Adevěrul, aprilie 1924 (Anul 37, nr. 12325-12349)

1924-04-16 / nr. 12338

«fa «p CEREŢI LA­ FARMACIAVIREL din piatra-n. Lăţimi cu st­l incandescenţi SISTEZI ©tm V FARA POMPA (presiune naturală) pentru iluminat cu PETROL Intensitate de lumină: 750 luminări freză de acţiune: 250 metri Cea mai economică şi practică lumină pentru triaj, şcoli, conacuri, fabrici, gări, magazii, etc. Cea mai bună lampă pentru Comune Rurale. Periferia oraşului Bucureşti este luminată cu aceste lămpi tomcsnia flns!o Americani — bucureşti - ;aiea Victoriei §0 (fost Glse) fese de Bani Lacăte de Siguranţă «uss fabricile — UPS »!ÎNSS­ -Depozitul Str. Episcopiei « Comptuar Metaurric S. A. R. — Bttciftesti — mici şi ma­i cu motoare Deutz“ de Benzină 21 H. P. de 4­ Me. foarte etile furnizăm din depozitul nostru: al nan. asr S. A. Sibiu Strada Sarei No. 22 Mare Depozit de Maşini si Unelte pentru Agricultură! Oferte gratuite şi imediaţi CIMENT in vagoane prompt expediazfi Tonner & Böhm, Arad Telegrammes, Comisionărs " "'ministerul JUSTIŢIEITM ' Direcţiunea judiciară B. Gheorghe C. Ceapă, domici­­lat în Bucureşti, a făcut cerere a­­cestui minister de a fi autorizat să schimbe numele său patronimic de Ceapă în acela de Crăciunescu, spre a se numi Gheorghe Crăciu­nescu. Ministerul publică aceasta conf. art. 9 din legea asupra num­elui, spre ştiinţa acelora cari ar voi să facă opoziţiune în termenul prevă­zut de alineatul II al zisului articol. de persoane şi marturii ! Peste 160 in ţara ! Reprezentanţii­­ FRAŢII PORN Bucureşti, Str. Regală Nr 9 1 Piese de rezervă şi cabluri în depozit 1 Daca doriţi a cumpăra MOBILE de lemn, fier şi bronz in prima calitate Şi PIANE să nu vă pară rău de un drum la TÅRGU-MUREŞ să vedeţi atelierele aranjate. cu rpobda a fabricei Székely şi Réti Fabrică de mobile ardeleană Societate Anonimă Târgu-Mureş. Tâmplarii îşi pot procura foarte avantagios placajul de lemne ne CP­RAT Impotenţa Şi Slăbiciunea Sexuală Se vindecă radical cu nouile me­dicamente TESTOGAN pentru băr­baţi şi THELYGAN pentru femei. Preparatele doctorilor Henning şi Ivan Bloch experimentate de toate somităţile medicale şi aprobate în România de Onor. Serv. Sanitar cu Nr. 1.154 din 1923. Se găsesc la toa­te farmaciile, drog­eriile şi la De­pozitul General soc. anonimă „Si­ca” Bucureşti, calea Griviţei 67. De închiriat Imobilul din B-dul Pake 35 Cuprinde : (Parter) entreu, hali, biurou, sufragerie, bucătărie, toa­letă. In primul etaj: 2 dormitoare, salonaș, hali, două odăi de servi­toare, două băi complect instalate, apoi pod, pimniță spălătorie, curte si o grădină mare cu pomi rodi­tori. Vizibil dela 2—4 d. a. im. Socor AVOCAT Strada Muzelor No. 19 Consustațiuni j-c. Telef. 53| 4 M. GRAUR AVOCAT CALEA ȘERBAN-VODĂ 20 Telefon 5F|50 I • n­airtmcntf" v -~niffj?î*1 ——, —1—^ PACIN­A . prrnnniThii.^ 8RQ3URAF. INTEREJANTA.NU TREBUIE JA LIPjEAJCA DIN NICI O CAIA. GRATUIT CONTRA JUNEI DE 1 LEU PENTRU PORTO. CERETI la. FARM­AGA VQRSL din piatra­n. NE VINDECAM DE REUMATISM SI GUTTA 1 BROSURAF. INTERESANTA.NU TREBUIE JA LIPJEAJCA DiN NICi­­0 CAJA.GRATUIT CONTRA JUNEI DE 1 LEU PENTRU PORTO. itorii ce nu ştiu nemţeşte (şi chiar cei ce ştiu, căci e o crimă să ci­teşti în limba germană o carte tra­dusă în franţuzeşte) vor găsi acolo lămuriri adevărate, nepărtinitoare, ştiinţifice, într’o chestie aşa de ac­tuală ca aceea tratată de Sombart. Profesorul de la Berlin se ocupă oii deosebi cu situaţia Evreilor că­tre sfârşitul Evului-Inediu şi în prima perioadă a Istoriei capitalis­te. Originalitatea punctului său de vedere stă în aceea că recunoaşte o însemnătate mai mult de­cât foar­te mică aactorului religios. Găsim aci polemica pe care a avut o cu savantul economist şi sociolog Max Weber. Acesta din urm­ă, susţinea că spiritul acela sever şi realist, care caracterizează capitalismul, nu­i altceva decât traducerea în limbaj economic, a mentalităţii austere proprie protestantismului.­­A capitaliza, înseamnă a economi­si, a te supune la privaţiuni de tot felul; este ideia de Ascetism pe ca­re o găsim în toată Învăţătura lui Luther. Sombart combate acest punct de vedere. E neverosimil ca un sfat al lui Martin Luther să fi determinat o Întreagă revoluţie economică. De fapt explicaţia e mult mai genera­lă şi mai simplă.­­ Pentru ce, se întreabă Sombart, clasa industriaşilor şi negustorilor compune, la laceputurile capi­talismului, numai din evrei şi pro­testanţi ? Din pricina religiei lor, care îi predispune la capitalism ? Nici de cum. Cauza adevărată est® ceea ce Sombart numeşte Halb­bürgertum, adică semi-cetăţenia. Evreii, ca şi Hughenoţii, nu aveau aceleaşi drepturi ca celelalte cate­gorii de oameni. Erau persecutaţi. Activitatea lor li era stânjenită când era vorba de agricultură, de arta războinică, etc. Singurul tă­râm pe care lupta era juridiceşte egală, a fost negoţul. Şi atunci, a fost natural ca Evreii să se specia­lizeze întru aceasta. Ba chiar, in domeniul împrumutului de bani, Biserica dădea evreilor un adevă­rat monopol. Căci Papa interzicea dobânda. Dobânda e preţul timpu­lui, şi timpul aparţine lui Dumne­zeu. Omul n’are deci voe să-l înca­seze. Evreii însă, cari au alt Dum­nezeu,­ pot face ce vor în această privinţă. Ei au dreptul să fie za­rafi. Iată origina predilecţiei Evrei­lor pentru finanţă. Nu a fost, la origine, înăscută. A fost o favoare acordată de Biserica Creştină, un­de şi Biserica era profitată, căci dacă nu era cineva care să poată, oficial, face comerţ de bani, dobân­da ar fi fost încă şi mai cămătă­­rească. Persecuţia pe de o parte, prohibi­ţia dobânzei pentru creştini de al­tă parte, acestea sunt isvoarele par­­tig,­larkis,ilor evr­eaţi. Există, în Franţa, un curent fi­lozofic foarte ciudat, acela al So­ciologiei neotomiste. Numele şi-l trage de la Sfântul Toma din Aqui­no. Scopul, e de a misticiza (era să izic mistifica) adevărurile So­ciologiei. Procedura : o împerechere stranie de frazeologie ştiinţifică cu subite şi intempestive apariţii, în mijlocul argumentării, ale venera­bilei figuri a lui Dumnezeu­ Iată, de pildă, o carte recentă (Hubert: L’école Sociologique et les origines de la morale, 1924) un­de fee critică rezultatele obţinute de întreaga sociologie de până a­­cum. Intre altele, şcoala lui Dür­kheim are parte de cele mai multe săgeţi. Am putea fi surprinşi, căci numitei şcoli îi revine tocmai me­ritul de a fi explicat cum orice ab­surditate morală sau religioasă îşi are adevărul ei adânc pe care îl putem descoperi. Decât, reacţionarii au­ întotda­­una programe „integrale”. Vor­bot ori Nimire. A relativiza adevă­rul lui Dumnezeu însamnă a-1 în­josi mai mult chiar de­cât fac ateii. In speţă, argumentarea d-lui Ha­bert e simplă. Sociologia încearcă să împace noţiunea de Ideal cu a­­ceea de Fapt obiectiv? Acolo unde alţii văd un merit al acestei ştiin­ţe, d. Hubert vede o Contradicţie a , priori, kSi. Iâ4 «aflfcesfik ««tiol«­giei progresează, cu atât contra­dicţia îi apare mai mare autoru­lui nostru. Procedeul e simptomatic. El ne arată două lucruri. Mai întâi că adversarii Ştiinţei obiective se simt datori să se folosească de chiar armele adversarului. Apoi, că aceste arme le întrebuinţează în chip atât de nepriceput, încât ori­cine îi poate scoate din luptă. ..Toată pasărea pe limba ei pie­re” nu­ e deci un adevăr absolut. Se pare că se poate pieri încă mai si­­•'■ey pre o limbă străină... Şi neotomiştii merg cu nevoia de a se arunca de bună voie în gura duşmanului (reminiscenţe proba­bil de pe vremea lui Diocletian) până acolo încât dau prilejul şi la critici privitoare la exactitatea faptelor relatate. Astfel în cartea amintită mai sus, se pare că d. Hu­bert n’are.... habar de Istorie (v. Annes Philosophique, M-April 1924) şi că sunt pagini cari alcătuesc o „ţesătură întreagă de neadevăruri de fapt”. In tot cazul, aceasta ne arată, pentru a nu ştiu câta oară, vitali­tatea intelectuală a ţarei franceze. Acolo, şi din Rău iese Bine, de în­dată ce intră în joc libertatea de cugetare şi progresul ştiinţei. . — *- frmii O. I, Suchuianu tualii români îşi dau seama că for­ţele lor imense n’au fost suficient ultilizate de stat pentru binele po­porului. E multă probabilitate că nu se vor alătura nici de vreunul din sindicatele patronale, nici de sin­dicatele muncitorilor manuali, ci se vor constitui într’un mare sin­dicat autonom, cu tendinţa de in­ternaţionalizare, de asociare cu sindicatele mondiale, care urmă­resc un scop similiar. Numai în acest mod intelectualii­ români vor contribui să dea Inteligenţii imp­­portanta, ce i se cuvine în orga­nizarea civilizaţiei pe pământ. Ygs*. Congresul internaţional de studii bizantine COMUNICĂRILE DE ERL — RE­CEPŢIA DELA ACADEMIA RO­MÂNĂ In şedinţa de eri dimineaţă a con­gresului internaţional de studii bi­zantine, după cuvântările reprezen­tanţilor statelor participante, s’a constituit biroul din d-nîi : Charles Diehl, William Ramsay, Grégoire, Filow, Puig­i Cadafalch, E. E. Pe­terson, A. Pernice, N. Iorga, N. Miatlow şi K. Svoboda. ŞEDINŢA DE ERI DUPĂ AMIAZĂ Ambele secţiuni (de istorie şi de filologie) au lucrat împreună sub preşidenţia d-lui Charles Diehl. Şedinţa de după amiază a fost o­­cupată cu comunicările d-lor . D. Paul Collinet profesor la facul­tatea de drept din Paris, a ţinut o comunicar­e cu subiectul următor : Cum s’a putut termina repede codi­ficarea lui Justinian, graţia lucrări­lor anterioare ale profesorilor greci de la Beyrouth. Profesorul A. Gnaiicr­ Citat­ de la Universitatea din Palermo, a vorbit despre : Şcoalele şi dreptu­rile orientale asupra formaţiunii dreptului roman. D. Henry Grégoire, profesor la Universitatea din Bruxelles, a ţi­nut următoarea comunicare : „Un continuator al lui Constantin la­­nasses“ după un manuscript al Bi­­bliotecei regale din Bruxelles. Comunicarea d-lui profesor N. Iorga a tratat despre „Greaca dia­lectală în ţările române“. RECEPŢIA DE LA ACADEMIA ROMANA La orele 5 d. a. a avut loc la A­­cademia Română o recepţie în o­­noarea congresiştilor. Au luat parte d-nii miniştri A­­lexandru Lapedatu şi dr. C. Ange­­lescu, membrii activi şi corespon­denţi ai Academiei, şi numeroşi in­vitaţi. D. Iacob Negruzzi, preşedintele Academiei Române, aduce oaspeţi­lor străini salutul acestei institu­­ţiuni. D. Charles Diehl mulţumeşte pen­tru onoarea ce Academia le-a fă­cut congresiştilor şi declară că se simte onorat de a fa­ce parte din­ a­­ceastă înaltă instituţiune de înaltă cultură românească al cărei mem­bru este şi d-sa. * Congresiştii au examinat­ apoi, mai multe manuscripte vechi, do­cumente şi monede din colecţia A­­cademiei. Seara a avut loc o recepție la mi­nisterul de externe. MILITARE Au fost puşi în poziţie de disponi­bilitate pentru caz de boală ofiţerii de mai jos: locot. Berleaga Petre din reg. 34 inf., loc. Sava din corp. de instrucţie al aviaţiei, sublocot. Cotişer Const, reg. 83 inf., locot. Că­­luşeru Teodor din reg. 82 inf., şi locot. Balaban Em. din reg. 89 inf. # Locotenentului Ionescu Andrei din reg. 2 călărași i s’a ridicat gra­dul pentru condamnare la închisoa­re de consiliul de războiu al corpu­lui I armată. * Locot. Dimăncescu Ion, de la ins­titutul naţional de educaţie fizică, a fost trimis în Statele­ Unite pen­tru studii, pe timp de 2 ani. Iii ElteiTâll­iiti Comitetul executiv al „Ligii Chiria­şilor“ în şedinţa ţinută la sediul său din str. Halelor No 19 în ziua de 14 Aprilie a decis ca o comisiune com­pusă din comercianţi şi fruntaşi ai „Ligii“ să se prezinte d-lui ministru de idustrie şi comerţ în chestia legi­­ferăreî vadului comercial. Acest de­mers al „Ligii Chiriaşilor“ a fost de­terminat pe deoparte de agitaţia ce domneşte în sânul comercianţilor. Iar pe de altă parte pentru a se preîn­tâmpina o nouă scumpire a vieţii prin acordarea liberei tranzacţii la prăvă­lii,in chestia vadului comercial frun­taşii „Ligii Chiriaşilor“ vor ţine o se­rie de conferinţe în oraşele principale din ţară. A­z­ E­V­ft R­TI O. C. Arion si realipirea Basarabiei Scrisoare deschisă d-lui Alexandru Marghiloman Din partea d-lui Dinu C. Arion, 1ani. In această calitate, tatăl meu, îm­pliinim următoarea­­scrisoare des­chisă, cu rugămintea de-a o pu­blica : Stimate d-le Marghiloman, Am citit cu atenţie frumosul dv. dis­curs, pronunţat la bancherul, ce vi s’a oferit, la 9 Aprilie 1924, pentru sărbă­torirea alipire! Basarabiei (Timpul din 12 Aprilie 1924). L-am citit, de oarece n’am­ avut prilejul . .de a asista, la acea­stă sărbătoare, care a­ fost şi o justă serbare a d-niei voastre. Cu deplină dreptate ,aii­ pretins pen­tru d-voastră meritul de a fi susţinut şî realizat — şi în ce vremuri de as­­pre restrişte! — revendicarea Basara­biei. Acesta este un adevăr, pe care istoria îl va consfinţi în dauna uitărei voite a zilei de azi­­în jurul numelui dv. Dar tocmai în numele acestui adevăr îmi permit să intervin şi să adaog un nume pe lângă acela al dv. E un nume pe care nu l-am găsit menţionat în a­­ceastă punere la punct ce a fost dis­cursul dv. din 9 Aprilie a. c., numele defunctului meu­ părinte, C. C. Arion. C. C. Arion a fost, se ştie, partizanul dv. cel mai de căpetenie, ce­l mai vechi şi cel mai credincios în politica pe care aţi susţinut-o. A fost vice­preşedinte de consiliu şi ministru de externe în guvernul ce vaţi format la 13 Martie 1918 (st. vechi). A fost, e just să ne a­­ducem aminte, delegat împreună cu dv. pentru a trata atunci, din partea Ro­mâniei, pacea cu învingătorii momen­(ss) DINU C. ARION 14 Aprilie, 1924, preună cu dv., a avut patrioticul curaj de a-şi asuma răspunderea unei păci de sacrificiu, necauzată de cei cari te semnau, dar pe care tot astfel ca şi dv., o ţinea ca indispensabilă în acele momente, pentru salvarea ţărei, de­oarece ne păstră mai presus de toate dinastia şi armata, deci posibilităţile viitorului. A luat parte la tr­. *•--♦-.»!v»le. ce se negociau cu centralii pentru alipi­­pirea Basarabiei, a luptat umăr la umăr cu dv. pentru realizarea ei şi pe când dv. triumfaţi la Chişinău, cu atâta fo­los pentru ţară, cu atâta dreptate pen­tru dv., el stătea în Bucureşti pentru a Supraveghia mişcările acelora, cari ne erau încă duşmani, căci până atunci, pacea nu se încheiase definitiv, ca ni­mic să nu poată împiedeca înfăptuirea unei juste recompense. Deci e drept și de aceia o revendic, ca precum C. C. Arion, ministru de ex­terne și delegat al României pentru tratarea păcei, a avut partea lui de sa­crificiu în tratatul de la Bucureștî, să aibă partea lui de glorie în alipirea Basarabiei, care nu a fost decât un co­­rolariu al acestui tratat şi o consecin­ţă a politicei, susţinută de el, alături de dv. Primiţi vă rog, stimate domnule Marghiloman, încredinţarea înaltei me­­le con­sideraţiuni. O adresa a grupului cehoslovac către Uniunea interparlamentară PRAG­A. — Se știe că „Uniunea din Geneva,­­ deputat Uhlkr­ reese interparlamentară”, care înainte de­­ război juca un rol destul de im­portant, lâncezește în ultimul timp. Cauzele sunt mult­iple. In primul rând este faptul că, după război, n’a fost uşor să se adune la lucru comun o uniune a parlamentarilor din toate ţările, de­oarece mulţi parlamentari ai ţărilor învingătoa­re, n’au vrut să stea alături de „colegii” lor din ţările învinse. Afară de aceasta, pe când înainte de război „Uniunea interparlamen­tară” era singura instituţie care se ocupe de­ a­­chestiile ■■’politice­ -interna­ţionale, avem­ acuma o instituţie ofi­cială, „Liga Naţiunilor” care, cu toate ocările­­naţionaliştilor extre­mişti, joacă un rol din ce în ce mai mare. Iar pentru acele acţiuni politice cari ar fi stânjenite de o instituţie oficială, s-a înfiinţat o „Uniune a asociaţilor pentru Liga Naţiunilor”, care desfăşură o­ activitate aprecia­bilă. Cum acele personagii politi­ce, cari se interesează de chestiu­nile internaţionale, lucrează la am­bele uniuni, rezultă că „Uniunea interparlamentară” a fost neglijată în favoarea „Uniunii asociaţiilor pentru Liga­ Naţiunilor”, că prin aceste chestiuni „strigătoa­re“, d. Apponyi a înţeles chestia minorităţilor şi că intenţia d-sale ar fi ca la congresul viitor să se fa­că exponentul plângerilor minorită­ţilor din statele succesoare. Cehii nu aprobă metoda Faţă de această tendinţă, grupul cehoslovac, după ce reproduce rezo­luţia citată mai sus, d. Winter spune: „Mărturisim sincer că nu apro­băm această tactică şi că, din con­tră, o socotim vătămătoare. S-ar părea că Uniunea interparlamen­tară ar vrea să-şi atragă membri la conferinţe, promiţindu-le discuţii pasionate, cu ajutorul cărora ar vrea, in acelaş timp, să atragă a­­tenţia lumii. ..Dar, după modesta noastră pă­rere, nu aceasta este dorinţa oame­nilor politici responsabili din toate ţările. Ei sunt convinşi, din contră, că trebue făcute toate sforţările cu ajutorul organizaţiilor internaţio­nale pentru a găsi mijloacele nece­sare unei alianţe a naţiunilor; de aceia ei părăsesc instituţiile cari caută cu parti-pris chestiile cele­­ mai arzătoare, cu singurul scop de a atrage atenţia asupra reuniunilor lor. „ştiţi, de­sigur, domnule secretar general, că chestiunea minorităţilor Această situaţie a început să neli-­ naţionale care n a fost pusă ne­li­­niştească pe conducătorii Uniunei i­dinea de zi a instituţiunilor inter­­interparlamentare,­­ naţionale de cât din a lua când na-Ei s’au gândit la mijloacele potri-­ ţiunile cari până la sfârşitul războ­­inte pentru a administra oxigen a- ■ iului, oprimau minorităţile in chi­­cestei instituţii. Ideia a pornit de pui cel mai brutal, au fost reduse la... contele Apponyi. Cum acest­a în câteva cazuri, ele insi­le la situa­­personagiu juca un rol important în ţi­p de minoritate naţională, ştiţi că vechea uniune, interparlamentară , zisa chestiune a devenit atât de ar­ antibelică, el s’a gîndit să pue um­u­­­zătoare, din cauza tendinţelor de nea în serviciul propagandei ma­ghiare, făcând ca ea să lucreze mai activ. De aceia, în şedinţa din Geneva dela 2 Februarie, a biroului, în care s’a discutat ordinea de zi a confe­rinţei viitoare, s’a admis următoa­rea rezoluţie inspirată de Apponyi: „Este foarte important ca ordi­nea de zi să prevadă una sau două chestiuni, făcute pentru a provoca discuţii animate, ch­iar pasionante. Astfel interesul parlamentarilor şi al opiniei publice va fi deşteptat, şi­­noi adeziuni vor fi câştigate. Nu trebue să evităm chestiunile arză­toare. Din contră, într-o oarericare măsură trebue să le căutăm, chiar cu riscul unor jigniri. Sub acest ra­port, ultimele noastre­ două confe­rinţe oferă exemple făcute pentru a edifica organizmul director al U­­niunii Cum se vede, se caută mijloace cam americane de propagandă stri­gătoare pentru popularizarea uniu­nii interparlamentare. Din raportul înaintat grupului cehoslovac de că­tre reprezentantul său la şedinţa restaurare a regimului dinaintea războiului in Europa, tendinţe care se introduc in deliberările asupra drepturilor şi datoriile minorităţi­lor. ..Totuşi „Uniunea asociaţiilor pen­tru Liga Naţiunilor“ şi ultimul con­gres al Uniunii interparlamentare s-au ocupat in mai multe rânduri de această chestiune. Suntem de părere că directorii Uniunii inter­parlamentare ar putea fi satisfăcuţi de felul şi de rezultatele deliberări­lor ultimului congres“. După ce arată că în aceste împre­jurări delegatul cehoslovac nu şi-ar putea îndeplini datoria in comitetul uniunii, d. Winter termină: ,,Iată de ce, înainte de a răspunde la apelurile d-voastră, pe cari aţi binevoit a le formula in scrisorile d-voastră şi aiurea, ne permitem a vă declara că ne-am decis să aştep­tăm până în momentul când gr­­anţii suficiente ne-ar fi date, că U­­niunea interparlamentară va fi gă­sit adevăratul şi justul program, a­supra căruia s-ar putea reuni toate parlamentele din lume. Aducem decizia noastră la cu­noştinţa celorlalte grupuri inter­parlamentare“. Goana după senzaţional _ CORESFb­diata artistică SPECTACOLE OPERA ROMANA. — Manon. TEATRUL NATIONAL. — Shy­­lock TEATRUL REGINA MARIA — Viteazul innotător. TEATRUL MIC. — Când femeia vrea. TEATRUL POPULAR. — Fiul ‘m­prehit. — CINEMA PATHE-PALACE. — O blondină cu dinţii albi. CI­NT M.­A VLAICU. — Pe urmele vulturului. * Primadona rusă, Ecaterina Voronetz, a fost angajată pentru patru spectacole la Operă și va debuta în seara de 30 Aprilie cu „Aida“. # Direcțiunea Operei a reușit să an­gajeze numai pentru două spectacole pe artistul rus Pirogoff, care va debuta la 2 Mai în rolul Mefistofele din „Fauste In matineu! de Duminică 20 Aprilie se va cânta pentru prima oară în sia- J«iimm mStibd A* A .v*s*»‘ * Cronica teatral TEATRUL REGINA MARIA: „Vi­teazul Innotător”, comedie în 3 acte de Arnold şi Baci­, în tra­ducerea d-nei A­m­ie Aurian. A, ce treabă proastă o să poves­teşti anecdota unei comedii de a­­ceastă calitate! Uite, e vorba de un biet bătrânel simpatic şi încă voi­nic, căruia îi place o fată. Sunt la Staanbergersee. Intr’o zi fata, care înnoată, e luată de valurile lacului şi gata să se înnece. Strigă ajutor. Bătrânelul îndrăgostit are... prezen­ţa de spirit să cheme pe un ţăran care trecea din întâmplare. Ţăra­nul sare şi scapă fata. Fata se tre­zeşte în braţele bătrânelului. II so­­coate salvatorul ei şi i se oferă ca soţie. Asta-i faptul iniţial al vodevileş­­tei farse. Cât poate să scoată un om de haz dintr-o asemenea substi­tuire, e uşor de imaginat. Arnold şi Bach au fost, ca să zic aşa, fără milă... Au­ tras până la epuizare din sursa ce-şi găsiseră... Dar, nu te-a ajuns atâta! Pe lângă ce le poate oferi impostura comică a bătrâne­lului transformat în viteaz înnotă­­tor, ei au mai cerut concursul a... doi câini: o­ căţea şi-un căţeluş, intre cari se bagă o „intrigă" p­ri­­u a încurca savuros o na­vă idilă pe ra­ne germană. In sfârşit, tot a poate aduce o contribute de ca­raghioslâc şi de veselie a fost ase­zonat cu meşteşug în această far­să, care a găsit o traducătoare ex­celenta în d-na Annie Aurian. A jucat d. Maximilian pe bătrâ­nelul „innotător”. E destul pentru a spune că anecdota a avut maxi­mum de valoare artistică şi comi­că ce se poate pretinde. D-nele Renée Annie, Cătuşă El­­vas, d-nii Constantinescu, Focşe­­neanu, Şerbănescu, V. Bulandra şi Anastasiad, s’au silit să întovără­şească cheltuelile fanteziei d-lui Maximilian D. T. Răspuns la frauda de la Constanta Referitor la articolul intitulat „Frau­dele de la Gara Portului Constanţa“ pu­blicat în ziarul dv. vă rog sa binevoiţi a publica cele de mai jos spre a se sta­bili adevărul: Subsemnatul am vândut Direcţiunei C. F R. serv. de aprovizionare o can­­tiate de zahăr cu contract în regulă aprobat cu Jurnalul consiliului de mi­niştri cu No 2645 din 1921. Această marfă era vândută d­e port adică ne­­vamuită şi deci obligaţia vămuirei a­­cestui zahăr cădea în sarcina C. F.R., or, în procesul verbal încheiat se arată presare că dir. C. F. R. a primit zahărul integral și deci dacă s’a constatat vr’o neplătă a vămei, vina nu o poate suporta decât dir. C. F. R. împreună cu d. Ivanovici, declarantul vamal în­sărcinat de C. F. R. cu vămuirea măriei, iar pentru amenda ce mi-a fost impusă am făcut apel contra procesu­lui verbal. Relativ la cele 886 kgr. zahăr faptul s’a petrecut după cum urmează: za­hărul mi-a fost înapoiat fiind murdar şi după ce l’am înlocuit Tam­ luat în primire şi vândut la doi comercianţi din oraşul Constanţa, C. CONSTANTINESCU Bul. Lascar Catargiu, 3. D-na Sofia Dobrogeanu-Gherea, văduva marelui scriitor, ne adre­sează următoarea scrisoare: Domnule Director, In anumite ziare au apărut informaţii tendenţioase şi complect inexacte in legătură cu ultimele arestări. Sunt în măsură să restabilesc adevărul asupra împrejurărilor în care a fost arestat fiul meu Alex. Dobrogeanu Gherea, întru­cât le cunosc în mod direct. La perchiziţia ce a avut loc în preaj­ma arestărei, după ce mi-a scotocit toată casa, s-au confiscat trei acte „subversive“ şi anume: O scrisoare cu descrierea unei arestări, o notă cu numele corespondenţilor Socialismului şi o chitanţă a librăriei Casa Poporului pentru o sumă primită, toate datând de mai de mult de un an. Iată actele compromiţătoare pentru siguranţa sta­tului în sarcina unuia dintre cei ares­taţi. Dealtfel, în procesul verbal încheiat de însuş­i, comisar regal, locotenen­tul Vicol, se constată că nu s’a găsit nimic care să atingă în vreun fel sigu­ranţa statului, şi că cele trei piese au fost reţinute cu titlul de informaţie. După câte am aflat acelaş rezultat ne­gativ l-au avut toate perchiziţiile care au urmat arestărilor. După arestare, la toate cererile stă­ruitoare ale fiului meu, nu i s’a putut cita nici o învinuire concretă care să justifice deţinerea lui. Ştiu bine, prin mine însămi, că s’a menţinut în toată activitatea lui publică în cadrul legali­­tăţei. In condiţiile acestea nu­ poate exista dovada vreunui fapt precis care să motiveze legalmente arestarea şi darea lui în judecată. Fiul meu, ca de altfel, acum, şi Ceilalţi camarazi ai lui, ne mai înţelegând să stea pasivi în faţa deţinerei lor arbitrare au de­clarat greva foamei, hotărâţi să o sus­­ţie până la motivarea documentată a arestării. Nu pot decât să adresez următoarea întrebare tuturor oamenilor de Inimă: Admit ei ca, fără nici un motiv legal, cetăţenii ţarei sa fie arestaţi, în a­­şteptarea pe viitor, a unor dovezi azi inexistente? Cred că Intelectualii, fără deosebire de vederi politice, vor ridica glasul întru apărarea dreptăţei şi a le­­galităţei. Primiţi, vă rog, d-te director, asigu­rarea deosebitei mele consideraţiuni. SOFIA DOBROGEANU-GHEREA iQ2.S«SaS*KEL_ t UH ff la\ Ml 'fci» a Si al i) '• '* v»... La ministerul agriculture!. .. ’ maniilor s'a luat decizia Y«. ir! I Maiu—10 lirei ' să jc ' pescuirea în bălţile şi apele 0 n­ului public, in scop de a r.r. reproducţia peştelui. Pentru plata, cheltuelilor neee.--.v cu tinerea congresului de !:•':• :•eh nologie, ministrul instrucţiunii cerut şi a p­limit un credit 0: : 1 ••• dinar de 250.600 lei. La Clasic reluarea marelui succes La Gartonne CSieSama­­an Jazz-Is&mi Idajsnee­execută Uttmiere noutăți Comitetul liceului de fete Regina Maria din Capitală a fost autorizat sa primească donaţia d-lui Micu Zentler de 100.000 lei, cu respecta­rea clauzelor din actul de donaţie. II­­li IIIU119 III Cunoscuta grafoloagă d-na Sel­ma Sigerus-Goilner va ţine mâi­ne Miercuri, 16 Aprilie, în sala Transilvania din str­ . Imprime­riei, o conferinţă însoţită de pro­­ecţiuni luminoase, despre „Ştiinţa Grafologiei“. In ziua de 13 Aprilie au avut loc în­truniri pe judeţe ale tuturor sindica­telor micilor morari din ţară. S-a protestat împotriva fabricilor cari au ridicat preţul benzinei grele şi împotriva măsurilor luate de gu­vern de a interzice congresul stabilit şi de a confisca Gazeta Morarilor. Congresul se va ţine în zilele de 11 şi 12 Mai, la Ploeşti. Sfaturi pentru îngrijirea copilu­lui mic, sănătos şi bolnav, de doc­tor I. Ettinger, medic de copii. La librăria Socec, 20 lei. -- - «WHS»" UHU» "fii—a« Minoritarii şi Basarabia Am publicat un extras din zia­rul „Czernowitzer Allgemeine Zeit­­ung“ din care s’a putut vedea că acest ziar n’are, faţă de pretenţiile Rusiei sovietice asupra Basarabiei, altă atitudine decât aceia a ziare­lor române. Citim acum în „înfrăţirea“ că şi imensa majoritate a ziarelor ungureşti din Ardeal şi Banat a informat în mod obiectiv asupra tratativelor, iar unele ziare ungu­reşti de la noi au luat chiar atitu­dine, în partea redacţională, în fa­voarea unirii Basarabiei. Această atitudine a presei mino­ritare de la noi trebue să fie rele­vată. Ea dovedeşte că în chestiile­ esenţiale ale statului român, mi­noritarii noştri încep să se iden­tifice­­cu intersul general al ţării. Dacă în chestia Basarabiei atitu­dinea presei minoritare trebue să ne bucure, se cuvine să răspun­dem şi noi cu o atitudine binevoi­toare în chestiile cari interesează­ minorităţile. Să nu ne repezim cu atacuri şi bănuieli asupra lor ori­­decâte ori îşi exprimă vreo nemul­ţumire. Când un ziar românesc acuză guvernul, sau pe exponenţii săi din judeţe, pentru un act păgubi­tor populaţiei, lucrul e considerat ca îngăduit. Ei bine, să ne deprin­dem cu ideea că şi ziarele mino­rităţilor au dreptul să aducă ast­fel de acuzări, şi să cercetăm dacă sunt sau nu sunt întemeiate, fără să le socotim ca insulte la adresa statului însuşi sau întregului po­por român. Trebue să ne desbărăm de ast­fel de obiceiuri. Să nu uităm că minoritarii au şi ei dreptul de a protesta când se cred loviţi, cu atât mai mult, cu cât atunci când e vorba de un interes superior al statului, cum e, în cazul Basara­biei, se vede că putem începe să contăm şi pe solidarizarea lor. Iată de ce am ţinut să relevăm în mod special satisfacţia noastră pentru atitudinea presei minori­­tare în chestia Basarabiei". ŞCOLARE. Decretul lege din 1919, care edi­ca la rangul de catedră în filologie comparată a limbilor greacă şi la­tină conferinţa acestor limbi, a fost ratificat de parlament prin lege. A­­ceastă catedră a fost creată pentru ilustrul B. P. Haşdeu, iar urmaş şi titular al catedrei este acum d. Iu­­liu Valaori! Epitropia bisericei Madona-Dudu din Craiova a primit autorizarea să cedeze ministerului instrucţiunii fostul sanatoriu de alienaţi din Craiova în schimbul imobilului ce adăpostea provizoriu seminarul te­ologic Sf. Grigore Decapolitul. Cele mai complecte dări de seamă asupra ultimelor evenimente sportive, le citiţi mâine în SPORTUL No. IO care apare în patru pagini mari cu nu­­meroase desene şi fotoorralii de actu­­ilatate.

Next