Adevěrul, ianuarie 1925 (Anul 38, nr. 12578-12606)

1925-01-15 / nr. 12592

anul XXXVDI Nr. 12592 a in’ '‘xemn'arul in toamara 6 Lei exemplara! In străinătate, 1915 Januans 1925 Adevĕrul FfivtiATCRI r AL.V. BELDIMAN 1888—1897 «SCAXCRI ^ CON«’*’. MILLE 1897»—19*0 Noua lege Relevăm, cu o deosebită plăcere, declaraţiile făcute ori de către d. consilier Ionescu-Colj, secretarul general dela Justiţie, unui redactor al nostru. D-sa a ţinut să accentueze că regimul presei va fi Îndulcit — ceea ce este posibil fără a se altera sensul dispoziţiunilor constituţionale. In adevăr, viitoarea lege a presei, trebuind să dezvolte principiile Înscrise In Constituţie, cu privire la drepturile şi libertăţile presei va avea menirea să fixeze, definitiv In texte precise, regimul instituţiei noastre. Prima consecinţă va limpezirea unei situatiuni neclare, în ce priveşte mai ales competinta instanțelor de judecată, care astăzi e încă o problemă discutată. Dar ceea ce interesează, în special, sunt unele dispozitiuni, cari vor trebui să fixeze cu precisiune, fără posibilitate de controversă, dreptul presei de a nu fi pusă sub nici un fel de control, în organizarea ei internă. Ne referim la recenta descindere ce s-a făcut la noi de către doi reprezentanţi ai parchetului. Cu toate că principiile constituţionale sunt clare, cu toate că o Îndelungată practică pledează in favoarea tezei că autorul unui ar-I ticol nu poate fi descoperit de justitie și că deci nici o cercetare in acest scop nu este permisă , s’au găsit doi magistrați, care să aibă altă părere. Acest lucru nu trebue să se mai repete. O dispozitiune categorică în acest sens, in noua lege, va trebui să facă, pe viitor. imposibilă reeditarea unui atare abuz. D. Ionescu-Dolj ne spune, în convorbirea avută cu redactor nostru, că cei interesaţi vor fi consultaţi înainte de redactarea proectului. Aşteptări. Nu ne vom conduce, la exprimarea opiniei noastre de interesele particulare ale ziariştilor, ci numai de interesele morale ale presei. Cerem însă şi d-lui ministru al justiţiei, să aibă in vedere că interesele morale ale presei sunt criteriul cel mai important in fixarea regimului ei. Nu trebue uitat, că presa, cu toate defectele ei, este cel mai eficace instrument de control în viaţa publică şi un auxiliar de valoare al justtiei. Dacă făuritorii proectului vor porni de la această idee, ordinea şi justiţia vor avea numai de câştigat. Ad. Opoziţia nu s a inteles Pentru a nu ştim câta oară afiamdin ziare şi din guri autorizate cum că opoziţia nu s’a putut intdege spre a forma un partid de succasiurie al guvernului actual. Şi întotdeauna sunt aceleaşi motive care impedecă înţelegerea. Un om, care stă retras la o egală distantă de toate partidele noastre politice trebuie să fi observat următoarele trei lucruri". 1) Că toate partidele care combat guvernul actual, deși îl combat cu mai multa sau mai putină înverșunare, sunt unanim de acord asupra unui singur punct, decât să cadă liberalii și să vină la putere vreunul din partidele vecine din opoziţie, este mai binesă rămână tot liberalii. 2) Că duşmănia este mai mare între unele partide din opoziţie decât între ele şi partidul liberal. 3) Că,pe când liberalii se încumetă, întotdeauna, să guverneze singuri, celelalte partide — toate — recunosc cum că sunt, fiecare în parte, prea slabe ca să formeze guvernul şi, prin urmare, îşi pun toată nădejdea în colaborarea cu alt sau cu alte partide. Neputinţa partidelor din opoziţie este provocată de aceste cauze. Când fiecare partid din opoziţie spune: „decât să vie la putere vecinul meu din opoziţie, mai bine să rămână tot liberalii**,— aceasta are două însemnări 1) Că partidele din opoziţie n’au convingerea că guvernul actual e atât de rău încât trebuie înlăturat, cu oricâte jertfe. 2) Că văd mai mare primejdie în alianţa sau contopirea lor cu celealte partide decât să rămână liberali la cârmă. Partidele din opoziţie nu se pot uni în rândul întâi, fiindcă le lipseşte focul sacru, adică le lipseşte credinţa cum că ceea ce va urmadupă căderea liberalilor va fi un regim mai bun decât regimul actual. Şi cum fiecare partid crede că, dintre toate partidele din opoziţie el este ce! care va trebui să aibă întâietatea şi cum pe de altă parte—afară poate de ţărănişti, — nici unul nu se încumetă să ia puterea singur, căci n’ar putea face alegeri libere profitabile, fireşte ca toate Intercările pentru crearea unui partid tare de opoziţie, cad una după alta. Fuziunea, alianţa sau colaborarea cu ţărăniştii se loveşte mereu de acela? motiv: d. Stere. Iar ţărăniştii — cu toată dorinţa lor de a răsturna guvernul di a lua puterea — sunt siliţi să rămână în opoziţie fiindcă nu vor, adică fiindcă nu pot rămâne fără d. Stere. Dar, oare, numai chestia Stere e cauza pentru care opoziţia nu poate forma blocul dorit ? Evident că nu. Dacă d. Stere ar fi singura cauză a succesivelor zădărniciri, ar da greş numai încercările celorlalte partide de a se înţelege cu ţărăniştii, dar de ce nu a reuşit, de pildă, încercarea de uniune sau colaborare între partidul naţional şi partidul naţionalist al poporului ? Intre aceste două partide nu există cazul Stere şi nici un alt caz la fel; de ce ultimele tratative au dat greş ? Aceste încercări cari nu izbutesc niciodată, cari se prăbuşesc tot me-reu, fie pentru acelaş motiv, fie pe alte motive ascunse cu mare grijă opiniei publice, fac cel mai mare rău cauzei opoziţioniste şi fac cel mai mare bine guvernului De aceea în loc ca presa guvernuluisă fie îngrijorată, când încep tratări între grupurile opoziţioniste, dimpotrivă e predispusă la zeflemele şi la scortarea eşecului sigur. ‘ Apoi mai este ceva: când partide şi oameni politici serioşi socot că a sosit momentul să se facă tratative între partide spre a se ajunge la un rezultat concret,» este oare nevoie ca acestea să fie anunţate mai dinainte prin ziare ? Astfel de negocieri se fac întotdeauna cu discreţiune: dacă au dat un rezultat negativ nu e nici un interes ca galeria să-l afle, iar dacă au dat un rezultat pozitiv, atunci e adus la cunoştinţa publică. Publicarea de câte două, trei şi patru ori pe an a unor neizbutiri ajunse cronice, face vieţii noastre publice tot atât rău cât alegerile cu urne măsluite şi falsificarea generală a legalităţii. Constantin Bacalbaşa Intre mari şi mici Cu o uşurinţă uimitoare marile puteri europene au admis pretenţiile de reparaţiuni ale Statelor Unite. Marea republică de peste Ocean, care se grăbise să renunţe prin tratatul ei separat cu Germania la pretenţiuni băneşti, va primi nu numai o parte din produsul exploatării basmului Ruhr drept cheltacii de ocupaţie, ci şi o cotă de 2 şi un sfert la sută din plăţile germane făcute in baza planului Dawes pentru pagubele materiale americane, cari, oricum, sunt mai reduse decât ale oricăruia din statale pe teritoriul cărora s‘a purtat războiul Concesia aceasta la care Franţa, Anglia şi Belgia au consimţit, reducându-şi fără dificultate propriile drepturi, are desigur o explicaţie mai profundă. Este pe de oparte interesul pe cere statele europene 11 eu de a solidariza America cu toate măsurile pentru asigurarea execuţiunii planului Dawes, adică şi la aventualele sancţiuni prevăzute in acel plan, iar pe de altă parte de a obţine dela Statele Unite o atitudine mai înţelegătoare in chestiunea datoriilor interaliate. Ambele aceste interese sunt şi ale României şi din acest punct de vedere ea nu are motiv să protesteze nici chiar in mod platonic. Mai este insă un aspect: cel moral. Si acela este pentru noi extrem de dureros. Iată o mare putere care pe urma războiului a câştigat un incomparabil ascendent financiar asupra întregei lumi şi care nu a avut de suferit niciunul din dezastrele economice ale războiului. Sa obţine totuşi prin simpla formulare a dorinţei ei o importantă participare la reparaţiunile ce abia ajung să umple golurile din finanţele publice ale beligeranţilor de pe continent. România însă, e respinsă fără a primi nici o compensație de nici un P. 4 pagini Interview cu fruntaşul ardelean Un publicist din Ardeal care a avut o lângă şi foarte interesantă convorbire cu d. V. Goldiş, ne trimete rezumatul de mai jos, din care se vede in ce fază se află discuţiunile din sânul partidului naţional. CLUJ, 12 Ianuarie. -- D. Goldiş, invitat la conferinţele pe cari ,,Societatea de mâine“ le-a organizat la Cluj, n’a putut venii din Arad până azi, fiind reţinut în casă de o indispoziţie. Azi a sositîn fine şi am căutat să-l vedem înainte de conferinţa de seară. Vom încerca să redăm cât mai fidel spusele d-sate, cari vor interesa mult lumea politică. Conferinţele de la Cluj Prima chestiune pe care am pus-o d-lui Goldiş, se referea la scopul Vizitei sale la Cluj.• „In primul rând trebue să vă spun că n’am avut cunoştinţă prealabilă despre organizarea conferinţelor „Societăţii de mâine“. Am citit în revistă un apel, prin care şi eu erau chemat la Cluj şi am primit apoi şi o invitaţiune specială. Am socotit că fiind chemat la o convorbire, nu e motiv să mă eschivez. Ar fi şi jignitor pentru conducătorii revistei — cu cari sunt în raporturi amicale. Dacă aş fi fost întrebat înainte ori organizare, asupra oportunităţii acestor conferinţe, poate că aş fi moderat entuziasmul celor cari ne-au chemat, arătând că utilitatea lor nu poate fi mare. ..' • " Conferinţele eu le văd ca posibilitatea, pentru fiecare de a'şi expune în public părerile Oamenii cari participă doresc să asculte părerile noastre. „Vă chemăm la patulunui bolnav, să auzim sfatul d-voastră“, scria in invitaţia care mi s’a trimes Aceasta mi înseamnă că cei rari vor veni, acolo pot discuta intre ei. Nici eu nu discut cu nimeni; voi expune părerile mele. Fiecare e îndreptăţit să spună ce crede din public, atunci când socoate că e oportun. Nu avem să ne judecăm unii pe alţii în faţa lumei, ci să luăm cunoştinţă de unele probleme cari sunt de rezolvat şi dacă avem soluţiuni, să le ridicăm. Desigur că nimeni nu poate face acolo declaraţiuni în ceea ce priveşte politica de partid“. Acţiunea d-lui Goga Arăt d-lui Goldiş cd la cele trei conferinţe cari s'au ţinut, d. Goga a încercat să facă. In faţa publicului ceea ce nu s'a putut face prin îndelungate tratative intre conducători: o fuziune a partidelor din Ardeal şi cd totodată a propovăduit regionalismul, după ce l-a combătut un timp atât de îndelungat. — „Am citit expunerea din „Ţara noastră a cuvântării d-lui Goga, și din cale da acolo reosc că U sa a cărut Intrarea ardelenilor In partidul a veresean. Oricine a liber să facă propagandă pentru partidul Ioara este şi principiile pe cari le are". Concepţiile d-lui Goldiş ! — Am socotit ca vacanţa Crăciunului s’o folosesc spre a arăta in linii generale care e concepţia mea politică. Declaraţiunile pe care le-am făcut, le menţin. De oarece dorinţele mele n’au fost înfăptuite astăzi sunt un simplu soldat in partidul naţional. Din iunie am spus preşedintelui meu că mă socot demisionat din demnitatea de vicepreşedinte al partidului national Să plec din partidul naţional n’am motiv pentrucă n’am alte principii decât principiile acesta! partidul dacă are să fac alt partid ar trebui să-l fac cu aceleaşi principii.Decât nu s’a admis soluţia mea, soluţie sigură pasibilă pentru buna ndrumara. Îndrumarea pe cale adevărată a acestei târî: partidul naţional ţărănesc. Pentru mine, persoanele nu sunt hotărâtoare când e vorba de principii. Persoanei se selecţionează in lupta pentre principii. Cine se strecoară In primul moment rut are importanţă. Nu se poate impedica o operă mare pentru motive mici. Dacă in partidul national-ţărănist vom vedea că Stere sau altul e bolşevic îl vom scoate, tot aşa cum am scoate pe Matei Cantacuzino dacă am vedea că nu sunt corespunzători principia or". D. Goldiş anti-ţărănist ? Amintesc d-lui Goldiş imputarea ce i s’a adus prin presă că tocmai d-sa a fost împotriva unei fuziuni cu ţărăniştii, atunci dând pentru prima data s’a pus această problemă. D. Goldiş îmi răspunde: — E adevărat, ş- am vrut unirea cu ţărăniştii atenei când partidul lor avea drept principii fundamentale lupta de clasă şi capitalizarea muncii, când voiau să facă din ţărani clasa stăpânitoare, şi nu înţelegeau că toţi trebue să fie deopotrivă. Când am reuşit să obţinem că ţărăniştii să renunţe la aceste principii, atunci nimic nu a mai stat împotriva acestei fuziuni şi eu m’am declarat cel mai aprig luptător al acestei fuziuni. Prin fuziunea partidului naţional ca partidul ţărănist se va naşte partidul românesc adevărat de la Nistru şi până la Tisa. Nici nu poate exista alt partid. Actualmente partidul naţional şi partidul ţărănist nu sunt decât jumătâţile amu acesuiaş partid firesc, şi singur posibil. Noi în Ardeal, ţărăniştii în vechiul regat şi Basarabia. Partidul nafional-ţărănist Nu se poate concepe în ţara noastră, urmează d. Goldiş, ca un partid să nu fie naţional, pentru că după sacrificiile făcute, după lupta groaznică a popoarelor pentru ideea naţională un altfel de panid ar fi artificial şi criminal; şi pe de altă parte, cine trebue să aibă vot hotărîtor în ţara aceasta, unde sătenii reprezintă 80 la sută din întreaga populaţie ? Desigur că ţăranii. Ţărănimea e rezervoriul de energie, de cinste şi de progres.. Nu se poate ca partidul naţionalţărănist să nu se nască. Cine se opune la înfăptuirea lui cu un moment mai curând, comite o crimă împotriva naţiune!. Ţărănimea trebue să ajungă element hotărîtor în politica ţării, nu din graţia ciocoimii ci prin mersul normal al lucrurilor. Astăzi partidul firesc al acestei ţări e rupt în două, e rupt in două de prăpastia ambiţiunilor deşarte şi a egoismului feroce. Motive meschine împedică încă să se formeze partidul pe care l-a produs istoria, pe care l-a produs evoluţia normală a naţiunei. In continuarea convorbirii d. Ciordiş a făcut o interesantă expunere asupra situaţiei economice actuale a ţării noastre, cum si a consecinţelor politice decurgând fatal dintr’însa. Vom rezuma cu alt prilej și această parte a convorbirii. * D. V. GOLDIȘ -OSSSS. La Paris, d. Vintilă Brătianu, ca totuşi valuta să se fi urcat şi fără ca viaţa să se fieftenit. Suportăm efectele nenorocite ale crizei de numerar fără a avea în schimb urmările bune pe care i le prevedea d. ministru de finanţe. Aşa că astăzi d. Vintilă Brătianu mărturiseşte cu melancolie, la Paris, că avem în adevăr o gravă criză de numerar şi oftează după... nmerarul străin. E rezultatul trist la care ne-a dus politica ,,prin noi înşine" înţeleasă aşa cum a înţeles-o d. Vintilă Brătianu, vorbind reprezentanţilor presei, recunoaşte că ţara noastră suferă de o cumplită criză de numerar. Ceea ce tăgădueşte d-sa e faptul că ar exista la, noi şi o criză economică, lucru pe care l-a tăgăduit tot timpul, şi în ţară, în ciuda tuturor evidenţelor contrarii. Singura influenţă pe care realitatea crudă a avut-o asupra ministrului nostru de finanţe, a fost aceea de a-i face să recunoască în sfârşit existenţa unei crize de numerar, pe care a tăgăduit-o cu îndârjire aproape doi ani de zile. Dar criza de numerar pe care a ajuns în cele din urmă s-o vadă şi d-sa,r-a avut pentru d. Vintilă Brătianu caracterul alarmant pe care-l are petrtru toată lumea. Ea intra chiar în concepţia d-sale financiară. Rarificarea monedei trebuia să prrovoace revalorizarea leului, iar ridicarea valutei trebuia să aducă in mod fatal după sine oiferirea traiului. Acesta e programul cu care a venit d. Vintilă Brătianu la ministerul de finanţe. Pe baza lui a reclamat partidul liberal puterea si in virtutea speranţelor puse pe procesul acesta fatal: moneda cară valuta urcată — viaţa eftină, a repezit d. ministru al finanţelor fulgerele oratoriei sale, vătuite impotri- I va inflaţiei. Dar procesul economic a fost mai tare ca socotelile d-lui Vintilă întrebat asupra părerilor d-sale I Brătianu. Deflaţia a ajuns la cumpolitice, preşedintele „Astrei“ ner plita criză de numerar care paralispune următoarele : Izează astăzi viaţa economică, fără Pan. NAZBATII DE SCÂRBĂ Ziarele ştiinţifice vorbesc de vizita neaşteptată care a ameninţat, fără să ştim, pământul... Se spune că un meteor de mărimea lunei se îndrepta lacom înspre scumpa noastră, planetă. Zice că s-a apropiat mult şi că, la un moment dat, a chinubat direcţia fără a mai putea, urmat de lunetele astronomilor ca un simplu pungaş bucureştean urmărit de ţignalele vardiştilor noştri. Savanţii nu pot da nici o lămurire asupra acestei schimbări de direcţie. Ei, să-i lămuresc eu. Bietul meteor era absolut hotărît să ne viiziteze, când ne vedea de departe. Când s-a apropiat, însă, de Terra a văzut-o de-aproape, — când ales a mirosit-o, ah !i a venit ! ?i a luat-o la fugă. Şi, cum în mirosul planetei,jgur că Bucureştii aduc cea mare contribuţie, — putem mândria să susţinem că n a salvat pământul de dezastru Exotismul american In opera lui Chateaubriand Un nemăsurat orgoliu a stăpânit viaţa tulburată şi nefericita.. a lui Chateaubriand. Inteligenţa, spiritul, ‘talentul, erau întunecate de o ciudată adoraţie a grandiosului său eu. Despre viaţa lui, cu drept cuvânt s’a spus că a oscilat între orgoliu-virtute şi orgoliu-prostie. Copil, pe coastele Bretaniei. Chateaubriand creşte cu setea de necunoscut şi de aventuri, se înflăcărează citind cu pasiune descrieri fel, deşi piesa apuseană, taie pildă.^ pgraturii, descoperiri geografice, Times, recunoaşte legitimitatea pretenţiilor ei. E veşnica inferioritate a celor mici şi slabi faţă de marii stăpânitori ai lumei. »peripeţii întâmplate pe mări şi în ■ţari îndepărtate şi necunoscute.’ Toată viaţa rămâne cu patima de a-şi lega numele de o mare descoperire geografică , de JEAN BART ma! vechi. I Au fost polemici violente «criticii împărţiţi în două ji pentru şi contra lui Chateaubr. S’a putut constata că el n’ în America mai mult de cinci. Faţă cu mijloacele de trai de pe acea vreme, n’a putut nici timpul material de apa şi vizita toate regiunile pe ca’ descris totuși în chip magist. Debarcat la Baltimore, de la Filadelfia unde prezintă soare de recomandare către ington. Se pare că marele om de american nu i-a prea dat intenție tânărului explorator. Planul lui Chateaubriand ca urcând pe Hudson, să strabagiunile necunoscute din vesmertcei, ajungând până la iz lui Missisipi. Informatice car în orașul Albany, pe Hudso descurajează și-l conving c este pregătit pentru o asemeij treprindere. Exploratorul se •arumuturile făcute dela alt a^ton, cumeste a vizita, ca turist Căuta un drum către strîmtoarea Bering prin fundul băiet Hudson ; voia să ajungă la polul Nord urcan, pe fluviul Gange ; căuta locul exact unde a fost Cartagena, isvoarele fluviului Missisipi şi piscurile necunoscute în munţii Himalaya. Fără să fie un om de acţiune şi stăruinţă, fără să aibă pregătiri şi calităţi de explorator, toată viaţa l-a chinuit această ambiţie geografică pe care lumea nu voia să o ia în serios. Din opera lui Chateaubriand criticii au căutat continuu să deosebească ce parte a fost văzută de autor la faţa locului, cari sunt părţile de imaginaţie şi cari sunt ini ■mwMiwwiiirwnrowii 1 ■ 11 Ceea ce provoacă mai ales desgustul „Viitorului“ împotriva regimului bolşevic din Rusia e modul »cum se falsifică alegerile*. •• Şi totuşi, e singurul lucru în privinţa căruia bolşevicii nu pretind să ne înveţe nimic ! Drepturi si Clucîistîai si Pânea integrală — Tăticule, dacă sameni grâu, crește pânel — Nui sub guvernul actual sameni grâu, ci criză de pânel de J. B. FLORIAN Un bilanţ deficitar pentru învingători — Situaţia României — Ar fi inutil şi dureros să reamintim şirul nesfârşit de nedreptăţi ce ni s’au făcut la repetatele conferinţe de regulare a conturilor de război. Nici actuala conferinţă din Paris nu pare să aducă o ameliorare insarcineie, imense pentru noi, impuse prin tratatele de pace sau contractate pentru apărarea cauzei conaune-Primele şi incomplect de ştreţ-ce ne parvin asupra lucrărilor conferinţei nu indrituesc nici o speranţă- De altfel simpla recapitulare a cifrelor cari exprimă bilanţul de până acum al problemei reparaţiilor şi al intereselor ce acest bilanţ trebue să satisfacă, va dovedi cât de puţin justificată ar fi aşteptarea ca lucrările conferinţei să aducă o uşurare însemnată în sarcinele financiare ale României. Să vedem care este acel bilanţ. * * Până la adoptarea planului Dawes, aliaţii au recuperat, pe cale de prestaţii în contul reparaţiunilor, o sumă globală, evaluată de comisiunea de reparaţii la 5 miliarde şi şapte sute milioane mărci aur şi anume: • Un miliard 903 milioane in numerar; livrări in natură, trei miliarde, 420 milioane, iar bunuri cedate In valoare de 368 milioane mărci aur. In afară de aceste sume, comisiunea de reparaţii a creditat Germania cu două miliarde 728 milioane mărci aur, reprezentând contravaloarea materialului militar si a bunurilor statului cer. Prin urmare, totalul sumelor recuperate de la Germania, însemnează peste şase miliarde şi jumătate mărci aur. O sumă, negreşit, ca mult prea neînsemnată faţă de anormele pagube cauzate ţărilor învingătoare. Ea ar fi putut totuşi să aibă un efect binefăcător oşuare restaurării economice a Europei dacă ar fi fost bine întrebuinţate. Or iată cum au fost cheltuita aceste miliarde. " , Din totalul de cinci miliarde 700 miliarde mărci aur, plătite de Germania In numerar şi livrări in natură, aşa cum am arătat mai sus, cheltuelile armatelor de ocupaţia şi a diferitelor comisiuni de control şi aplicare a tratatelor, au absorbit trei miliarde 685 milioane mărci aur, din care un miliard 72 milioane reprezintă cheltuelile armatei americane de ocupaţie. Suma de trei miliarde jumătate franci hârtie, obţinute din exploatarea Ruhr-ului, a fost întrebuinţată în modul următor: Cheltuelile armatelor franco-belgiene de ocupaţie au fost de 870 milioane. ..1 928 milioane au fost incasate de Franţa şi Belgia asupra reparaţiunilor datorate de Germania; (se ştie că în timpul conflictului pe Ruhr, Germania continua livrările către celelalte state aliate, cu excepţia Franţei şi Belgiei) iar 894 milioane franci hârtie s-au vărsat asupra priorităţii belgiene. Disponibilul real de repartizat este de 30 milioane mărci aur, cari se găsesc la cassa gajurilor, creată de regia franco-belgiană pentru a administra veniturile din exploatarea Ruhr-ului.