Adevěrul, ianuarie 1925 (Anul 38, nr. 12578-12606)
1925-01-28 / nr. 12603
Inul XXXVIII Nr. um * '* «»""»'w ■" «mw w Snaaini 6 Ltl exemplarul in strainatate e #1««n un»aTM 1925 8 Adevérul MNDatiîbi I AL. V. BELDIHAN 1888—1897 FÖNDATGRI » r.ON^. MILLE 18^—195?0 Mâine, „Adevĕrul“ începe publicarea noului roman inedit al d-lui Liviu Rebmann, s tEVA" BBADAM Apelul d-lui Maniu In centrul preocupărilor politice este apelul d-lui Maniu către partidele democratice, în scopul negativ al răsturnărei actualului guvern şi în scopul positiv al constituirei unui nou guvern, care să fie o garanţie, că principiile şi metodele democratice vor fi într’adevăr puse în practică în aşa chip, încât în viitor nimeni să nu se mai poată atinge de ele. Citind şi recitind textul apelului ■şefului partidului naţional, am regăsit într’însul ideile pe cari noi tnşine le susţinem şi le propagăm ?fl acest ziar de trai bine de doi ani. Exact cu motivele cu card. Maniu cheamă la un acord, la fuziune, partidele democratice din opoziţie, am susţinut noi necesitatea înţelegerii şi fuziunii lor. In plus noi am adăugat argumenta că divizarea opoziţiei, care în timpul din urmă accentuează o tendinţă de creştere, este cel mai puternic sprijin pentru guvernul şi partidul liberal, este chiar tot mai mult principalul său sprijin,i aşa că orice acţiune democratică, cărei primă ţintă trebue să fie înlăturarea actualului guvern, nu poate avea alt început, decât concentrarea forţelor democratice, un acorc sau o fuziune a partidelor democratice. Așe fiind, ar părea logic, ca noi să salutăm fără rezervă apelul d-lui Maniu. Examinând situaţiunea reală însă, împrejurările în cari el s’a produs, rezultatele la cari în mod fatal trebue să ducă, regretăm că nu o putem face. Teoretic este, manifestul d-lui Maniu este cât se poate de perfect In practică Insă, ne temem, că va duce în mod fatal la un rezultat contrariu Celui pe care-1 urmăreşte. Noi nu vom urma se 'melege vechea cale de a căuta cine ştie ceexplicaţiuni macchiavelice acestui apel al şefului partidului naţional. Noi suntem absolut convinşi de buna d-sale credinţă, de întenţiunile d-sale democratice, de dorinţa sa de a vedea opoziţia uimindu-se. Dar suntem şi convinşi că nu a fost fericit în calcularea efectelor pe cari trebuia în mod fatal să le aibă gestul d-sale. In momentul când lansa apelul său, d. Maniu ştia câteva lucruri precise. Astfel ştia că partidul naţionalist al poporului, reprezentat prin d. Argetoianu, în lipsa d-lui Iorgia, căzuse cu partidul naţional la un acord care-i permitea, dacă nu-i şi impunea, să răspundă, fără ezitare, în mod afirmetiv la solicitarea şefului partidului naţional. Mai ştia că în forma în care propunea d-sa fuziunea, deşi pe baza celor zece puncte asupra cărora acordul între partidul naţional şi cel ţărănesc a fost stabilit odată, acesta din urmă nu o va accepta. Mai întâi pentru că cele zece puncte fuseseră stabilite moral în vederea unei fuziuni în doi, apoi fiindcă nici chiar în doi partidul ţărănesc nu mai convenea la fuziune, fără anumite condiţiuni de organizaţie şi de amănunt, pe cari nu le discutăm ucran, dar cari, aşa credea el, aveau să garanteze aspectul şi efectul democratic al nouii organizaţiuni politice. Şi-a făcut atunci d. Maniu iluzia, că ce nu s’a putut realiza in tratative directe, intre reprezentanţii celor două partide, se va realiza pe calea unui apel, care deşi lasă unor tratative ulterioare elaborarea tuturor chestiunilor esenţiale pentru noul partid: conducere, program de guvernământ şi statutul de organizare, deşi lasă adică deschise toate posibilităţile de ruptură în viitor, ar putea însă crea pentru moment o fuziune? Dar ea nu ar putea fi până la rezolvarea acestor chestiuni decât au amestecată nici o coeziune ? ! Noi am cerut totdeauna ca tratativele de fuziune între partidele democratice să fie publice, fiindcă am crezut că fuziunea este o necesitate atât de vitală, încât presiunea opiniei publice va determina realizarea ei, înlăturând motivele personale sau de politicianism, cari o zădărnicesc în taina culiselor. Dar am înţeles tot timpul că fără tratative, fără discuţii cari să lămurească principiile şi chiar situaţiunile personale, o fuziune sau chiar numai o colaborare armonică, singura care ar putea fi eficace, nu este realizabilă. D. Maniu a socotit că aceste tratative pot fi evitate? Atunci nu trebuia să reserve pentru viitor, nici programul de guvernământ, nici fixarea comitetului executiv, nici chestiunea orgganizărei noului partid, ci trebuiausă le definească în apelul său, care putea avea un sens numai dacă la â prendre ou â laisser. Aşa însă, el chiamă la o fuziune care dacă s’ar produce, ar lăsa toate prolerele c© se pot ridica şi trebuie ridicate între partidele fuzionate, unor discuţiuni viitoare, ar pregăti adică opoziţiei democratice, un chaos mai mare, decât cel actual. Dar ipoteza aceasta, după cum am arătat, nici nu putea fi pusă la socoteală. Despre partidul ţărănesc se putea şti că nu va răspunde afirmativ apelului, iar fuziunea cu cel naţionalist al poporului era asigurată şi, dorim să ne înşelăm, dar teamă ne este, că apelul nu a contribuit la o mai solidă cimentare a ei. Atunci, care va fi efectul apelului ? Se vorbeşte că el va provoca nemulţumiri şi sciziuni. Şi de s’ar produce ele numai într’unai din partidele democratice, vor întări ele acţiunea opoziţiei democratice ? Noi credem că nu, căci nu deplasările cari s’ar putea să nu se oprească la hotarul partidului liberal, pot face eficace acţiunea ei, ci coordonarea totalităţei forţelor. Concluzia de noi ? Am dori ca apelul acesta al d-lui Maniu, atât de inimos conceput, atât de lăudabil în intenţiunile sale, atât de acceptabil ia programu său, să aibă măcar efectul ca tratativele de fuziune să fie reluate şi duse cu spirit de concilianţă de ambele părţi, fiindcă numai astfel pot fi încununate de succes.* Altminteri teamă ne este, ca apelul d-lui Maniu să nu aibă ca urmare o dezbinare şi mai mare a opoziţiei democratice, să fie adică punctul de pornire al unei crize, care ar întări situaţiunea guvernului tocmai în clipa când se găteşte să realizeze acele mari legiferări, cari vor hotărî pentru mulţi ani organizarea politică şi administrativa a tarei. B. Branişteanu NAZBAŢI ! O VASTĂ COMPETINŢĂ D, George Martescu a dat gata proect de lege prin care se face cadou ţării un consiliu legislativ. La ce o sa servească, veţi întreba dv ? E extraordinară competenţa acestui teribil consiliu legislativ! El cercetează, el adnotează, el clasează, el propune, el dispune, el cere, el amendează, el analizează, el discută, el codifică, el comentează, el explică, el unifică, el urmăreşte, el studiază, el întocmeşte, cataloghează, conservă, supraveghează, coordonează, îngrijeşte, îndeplineşte, —in sfârşit face, drege şi hotărăşte. ...Cu o condiţie : să nu se amestece decât când i se cere avizul ! Am înţeles : nu va avea să se pronunţe decât asupra proectelor,„ opoziţiei. Că ale guvernului nu au nevoie de nici un fel de ajutor! KIX. Ii dela B și! Guvernul a transmis biuroului Camerei, cererea parchetului ca să ridice imunitatea parlamentară a d-lui Grigore N. Filipescu, pentru ca să poată deschide acţiune de urmărire contra acestui reprezentant al natiunei, care printr’un gest violent a impedicat ca lauda electorală să’şi dea şi in alegerea dela Dej, rodul. Cititorii îşi amintesc desigur încă de răsunătorul incident. D. Gr. Filipescu cu drept cuvânt indignat de abuzul fără ruşine la care s’a dedat preşedintele biuroului electoral, l’a pălmuit pur şi simplu, pe când era în plin exerciţiu, al funcţiunei sale, fără ca numitul funcţionar să se emoţioneze şi fără ca guvernul să puie vreo grabă în îndeplinirea datoriei sale de a asigura respectul datorit legei şi celor chemaţi de aplice. Era şi naturală această tânjală. Cum s’a născut prima vietate pe Preşedintele biuroului electoral dini pământ; cura a început viaţa m lu Dej ştia că rostul lui nu era să ameţesce on&m vietaplice legea, ci să n’o aplice, s’o ial-\ Problema aceasta, a fost mult sifire. şi avea deci conştiinţa că cercetată de ştiinţa, palmele pe cari i le-a aplicat d. Fi- Biblia pune origina cum mu Ilpescu erau bine meritate, ceiacel de ani înainte de Cnstos; ştiinţa onorează, căci tot avea mai multă adăogat la aceasta cifră milioane conştiinţă de rolul ce acceptase ai de secole, întrucât suntem mai atuca, decât guvernul de rolul ce lvansaţi azi, decât atunci când nu este chemat să îndeplinească, exista decât Biblia, şi întrucât s a trebuit ca însuşi d. Gr. Filipeş schimbat acum, m. urma, numeroasa şi presa întreagă să denunţe Iselor cunoştinţe ştiinţifice problescandalul acesta, pentru că în fine ca vieţii, a începutului vieţii pe să se facă gestul necesar, menit să pământ? , . . . , arate că a. Gr. Filipescu va îi ehe- Şi azi, misterul este tot aşa de mat la răspundere. Suntem însă şi nepătruns ca şi un trecut cu singuri că gestul nu va avea nici o aigura deosebire ca azi trebue să parcurgem înapoi o ca e mult mai lungă, ca să ajungem tot la aceiaş necunoscută, la aceiaş mare mai mare, dacă presa nu va supraveghia de aproape această afacere. Procesul împotriva d-lui Gr. Lilipescu va trebui să se judece şi va trebui să fie una din acele dezbateri in faţa instanţelor judecătoreşti, cum sunt multe în analele democraţiei din toate tarile şi cari au năgubit guvernele dictatoriale şi abuzive, mai mult decât sute de desbateri parlamentare. Ad. Demisiile de la ţărănişti înaintea Camerei - O şedinţă urâtă - Şedinţa de ori a Camerei a fost destul de agitată, lucru care era de aşteptat întrucât se ştia că se vor produce, în cursul ei, câteva evenimente deosebite, şi anume : Apariţia d-lui C. Argetoianu, căruia spiritul de sacrificiu al câtorva partizani şi amabilitatea guvernului i-au înlesnit intrarea în adunarea deputaţilor. Al doilea, declaraţia de reintrare în parliament a d-lui general Averescu, şeful partidului poporului. In sfârşit, declaraţiile deputaţilor demisionaţi din partidul ţărănesc. Trei evenimente prin urmare, cu caracter de senzaţional, cari erau menite să atragă multă lume la Cameră, precum a şi atras: parlamentari mai mulţi decât de obicei, banca ministerială complectă şi, în plus, ca un număr de adevărată senzaţie, prezenţa d-lui Ion I. C. Brătianu, care a binevoit, de data aceasta, să onoreze Camera cu propria d-sale persoană, cinste care a emoţionat adânc majoritatea. D. Brătianu, care dispreţueşte lucrările parlamentului, care n’a participat la discuţia mesagiului nici n’a binevoit să vie să răspundă la interpelări importante, a pârticipat totuşi la şedinţa de ori a Camerei, în care doi ţărănişti trebuiau să dea spectacolul dezbitrărei. Se pare că spectacolul interesa în mod deosebit pe şeful guvernului. Apariţiunea d-lui Argetoianu n-a dat loc la nici un fel de manifestaţie. D-sa a ocupat un fotoliu alături de acela al d-lui D. R. loaniţescu, şi n’a avut de loc prilejul să intervie în dezbateri. Şedinţa a început cu cererea de a se ridica imunitatea parlamentară a unui deputat de Hotin al cărui nume ne scapă, a d-lui Barcă, deputat şi fost primar de Chişinău, acuzat de luare de mită, şi a d-lui Gr. N. Filipescu acuzat de lovirea preşedintelui unui birou electoral A fost anunţată şi o interpelare : aceea a d-lui D. R. loaniţescu în chestia inspectorului Frâncu de la regionala Braşov, dovedit judecatoreşte cu cele mai grave abuzuri şi ilegalităţi şi care, drept pedeapsă, se alege doar cu mutarea la Chişinău. D. general Averescu n’a venit la Cameră dar a trimis o declaraţie pe care a citit-o d. Grozea. Declaraţia a fost pe placul majorităţei, mai ales în părţile cari vorbesc de colaborare cinstită şi sinceră la proectele de legi privitoare la unificări şi la reforma administrativă. In mijlociu curiozităţii satisfăcute a deputaţilor majoritari s’a produs apoi declaraţia d-lui Spănişteanu care proclamă înfiinţarea unui nou partid ţărănesc cu tendinţa hotărâtă de a se apropia de democraţia naţională. N’a fost greu să se vadă că e vorba de pregătirea trecereî la partidul naţional In duelul ce era de prevăzut că se va încinge, majoritatea a avut o a atitudine lipsită şi de bun simţ şi de un elementar simţ politic. Deputaţii liberali au susţinut cu tărie pe ţărănistul ■ ridicat împotriva partidului său de până ori, scăpând din vedere cerinţele unei elementare moralităţi politice, care pretinde unui dizident să-şi depue mandatul in cazul când se desparte de partidul graţie căruia a fost ales. Partidul naţional a avut o atitudine mai rezervată, pe de o parte fiindcă e mai sensibil faţă de acest element de morală politică, pe de altă parte fiindcă ştie că transfugii cari astăzi caută să se apropie de el sânt tocmai aceia cari astă primăvară au votat contra fuziunei. Ţărăniştii, în orice caz, 11’au prea multe motive să regrete clarificarea situaţiei prin retragerea d-lor Spânişteanu şi Morărescu. Cu plecarea, acestora, liberalii pierd ultimele baterii cu cari manevrau în lagărul ţărănist. * Declaraţiei d-lui Spânişteanu i-a urmat o scurtă replică a d-lui Madgearu în numele partidului ţărănesc, ceea ce a dat loc la o chestie personală dezvoltată de cei doi foşti ţărănişti. In discuţia pasionată care s’a încins în Cameră n’au lipsit nici atacurile vehemente, nici amintirea unor dosare cu crime, şi grozăvii, nici incidentele vii între deputaţi A fost o şedinţă urâtă din punctul de vedere parlamentar şi un criteriu sigur de apreciere a nivelului mai mult ca scăzut la care au ajuns luptele politice la noi, nivel care totuşi pare a-l mulţumi pe d. Brătianu de vreme ce a ţinut mult să asiste la şedinţa de ori a Camerei deputaţilor. Cenzor * cu ungurii la un astfel de caraghiozlâc? Situaţia Ungariei, în Liga Naţiunilor, nu este de aşa natură, încât să aibă trecerea de a putea ajuta pe cineva şi Rodiei şi-ar fi căutat alţi protectori, dacă ar fi simţit nevoia unui asemenea sprijin. Pe şine trece se învederează mai mult că acţiunea guvernului Pasid nu este altceva decât urmărirea unui adversar politic puternic Toţi prietenii Iugoslavia îşi pot exprima dorinţa ca această urmărire să nu ducă la o dezagregare a regatului amic. O. G. Ştiinţă şi credinţă _ de Dr. E ROBESC rele X, căci, toate sistemele de metafizică cunoscute până azi, au ceva comun: credinţa proprie filozofului Aşa fiind se pricepe uşor că, în întregul sistem filozofic preconizat de un mare gânditori locul de frunte îl va avea credinţa sa, căci orice felozof crede înainte de a rezona; rezonează, deoarece crede; argumentează numai spre a confirma propria sa credinţă; iar origina vieţii, în oricare sistem filozofic,rămâne în funcţie de fiecare gânditor în parte. Filozof, savant ori numai simplu muritor, fiecare din noi este un interpret activ al vieţii, fiecare cu credinţa sa proprie; dar pe când simplii muritori dau valoare efectelor, iar nu cauzelor, ştiinţa cercetează cauzele în natura lor cea mai intimă, iară să ţină seama de efectele emotive. Bunăoară, tm savant într’unaînoriginii. . . Calea aceasta, m afară de savanţi, a fost parcursă şi de filozoîi; dar şi aceştia, nu au reuşit, până. i pus de soare, găseşte o serie _ azi, să dea o explicaţie precisă şi ireagă de ondulaţiuni ale eterului •... ... uCefti ti nrîcn- pac mi,'' np. rând ttl mnei eraSCSlC sigura a începutului vieţii, a originit nici îjiozoîu, or care ar fi sistemul lor, nu au putut să treacă barietta, nu au putut să deslege macosmic, pe când un poet, găseşte numai imagini de frumuseţe. Savantul, va da apusului de soare interpretarea credinţi! sale ştiin-* numaiţifice, pe când poetul va da interpretarea credinţii sale estetice. Şi unul şi altul, interpretează, dă valoare lucrurilor numai în sensul credinţii pe care o are în suflet, şi o mare parte din realitatea vieţii stă numai în domeniul mistic al valorii, ce fiecare dă reprezentanţii fenomenelor naturale. Şi poetul, ca şi savantul, redă reprezentanţa abstractă a unei senzaţii, dar nici decum senzaţia întreagă, pentru că, fiecare din ei, dau o valoare fenomenelor, numai în sensul credinţei sale proprii. Ştiinţa, cu tot progresul pe care l-atacut nu este capabilă să redea o senzaţie întreagă; dacă ar putea sa o redea, ar trebui ca, bunăoară, având toate datele antropometrice şi descriind ştiinţificeşte şi foarte minuţios un copil mama să le recunoască imediat şi să aibă toate senzaţiile sufleteşti, pe cari le are în faţa copilului său. Dar nu este aşa, căci pentru mamă, copilul este ceva mai mult decât o serie de cifre, şi ştiinţa nu poate să redea decât acestea, iar celelalte senzaţii sufleteşti nu, deci ştiinţa nu este capabilă să dea o reprezentanţă complecta, a unui fenomen natural Ştiinţa nu poate să dea o valorificaire simţimintelor; ştiinţa nici nu poate să le explice; ea poateă izoleze unele părţi ale lor, dându-le o formă concretă, aşa cum antropometria poate să dea dimensiunile unui copil; dar ca ştiinţa să izoleze fiecare senzaţie a noţiunilor noastre valorificate de sentimentele noastre superioare, este tot aşa de imposibil cum este imposibil să izolezi culoarea dintr-o sticlă roşie. Aşadar, ştiinţa este limitată, ea poate să izoleze murai unele aspecte speciale, să le smulgă din raza de influenţă a simţimintelor noastre valorificatorii. Emoţiunea pe care ne-o dă senzaţia, vatorează faptul; ştiinţa îl caută tocmai contrariu, nud. Astfel, pentru un biolog, un organism nu este decât o adunare de ţesuturi, pe cari le descrie şi le explică din punct de vedereal cauzei or şi al efectelor, ţinând seama mereu de legile fixe la cari sunt supuse ţesuturile; dar pentru un biolog, nervii lui Alexandri şi nervii unei broaşte, sau creierul lui Eminescu şi creierul unei şopârle, sunt interesante numai dintr’un singur punct de vedere: ace’a pur ştiinţific. Pentru ştiinţă nu are nici o importanţă emoţia^ sau^ revoluţia,pe care o produc în lumea spirituală, manifestaţiile psichice ale unui creier sau ale unui sistem nervos. Ştiinţa caută şi izolează numai faptul gol, şi nu se preocupă dacă faptul este bun, rău sau frumos, dacă serveşte unui scop personal sau eta că ar putea să aibă o importanţă oarecare in sistemul lumii. Prin această izolare, realitatea este cu totul altfel de cmn ne-o, prezintă ştiinţa; prin această izo-‘lare, materialul ce rămâne ştiinţeinu mai constitue întreaga realitate, căci ştiinţa, în investigaţiuniile ei, ţine seatra numai de aspectele cantitative, pe când noi oamenii, ţinem seama de aspectele calitative. Aceasta constitue o deosebire, ce există între un manechin un muşchi cu creier, cu nervi desemnaţi într'o sală de medicină, şi in-; tre o fiinţă umană, care are con- cepţie, idealuri, simţiminte, spe- ranţe. Cine nu cunoaşte azi, explicaţia fiziologica a mişcării unui deget? Un nerv face să se contracte muşchiul; muşchiul trage după sine oasele, iar degetul se mişcă;— dar cum se face că nervul contractează muşchiul; cum se face că sistemul nervos dă acest ordin de contractare; cum se face această operatie ascunsă, nimeni nu a putut să explice. Din celula nervoasa — zice ştiinţa — porneşte porunca, dar CUM (Citiţi continuarea în pag. li-di Averescanii în parlament Hotărîrea partidului generalului Averescu de a lua parte în fine, în al treilea an al legislaturii, la lucrările parlamentului e mai justificată prin alte motive decât cele arătate în declaraţia citită ori la Camera. Prin transa se desavurază sau cel puţin se suprimă temeiurile abţinerii de până acum. In adevăr, dacă singurul motiv al deciziei de participare ar fi acela de a colabora în spirit de desăvârşita obiectivitate patriotică formulă care d® altfel sună cam fals) la elaborarea celor două mari reforme la ordinea zilei, cea administrativă şi cea electorală, de ce nu a luat parte gruparea din jurul generalului Averescu şi la elaborarea Constituţiei, a reformei fiscale şi a legilor economice ? Stau şi acestea doară tot atât de esenţiale pentru bunul mers al treburilor publice şi tot atât de greu de modificat in viitor. Şi iarăşi dacă partidul averescan este atât de desinteresat politiceşte in clipa de faţă, dacă nu este preocupat nici de gândul de a complace guvernului, nici de ideea succesiunei la putere, de ce atunci a renunţat la o abţinere care nu a fost niciodată eficace. Adevărul pe care Taxa susţinut In totdeauna şi de care partidul averescan s’a convins in fine si el, este că abţinerea dela lucrările parlamentare, atunci când nu este generală (a opoziţiei) şi când nu e urmată de o acţiune extraparlamentară eficace, nu se intoarce de cât în contra celor ce se abţin şi nu face decât să întărească poziţia unuiuvern care nu se intimidează uşor. Celelalte partide de opoziţie s-au conformat mai curând acestui adevăr şi au avut de cules succese dacă nu decisive, desigur utile pentru ele şi incomode pentru guvern. Grav In sfârşit, guvernul iugoslav a publicat documentul pe care-l avea contra ha Rădici. E vorba de un pact încheiat cu guvernul maghiar, care s-ar fi obligat să ajute pe croaţi să-şi câştige independenţa. După o aşteptare de luni de zile, după ce toată lumea fusese împănată ca ştire din Belgrad că documentele contra lui Radici sunt zdrobitoare, după ce subsecretarul de stat de la interne declarase că Radici a încheiat un pact cu Ungaria, şi apoi a desmintit declaraţia, astăzi când textul puiului a fost publicat, este evideti că toata “cheStiu, nu-i decât un moft. Nu este vorba de un pact încheiat şi semnat, ci de un proect găsit la Rădici şi care nu poartă nici o semnătură. Ca atare nu se poate şti dacă el constitue un ante-proect sau o lucrare particulară trimisă de cineva. In orice caz nu ne mirăm că tribunalul din Zagreb a respins urmărirea. Pe baza unui act nesemnat, nici un tribunal serios nu poate condamna pe cineva. De altfel, documentul conţine unele condiţii atât de fantastice, încât el nun poate fi decât sau apocrif sau opera unui om nenormal. Intre altele, după acel pact, Ungaria se obligă să intervie pentru re- ______________ cunoaşterea Croaţiei de către Liga Ititor controlul parlamentar nu Naţiunilor. Este admisibil ca un a fost cu totul anihilat, bărbat politic serios să se preteze ■. Iată de ce am fi preferat ca declaraţia partidului averescan să fie mai sinceră dar şi mai curanjosă. Ii P. va începe mâine 28 Ianuarie publicarea romanului Adam şi Era de Liviu Rebreanu DISCUŢII CLIflCE »■II III Partidul ţărănesc de MATEI CANTAcUZlM Primim, din partea d-tui Matei Un partid ţărănesc, prin firea şi Cantacuzino, următorul articol, ca- mien'rrea lui, prin excelenţa can«ie'.rvsrfrYfîw Îm+o,1aî.„i. —.1.1 Is . re de altfel, a fost devansat de scrisoarea d-sale, de retragere din partidul ţărănesc, pe care o publicăm in corpul ziarului, Iaşi, 26 Ianuarie 1923 .Nu dau nici o crezare vestei răspândite de unele ziare despre o mişcare de răsvrătire, care s’ar fi produs în sânul partidului ţărănesc dar ceea ce toată lumea ştie este că nemulţumirea există şi că ea este profundă, chiar dacă un instinct de disciplină, care n’ar trebui pus la o prea grea încercare n’ar lăsa ca acel sentiment să se manifeste făţiş sub formă de răsvrătire. Sunt mai cu seamă două lucruri pe cari o grupare de oameni Ie iartă cu greu conducătorilor, pe cari alegerea sau împrejurările i-au pus în capul ei, mistificarea şi ridicolul Partidul ţărănesc s’a simţit mistificat prin atitudinea lipsită de sinceritate a unora din conducătorii săi cu ocaziunea tratativelor de fuziune cu partidul naţional din anul trecut, iar prin denunţarea fuziunei, după ce ea fusese cu entuziasm indicată şi aclamată de majoritatea covârşitoare a partidului, partidul ţărănesc a simţit că conducătorii săi l-au făcut de râs. Pentru cine a avut ureche ca să audă, acest îndoit sentiment — deşi cu mult tact învăluit prin dorinţa unanimă de a se menţine unitatea în partid, — s’a putut constata din mai toate cuvântările rostite de delegaţii organizaţiuniior din provincie îa ultimul congres al partidului, şi socot că conducătorii ar comite o mare greşeală, dacă n’ar profita astăzi de ocaziunea ce ii se oferă, de a ţine seamă de acel sentiment şi de a repara, sub o formă care rămâne a se chibzui, răul anterior comis. HATEI CANTAGUZIHO servator, în înţelesul naţional şi democraţie al cuvântului poate, fără prea mari inconveniente, să sufere ca în sânul lui săse manifeste o tendinţă de a se exagera unele idei, cari, într’o anumită măsură, pot fi comune cu doctrinele unei alte şcoli politicio-sociate , dar cu condiţiunea ca de aceste exagerări, conducerea partidului să nu se resimtă în aşa fel, încât rostul dominant al partidului să fie viciat în esenţa lui. Cu un instinct superior şi cu adevărat românesc, partidul, ca expresiune a clasei ţărăneşti, a recunoscut necesitatea de a stăvili linele tendinţi extremiste din sânul lui, de a-ţi uni acţiunea politică cu alte grupări şi de a solidariza interesele clasei ţărăneşti cu interesele altor clase. Aceasta nu în vederea unei mai apropiate participâri la guvern, ci în vederea afirmărei rostului adevărat al partidului şi în vederea stabilirei unui element de armonie şi de echilibru democratic în viaţa politică a României noui. Iar dacă nici de astă dată conducătorii nu vor avea puterea de a se sustrage unor impulsiuni şi unor influenţe revoluţionare, partidul ţărănesc, al cărui rol este o necesitate rezultând din structura socială a ţarei, va trece prin o criză acută, din care ideii călăuzitoare, curăţită de elementele otrăvitoare cari o întunecă, va eși învingătoare , dar care criză va întârzia, în paguba tatei, opera de îndreptare ce numai cu concursul lui se poate realiza. Chestia zilei NEA GUIȚA: — Acum, că am făcut fuziunea, băgați de seamă să n’o stricați când o s’o aranjați definitiv...