Adevěrul, ianuarie 1925 (Anul 38, nr. 12578-12606)

1925-01-28 / nr. 12603

Inul XXXVIII Nr. um * '* «»""»'w ■" «mw w Snaaini 6 Ltl exemplarul in strainatate e #1««n un»aTM 1925 8 Adevérul MNDatiîbi I AL. V. BELDIHAN 1888—1897 FÖNDATGRI » r.ON^. MILLE 18^—195?0 Mâine, „Adevĕrul“ începe publicarea noului roman inedit al d-lui Liviu Rebmann, s t­EVA" BBADAM Apelul d-lui Maniu In centrul preocupărilor politice este apelul d-lui Maniu către par­tidele democratice, în scopul ne­gativ al răsturnărei actualului gu­vern şi în scopul positiv al consti­tuirei unui nou guvern, care să fie o garanţie, că principiile şi meto­dele democratice vor fi într’adevăr puse în practică în aşa chip, încât în viitor nimeni să nu se mai poa­tă atinge de ele. Citind şi recitind textul apelului ■şefului partidului naţional, am re­găsit într’însul ideile pe cari noi tnşi­ne le susţinem şi le propagăm ?fl acest ziar de trai bine de doi ani. Exact cu motivele cu car­­d.­­ Maniu cheamă la un acord, la fuziune, partidele democratice din opoziţie, am susţinut noi necesita­tea înţelegerii şi fuziunii lor. In plus noi am adăugat argumenta că divizarea opoziţiei, care în tim­­­pul din urmă accentuează o tendin­­ţă de creştere, este cel mai pu­ternic sprijin pentru guvernul şi partidul liberal, este chiar tot mai mult principalul său sprijin,­­i aşa că orice acţiune democratică, că­rei primă ţintă trebue să fie înlă­turarea actualului guvern, nu poate avea alt început, decât concentra­rea forţelor democratice, un acorc sau o fuziune a partidelor demo­cratice. Așe fiind, ar părea logic, ca noi să salutăm fără rezervă apelul d-lui Maniu. Examinând situaţiu­­nea reală însă, împrejurările în cari el s’a­ produs, rezultatele la cari în mod fatal trebue să ducă, regretăm că nu o putem face­. Teo­­retic este, manifestul d-lui Maniu este cât se poate de perfect In prac­tică Insă, ne temem, că va duce în mod fatal la un rezultat contrariu Celui pe care-1 urmăreşte. Noi nu vom urma se 'melege vechea cale de a căuta cine ştie ce­­explicaţiuni macchiavelice a­­cestui apel al şefului partidului naţional. Noi suntem absolut con­vinşi de buna d-sale credinţă, de întenţiunile d-sale democratice, de dorinţa sa de a vedea opoziţia u­imindu-se. Dar suntem şi convinşi că nu a fost fericit în calcularea efec­telor pe cari trebuia în mod fatal să le aibă gestul d-sale. In momentul când lansa apelul său, d. Maniu ştia câteva lucruri precise. Astfel ştia­ că partidul na­ţionalist al poporului, reprezentat prin d. Argetoianu, în lipsa d-lui Iorgia, căzuse cu partidul na­ţional la un acord care-i per­mitea, dacă nu-i şi impunea, să răspundă, fără ezitare, în mod afirme­tiv la solicitarea şefului partidului naţional.­ Mai ştia că în forma în care propunea d-sa fuziunea, deşi pe baza celor zece puncte asupra cărora acordul între partidul naţional şi cel ţărănesc a fost stabilit odată,­­ acesta din urmă nu o va accepta. Mai întâi pentru că cele zece puncte fuseseră stabilite moral în vederea unei fuziuni în doi, apoi fiindcă nici chiar în doi partidul ţărănesc nu mai convenea la fuziune, fără anu­mite condiţiuni de organizaţie şi de amănunt, pe cari nu le discutăm u­­cran, dar cari, aşa credea el, aveau să garanteze aspectul şi efectul de­mocratic al nouii organizaţiuni po­litice. Şi-a făcut atunci d. Maniu iluzia, că ce nu s’a putut realiza in trata­tive directe, intre reprezentanţii celor două partide, se va realiza pe calea unui apel, care deşi lasă unor tratative ulterioare elabora­rea tuturor chestiunilor esenţiale pentru noul partid: conducere, program de guvernământ şi statu­tul de organizare, deşi lasă adică deschise toate posibilităţile de rup­tură în viitor, ar putea însă crea pentru moment o fuziune? Dar ea nu ar putea fi până la rezolvarea acestor chestiuni decât au amestec­ată nici o coeziune ? ! Noi am cerut totdeauna ca tra­tativele de fuziune între partidele democratice să fie publice, fiindcă am crezut că fuziunea este o ne­cesitate atât de vitală, încât presiu­nea opiniei publice va determina realizarea ei, înlăturând motivele personale sau de politicianism, cari o zădărnicesc în taina culise­lor. Dar am înţeles tot timpul că fără tratative, fără discuţii cari să lămurească principiile şi chiar situaţiunile personale, o fuziune sau chiar numai o colaborare armoni­că, singura care ar putea fi efica­ce, nu este realizabilă. D. Maniu a socotit că aceste tratative pot fi evitate? Atunci nu trebuia să re­serve pentru viitor, nici programul de guvernământ, nici fixarea comi­tetului executiv, nici chestiunea or­­gganizărei noului partid, ci trebuia­usă le definească în apelul său, care p­utea avea un sens numai dacă la â prendre ou â laisser. Aşa însă, el chiamă la o fuziune care dacă s’ar produce, ar lăsa toate pro­ler­ele c© se pot ridica şi trebuie ridicate între partidele fuzionate, unor discuţiuni viitoare, ar pregăti adică opoziţiei democratice, un chaos mai mare, decât cel actual. Dar ipoteza aceasta, după cum am arătat, nici nu putea fi pusă la socoteală. Despre partidul ţără­nesc se putea şti că nu va răspun­de afirmativ apelului, iar fuziunea cu cel naţionalist al poporului era asigurată şi, dorim să ne înşelăm, dar teamă ne este, că apelul nu a contribuit la o mai solidă cimentare a ei. Atunci, care va fi efectul apelu­lui ? Se vorbeşte că el va provoca nemulţumiri şi sciziuni. Şi de s’ar produce ele numai într’unai din partidele democratice, vor întări ele acţiunea opoziţiei democratice ? Noi credem că nu, căci nu deplasă­rile cari s’ar putea să nu se opreas­că la hotarul partidului liberal, pot face eficace acţiunea ei, ci coordo­narea totalităţei forţelor. Concluzia de noi ? Am dori ca apelul acesta al d-lui Maniu, atât de inimos conceput, a­­tât de lăudabil în inten­ţiunile sale, atât de acceptabil ia programu său, să aibă măcar efectul ca tra­tativele de fuziune să fie reluate şi duse cu spirit de concilianţă de ambele părţi, fiindcă numai astfel pot fi încununate de succes.* Alt­minteri teamă ne este, ca apelul d-lui Maniu să nu aibă ca urmare o dezbinare şi mai mare a opozi­ţiei democratice, să fie adică punc­tul de pornire al unei crize, care ar întări situaţiunea­­ guvernului toc­mai în clipa când se găteşte să re­alizeze acele mari legiferări, cari vor hotărî pentru mulţi ani orga­nizarea politică şi administrativa a tarei. B. Branişteanu NAZBAŢI ! O VASTĂ COMPETINŢĂ D, George­ Martescu a­ dat gata proect­ de lege prin care se face cadou ţării un consiliu legislativ. La ce o sa servească,­­ veţi între­ba dv ? E extraordinară competenţa acestui teribil consiliu legislativ! El cercetează, el adnotează, el clasează, el propune, el dispune, el cere, el a­­mendează, el analizează, el discută, el codifică, el comentează, el explică, el unifică, el urmăreşte, el studiază, el întocmeşte, cataloghează, con­servă, supraveghează, coordonează, îngrijeşte, îndeplineşte, —­in sfârşit face, drege şi hotărăşte. ...Cu o condiţie : să nu se ameste­ce decât când i se cere avizul ! Am înţeles : nu va avea să se pro­nunţe decât asupra proectelor,„ opo­ziţiei. Că ale guvernului nu au ne­voie de nici un fel de ajutor! KIX. Ii dela B și! Guvernul a transmis biuroului Camerei, cererea parchetului ca să ridice imunitatea parlamentară a d-lui Grigore N. Filipescu, pentru ca să poată deschide acţiune de ur­mărire contra acestui reprezentant al natiunei, care printr’un gest vio­lent a impedicat ca lauda electorală să’şi dea şi in alegerea dela Dej, rodul. Cititorii îşi amintesc desigur încă de răsunătorul incident. D. Gr. Fi­lipescu cu drept cuvânt indignat de abuzul fără ruşine la care s’a dedat preşedintele biuroului electo­ral, l’a pălmuit pur şi simplu, pe când era în plin exerciţiu, al func­­ţiunei sale, fără ca numitul funcţio­nar să se emoţioneze şi fără ca guvernul să puie vreo grabă în în­deplinirea datoriei sale de a asigu­ra respectul datorit legei şi celor chemaţi de aplice. Era şi naturală această tânjală.­­ Cum s’a născut prima vietate pe Preşedintele biuroului electoral dini pământ; cura a început viaţa m lu Dej ştia că rostul lui nu era să a­­meţ­esce on&m vieta­­plice legea, ci să n’o aplice, s’o ial-\ Problema aceasta, a fost mult sifire. şi avea deci conştiinţa că cercetată de ştiinţa, palmele pe cari i le-a aplicat d. Fi- Biblia pune origina cu­m mu Ilpescu erau bine meritate, ceiace­l­ de ani înainte de Cnstos; ştiinţa onorează, căci tot avea mai multă adăogat la­ aceasta cifră milioane conştiinţă de rolul ce acceptase ai de secole, întrucât suntem mai a­­tuca, decât guvernul de rolul ce l­vansaţi azi, decât atunci când nu este chemat să îndeplinească, exista decât Biblia, şi întrucât s a­­ trebuit ca însuşi d. Gr. Filipeş­ schimbat acum, m. urma, numeroa­sa şi presa întreagă să denunţe I­selor cunoştinţe ştiinţifice proble­­scandalul acesta, pentru că în fine ca vieţii, a începutului vieţii pe să se facă gestul necesar, menit să pământ? , . . . , arate că a. Gr. Filipescu va îi ehe- Şi azi, misterul este tot aşa de mat la răspundere. Suntem însă şi­ nepătruns ca şi un trecut cu sin­guri că gestul nu va avea nici o ai­­gura deosebire ca azi trebue să­­ parcurgem înapoi o ca e mult mai lungă, ca să ajungem tot la aceiaş necunoscută, la aceiaş mare m­ai mare, dacă presa nu va suprave­­ghia de aproape această afacere. Procesul împotriva d-lui Gr. Lili­­pescu va trebui să se judece şi va trebui să fie una din acele­ dezba­­teri in faţa instanţelor judecăto­reşti, cum sunt multe în analele de­mocraţiei din toate tarile şi cari au năgubit guvernele dictatoriale şi a­­buzive, mai mult decât sute de des­­bateri parlamentare. Ad. Demisiile de la ţărănişti înaintea Camerei - O şedinţă urâtă - Şedinţa de ori a Camerei a fost destul de agitată, lucru care era de aşteptat întru­cât se ştia că se vor produce, în cursul ei, câteva eveni­mente deosebite, şi anume : Apariţia d-lui C. Argetoianu, că­ruia spiritul de sacrificiu al câtor­va partizani şi amabilitatea guver­nului i-au înlesnit intrarea­ în adu­narea deputaţilor. Al doilea, declaraţia de reintrare în parliament a d-lui general Ave­­rescu, şeful partidului poporului. In sfârşit, declaraţiile deputaţi­lor demisionaţi din partidul ţără­nesc. Trei evenimente prin urmare, cu caracter de senzaţional, cari erau menite să atragă multă lume la Cameră, precum a şi atras: parla­mentari mai mulţi decât de obicei, banca ministerială complectă şi, în plus, ca un număr de adevărată senzaţie, prezenţa d-lui Ion I. C. Brătianu, care a binevoit, de data aceasta, să onoreze Camera cu propria d-sale persoană, cinste ca­re a emoţionat adânc majoritatea. D. Brătianu, care dispreţueşte lu­crările parlamentului, care n’a par­ticipat la discuţia mesagiului nici n’a binevoit să vie să răspundă la interpelări importante, a pârtici­pat totuşi la şedinţa de ori a Ca­merei, în care doi ţărănişti trebu­iau să dea spectacolul dezbitrărei. Se pare că spectacolul interesa în mod deosebit pe şeful guvernului. Apariţiunea d-lui Argetoianu n­-a dat loc la nici un fel de manifesta­ţie. D-sa a ocupat un fotoliu ală­turi de acela al d-lui D. R. loani­­ţescu, şi n’a avut de loc prilejul să intervie în dezbateri. Şedinţa a început cu cererea de a se ridica imunitatea parlamenta­ră a unui deputat de Hotin al că­rui nume ne scapă, a d-lui Barcă, deputat şi fost primar de Chişinău, acuzat de luare de mită, şi a d-lui Gr. N. Filipescu acuzat de lovirea preşedintelui unui birou electoral A­ fost anunţată şi o interpelare : aceea a d-lui D. R. loaniţescu în chestia inspectorului Frâncu de la regionala Braşov, dovedit judeca­­toreşte cu cele mai gra­ve abuzuri şi ilegalităţi şi care, drept pedeapsă, se alege doar cu mutarea la Chişi­nău. D. general Averescu n’a venit la Cameră dar a trimis o declara­ţie pe care a citit-o d. Grozea. De­claraţia­ a fost pe placul majorită­­ţei, mai ales în părţile cari vorbesc de colaborare cinstită şi sinceră la proectele de legi privitoare la unificări şi la reforma administra­tivă. In mijlociu curiozităţii satisfăcu­te a deputaţilor majoritari s’a pro­dus apoi declaraţia d-lui Spăniş­­teanu care proclamă înfiinţarea u­­nui nou partid ţărănesc cu tendin­ţa hotărâtă de a se apropia de de­mocraţia naţională. N’a fost greu să se vadă că e vorba de pregăti­rea trecereî la partidul naţional In duelul ce era de prevăzut că se va încinge, majoritatea a avut o a a­­titudine lipsită şi de bun simţ şi de un eleme­ntar simţ politic. Deputa­ţii liberali au susţinut cu tărie pe ţărănistul ■ ridicat împotriva parti­­du­lui său de până ori, scăpând din vedere cerinţele unei elementare moralităţi politice, care pretinde u­­nui dizident să-şi depue mandatul in cazul când se desparte de par­tidul graţie căruia a fost ales. Partidul naţional a avut o atitu­dine mai rezervată, pe de o parte fiindcă e mai sensibil faţă de acest element de morală politică, pe de altă parte fiindcă ştie că transfugii cari astăzi caută să se apropie de el sânt tocmai aceia cari astă pri­măvară au votat contra fuziunei. Ţărăniştii, în orice caz, 11’au prea multe motive să regrete clari­ficarea situaţiei prin retragerea d-lor Spânişteanu şi Morărescu. Cu plecarea, acestora, liberalii pierd ultimele baterii cu cari manevrau în lagărul ţărănist. * Declaraţiei d-lui Spânişteanu i-a urmat o scurtă replică a d-lui Mad­gearu în numele partidului ţără­nesc, ceea ce a dat loc la o chestie personală dezvoltată de cei doi foşti ţărănişti. In discuţia pasiona­tă care s’a încins în Cameră n’au lipsit nici atacurile vehemente, nici amintirea unor dosare cu crime, şi grozăvii, nici incidentele vii între deputaţi A fost o şedinţă urâtă din punc­tul de vedere parlamentar şi un criteriu sigur de apreciere a nive­lului mai mult ca scăzut la care au ajuns luptele politice la noi, nivel care totuşi pare a-l mulţumi pe d. Brătianu de vreme ce a ţinut mult să asiste la şedinţa de ori a Came­­rei deputaţilor. Cenzor * cu ungurii la un astfel de caraghiozlâc? Si­tuaţia Ungariei, în Liga Naţiunilor, nu este de aşa natură, încât să ai­bă trecerea de a putea ajuta pe cineva şi Rodiei şi-ar fi căutat alţi protectori, dacă ar fi simţit nevoia unui asemenea sprijin. Pe şi­ne trece se învederează mai mult că acţiunea guvernului Pasid nu este alt­ceva decât ur­mărirea unui adversar politic pu­ternic Toţi prietenii Iugoslavia îşi pot exprima dorinţa ca această ur­mărire să nu ducă la o dezagre­gare a regatului amic. O. G. Ştiinţă şi credinţă _ de Dr. E ROBESC rele X, căci, toate sistemele de metafizică cunoscute până azi, au ceva comun: credinţa proprie­­ filozofului Aşa fiind se pricepe u­­şor că, în întregul sistem filozofic preconizat de un mare gânditori locul de frunte îl va avea credin­ţa sa, căci orice felozof crede îna­­in­te de a rezona; rezonează, de­oarece crede; argumentează nu­mai spre a confirma propria sa credinţă; iar origina vieţii, în ori­care sistem filozofic,­­rămâne în funcţie de fiecare gânditor în parte. Filozof, savant ori numai simplu muritor, fiecare din noi este un in­terpret activ al vieţii, fiecare cu credinţa sa proprie; dar pe când simplii muritori dau valoare efec­telor, iar nu cauzelor, ştiinţa cer­cetează cauzele în natura lor cea mai intimă, iară să ţină seama de efectele emotive. Bunăoară, tm savant în­tr’un­a­în­originii. . . Calea aceasta, m afară de sa­vanţi, a fost parcursă şi de filozo­îi; dar şi aceştia, nu au reuşit, până. i pus de soare, găseşte o s­erie _ azi, să dea o explicaţie precisă şi ireagă de ondulaţiuni ale eterului •... ... uCefti ti nrîcn- pac mi,'' np. rând t­tl mnei eraSCSlC sigura a începutului vieţii, a origi­nit nici îjiozoîu, or care ar fi siste­mul lor, nu au putut să treacă ba­­­­rietta,­ nu au putut să deslege ma­cosmic, pe când un poet, găseşte numai imagini de frumuseţe. Savantul, va da apusului de soa­re interpretarea credinţi! sale ştiin-* numai­ţifice, pe când poetul va da inter­pretarea credinţii sale estetice. Şi unul şi altul, interpretează, dă va­­loare lucrurilor numai în sensul credinţii pe care o are în suflet, şi o mare parte din realitatea vieţii stă numai în domeniul mistic al va­­lorii, ce fiecare dă reprezentanţii fenomenelor naturale. Şi poetul, ca şi savantul, redă reprezentanţa ab­stractă a unei senzaţii, dar nici de­cum senzaţia întreagă, pentru că, fiecare din ei, dau o valoare feno­menelor, numai în sensul credinţei sale proprii. Ştiinţa, cu tot progresul pe care l-a­tacut nu este capabilă să re­dea o senzaţie întreagă; dacă ar putea sa o redea, ar trebui ca, bunăoară, având toate datele an­­tropometrice şi descriind ştiinţifi­­ceşte şi foarte minuţios un copil mama să le recunoască imediat şi să aibă toate senzaţiile sufleteşti, pe cari le are în faţa copilului său. Dar nu este aşa, căci pentru ma­mă, copilul este ceva mai mult de­cât o serie de cifre, şi ştiinţa nu poate să redea decât acestea, iar celelalte senzaţii sufleteşti nu, deci ştiinţa nu este capabilă să dea o reprezentanţă complecta, a unui fenomen natural Ştiinţa nu poate­ să dea o valo­­rificaire simţim­intelor; ştiinţa nici nu poate să le explice; ea poate­ă izoleze unele părţi ale lor, dându-le o formă concretă, aşa cum antropometria poate să dea dimensiunile unui copil; dar ca ştiinţa să izoleze fiecare senzaţie a noţiunilor noastre valorificate de sentimentele noastre superioare, este tot aşa de imposibil cum este imposibil să izolezi culoarea din­­tr-o sticlă roşie. Aşa­dar, ştiinţa este limitată, ea poate să izoleze murai unele as­pecte speciale, să le smulgă din raza de influenţă a simţimintelor noastre valorificatorii. Emoţiunea pe care ne-o dă senzaţia, vatorea­­ză faptul; ştiinţa îl caută tocmai contrariu, nud. Astfel, pentru un biolog, un or­ganism nu este decât o adunare de ţesuturi, pe cari le descrie şi le explică din punct de vedere­­al cau­­zei or şi al efectelor, ţinând seama mereu de legile fixe la cari sunt supuse ţesuturile; dar pentru un biolog, nervii lui Alexandri şi ner­vii unei broaşte, sau creierul lui Eminescu şi creierul unei­ şopârle, sunt interesante numai dintr’un singur punct de vedere: ace’a pur ştiinţific. Pentru ştiinţă nu are nici o importanţă emoţia^ sau^ revolu­ţia,­­pe care o produc în lumea spirituală, manifestaţiile psichice ale unui creier sau ale unui sistem nervos. Ştiinţa caută şi izolează numai faptul gol, şi nu se preocupă dacă faptul este bun, rău sau frumos, dacă serveşte unui scop personal sau eta că ar putea să aibă o im­portanţă oarecare in sistemul lu­mii. Prin această i­zol­are, realitatea­ este cu totul altfel de cmn ne-o, prezintă ştiinţa; prin această izo-‘­lare, materialul ce rămâne ştiinţei­­nu mai constitue întreaga realitate, căci ştiinţa, în investigaţiuniile ei, ţine seatra numai de aspectele cantitative, pe când noi oamenii,­­ ţinem seama de aspectele calitati­ve. Aceasta constitue o deosebire, ce există între un manechin un muşchi cu creier, cu nervi desem­naţi într'o sală de medicină, şi in-; tre o fiinţă umană, care are con-­­ cepţie, idealuri, simţiminte, spe-­ ranţe. Cine nu cunoaşte azi, explicaţia fiziologica a mişcării unui deget? Un nerv face să se contracte muş­chiul; muşchiul trage după sine oasele, iar degetul se mişcă;— dar cum se face că nervul contractea­ză muşchiul; cum se face că siste­mul nervos dă acest ordin de con­tractare; cum se face această o­­peratie ascunsă, nimeni nu a putut să explice. Din celula nervoasa — zice ştiin­ţa — porneşte porunca, dar CUM (Citiţi continuarea în pag. li-di Averescanii în parlament Hotărîrea partidului generalului Averescu de a lua parte în fine, în al treilea an al legislaturii, la lucrările parlamentului e mai justificată prin alte motive de­cât cele arătate în de­claraţia citită ori la Camera. Prin transa se desavurază sau cel puţin se suprimă temeiurile abţinerii de până acum. In adevăr, dacă singurul motiv al deciziei de participare ar fi acela de a colabora în spirit de desăvârşita obiectivitate patriotică formulă care d® altfel sună cam fals) la elaborarea celor două mari reforme la ordinea zilei, cea admi­nistrativă şi cea electorală, de ce nu a luat parte gruparea din jurul generalului Averescu şi la elabora­rea Constituţiei, a reformei fisca­le şi a legilor economice ? Stau şi acestea doară tot atât de esen­ţiale pentru bunul mers al treburilor publice şi tot atât de greu de modi­ficat in viitor. Şi iarăşi dacă parti­dul averescan este atât de desinte­­resat politiceşte in clipa de faţă, dacă nu este preocupat nici de gân­dul de a complace guvernului, nici de ideea succesiunei la putere, de ce atunci a renunţat la o abţinere care nu a fost niciodată eficace. Adevărul pe care Taxa susţinut In totdeauna şi de care partidul ave­­rescan s’a convins in fine si el, este că abţinerea dela lucrările parla­­mentare, atunci când nu este gene­rală (a opoziţiei) şi când nu e ur­­mată de o acţiune extraparlamenta­ră eficace, nu se intoarce de cât în contra celor ce se abţin şi nu face de­cât să întărească poziţia unui­­­uvern care nu se intimidează uşor. Celelalte partide de opoziţie s-au conformat mai curând acestui ade­văr şi au avut de cules succese dacă nu decisive, de­sigur utile pentru ele şi incomode pentru guvern. Gra­v In sfârşit, guvernul iugoslav a publicat documentul pe care-l avea contra ha Rădici. E vorba de un pact încheiat cu guvernul maghiar, care s-ar fi obligat să ajute pe croaţi să-şi câştige independenţa. După o aşteptare de luni de zile, după ce toată lumea fusese împă­nată ca ştire din Belgrad că docu­mentele contra lui Radici sunt zdrobitoare, după ce subse­cretarul de stat de la interne de­clarase că Radici a încheiat un pact cu Ungaria, şi apoi a desmin­­tit declaraţia, astăzi când textul puiului a fost publicat, este evi­­deti că toata “cheStiu, nu-i decât un moft. Nu este vorba de un pact încheiat şi semnat, ci de un proect găsit la Rădici şi care nu poartă nici o semnătură. Ca atare nu se poate şti dacă el constitue un ante-proect sau o lucrare particulară trimisă de cineva. In orice caz nu ne mi­răm că tribunalul din Zagreb a respins urmărirea. Pe baza unui act nesemnat, nici un tribunal se­rios nu poate condamna pe cineva. De altfel, documentul conţine u­­nele condiţii atât de fantastice, în­cât el nun poate fi decât sau apo­crif sau opera unui om nenormal. Intre altele, după acel pact, Unga­ria se obligă să intervie pentru re- ______________ cunoaşterea Croaţiei de către Liga Itit­­or controlul parlamentar nu Naţiunilor. Este admisibil ca un a fost cu totul anihilat, bărbat politic serios să se preteze ■. Iată de ce am fi preferat ca de­claraţia partidului averescan să fie mai sinceră dar şi mai­ curanjo­să. Ii P. va începe mâine 28 Ianuarie publicarea romanului Adam şi Era de Li­viu Rebreanu DISCUŢII CLIflCE »■II III Partidul ţărănesc de MATEI CANTAcUZlM Primim, din partea d-tui Matei Un partid ţărănesc, prin firea şi Cantacuzino, următorul articol, ca- mien'rrea lui, prin excelenţa can­«ie'.rvsrfrYf­­îw Îm+o,1aî.„i. —.1.1 Is . re de altfel, a fost devansat de scrisoarea d-sale, de retragere din partidul ţărănesc, pe care o publi­căm in corpul ziarului, Iaşi, 26 Ianuarie 1923 .Nu dau nici o crezare vestei răs­pândite de unele ziare despre o miş­care de răsvrătire, care s’ar fi pro­dus în sânul partidului ţărănesc dar ceea ce toată lumea ştie este că nemulţumirea există şi că ea este profundă, chiar dacă un instinct de disciplină, care n’ar trebui p­us la o prea grea încercare n’ar lăsa ca acel sentiment să se manifeste fă­­ţiş sub formă de răsvrătire. Sunt mai cu seamă două lucruri pe cari o grupare de oameni Ie iartă cu greu conducătorilor, pe cari alegerea sau împrejurările i-au pus în capul ei, mistificarea şi ridicolul Partidul ţărănesc s’a simţit mistificat prin atitudinea lip­sită de sinceritate a unora din con­ducătorii săi cu ocaziunea tratative­lor­ de fuziune cu partidul naţional din anul trecut, iar prin denunţa­rea fuziunei, după ce ea fusese cu entuziasm indicată şi aclamată de majoritatea covârşitoare a partidu­lui, partidul ţărănesc a simţit că conducătorii săi l-au făcut de râs. Pentru cine a avut ureche ca să audă, acest îndoit sentiment — deşi cu mult tact învăluit prin do­rinţa unanimă de a se menţine uni­tatea în partid, — s’a putut consta­ta din mai toate cuvântările ros­tite de delegaţii organizaţiuniior din provincie îa ultimul congres al partidului, şi socot că conducăto­rii ar comite o mare greşeală, da­că n’ar profita astăzi de ocaziunea ce ii se oferă, de a ţine seamă de acel sentiment şi de a­ repara, sub o formă care rămâne a se chibzui, răul anterior comis. HATEI CANTAGUZIHO servator, în înţelesul naţional şi de­mocraţie al cuvântului poate, fără prea mari inconveniente, să sufere ca în sânul lui să­­se manifeste o tendinţă de a se exagera unele idei, cari, într’o anumită măsură, pot fi comune cu doctrinele unei alte şcoli politicio-sociate , dar cu condiţiu­­nea ca de aceste exagerări, condu­cerea partidului să nu se resimtă în aşa fel, încât rostul dominant al partidului să fie viciat în esenţa lui. Cu un instinct superior şi cu a­devărat românesc, partidul, ca ex­­­presiune a clasei ţărăneşti, a recu­noscut necesitatea de a stăvili li­nele tendinţi extremiste din sânul lui, de a-ţi uni acţiunea politică cu alte grupări şi de a solidariza in­teresele clasei ţărăneşti cu intere­sele altor clase. Aceasta nu în ve­derea un­ei mai apropiate partici­pâri la guvern, ci în vederea afir­­m­ărei rostului adevărat al partidu­lui şi în vederea stabilirei unui ele­ment de armonie şi de echilibru de­mocratic în viaţa politică a Româ­niei noui. Iar dacă nici de astă dată con­ducătorii nu vor avea puterea de a se sustrage unor impulsiuni şi unor influenţe revoluţionare, parti­dul ţărănesc, al cărui rol este o ne­cesitate rezultând din structura so­cială a ţarei, va trece prin o criză acută, din care ideii călăuzitoare, curăţită de elementele otrăvitoare cari o întunecă, va eși învingătoa­re , dar care criză va întârzia, în paguba tatei, opera de îndreptare ce numai cu concursul lui se poate realiza. Chestia zilei NEA GUIȚA: — Acum, că am făcut fuziunea, băgați de seamă să n’o stricați când o s’o aranjați definitiv...

Next