Adevěrul, noiembrie 1925 (Anul 38, nr. 12848-12872)

1925-11-26 / nr. 12869

amu 38.—Nr. 12888. — Joi 26 Noimbrie 192' isa»-^ Ceat[aii mot BvbV'oteca ^ mo Sib*iu ABONAMENTE FONDATORI ! AL* V- HELDIMAN 18W-1W7 ONDATORI CONST. SULLE 1897-182» 300 lei pa S Ioni. ISO lei pe 3 lanL 800 tel pe an an. BIROURILE? București, Str. Sărindar No. 9—11 TELEFOANE: li 53S82EEfiSt Centrala 8 87. Direcția ii fii „ 24/73. Adstrația 7 63. »8 '79 Provine»» 10 *SR. 01 Vintili Brittana giseste si imprinatul a devenit o necesitate. ...Nu rămâne decât d-sa să plece de la Ministerul de Finanţe pentru ca să se poată face! Necesitatea sancţiunilor Chestiunea apărării noastre a©* PÎen© a fost din nou ridicată în Camera de d- Virgil Madgearu, care a pus problema sancţiunilor în termeiul cel mai categorici Deputatul de Ilfov a amintit întreaga serie de fapte scandaloase cari au zădărnicit înzestrarea armatei cu avioane. După contractul cu casa Armstrong, care a trebuit In cei© din urmă să fie reziliat, după afacerea tot aşa de scandaloasă a comenzii avioanelor la casa Fok’ier, a urmat intemeerea fabricii de avioane în condiţii cari îndreptăţesc pe d. Madgearu să facă In Cameră afirmaţia că constitue un nou scandal. Rezultatul acestor operaţiuni e faptul că aviaţia română a fost lăsată fără aparatele de luptă necesare. Gravitatea acestor lucruri —despre care ziarul nostru a vorbit pe larg la timp — pune şi impune ne- apărat necesitatea sancţiunilor. Cei vinovaţi de situaţia tristă in care ne găsim nu pot rămânea fără o severă dar dreaptă pedeapsă. D. Madgearu a numit „criminali" pe aceşti vinovaţi — şi cine ar putea găsi că epitetul nu e pe deplin indreptăţit? Mai ales că, după cum spune d-sa, „dedesubtul acestei afaceri nu sunt decât nişte neruşinate târguri, in cari anumite persoane au încasat comisioane". Justiţie, prin urmare, şi cât mai neîntârziat! D. ministru de război are datoria să trimită pe cei vinovaţi in faţa instanţelor de judecată spre a da seama de fapta lor. Şi cu cât va proceda mai repede şi mai energic, cu atât se va purifica mai bine atmosfera ce s’a creat in jurul chestiunii aprovizionării cu avioane de lupta. Sancţiunile ce se cer vor , nu numai o satisfacţie data moralei, ci şi o asigurare liniştitoare pentru opinia publică alarmată de cele destăinuite. Iată de ce aşteptăm şi noi cu nerăbdare răspunsul d-lui ministru de război la întrebarea deputatului de Ilfov, Ad. Glose politice Un sistem Deputatul turdivist Virgil Madgearu a ridicat ieri, in faţa Camerei, o chestiune de un real interes public. D-sa a scos in evidenţă faptul, că atât în afacerea Calantzis, cât şi în acea a avioanelor Focker, ii s’au pus la dispoziţie dosarele, conţinând copii de pe acte şi nu originalele.. Procedura e evident greşită — met nu din copii, cele mai adesea nesemnate de miniştri şi nedeclarate ca fiind conforme cu originalul, se poate extrage scnzul exact al faptelor. . In cazul special al af acerei Castemins, judecând după cele cuprinse in deciziile justitiei, care a avut a se pronunţă in această chestiune,s’ar părea că există o deosebire intre rezoluţia de pe original şi cea cuprinsă in copie. D. Madgearu declara că in original există adăogiri, de care justiţia ti a voit şi lia putut ţine seama. Dar nu numai atât. Deputatul ţărănist, mai puţin combativ decât ele obicei, a arătat că însăşi d. Vintilă Ereifiaim — care este evident de bună credinţă — a fost indus in eroare, prin procedura copiilor, care ascund realităţile urâte din originale. Sublinierea faptului a făcut o puternică impresie asupra Camerei, care, de astădată, a înţeles interesul pentru ţară ca membrii parlamentului să nu fie induşi in eroare, prin piesele justificative ce le sunt puse la dispoziție. Bugetul Comisiunile şi subcomisiile bugetare şi-au terminat lucrările. Comisiunea plenară bugetară şi-a spus și ea cuvântul. Proiectul general al bugetului va fi depus pe biroul Camerei Vineri 27 Noemirie, iar discuția generală va începe Vineri 4 Decembrie. *1* Până atunci toate amendamentele urmează a fi adresate comisiunei bugetare, care se va pronunța în termen. Guvernul spera că cel mai târziu în 15 Decembrie bugetul va fi votat. O declaraţie D. Petre Gârboviceanu, vicepreşedintele Camerei, întrebat ori de mai mulţi ziarişti, a declarat: —Până acum este sigur că vom face alegerile comunale. Aceasta o ştiu pozitiv. Când se vor efectua alegerile ? Asta tio pot spune, fiindcă guvernul nu ne-a comunicat. încă nimic in privinţa datei. Mal .Ştiu un lucru. Camurile nu vor fi dizolvate înainte de 30 Mar* He. — Dar în privinţa alegerilor, mi aşteptaţi cumva să vedeţi ce o să facă opoziţia — Ba bine că nu ! — Chiar dacă nu se înţeleg pentru guvern, rămân de acord în lupta de opoziţie. Asta-î sigur — au răspuns ziariştii. — S’o creadă mutu. Dar chiar de o fi, alta-i dacă se înţeleg pe de-dntregul, şi alta dacă îi numai pe jumătate“. ‘' ' Precum se vede, conu Aletu a făcut pui. Conu Petrică Gărboviceanu îl imită în materie de pronosticuri şi de precizări. Dialog parlamentar la sfârşitul unei comunicări al lui Giurculescu, deputaţii majoritari au strigat ieri in derâdere : — Mirabou! A vorbit Mirabou. Iar d. Giurculescu a răspuns :‘ Voi simteţi Mirabou. D. Moldovan a complectat dialogul : — Sunt pur și simplu bot. — Lângă care paște sluti măw. —« 9 răspuns m majoritar. ■ *” ~ ’ v. Seve* Carnetul nostru Intre Papă şi d. dr. Anghelescu O depeşe ne anunţa, acum câteva zile, că Papa, primind un grup de credincioase, şi-a exprimat opiniile sale asupra modei. In special, înaltul Pontif, a fost îndemnat să-şi spună, cuvântul asupra coamrei moderne a femeii. Urmaşul Sfântului Petru aprobă în totul tunderea băieţească a părului, fiindcă cu chipul acesta — spune Plintiful — femeile devin mai puţin provocatoare „pentru erneupiscienţa barbaţilor”? E o chestie de subtilitate pe cere mărturisesc că n’o sezisez cu mijloacele mele Isiee.... Din punct de vedere al „concupiscenţei" am impresia — o impresie profană — că femeia nu isbuteşte în nici un fel (din nefericire) să, devină mai puţin periculoasă... Cred, însă, că urmaşul Sfântului Petru are dintr’un punct de vedere estetic, dreptate. Adoptând pieptănătura cea nouă femeile urâte isbutesc să-şi afişeze sincer urâţenia. Şi, fără îndoială, e un câştig din punct de vedere al „concupiscenţii”: afişarea urâţeniei femeii e, orice-aţi zice, înlesnirea căilor virtuţii şi deci ale Paradisului etern. Tot aşa cum e şi rochia scurtă.... In faţa spectacolului ce ţi-l oferă strada azi, ai dreptul să strigi: ce inteligenţe erau femeile cari ştiau ce trebuie să-şi ascundă mai ales!... Dar, nu despre aceasta mi-e intenţia să vorbesc. Vreau să iau act de aprobarea pe care Papa o dă tunderii femeii. Mă rog, nimeni nu poate contesta Papei dreptul şi putinţa de a califica ce este şi nu e conform cu moralitatea creştină. ’Papa găseşte că, din punct de vedere al programului virtuţii omeneşti, e bine ca femeia să se tundă.Ei bine, e cineva în ţara românească mai catolic decât papa, e d. dr. Anghelescu. Printr'un ucaz, care a pricinuit durere în rândurile bărbierilor, d. ministru al şcoalelor a interzis elevelor să se tundă. Spre deosebire de urmaşul Sfântului Petru, d. dr. Angelescu crede că tunsoarea e un atentat la ordinea virtuţii. Concupiscenţa d-sale e deosebită de a Papei... Au fost, însă, directoare de şcoli de fete cari au incunoştiinţat pe ministrul partizan al roadelor că, în afară de modă, tunderea elevelor e şi o chestie de higiena... Ce vreţi? sunt o mulţime de practici de higiena pe cari tradiţionalişti ca d. dr. Anghelescu nu le adoptă din cauza... moralității! D. T. Negocierile comerciale anglo-germane LONDRA, 24.Rador). — Negocierile comerciale anglo-germane vor fi terminate săptămâna aceasta. Discursul d-lui Mussolini Cu prilejul aniversării de trei ani a instituirii regimului fascist in Italia, d. Mussolini », rostit la Milano un discurs căruia atât cei cari îl aprobă cât şi cei cari nu-l aprobă trebue să-i acorde atenţiune. Fiindcă d. Mussolini nu s'a mărginit a vorbi despre lucrurile italiene ci, trecând cu mult mai departe, a făcut observaţiuni şi a stabilit principii cari privesc ideologia politică a lumii întregi’. D. Mussolini a început prin a spune un adevăr necontestabil, acela că, în ziua în care fasciştii’ au pus la Roma mâna pe putere, nu s’a înfăptuit numai o schimbare de guvern, dar şi o schimbare de regim. A fost o revoluţie. In rândul al doilea, d. Mussolini a făcut critica parlamentarismului arătând că nimic însemnat nu se poate realiza prin adunările prea numeroase. In rândul al treilea a condamnat regimul bolşevic din Rusia, care după părerea sa, a dat o lovitură de moarte socialismului. Dacă examinăm toate propoziţiunile ce a prezentat, constatam mai întâi că acest om energic, care condamnă cu atâta tărie parlamentarismul şi care a dovedit că are toate îndrăznelile, nu a avut totuşi pe aceia de a desfiinţa parlamentul, precum au făcut bolşevicii. Critica făcută instituţiei parlamentului poate să fie legitimă dacă priveşte numai Italia, sau numai ţările care au asemănare cu Italia, fiindcă parlamentarismul nu are acţiune identică in toate ţările care l’au adoptat. Exact vorbind, parlamentul, — dacă ne mărginim la. “Europa —nu există ca forţă constructoare independentă şi culturală, decât numai in.Anglia, acolo unde s’a născut. In cele mai multe din celelalte ţări, sau iui are înrâurire mare, sau fiu reprezintă exact voinţa masselor, sau este o piedică a evoluţiunii, sau este francamente desfiinţat. Dar este un lucru care nu trebue pierdut din vedere, acela că acolo unde parlamentul este astăzi, după războiul nesocotit, n’a existat nici înainte ca o forţă reală. Să examinăm. In Rusia guvernul sovietic a desfiinţat, cu brutalitate, parlamentul şi l-a înlocuit cu o îndrăzneală cinică, prin congresele anuale ale partidului bolşevic. Dar acest lucru a fost cu putinţă fiindcă niciodată n’a avut Rusia parlament. Cele două Dame de la sfârşitul ţarismului alb au avut o prea scurtă durată pentru ca să poată funda o tradiţie. De aceia stăpânii de astăzi au reluat firul stăpânirii despotice a ţarilor şi au renunţat la convocarea unui parlament care nu are de loc apărători în marea Rusie. In Polonia parlamentul reprezintă prea multe tendinţi, prea multe temperamente şi prea multe pături şi rase, de aceea până ce se va obţine închegarea celor trei fronturi datorite împărţirii Poloniei, parlamentul va prezenta nestabilitătea care e o piedică pentru consolidare. In Franţa parlamentul are o prea mare influenţă, este exact, căci Franţa este guvernată de regimul parlamentar prin excelenţă, dar ultimul cuvânt asupra binefacerilor influenţei parlamentului nu este spus. Franţa trece astăzi printr’o mare criză; parlamentul are acum prilejul săarate dacă este o forţă constructivă sau nu. In Spania parlamentul a fost pus de o parte de către dictat tură, dar in Spania alegerile parlamentare n’au fost niciodată libere. In Europa aveam, dinainte de război , două ţări cunoscute pentru felul dublat in care se consulta corpul electoral: Spania şi România. Prin urmare Directorii spanioli au pus,doar capăt unei făţărnicii. In România, unde poporul n’are temperament, făţărnicia trăeşte. Alegerile sunt viciate, parlamentul nu există decât ca ficţiune, guvernele nu-l desfiinţează formal fiindcă nici regele n’ar primi şi nici corpul electoral nu s’a Împotrivit cu hotărâre până acum. Dar dacă va veni ziua in care corpul electoral să pună piciorul in prag cu hotărâre, in acest caz se va eşi’ poate din făţărnicie. Când, dar, d. Mussolini osândește parlamentul in principiu şi când afirmă că nimic serios nu se poate face prin adunările prea numeroase, a greşit. Fiindcă e de faţă cazul Angliei, Belgiei, Franţei şi dincolo de ocean Statele-Tinite americane, unde totul s’a făcut şi se face de către parlament, şi se face bine. Const. Bacalbaş» Cronica artistică da ŞTEFAN I. NEMŢESCU PEREGRINAŢI! Sunt şi expoziţii tainice. Unele spre bucuria, dar altele spre mai marea întristare a celui care într’adevăr vrea să urmărească mişcarea artistică pas de pas, cu toate cotiturileşi îndoelile ei. Expoziţii tainice care rot sunt anunţate cu afişe prin blănării şi cofetării, aşa cum începe să fie obiceiul pentru o anumită categorie de pictori şi mai ales pentru o anumită calitate depictură. Ce fel de calitate, nu este nevoie să spun Cu totul altfel mi-a fost pedepsita curiozitatea. Pe masa de scris, întârzia de câteva zile invitaţia pentru o expoziţie deschisă chiar hţtelieri , vizibilă dură de la 5—8 şi de la 20 Noembrie până la 1 Decembrie. Felul anunţului era cu totul negălăgios, lăsând numai nedumerirea ei faţă unui nume necunoscut, şi deşteptând curiozitatea şi neîncrederea. Şi vizitatorul este învăluit de taină şi atunci când trece pragul casei încăpătoare, cu mai multe caturi, ca să se sue pe scară, până sus, tide este atelierul. Lafiecare etaj se deschide o uşă şi se închide alta, şi aşa mai departe, un cap se strecoară, prin crăpătura uşii, se uită şi dispare, toţi membrii familiei din care face parte fericitul talent cercetează pe furiş pe vizitatorul, care deodată simte, sau ,descopereţ treptat, îiRiine asindsa ochi cu opera, că este vorba de o glorie de familie. Apoi, sus într’un empiereu de covoare şi de electricitate, face cunoştinţa cu o sumedenie de pasteluri şi de uleiuri încadrate bogat, şi mai ales face cunoştinţă cu un atelier, aşa cum puţini artişti îl au şi, cum puţini artişti l-au avut, Turner de pildă, marele acuarelist englez, a proiectat pe hârtia păroasă izbucnirile sale de lumină, viziunile sale de tristeţe şi de fericire nu într’un decor atât de prietenos şi de distins, nu atât de comod şi de portivit ca acel din str. Temişana, ci muncîndu-se în întunericul umed al unei pivniţe. Şi mulţi afirmă că tocmai de aceia Turner a fost aşa de luminos, tocmai din cauza contrastului — mulţi afirmă,şi s’ar putea crede, deşi mai puţini o cred, probabil pentru că îşi dau seama că înţelepciunea lor nu este decât o gluma, fără pretenţii şi fără consecinţe. Ce este in ale sexul pe care l’am vizitat în cursul peregrinărilor mele ? Dar cum expoziţia nu se anunţă decât discret, voi fi tot atât de discret şi nu voi pomeni de nume, şi nu voiu critica, nici nu voiu spune că sunt peisagii din ţară şi din străinătate, care nu au decât valoarea că aduc aminte cui le-a făcut că reprezintă Predealul sau Mamaia, precum aduc probabil aminte de acelaş lucru familiei admiratoare. Căci nu este vorba decât de o glorie de familie, care ar fi făcut bine să rămână şi mai tainică, adică să nu se aventureze într’o expoziţie cu invitaţii. înainte vreme pictura făcea parte din buna educaţie a domnişoarelor. Casele cunoscuţilor şi ale rudelor se umpleau cu amintiri care pentru familie, iar diletantismul rămâne diletantism, şi este supărător când vrea să atragă atenţia, indiferent dacă îşi lipeşte afişele în cofetării şi blănării, sau dacă îşi trimite invitaţiile tipărite pe cartoane mari cât două cărţi de vizită. Diletantismul se revarsă tot mai mult şi în gustul publicului şi diletantismul acesta provine mai ales din necunoştinţa, căci oricât de trist ar fi de constatat, trebue să constatăm că arta este puţin sau de fel cunoscuă. Arta noastră noi nu ne-o cunoaştem, şi în orice caz noi nu ne-o cunoaştem mai mult decât ne-o cunoaşte străinătatea. Cataloagele preţioase, şi îngrijite, valoroase ca reproduceri , şi ca text, publicate pentru expoziţia rora, aveau farmecul acesta, şi este răţi,ânească de la Paris, şi nu deosebi cel că astăzi nu mai este acest obicei, fiindcă nemai făcând parte din educaţia sancţionată, diletantismul se crede artă, şi îndrăzneşte, când mai zgomotos când mai nuţip. *la însă nu este centract familie şi publicat pentru expoziţia românească, de artă veche şi populară, de la Geneva, ne miră şi ne revelează nouă, intr’atât că dacă acele expoziţii ne-au fost de folos acolo, ca propagandă,cred ci ne-ar fi tol puţin tot atât de folos în ţară, ca educaţie. Am trimis opere de preţ, unice, pe care mai nimeni nu le cunoaşte. Acum, împresurate de grijă, moaştele de frumuseţe ale trecutului nostru stau să se întoarcă, şi întoarse vor să încapă din nou bobesna dulapurilor şi a lăzilor pe ceiluite. Dar aceste moaşte ale trecutului sunt pe de altă parte, sau pot să fie şi drojdia rodnică a sufletului nostru de astăzi, sămânţa de trăinicie a artei noastre, care tot mai mult, în ceea ce are mai bun, se îndreptă spre ele, căutându-le anevoios, căutându-le cu desnădejde aproape, în mijlocul unui snobism care le colecţionează câteodată, însă fără să le înţeleagă, şi neînţelegându-le, tocmai pentru că niciodată nu le-a văzut împreună. Dacă înţelegerea a ceea ce suntem sau aceea ce tindem să fim ar putea fi câştigată și pe alte dru-CCitiţi , continuarea în pgg- II-a). • Ificiratorii streini Titlul îl împrumutăm de la „Viitorul” care are aerul să afirme că dacă „observatorii” străini vin în România, vina e a presei democratice. Noi am înclina mai mult să credem că e a ţinui regim care nu comite numai abuzuri şi ilegalităţi, ci şi prostii pe cari la urmă ţara le plăteşte. Presa democratică ce a făcut? Faţă de aţâţarea la care s’a dedat presa antidemocratică, aţâţare care nu are cum servi ţarii, ea a redus şi rolul „observatorilor” la adevăratele sale proporţii şi a împiedicat, ca aceşti observatori să judece după rătăciri mai mult sau mai puţin comandate, opinia publică a acestei ţări. Nu suntem sincrura ţară în care vin scriitori şi mărfiini politici să observe şi safufţteze la noi se , desfăşoară faţă de dânşii. o susceptibilitate, care exagerăndu-ie lor importanţa, aruncă şi o lumină de prevenire împotriva împrejurărilor de la noi. Oricine judecă ai calm, va vedea că şi de astădată dreptatea e de partea noastră. In ce priveşte chestia Basarabiei în special, evident că ea nu poate fi întunecată prin greşelile unui regim trecător. Nu este ziar care să poată revendică mai mult ca „Adeverul”, meritul de a-şi fi făcut datoria, acum şi întotdeauna, în chestiunea Basarabiei. Acum de curând noi am fost aceia cari am scos la iveală părerile doctorului Rakovskî ,asupra Basarabiei şi am pus astfel pe ambasadorul Sovietelor la Paris, in contrazicerea cu el însuşi, citându-l pe el, ca pe martorul principal al caracterului românesc al Basarabiei şi al dreptului sfânt şi imprescriptibil al României asupra ei. Dar când abuzuri şi ilegalităţi se comit, noi ne facem datoria denunţându-le, protestând împotriva lor şi urmărind îndreptarea lor. Cad, noi ştim, că numai o ţară care arată lumii că are într’însa minţile şi energiile hotărîte a lupta pentru îndreptarea relelor, — poate depărta dela sine amestecul din afară. Mai mult însă decât în materie economică, un popor trebuie să arate în materie de dreptate, că ştie să o restabilească prin propriile sale forţe, prin el însuşi. Or, această probă o fac elementele şi energiile democratice cari luptă şi la noi, prin grai şi scris, şi mai ales acea presă democrată, care înfruntă curentele rătăcite şi chaotice, în urmărirea unor ţinte, cari marchează că propria naţiune se află pe frontul progresului popoarelor civilizate. .. ’ NAZBATI I GHES IIA MIILOR In „îndreptarea" dedicată întrunirii de Duminică a partidului poporului, cetim un imens titlu peste întreaga pagină: „Peste 10.000 de cetăţeni manifestă pentru partidul poporului" Iar reportajul, câţiva centimetri mai jos de acest titlu, scrie: „zecile de mii de oameni cari au luat parte...“. Mă rog, cum stă chestia: a fost o singură zece mie sau mai multe zeci de mii? Ceea ce ne-a mirat, e faptul că titlul era mult mai modest decât conţinutul, când îndeobşte se procedează ,invers: totdeauna omul pune ceva mai multe mii la titlu decât în reportaj. Aşa e obiceiul pământului. Voind sii punem capăt controversei, ne-am adresat la sursă şi am aflat că de fapt n’au fost nici zece mii nici mai multe zeci de mii, ci exact: 10811 şi jumătate (jumătatea asta e a d-lui gen. Averescu care, deşi fiziceste sfert dintr’un om întreg e, faţă de zecile sale de mii, uri om şi, jumătate...). Kix NOTE „VIITORII!" , in minidpal de eriişi bale ,joc de acei „care tot ştiau In ce parte a Europei se află România“, care spuneau că Bucureştii sânt capitala Bulgariei, etc. Astăzi străinii se interesează de noi, ne fac vizite, se ocupă cu situaţia de aici. Dar „Viitorul“ nu-i mulţumit nici cu asta. Ar trebui o precizare : guvernul tine intr'adins să ne cunoască străinii, sau ni? Căci amândouă atitudinile nu se împacă... * PRESA, este plină de torturile de la noi. Nu-i zi, când cetitorul să nu dea peste lovituri simple sau calificate , ca „broasca", și altele. Parcă ţara noastră-i patria schingiuirilor. lată că ziarele citează acum lucruri din China încă și mai înspăimântătoare. Astfel cuiva i s’a tăiat o ureche, iar cu sângele acela autorii faptului au scris părintelui victimei vreo două-trei rânduri. In China torturile sunt deci mult mai mari decât în România. Atât numai, acolo ele sânt săvârşite de bandiţi, pe când la noi de înşişi agenţii forţii publice.... # PARTIDUL POPORULUI,—spune ziarul d-lui general Averescu — „a lăsat răgaz guvernului liberal să se istovească în agonia morţii naturale şi nu i-a grăbit sfârşitul“... ...Şi noi care credeam că, dimpotrivă partidul poporului trăeşte din graţia guvernului liberal.... SEMNIFICAŢIA manifestaţiilor de om din Capitală nu era destul de clară. De aceia „Independenţa“ sub titlul: ..Pentru a evita orice confuzie“, dă următorul comunicat oficial : „Manifestaţia a avut drept obiect mimai blamarea sentimentelor filobolşevice ale unui om care suferă, poate chiar fără să ştie, influenţa internaţionalei III“. Din acest comunicat rezultă deci că Independenţa“ este monitorul tulburătorilor ordinei publice. Luăm act — dar fără surprindere... Inter. • Chestia zilei Ziaristul care isi face datoria D. Vintilă Brătianu sa declara contra gratuităţii călătoriei gazetarilor pe C. F. fiindcă „presa nu-şi fece datoria". (Ziarele) MINISTRUL VINTILĂ CĂTRE ZIARISTUL VINTILĂ: — Ție t'aduc toate permisele, puiule. Hind că numai tu ii faci datoria... Pacal că nai învățat să scrii și cu ălălalt picior!... Evenimentele Externe —Situaţia în ultimele 24 ore MIERCURI, 25 Nocuibrie Reichstagul a început cri discuţia asupra proiectelor ac lege, prin cari. se ratifică tratatele de la. Locarno isi se încuviinţează■ guvernul de a cr.cc intrarea, ftr.rmanici în Liga Naţiunilor. Cancelarul Luther vorbind cel dintâi de opera, din Locarno, a ţinut in primul rând să afirme că punctul de vedere reprerzentat de guvern, are deplinul asentiment al preşedintelui IHiidenburg ţi că guvernul nu va abandona frânele statului decât, după ce va fi semnat tratatele din Locarno. Atitudinea da eri a Reichstagului faţă de discursul prin care cancelarul Luther insista pentru adoptarea legii propusă de guvern, este importantă prin faptul că, in ert ară da comunişti şi de răzleţi reprezentanţi ai naţional-germanii or, întreaga, adunare a aprobat prin semnificative aplauze procedarea guvernului în chestiunea tratatelor din Locarno. Naţional-germanii, convinşi că acţiunea lor e zadarnica in urma acordului unanim al coaliţiei guvernamentale şi al partidelor de opoziţie pentru, ratificarea tratatelor au renunţat se pare la intenţia de a face o opoziţie hotărâtă în această privinţă, deşi d. Strescmann, ministrul de externe se manifestă rezervat in chestiunea reconstituirei guvernului pe baza unei colaborări cu socialiştii şi democraţii, totuşi, rezoluţiile hotărâte file celor două partide rămase la putere, centrul şi populiştii, prin care aceştia declară că nu vor colabora decât intrun guvern care va continua o politică externă in spiritul operei din Locarno sunt o indicaţie sigură asupra, formei de radine a guvernului german. Până acum partidele guvernamentale de stânga au ezitat să se alăture guvernului in chestiunea tratatelor de la Locarno, de teamă de a nu fi înlesnit manevra naţional-germmanilor cari după ratificarea tratatelor ar fi reluat colaborarea in guvern. Această teamă fiind, risipită in urma atiudine a hotărât ostile a centrului şi a populiş- tilor in chestiunea colaborării cu naţional-germanii, constituirea unui guvern sprijinit pe mareă coaliţie are azi toţi sorţii de izbândă. Cât priveşte ratificarea tratatelor din Locarno, şedinţa de eri a Reichstagului este o indicaţie aproape sigură că ea va fi înfăptuită împotriva colaborării, adesea înregistrată, a celor două extreme, a extremei drepte şi a comuniştilor. Dificalaţile pa cari va întâmpina rezolvirea crizei de guvern In Franţa sunt fireşti, in situaţia actuală a raporturilor dintre partidele reprezentate in parlament. In vreme ce preşedintele republicei consultă pen'roanele indicate ca eventueli succesori ai guvernului Pavileva, negocierile pentru reconstituirea majoritâţei sunt duse activ de toţi acei cari nu vor să piardă fructul victoriei electorale din 11 Mai 1924. Pentru moment, în urma defecţiunilor numeroase din cartelul stângei 1» special prin părăsirea cartelului de către grupul Parret reconstituirea majorităţei întâmpină greutăţi cari nu exclud un apel la aripa stângă e opoziţiei de până acuma. Tocmai din cauza incertitudin ei ce domneşte cu privire la posibilitatea de a forma o majoritate stabilă sprijinită pe fracţiunile parlamentare din cartel, d. Herriot solicitat să formeze guvernul, a refuzat. Cât priveşte şansele d-lui Briant de a alcătui noul guvern, ele sunt pentru moment nesigure. In urma condițiunilor puse de șeful socialiștilor d. Leon Blum pentru o eventuală colaborare formală sau tacită la guvern d. Blum a insistat asupra faptului că partidul socialist consideră imposibilă colaborarea la guvern atâta vreme cât acesta nu se va inspira în opera sa legislativă precum şi în chestiunile de politică externă de criteriile formulate de partidul socialist Fapt remarcabil, şi care reaminteşte împrejurări identice ca cele survenite după demisia guvernului HerTdot, este autorizarea dată erî de către Cameră pentru sporirea avansurilor Băncii Franţei către stat De unde până la demisia guvernului socialiştii s’au opus cu îndârjire sporire! limitei avansului către stat, după demisie această cerere a intruuit majoritatea necesară cu o relativă uşurinţă- Iminenta demisie a guvernului Irlandei LONDRA* 24 (Rador) Din cauza agravării conflictului dintre Anglia și statul liber irlandez este probabilă demisia guvernului Irlandei.