Adevěrul, aprilie 1924 (Anul 37, nr. 12325-12349)

1924-04-18 / nr. 12340

Anul XXXVII. No. 12340 2 UII Exem­plarpl in m tara 4 Lei exemplarul in străinătate O Vineri 18 Aprilie 1924 ....■■■ ----------------­VfflOIATMllf AL. V. BELDIMA8 1888—188? \ CONST. MILLE 1887—18» Generalul Avereau I si ..chestia semită La banchetul del­a Focșani d. ge­neral Averescu a făcut o lungă de­claraţie cu privire la ceea ce d-sa numeşte „chestia semită“. Punctul de plecare e acesta : „Există astăzi o chestiune foarte importantă, dacă nu prin chiar na­tura, cel puţin prin efectele ei. Este chestiunea semită. „Zic prin efectele ei, căci s’a luat drept motiv aceasta chestiune pen­tru a întinde asupra țării povara stării de asediu. (Aplauze furtu­noase)". Va să zică, e vorba de ceva ac­cidental și cu totul trecător, de ce­va fără importantă intrinsecă, șî important numai prin aceia că a putut servi drept motiv — d. gene­ral va fi vroit să spuie drept pre­text, — pentru decretarea stării de asediu. Dacă­ n’ar fi intervenit a­­ceastă neplăcere, chestiunea nici n’ar fi meritat onoarea unei decla­raţii. Şi atât de puţin importantă este chestia în sine, încât d. gene­ral Averescu nici nu se opreşte măcar să arate în ce constă; d-sa trece de-a dreptul la stabilirea răs­punderilor (se știe că aceasta e o veche pasiune a d-sa­le). Să vedem deci cui îi revine, cum se exprimă d. general, „răspunde­rea chestiunii semite“: „Răspunderea revine, mai întâiu de toate, guvernului, care n’are o atitudine hotărîtă, ci oscilează în- tre păstrarea ordinii și păstrarea popularității". #­ ­fc * Prin urmare, răspunderea gu­vernului e precis formulată: n’are o atitudine hotărîtă; în dorința de a-și păstra popularitatea, n’a făcut destul pentru păstrarea ordinei. Dar ce ar fi trebuit să­­facă pen­tru a păstra ordinea, de vreme ce măsura luată — starea de asediu— nu e bună? Sau, și mai lămurit: in­potriva cui trebuiau luate mă­suri ? Căci, de vreme ce era nevoie de apărat ordinea, trebuie să fi fost cineva care s’o turbure. Prin urmare, guvernul nu este singurul vinovat. D. general o.,şi spune: „Răspunderea, continuă d. Ave­rescu, revine în mare parte şi popu­laţiei israelite, şi anume din trei puncte de vedere“. Acum, lucrul e ceva mai clar. Răspunderea revine în mare parte populaţiei israelite şi deci numai în mică parte guvernului. Să nu fie şi alt vinovat sau altă categorie de vinovaţi? Oare agitatorii din diferite tabere, inclusiv tabăra a­­verescană, să n’aibă nici o vină? Propaganda vehementă și neo­bosită a d-lui Octavian Goga să nu fi avut nici un efect? Atât de puțin apreciază d. Averescu va­loarea de propagandist a d-lui Goga ? Dar dacă singurii vinovaţi, in afară de guvern, sânt evreii, a­­tunci, fireşte, în potriva lor ar fi trebuit luate măsuri. Nu ştim dacă asta a vrut s’o spuie d. Averescu, dar asta rezultă, în mod logic, din ceea ce a spus. Dacă e aşa, să cercetăm cele trei puncte de vedere, adică cele trei păcate ale evreilor, denunţate de d. general. Ele constau în faptul că, după naturalizarea evreilor, — care nu­­,­ridiceşte nu s’a efectuat decât li­nul trecut, prin noua constituţie — ei nu s’au contopit în marea massă românească, în faptul că ei sânt în mare număr — un milion şi jumătate, după o statistică ano­nimă a d-lui general — şi se silesc să mai introducă şi alţi evreii, de peste graniţă; şi în faptul, în sfâr­şit, că evreii se arată mai patrioţi decât adevăraţii patrioţi români, şi se instituie în cenzori ai patriotis­mului altora, când, afirmă d. ge­neral, evreii cari, în cursul veacu­rilor, au umblat din loc în loc, nici­ nu pot fi patrioţi. Şi iată de ce fiica d-tale e mută.­­ . * * * Nu ştim ce anume înţelege d. ge­neral Averescu prin acea contopi­re în massă şi dacă d-sa­­a socotit-o necesară şi posibilă imediat după împământenire, ca la o comandă militară. Nu ştim, de asemenea, din ce statistică a scos d-sa 1.500.000 de evrei, adică 8 la sută din popu­laţie, când statistica oficială arată 5 la sută, şi nu ştim în ce mod evreii, toţi evreii, sau măcar o par­te însemnată dintre ei, se ocupă cu importul de coreligionari. Dar motivul No. 3 —­ care se contrazice, de altfel, cu motivul No.­­1 — ne pare, în adevăr, extraordinar. D. general decretează că evreii nu pot fi patrioţi, când tot d-sa constată că în Italia nu se face nici o deosebire ’ între creştini şi evrei, că evreii ajung în Italia, la orice situaţii — chiar la aceea de prim­­miniştri şi miniştri de războiu — ceea ce ne-ar face să credem că nu li se pune la îndoială „posibi­litatea“ patriotismului. Dar It­­alia nu e singurul exemplu. D. general s’ar putea adresa şi Fran­ţei. Nu-l îndreptăm către domnii Millerand, Clemenceau, Poincare, Briand şi toţi ceilalţi fruntaşi po­litici nesubversivi cari conduc Franţa de azi, dar îl sfătuim să ci­tească volumul „Les families spi­rituelles de la France“ al lui Mau­rice Barrés, strălucitul reprezen­tant al dreptei reacţionare, care, în potriva propriilor lui păreri pre­concepute dinaintea războiului, a colecţionat — cu entuziasm şi pie­tate —■ dovezi irecuzabile de pa­triotism date de evrei în timpul războiului. Ar putea să întrebe şi pe toţi militanţii de la ,,Action française“, în frunte cu Charles Maurras, cari proclamă patrioţi de­săvârşiţi­ pe evrei, cu condiţia­­­­ce-i drept — ca să adere la parti­dul lor, adică să devie regalişti. Mai ciudat însă decât toată ex­punerea d-lui general Averescu, este argumentul final cu care vrea să-i dea întărirea supremă, şi cu care o face să se prăbuşească zgo­motos. D-sa spune: — Sântem contra oricărui exclu­­zivism şi am dovedit-o prin nactul încheiat cu ungurii la Ciucea. întrebăm : sânt ungurii mai pu­ţin numeroşi decât evreii, s’au contopit ei mai bine în massa ro­mânească şi n’au ei organizaţii de­osebite? Implică existenţa popu­laţiei maghiare în România mai puţine posibilităţi de neajunsuri? * * * Ca doctrină, partizanii d-lui ge­neral Averescu nu vor învăţa mare lucru din cele auzite din gura şe­fului lor; în tot cazul vor rămâne cu convingerea că fruntaşul lor d. Goga procedează foarte bine, spre folosul partidului şi — ceea ce nu strică, dacă împrejurările o per­mit — fără să dăuneze ţării. Lunga declaraţie a d-lui general Averescu e un imbroglio foarte in­teresant şi foarte caracteristic. D-sa spune la ocazii­ — a spus-o chiar şi în declaraţia cu pricina— că nu este antisemit. Şi a ţinut mai cu seamă s’o accentuieze - dările de seamă au povestit e la timp — în convorbirile cu străi­nii, în recenta-i călătorie. Ei, dar sânt tot felul de consideraţii şi de interese, cari impun tot atâtea re­zerve, reticenţe, şi atenuări, şi ex­plicaţii şi reexplicaţii, ca să fie şi laie şi bălaie în acelaşi timp. Soarta antisemiţilor este de in­vidiat. Ei îşi pot permite luxul de a vorbi clar. Gr. Damian —■ ~' ■ ------------­Conventiunile româno-ungare Eri s’au semnat la ministerul nos­tru de externe, de către d. ministru Filodor în numele României șî de către d. ministru Wodianer, în nu­mele Ungariei, un sir întreg de con­­ventiuni cari lichidează toate ches­tiunile litigioase cari au existat in­tre aceste două ţări. Zicem: au existat, fiindcă sperăm, avem con­vingerea, că aceste convenţiuni vor fi şi aplicate, şi astfel vor dispare din raporturile noastre cu Ungaria, numeroasele chestiuni cari erau un motiv de necontenite fricţiuni. Rezultatul acesta, la care s’a a­­juns după lungi tratative, este îm­bucurător. El este baza pe care se poate spera că se vor dezvolta re­­laţiuni tot mai bune, poate chiar tot mai amicale între România şi Ungaria. Speranţa aceasta e justifi­cată de faptul că România doreşte astfel de relaţiuni, iar Ungaria are nevoie de ele, dacă îşi examinează şi îşi înţelege bine interesele. Dacă şi­ le înţelege, Ungaria se va obicinui tot mai mult şi cu sta­rea de lucruri euică din frământări­le războiului. Această stare de lu­cruri era inevitabilă, fiindcă cores­pundea evoluţiunei naturale şi fata­le a istoriei, fiindcă o nedreptate nu devine mai mică prin faptul că e seculară şi fiindcă unirea într’un singur stat a celor de aceiaş na­ţiune era repararea acestei nedrep­tăţi. Că pentru moment nu poate fi vorba de relaţiuni de sentimente in­tre Ungaria şi noi, este un fapt a­­supra căruia nu ne facem iluziuni. Dar în raporturile dintre state, inte­resele sunt adesea o legătură mai trainică decât sentimentele şi Unga­ria are neapărat interese mari ca să întreţie cu noi relaţiuni de bună vecinătate. In ce priveşte pe România, ea a dovedit şi cu această ocaziune că înţelege să fie seamă şi de intere­sele Ungariei. Ea nu va întreprinde nimic ce ar putea tulbura aceste interese şi nu cere în schimb decât aceiaş voinţă din partea guvernului din Budapesta. In asemenea condi­­ţiuni pacea va fi asigurată în a­­ceastă parte a Europei şi — marele război a dovedit-o — nimic nu este mai prielnic statelor şi naţiunilor, decât pacea. Ad. Nemulţumirile Iugoslaviei faţă de România Iugoslavia accentuiază o ne­mulţumire tot mai mare faţă de noi. Cu toate că o notă a guver­nului Iugoslav nu a fost remisă la Bucureşti, ceia ce ne bucură pentru că este în interesul amici­ţiei dintre ambele ţări, este astăzi cert că, într-o formă oare­care, gu­vernul din Belgrad înţelege to­tuşi să aducă la cunoştinţa guver­nului nostru, acea nemulţumire. Aceasta însemnează că violenta campanie pe care o duce presa din Belgrad contra noastră, nu este cu totul fără legătură cu sen­timentele cercurilor oficiale de a­­colo. D. Iorga a făcut apel la presa română ca şi la cea iugoslavâ, ca să nu aţâţe şi să nu exagereze un incident care nu poate şi nu tre­buie să tulbure bunele relaţiuni dintre două ţări aliate. Apreciam cu atât mai mult argumentele in­vocate de d. Iorga, cu cât şi noi am recomandat din capul locului a­­titudinea pe care o recomandă şi d-sa. Dar şeful partidului naţio­­nalist-democrat este nedrept cu presa română, care a manifestat şi­ manifestă în această ocaziune un calm cu atât mai lăudabil, cu cât atacurile presei iugoslave au ajuns până la indecenţă. Dacă însă mergem cu calmul până la a ignora aceste­­atacuri, nu putem totuşi închide ochii, nici la starea de spirit pe care o trădează, nici la motivele cari au determinat-o. Nu prin tăcere la noi, se „va calma indispoziţia şi acţiunea din Iugoslavia, care este ‘manifestarea vădită a unei slă­biri a relaţiunilor acestei ţări cu ţara noastră. Intre ţări aliate a­­semenea ieşiri fără de măsură, nici nu se pot produce, fără ca să aibă la bază o cauză reală, ca­re nu poate fi trecută cu vederea ci trebuie de aproape considerată, pentru că este sau avertismentul că o alianţă pe care contăm acum este viciată de o stare de spirit iremediabilă, care ar putea s’o ză­dărnicească tocmai în clipa când ne-ar fi­ mai utilă, sau este simp­tomul unei primejdii prezente pentru această alianţa, care poate fi înlăturat, care poate fi lecuit. Şi într’un caz şi într’altul, sunt motive extrem de serioase, cari ne impun să nu practicăm politi­ca s­itul­ului, ci cu curaj şi realita­te să abordăm problema. Şi cer­cetând-o, trenmror ,să ajungem a ne da seama în moc c-r­ar dacă ac­tuala nemulţumire a­ Iu­goslaviei se datoreşte într’adevăr inciden­telor ce s’au produs cu ocaziuirea remitereii reciproce a localităţilor cedate prin acordul de delimitare, în care caz suntem convinşi că ea va putea lesne fi împăcată. Sau însă nemulţumirea­­Iugoslaviei are cauze mai adâncit şi ultimele in­cidente, nu au fost decât un prilej pentru izbucnirea lor, — şi atunci va fi nevoie de o revizuire a ra­porturilor dintre ('această ţară şi noi, pentru ca sa se găsească o n­ouă­ formulă pentru acordul din­tre ele. In tot cazul noi trebue să ajungem a ne da seamă exact, câ­tă realitate ar avea pentru noi, a­­lianţa cu Iugoslavia, îh ziua când ea ar fi supusă încercărei, de eve­nimentele în vederea cărora am în­cheiat-o. In examinarea aceasta trebue să procedăm în primul rând cu toată rigoarea faţă de noi înşine. In cer­curile diplomatice se relevă oare­­cari reclamaţiuni ale guvernului din Belgrad, contra guvernului nostru, cari, dacă ar fi întemeiate, ar denota că nu ne-am purtat cu toată deferenţa pe care o datorăm oricui, dar mai cu seamă unui a­­liat. Sistemul de a lăsa propuneri şi intervenţii fără răspuns, e mai mult comod, decât util şi departe de a rezolva ceva, încurcă şi pri­me­jdueşte lucrurile pe care vroeşte să le apere. Un refuz net e în ase­menea cazuri mai puţin jignitor, decât nici un răspuns, care poate fi interpretat ca dispreţ şi­ care poate împinge la gesturi ca cele cari tulbură acum raporturile noa­stre cu Iugoslavia. In tot cazul este de dorit ca faţă cu campania de presă iugoslavă, care după cum e sigur acum, re­flectă dispoziţia sau mai exact in­dispoziţia­ guvernului iugoslav, gu­vernul nostru să dea şi el explica­­ţiuriile menite a pune lucrurile în lumina adevărului ceea ce nu ne îndoim , că va potol­ furtuna dez­lănţuită la Belgrad.­ cm OrăsB isAt­i­țu Vor ruşii !oi miniştri francezi război? D. LOUIS VINCENT din grupul partidului radical-socia­list, a luat ministerul muncii şi igie­nei cu ocazia remanierei cabinetu­lui Poincaré. Corespondentul din Rusia, al ţarului „"limes" consideră că, fri­a cu războiul la rare,& dedau cum elementele sovietice, ar urm­­a să devie o tristă şi grozavă real­tate dacă extremiştii, cari se a­­flă la­­Moscova, ar impune defini­­iv concepţiile­ lor fanatice, şi mai jes, dacă tratativele de la Londra,­­ ar duce la un rezultat. Această părere a corespondentu­­ui lui „Times" e confirmată de eclarațiunea lui Trotzki, care re­­citrat în arena politică, ar fi spus d­upă o telegramă din Fraga, că nu vede în iminenta unui războiu­­ar nici nu garantează că ult răz­­oi este cu totul exclus, de vreme e Rusia şi România au armate, ari trebue să servească la ceva. Aceasta însemnează că guvernul ovielic imită în totul tactica gu­­ernelor imperialiste dinainte de ăzboi. El zăngăneşte din sabie şi o joacă cu tunul. Noi nu credem­­ bolşevicii, oricât ar fi de fana- Ici, se gîndesc acum serios la un­ăzboi. Şi să vroiască să-l facă, nu or să-l facă. Le lipseşte în primul ând acel nervus rerum care a fost a toate vremurile tripla condiţiu­­e a condu­cerei războaielor. Şi nu umai că de nicăeri nu le-ar veni n ajutor dacă ar avea nebunia să o lanseze într’o asemenea avent­Ură, dar toată lumea îngrozită, ar f împotriva lor. Cu toate acestea recunoaştem, că avint­ele şi agitaţiile nesocotite ale loscoviţilor, nu trebue sa se lase nepăsători. In definitiv toate gu­­ernele autocratice şi dictatoriale, a isprăvit prin a se arunca în răz­­oaie externe, caii au fost în toate impurile pentru ele, un mijloc de scăpa de dificultăţile politice in­­erne. Şi apoi, cu adevărat, Rusia ■ovietică are o armată mare, o­dată cu recente tradiţii revolu­­ionare. Ea nu va putea fi ţinută frultă vreme în neactivitate şi da­­r nu se va putea bate în afară,­­ar putea trece prin gând să se baiă înăuntru. De aceea, fără a vroi să exage­­ăm întru nimic lucrurile, insis­­ând chiar asupra faptului că­­ o primejdie imediată este , cu e, totul exclusă, trebue să­ ne gândim la primejdiile posibile în viitor. Si îu vederea acestor primejdii oricât ne repugnă înarmările, nu­ vom spun­­e numai,­ ceea ce este de la sine in­des, că trebue­ să purtăm de grijă ca apărarea noastră să fie din toate tunctele de vedere pregătită, ci pom spune că trebue să creăm şi n ţară atmosfera de dreptate şi lo­­ialitate, care este cea mai puterni­că pavăză,în spatele armatelor şi cea mai mare garanţie a biruinţei. Sincerul ABONAMENTE I­N JARA Pe un an 650 Iei. Pe șase luna 350 Iei. Pe ts*ei Suni ISO Iei. IN STRĂINĂTATE Pe un an 1300 iei. Pe șase Seam 70© Sete Pe trei Buni 350 Iei. Guvernul s’a ocupat într’un consiliu de consecii­le şi buna petrecere a miniştrilor în timpul vacanţei Paştilor. ...nimic nu scapă b­ilii părinţilor firii! Ce răspunde guvernul? D. Gh. Cristescu, secretarul ge­neral al partidului comunist, a­­dresează opiniei publice, din în­chisoarea unde se află, o scrisoare protest prin care, mai ales, se ri­dică împotriva oricărei acuzaţii de fapte ilegale precum şi împotriva aceleia că ar fi lucrat cu bani străini. Tonul energic al scrisoarei e explicabil, fiind date împreju­rările. E mai mult decât sigur că dacă de pildă d. Vintilă Brătianu sau d. Gh. Mârzescu ar fi fost ares­taţi ca liberali de un regim comu­nist sau altul, şi ei ne-ar fi adre­sat scrisori tot atât de vehemente, pe cari n’am fi lipsit să le publi­căm, comentându-le la fel cum o comentăm actualmente pe a d-lui Cristescu. Va să zică comuniştii arestaţi, în urma proclamării stării de ase­diu, resping cu tărie toate acuza­ţiile ce li se aduc de-o anumită presă — e cu,, adevărat, cazul de-a o spune,— ,şi cer să­ li se, arate de vină au, de oarece până­­acum nu li s’a pus în­ vedere mici­­una. Ce zice parchetul militar? Ce zi­ce guvernul? Câtă vreme opinia publică nu era sezizată de una din părţi,­­câtă­­vreme arestaţii nu vor­biseră ţării, orice presupunere putea fi justificată. Căci, ne-am fi zis cu toţii, un guvern nu procla­mă starea de asediu în plină pace fără a avea motive. ■ A. Care-s acele motive ? Ce răspun­de guvernul la protestul comuniş­tilor arestaţi? De­oarece am auzit glasul unei părţi e neapărată ne­voie să-l auzim şi pe-al părţii ce­leilalte. • Interesul instrucţiei e o vorbă goală, mai cu seamă când e­ ches­tia­ de arestări şi urmăriri de na­tură politică. Şi atât timp cât guvernul va tă­cea, nevoiţi suntem să dăm creza­re d-lui Cristescu şi celorlalţi de­ţinuţi, cari şi ei protestează. Ca să putem da crezământ şi guvernu­lui, e absolut­ necesar ca el să vor­bească. Dar el, nu ziarele lui. I. r. ila ia loii li Basarabia Necontestat că cel mai mare eve­niment la ordinea zilei este confe­rinţe anglo-rasă, care se ţine acum la Londra. Acsaată copisrcuţă est­­de un interes hotărîWr­­ţMniWtt gu­­vernul sovietic, dar şi de un mare interes pentru Europa, la cuvântarea sa de deshidere a conferinţei d. Macdonald a enumă­­rat chestiunile asupra cărora ea va avea să caute un acord. Aceste ches­tiuni privesc datoriile Rusiei ţa­riste, repararea pagubelor cauzate prin expropriere particularilor en­glezi, chestiunea propagandei bol­şevice în străinătate şi adaptarea vechilor tratate la nouile condiţiuni. Or, aceste chestiuni­ sunt aceleaşi cari până acum au făcut să eşueze toate tratativele cu guvernul sovie­tic. Modul cum vor fi rezolvate a­­cum, dacă vor fi rezolvate, va fi oa­recum hotăritor pentru toate sta­tele europene, cari vor trebui să-l accepte dacă vor vroi să se înţelea­gă cu Rusia. Rar va fi hotăritor şi pentru guvernul sovietic, căci va modifica prin nevoia de a o aco­moda politicei externe, întreaga lui politică internă, mai ales întreaga lui politică economică şi financiară. Tocmai de aceia tratativele nu vor fi uşoare. Se vor cere soviete­lor concesiuni cari aţine însăşi prin­cipiile de bază ale politicei lor. Dar dacă vor vroi să ajungă la o înţe­legere, care le este cu atât mai ne­­cesară, cu cât fără dânsa, nu vor putea obţine acele mari împrumu­turi de cari au neapărată nevoie, vor trebui să se decidă la aceste concesiuni. în ce priveşte problema Basara­biei, ea va fi pusă cu siguranţă în tratativele ruso-engleze. Dacă nu o vor ridica ruşii, o vor ridica dele­gaţii englezi, D. Macdonald ară­tând în cuvântarea de deschidere că vechile tratate vor trebui să fie modificate in acele părţi cari sunt contrare angajamentelor luate de fiecare dintre cele două state faţă de alte puteri, a atins indirect şi­­ chestiunea Basarabiei. Anglia a în­cheiat convenţia privitoare la unirea acestui pământ cu România şi a fost chiar primul stat care a ratifi­cat-o. Orice nouă înţelegere anglo­­rusă, va trebui să se adapteze aces­tui „angajament luat de guvernul Majestătei Sale Britanice faţă de alte puteri“. Şi în această privinţă vor trebui deci să modifice sovietele punctul lor de vedere, dacă vor vroi să ajungă la acel acord cu Anglia, de care au atâta nevoie. .. NĂZBÂTII­­ Neserios „Viitorul“ publică un comunic­at oficial, în care se arată că ştirea ziarelor după care d. general .Văi­­toianu s’ar fi simţit jignit de refu­zarea unor credite cerute şi că ar fi demisionat, d­e „un svon ‘ neserios“.­ E foarte explicabil! Cum vreţi să demisioneze omul pentru aşa puţn lucru ? Că nu poate lucra nimic, la ministerul comunicaţiilor din pricina lipsei de credite, e mai bine , o să fie mai puţine­­ trenuri şi, deci, mai puţine deraieri. Pen­tru a se simţi jignit, un ministru ar trebui să întâmpine nu o refu­zare de credite, ci o apostrofă cam de felul ăsta : „i-ascultâ, mă, porc­­de-câine, până când o să ne, vorba ăluia, să ne baţi capul Numai aşa ar fi un motiv serios de demisie. Kiz.­ ­ 8 întinderea tuberculosei Insuficienţa totală a măsurilor de combatere In raportul pe care Fam prezin-­rea care se pare că e indispensabilă tot în Adunarea generală a societă- pentru ca subvenţia­­acuhuilu mâ­ţei pentru profilaxia tuberculosei surilor de combatere a tuberculosei din Decembrie 1923, am făcut sc­ să fie efectiv recunoscută, coteala că pentru a pune bazele u­­nei organizări efective a combateri tuberculosei ar trebui un buget a­­nual de cel puţin 350 milioane. A­­rătam că în comparaţie cu ceea ce se cheltueşte în alte ţări mai mici ca întindere şi ca populaţie şi cu mult mai puţină tuberculoasă, cum e de exemplu în Danemarca, cifra aceasta e foarte redusă. S-a pus în bugetul anului acesta pentru combaterea tuberculosei, după ce toţi cari ne ocupăm de profilaxia tuberculosei ajutaţi şi de cei de la direcţia sani­tară, am pledat până la externare, 10 milioane lei! Ca consolare ni se anunţa că din fondurile atribuite asistenţei so­ciale vom avea 8 milioane. Minis­trul sănătăţii publice răspunzând în senat unei interpelări a d-rului Hasnaş a declarat că sporul acesta de subvenţie pentru combaterea tu­berculosei e un fapt împlinit. In­tr’un ziar oficios suma aceasta de 18 milioane era proclamată ca o sumă considerabilă, care ilustra in­teresul oficialităţei pentru comba­terea tuberculosei. Ulterior după numeroase consfă­tuiri in comisiile instituite pe lângă ministerul sănătăței publice, cifra aceasta a mai suferit reduceri ca să ajungă la 4,5 milioane. Mini­s­ trul de finanţe meditează încă dacă va putea să ratifice chiar şi subvenţia aceasta aşa de mică pentru capito­lul combaterei tuberculosei. Suntem aproape de luna Mai şi organizările pe care le proiectasem — un dis­pensar tip la Bucureşti şi Iaşi, un preventoriu pentru copiii sănătoşi din familiile de tuberculoşi la Bre­­bu, terminarea sanatoriului de la Leamna lângă Craiova, intensifica­rea propagandei prin echipa de conferenţiari — rămân în suspen­sie de­oarece nu avem încă confir­marea că aceste 4,5 milioane vor fi definitiv atribuite pentru comba­terea tuberculosei. Lupta contra tuberculosei conti­nuă să vegeteze cu cele 500 paturi caii există în spitalele şi sanato­­riile de pe toată Întinderea Româ­niei­­,arj­i păstrând proporţia cu Danema.­­,, unde un pat de sanato­riu sau înu­nţat pentru fiecare mie de locuitori a., trebui să avem 17 000 paturi—cu cele câteva dispenser? şi acestea aşa de incorupti cvt. din lipse. ..?* mijloa.ce de funcţionare“ de organizare în cât de abia îşi merită numele de dispensare. La Lausanne, în August anul a­­cesta are loc congresul internaţio­nal de tuberculosă. Suntem invitaţi să prezintăm un raport asupra stă­­rei în care se află lupta anttuber­culoasă în ţara noastră cum am făcut şi la celelalte congrese. La întrebările pe care secretariatul U­­niunei internaţionale contra tuber­culosei le adresează organizărilor din fiecare ţară după un formular tip care va permite mai uşor clasi­ficarea datelor, nu vom putea răs­punde la cele mai multe din ele. Pe lângă că nu avem de­cât un nu­măr foarte mic de sanatorii şi dispensare, coloniile rurale şi in­dustriale pentru tuberculoşi, şcoa­­lele de infirmiere vizitatoare, clini­cele pentru învăţământul în facul­tăţi a ftiziologiei, cursurile de per­fecţionare pentru medicii care voiesc să se specializeze, legiferarea antituberculoasă sunt neexistente la noi. Oficialii noştri ar trebui să în­ţeleagă că neglijând până la a ig­nora organizări sanitare a căror nevoie se impune, aparem într’o stare de inferioritate aşa de mar­cată în­cât ne dăm singuri un bre­vet de incapacitate. Ministrul actual al sănătăţei pu­blice e un intelectual de seamă care ţine să arate în toate ocaziile că poartă un deosebit interes combate­rei boalelor sociale şi prin urmare şi tuberculosei ca cea mai răspân­dită şi cea mai omorâtoare din a­­ceste boale. Secretarul său general e un dl. Ministrul de finanţe care e un aşa de bun român în­cât voieşte să­ asi­gure fericirea ţărei drămind toate chieltuelile pentru a ajunge la un echilibru bugetar statornic nu va putea rezista ,la aceste solicitări şi va păstra cele 4—5 milioan­e iuigu­ jate anul acesta pentru combaterea­ tuberculosei cu atât mai mult că suma aceasta a fost votată de par­lament. Intr’un buget de 24 miliarde suma aceasta infimă po­ttu fi uşor găsită. In ceea ce priveşte econo­miile sunt cu siguranţă alte capi­tole bugetare care pot să fie revă­zute lăsând nenorociţilor de tuber­culoşi fărămitura aceasta de pâini din ospăţul miliardelor Apelurile repetate pe cari suntem nevoiţi să le adresăm continuu o­fi­cialilor pentru nevoi imperioase de organizare sanitară pe cari cu­­ cât de mică sforţare de buntă voim, ei ar fi putut chiar să le prevină, do­vedesc nepăsarea cu care chestiu­nile sanitare sunt privite la noi. Nu vom pregeta să cerem respecta­rea angajamentelor solemn luate. Legiferarea antituberculi­acă anun­ţată de primul ministru când se va elabora şi adopta va atrage pentru aplicarea ei bugete corespunzătoa­re cari vor înceta să fie bugetele actuale derizorii până a fi ridicole discutate şi acelea după ce ne-au fost oficial recunoscute. O mişcare puternică de opinie pu­blică e necesară ca să determine pe oficiali să iasă din inerţia lor. Dr. S. Irimescu la Am publicat un important ar­­ticol al d-lui Vaclav Parti, direc­­torul comunicaţiilor din ministe­rul de comerţ cehoslovac. Autorul arată că industria ţării sale înce­pând exportul în ţările din jurul Mării Negre, va avea nevoie de căi­ de transport. Din punct de vedere geografic, cea mai favora­bilă cale ar fi Dunărea, până la Galaţi, unde s’ar face transbor­­darea în vasele de mare. Pentru transportul în Ucraina, această -.r.aU­..-txt.a s’ar intet .JAIosi de că­­ile ferate române.­­ In ambele cazuri este vorba de un izvor de câştiguri importante pentru statul nostru. Pentru ca transited pe la noi să fie rentabil este însă nevoe de anumite orga­nizaţii, între cari cea mai de sea­mă ar fi o zonă cehoslovacă la Galaţi, în care să se facă nu nu­mai formalităţile de transit, dar şi diverse lucrări de transforma­re a mărfurilor. După propune­rea d-lui Parti ar urma deci să se înfiinţeze în zona­ cehoslovacă din Galaţi şi instalaţii industri­ale. Autorul articolului şi-a expus părerile sale personale. Dar având în vedere înalta funcţiune de stat pe care o ocupă, este evident că aceste păreri concordă şi cu do­rinţele statului v­ecin. Va fi deci nevoie ca şi cercurile hotărâtoare de la noi să-şi spună cuvântul după ce vor fi studiat de aproape propunerea vecinilor noştri. Nimic nu poate întări mai bine o alianţă politică, de­cât strânse legături economice. Dar chestiunile economice nu pot fi judecate numai după con­venienţa politică. D. Parti afirmă că măsurile propuse de d-sa ar aduce Roriiâniei foloase tot atât de mari, dacă nu şi mai mari, ca şi Cehoslovaciei. Din acest punct de vedere trebuie cercetată ches­tins medic, profesor universitar ca­­­­tiunea de către economiştii noştri re­cunoaşte perfect necesitatea ma, şi, dacă ei vor fi de acord cu au­­surilor de combatere tuberculose, de­oarece şi-a dat seama prin pro­priile sale constatări de ravagiile boalei. Şi unul şi celălalt aşteaptă punerea d-lui Parti de la ministru­l de final­­e de alega­torul cehoslovac, atunci să punem în practică, fără întârziere, pro D. G. Conferinţa de la Londra MACOOSisĂLOa .iscultă, tovarăşe Racowslfct, ai de­­fiind să tratezi serios, ori vreţi să bateţi apa în oină. Ca la Vie­na?

Next