onoarea să reamintesc o figură atât de genială, atât de sclipitoare, să reamintesc şi să evoc umbrele sfinte ale trecutului. V LEON DONICI Bucureşti, 1922, Octombrie 19. De la’..M. R. A Vaporul „Regele Carol” va pleca Marţi 16 cm din Constanţa la Constantinopole şi Pireu cu călători şi mărfuri. Vapoarele „Dobrogea“ şi „Constanţa“ încarcă la Galaţi cherestea şi petrol pentru Beyruth şi Jaffa „Citez” încarcă la Galaţi cereale pentru Occident, , , V Lampa ci® calitate *ine voeşte să economisească, întrebuințează numai aceas • H• 1/** "'alt,. Az EV 15 . 0L Plin Ploeşti PLOEŞTI, 13. — Lucrătorul Wolf Einstein din serviciul d-lui Nae Christodorescu tăbăcar din strada Sf. Apostoli a dispărut după ce a furat mai multe pici în valoare de peste 10 mii lei. Pus în urmărire hoţul a fost arestat azi dim. în momentul când vroia să plece spre Braşov. — Cunoscutul scandalagiu Andrei Lucaci luându-se la ceartă a lovit cu un ciocan în cap, pe d. Radu Georgescu din str. Municipală 32. Victima a fost transportată la spitalul Schuller din localitate, iar agresorul arestat.