Adevěrul, decembrie 1925 (Anul 38, nr. 12873-12897)

1925-12-08 / nr. 12879

Iuni 38.—Kr. 12879. '* * # Harti 8 mmm 1925 Adevărul FONDATORI f TMZ?£ ABON ASSENTS V T SxSEHS S*a pus la Cameră chestia dacă sesiu­nea parlamentară de-acum e sau nu legală. «*toți unii, n’o vedem cu nimic mai nelegală decât cele de până acum! 306 lei pe I Ioni, ISO lei pe 3 toatL 666 lei pe oa ea. J — BlROUKILtI, București, Str* Sărindar No. 9 — II | TELEFOANE­­ Geoîtaia 8­6? Direct*® 3? 1 7% m 24 73. 46-s*»eîla 7»», m «6 79 Protoni» 80 J5®. Lucrează legal parlamentul? Se poate zice că deputatul ţără­nist d. E. Mirto, a voit să fie mu­sai original, şi a reuşit, a ţinut să bată un record, şi l-a atins. D-sa a pus, în şedinţa de Vinerea trecută a Camerei, chestiunea dacă acest parlament, după ce a votat deja patru bugete, mai lucrează legal Ştiam, împreună cu d. Mirto şi cu întreaga ţară — poate că şi cu regele — de acum aproape patru mi că parlamentul actual era, chiar înainte de a se naşte, ilegal Iar după ce s’a născut. In condiţiu­­îîile ştiute, de-o ilegalitate neîntre­cută până în prezent. După ce ni s’a hărăzit un guvern scos cu for­cepsul şi o Cameră eşită din urne sparte sau furate, orice discuţie de legalitate este de prisos, sau mai bine zis cele de mai sus primează pe toate celelalte ilegalităţi, oricare ar fi ele. Dar pe lângă cele incontestabile din născare şi de fapt, d. Mirto a ti­nut să mai producă şi una de prin­cipiu. Dacă e vorba de a se stabili o doctrină şi un precedent, bine a făcut deputatul ţărănist şi a avut perfectă dreptate în cele ce­ a sus­ţinut, cu sprijinul celor mai mari somităţi şi din străinătate şi din ţară, luate până şi din sânul parti­dului liberal. Actualul parlament funcţionează deci ilegal §1 din prin­cipiu odată ce şi-a votat cele patru bugete, lucrarea aceasta fiind e­­­senţială, fundamentală, caracteris­tică şi cum mai voiţi pentru o Ca­meră. Anii $1 lunile nu importă, ele fiind strict în funcţie de numărul bugetelor. Fiţi siguri că dacă ar fi fost­ în opoziţie, liberalii ar fi adoptat e­xact tema d-lui Mirto, invocând toate autorităţile în materie puse inainte de d-sa. Dar guvernele li­berale nu obişnuiesc a judeca cu mintea, cu logica, cu dreptatea, cu precedentele, cu marii autori cari fac Tage, etc., ci cu patimile, cu comacul şi cu ambiţiile. De ace­ea, vom avea an a! cincilea buget vo­tat, o ilegalitate mai mult. Şi pe lângă buget un noian de legi care toate ar fi nule dacă am putea conta pe tăria de înger a opoziţiei şi pe o opinie publică geloasă de drepturile şi datoriile ei. De fapt dar parlamentul nostru e astăzi ca o moară stricată care macină vânt sau cel mult produce tărîţă goală. Tot ce face în pre­zent şi va mai face până ce va ple­ca, e pleavă şi gunoi. Ştim că nu-i pasă, după cum de nimic nu i-a păsat în cei patru ani. De aceea să ne îngădue d. Mirto să ne întoarcem gândul şi faţa că­tre opoziţia cea mare şi serioasă, singura nădejde rămasă ţării, şi să-i spunem: In atâtea rânduri, cu drept cuvânt şi cu necontestat te­mei, ai tăgăduit parlamentului a­cestuia dreptul de a legifera, înce­pând cu Constituţia şi sfârşind cu cele mai mici legi. Acum îi con­testi si legiti­mitatea celui de al cincilea buget si fără îndoială, le­gitimitatea votării nouei legi elec­­torale, plus celelalte ce se vor mai aduce. Ține-va opoziția cuvântul dat țării când vremea va veni? Aci e aci. Altfel recordul bătut de d. Mirto de a mai dovedi încă o ilegalitate în sarcina unui parlament ticsit de ilegalităţi, va rămânea ca ceva abstract, ca o lucrare de laborator in vitro. Nici pedeapsă pentru vi­novat», nici îndreptare pentru cei viitori prin pilduire. Iată de ce am fi dorit ca d. Mirto, şi­­alături cu d-sa întreaga op­o­zi­­e ce lucrează în dorul unirii, să îi repetat încă odată decla­rafia­­veche că tot ce face actuala Cameră, inclusiv Cele ce va mai făptui până la disoluţie, sunt şi vor fi nule, că­ viitorul gu­vern îi va revizui ■ întreaga­­ operă păstrând, dacă aşa ceva va exista, numai ce a fost bun şi de folos obştesc. I. Teodorescu Glose politice Fenomenal In ciuda protestărilor opoziţiei, d. M. Orleanu, preşedintele Came­rei, a încuviinţat în şedinţa de Sâmbătă, discuţia generală la bu­get, deşi nu se aflau de faţă căci ministrul finanţelor şi nici raportu­­l general. Un exemplu de natura aceasta, nm se găseşte in nici un parlament din lume. Spectacolul unui buget discutat, în lipsa ministrului de fi­nanţe şi fără prezenţa raportorului general, constitue o inovaţie, care va rămâne exclusiva specialitate a Parlamentarismului român. Căi faptul s'a întâmplat nu-i vina nomed a guvernului şi a preşedin­telui Camerei ci şi a opoziţiei, ca­re asistă nepăsătoare la asemenea evid­entări parlamentare, fără ca, pr­intr- o atitudine hotărită şi ener­gică, să recheme la simţul trăi­­nii şi respectul tradiţiilor parla­mentare pe ce cari cred că-şi pot permite, neperi­eptu­l, totul. Model de buget it. Virgil Madgearu, deputatul ţărănist devenit spaima regimului, a scos Sâmbătă in relief un nou fapt,­­din cele mai bizare, şi anume: că ■nu există concordantă între cele ce cuprinde proectul de buget ge­neral al statului, cu ceea ce cu­prind bugetele speciale ale diferi­telor ministere. Astfel, pe când in expunerea de motive a d-lui Vintilă Brătianu și raport al d-lui Traian Laie­scu, se trim­e că bugetul căilor ferate se soldează la venituri și cheltueli cu suma de zece miliarde, in proiec­tul de buget al căilor ferate, pre­zentat Camerei de maistrul comu­nicaţiilor, soldul la venituri şi chel­­tueli este trecut zece miliarde şi opt sute de milioane. D. Madgearu a observat că nu este vorba numai de diferenţa im­portantă de opt sute milioane, dar că este inadmisibil ca proectul spe­cial să cuprindă una iar cel gene­ral, alta. Pe care sumă s‘o aprobe Camera? In fond, o eroare r-ar putea fi invocată. Aceasta întrucât diferența­­ chestiune trădează un conflict real. Căile ferate cer zece miliarde y00 de milioane. Căile ferate — respectiv d. Văi­tăm — nu cedează. Una vrea Vintilă Brătianu și alta i. Văi­­Bovanu. Rezultatul? Un spectacol cum nu tra mai văzut. Un buget general, pare, in mod normal, trebue să în­sumeze pe rele speciale, si care cuprinde alte cifre decât ceea ce se propune deputaţilor spre aprobare prin bugetul special.­­ Pentru eulfura îfintro comunicare a­­­ltă Jorga, mută in şedinţa de Sâmbătă a cerându-se înscrierea in bugetul ministerului de instrucţie, câte zece mii franci francezi pentru directorii de şcoli speciale din străinăt­ate, cari au o­­bligaţia să inspecteze odată pe an acele şcoli, d. Vintilă Brătianu a refuzat. Directorii erau mina in prezent­ă-n­i lorga şi Pârvan. In bugetul acelvns minister era trecută suma de 30.000 — citeşte treizeci mii lei—anual, pentru plata comisiei istorice şi tipăriturile ce le face. Preşedintele acelei com­i­­siuni era tot d. N. lorga. Or, pentru motive, care n'au ne­voie a fi sublimate, d. Vintilă Bra- Hanu nu numai că i- a admis spo­rul cerut de d. dr. Anghelescu la acest capitol, dar a suprimat, pur si simtliu, subvenţia ce se acorda le atâfia ani de zile. D. N. lorga a enunţat numai fan­­sele si n’a comentat. Ar fi fost şi de prisos. Sever Carnetul nostru Le a turtit fesul! Expresia aceasta care era ouată se rușinare, e acum de tragedie. A-1 turtî cuiva fesul insesmrtă câ-l faci să lase nasul în jos. Isteri e că-1 treci prin spanec, prin gloanţe sau că-1 rid’cî cu furce. Turda sângerează groaznic şi o revoluţie e pe cale de a se deş­ănţui acolo fiindcă republica a supri­mat fesul prin lege şi l-a înlocuit cu pălăria sau cu căciula. Vechii turni nu se supun însă, rm vor să-şî părăsească tradiţionalul fes. Cu toate astea o fi a­ lor ciubucul, papucul, cealmanie, cacialmaua, cal­darâmul şi câte altele, dar fesul l’au luat de la greci, şi totuşi o apără cu preţul deţii! Nic! republica turcească n’a fost cu­minte când a luat măsura asta bizară, dar nici poporul nu-i In toată firea ca să facă moarte de om pentru un fleac. Şi Kemaî Paşa şi Petru cel Mare au dovedit că omenirea e arare ori în­ţeleaptă şi adese ori nebună, când unu! s’a legat de bărbi şi celălalt de fesuri, nebăgând seama că lumea mai abitir fine la nimicuri decât la lucru­rile cele­ mari. E adevărat că trebuie s’o începi pe undeva când vrei să reformez un po­por, dar dacă e vorba să-l scoţi din fire, ce! puţin să fie pe chestii im­portante. Ar fi fost cu mult mai de seamă treaba dacă republica turcească încerca să le schimbe supuşilor săi ce au în cap de cât ce poartă pe cap. Dar asta ar fi fost şi foarte greu, în orice caz era ceva. Dar aşa, să provoci răscoale pentru forma şi natura unei coafuri, e ca şi cum noi am provoca revoluţii pe chestia roşu­lui de buze, a­ bărbilor scurte şi a dansurilor moderne. E o pură nebunie. Incât am putea cu adevărat zice că­ Kompi paşa ne-a turtit fesul. I. T. Concepţia d-lui Vintilă Brătianu A­facerea Calantzis Afacerea Calantzs nu poate şi nu trebue să dispară deja ordinea zilei. Nu pentru importanţa ei in­trinsecă. In această privinţă poate că d. Vintilă ‘ Brătianu a avut drep­tate când a spus că e mică. In tot cazul, în raport cu alte afaceri, de cari se ocupă rumoarea publică, ea este într’adevăr neînsemnată, o meschinărie. Pe urma ei statul ris­că doar să piardă treizeci de mili­oane. Dar afacerea Calantzis nu trebue să dispară­ uşor dela ordi­nea zilei, pentru că această afacere este tipică pentru concepţia ce are d. Vintilă Brătianu, despre meto­dele de guvernare, despre rostul şi rolul opoziţiei, despre drepturile de critică ale adversarilor. *­­ * * Să vedem într’adevăr în ce con­stă afacerea Calantzis, în partea care priveşte politica. Galantis, ca toți exportatorii, ob­ţinuse un credit pentru taxele de export ce avea de plătit. O bancă, anume Banca G­aliat­at­os şi Evta­­tiadis, garantase acest credit prin­­tr-o scrisoare, până la suma de 25 milioane lei. intri o burtă zi, banca intrând în lichidare, anunţă că nu mai garantează sumele ce Calant­zis ar datora şi cere , restituirea scrisorii sale de garanţie. Secreta­rul general pune pe cerere o rezo­luţie favorabilă. Direcţiunea gene­rală a vămilor anunţă, în baza a­­cestei rezoluţii, banca Gallatatos şi Evtatianis, ca să-şi ridice scrisoa­rea de garanţie. Banca ce execută. Intervine însă o ciudăţenie. Re­zoluţia secretarului general preve­de, cum e natural, ea restimulu-se scrisoarea de garanţie, banca ră­mâne garantă pentru sttmele aato­.Iei acordul realizat de d-nul Tim­­­ate de Lalantis, pari dm­ Piomen- 1 la Washington. Străduinţele lul în care ministerul ia notă de i depus* pentru rezolvirea prob’e­­i avizul ei că-și retrage garanţia. De ace* și rezultatul lor pozitiv nu pot i această rezervă- -iniă- ăirtctwân- &-._&* sa ne pentru vămilor nu a tinut seamă, căci și in scrisoarea ei către banca Galia­­tăios, prin care o onaniei că ia no­tă de retragerea garanţiei şi cu o­­caziunea remiterii scrisorii de ga­ranţie a băncii, nu a spus nimic a­­cesteia de rezervele pe cari minis­terul, adică statul, inteleve să le facă. Mai mult, in faţa acestor re­zerve cuprinse în rezoluţia d-lui Gheorghiu, era şi nelogic şi nere­gulat ca scrisoarea de garanţie să fie restituită. D. Madgearu conchidea deci că, sau rezerva din rezoluţia pusa de secretarul general exista şi atunci direcţiunea generală a vămilor s’a făcut vinovată de o mare greşală, sau rezerva din rezoluţiune a fost adăugată ulterior, aşa ca direcţiei rănfitor nu-i revine rtîci o vină, se­cretarul general însă este culpabil de un act de gravă neglijență. * h­t # Astfel a pus d. Madgearu ches­tia cu ocaziunea dezvoltării inter­pelării d-saie. Deputatul țărănist nu a exprimat nici o bănuială, mi a anunat, dar nici nu a negat posi­bilitatea ca d. Gheorgrhiu să fi fost de bună credinţă, ca la mijloc să fi fost o eroare. Abia când d. Vin­­tilă Brătianu a ridicat tonul, când in faţa faptelor precise expuse, a continuat să vorbească de calomnii si calomniatori. — d. Machearu a împins si d-sa lucrurile mai depar­te si s’a făcut ecoul ştirilor ca­ri circulă asupra procedeurilor dela ministerul de finanţa Astfel d. Vintilă Brătianu a pro­­vocat sângeroasa replică a depu­­tat de dictator răsfăţat, căruia toa­te îi sunt permise fiindcă toate i se tolerează. In loc de a arăta că a făcut cercetări sau că va face cer­cetări, în loc de a făgădui că va a­­păra interesul fără îndoială lezat al statului ceea ce nu excludea ca d-sa să-şi laude secretarul ge­neral, —­oi ministru de finanţe a început iarăş prin a arunca bănu­ială asupra adversarului, prin a suspecta buna lui credinţă, ba chiar patriotismul lui. Iată concepţia d-lui Vintilă Bră­­tianu. D-sa care este singurul in­spirator al presei liberale — al că­rei ton este pur şi simplu scanda­los şi o ruşine pentru vremea în care trăim, — moralizează pe toa­tă lumea, moralizează şi presa. Numai părerile d-sale sunt pa­triotice, numai d-sa ştie ce e bine şi ce e rău pentru ţară. _ După această concepţie, ţara se descompune în două secţiuni bine precizate: de o parte sărit membri ai partidului liberal, cari ascultă de porunca d-lui Vintilă Brătianu, aşa că sânt, implicit, patrioţi şi buni români, de altă parte este imensa majoritate a acestui popor, inclusiv liberală cari nu ascultă de poruncile d-sale şi cari sunt duş­mani ai ţării, calomniatori şi plini de cele mai sinistre tare morale. Ei bine, iată o concepţie la adă­postul căreia operează toţi cei cari găsesc profitabil pentru ei, ca să asculte de poruncle ministrului de finanţe. Iată însă o concepţie care trebue să revolte pe orce om in­dependent, care dacă crede pe d. Vintilă Brătianu greşit, nu-i sus­pectează nei buna credinţă.­­ nici bunele intenţini, nu poate însă ad­mite ca prin fanatismul sau—care-l împedică de a vedea racila din propriul său lagăr — să jignească adânc pe cel din lagărul opus si sa tolereze toate, manoperile alor săi spre cea mai mare pagubă * frii. Ad. * ij" * *■ Passa oficioasă ne mustră pen­tru pretinsa ignorare a Incbeerii a­ acordului româno-american arm­­a datoriilor interaliate. Ea nu găseş­te destule cuvinte de satisfacere cu privire la condiţiile avantagioase ale acestui acord care constitue ast­fel, in concepţia ei,­­un mare succes al guvernării actuale. Eroarea presei oficioase şi a d-lui Vintilă Brătianu e profundă. N'am ignorat nici o clipa importanta chestiune! datoriilor interaliate şi motivai sinspun cu Intră i» vederile noastre expuse ca slărftinţă de mai multe Inul încoace. In ce priveşte condiţiile acordului, ele nu prezin­tâ nici un evantagiu deosebit faţă de cele obţinui® de alte etate: nu ni s'a făcut nici o reducere, cum­ vrea să susţină guvernul, iar suma de peste 123 milioane dolari pe care o vom plăti pentru datoria noas­­tră iniţială de 35 milioane dolari, reprezintă — proporţional —, cea r­ai mare sumă pe care o ,va plăti vreunul din statele debitoare ale Americei Condiţiunile sunt aşa cum a inte­­les America să ni le acorde şi a bine numai că au fost acceptate şi că nu depăşesc capacitatea raţională de plată a statului nostru. Am fost primul ziar care a ridicat chestiunea necesităţii aranjament . ... ., , titlul cu America, arătând că numai LA CAMERA d. Virgil Madgea rezolvirea eî poate face dovada caru, intri o int­erupere, a spus des- Koraiinia Intelege »a f»«o faţă cu pre ministrul industriei că a ..poi­­btmă credinţă obligaţiilor ei­ Tot tromd cele mai scandaloase afaceri odată am subliniat că nu resit tran­şarea problemei poate reabilita cre­ditul tarat in străinătate. Presa gu­­vernamentala, ernitorii obiceiului, ne-a­ gratificat atunc! cu insulte pe care suntem gata sa le reproducem.. Ne acuza atunci eu de a »r­era chestiunea, ci — ţineţi-vâ râsul — la a safen­ina ere "fitul ®o»n*uiei. Astăzi d-nuî Vintilă Brătianu confirmă ceea ce am susţinut noi:? DEPUTATUL ŢĂRĂNIST â. .. „ . , m , 8a!V.?ntn ^ Mirto, vorbind la discuţia brtgetu-1, «ă acordul era o neceri^ jrt- $pm despr$ ,on Brăimu fa­­tăl că nu­ abuza de Constituţie aşa uz contractând tmprumuturi şi «­­ducând capitalul străin *n ţara. Bi­neînţeles însă că nici da astădată d-sa nu e mulţumit de noi, suntem niMe indiferenţi. Bine * anus d-nnl Madp^ru:Í ------ --------- --------------------- - —------------ UT­O»»«.«» Un maniac Intre maniaci, «« Cronica teatrală ae MM, THEOSOSEsSffl Teatrul „Regina Maria“, „ANFISA“, Arama la patra acte it Amreiew O seară de turbura­re şl sensaţîe Eroii luî nu sunt chiar domni sî crudă pentru un public obişnuit si înzestrat genetic doar cu aprehen­siunea teatrului logic al aparenţelor geometrice. Oricâtă grije am a­­vea pentru acest venerat suveran care e marele public, în slujba că­­ruia ne găsim deopotrivă şi teatrele şi cronicarii, trebue să ne fie îngă­duit, din când în când, egoismul sfinţit al unor desfătări spirituale ce se coboară mai anevoios până la sezisările marelui nostru stă­pân... E datoria noastră, însă, de a-i ajuta capacitatea împărtăşaniei cu ceea ce vine de dincolo de bana­litatea măestrită a „teatrului fru­mos“. Sperând că stăruitorul de­votament al cronicei teatrale bucu­­reştene pentru gustul public curent nu va aplica , şi măreţei violentări de Sâmbătă , acelaş neglijent dis­preţ cu care si-a obişnuit­ compe­tenta. — noi ne lăsăm ‘liberă bu­curia noastră pentru una din cele mai bune petreceri spirituala Andreiev nu face „teatru inimos“. Larmă a vieţii sociala E teatrul nv­­dităţilor morale. Sunt străinii si neverosimilii eroii lui Andriew, dar copleşesc şi se fac crezuţi altfel decât prin asemă­narea­­ cu ceea ce ştim şi am văzut, în a­gresive, în sexualitatea lor violen­tă, mi e niim­ic inventat pe deasu­pra nefericirii comico-tragice a obe­stei, dar e în toate ceva mai mult, mai haotic şi mai dezlănţuit. E po­tenţarea de uriaşi pe care o dă e­­roilor, prezintarea lor fără vest­mântul orânduirilor micilor noastre sfieli şi­ decenţa Sunt suflete , nu­de cari strigă şi se ciocnesc igno­rând codufite morale şi gramatici­­ie estetice admise. E omul de,din auzit, d­e fiara sau zeul, e vier­mele­ sau titanul care trăeşte as­cuns sub regula gestului si vorbei omeneşti.« Şi, de aceea, eroii aces­tui fel de artă par aşa de mari in fatalitatea lor, aşa de monstruoşi­­ în pasiune, aşa de smintiţi în fires­­­­cul lor. Sunt făpturi prinse la ex­plozia dintâi a instinctelor,­­ adi­că a vieţii adevărate. Iar drama se naşte tocmai în an­­i­tinomia de nerezolvit dintre puho­iul anarhic al instinctului şi porni­­­rea de a rândui şi legifera a inte­­­ligenţi. Eroii lui Andreiev sunt fiinţe cari gândesc t minunat dar făptuesc monstruos. In fiecare din e! vezi subliniată tragic această dualitate de neîmpăcat dintre in­teligenţă şi instinct. Vorbesc ca niş­te filozofi şi se năpustesc ca nişte brute. * Aşa, e firesc ca teatru! lui An­dreiev să fie un teatru sintetic. Făpturi Instinctuale, eroii lui, sunt evident­ suma­­unor serii întregi de vieţi individuale incarnată în cul­­minări de existenţă reprezentativă, simbolică. „Anfisa“, cu deosebire. O familie cu trei fete cuprinde în ea toate tipurile feminităţii de­zastruoase­­ori înfricoşătoare în farmecele ei insezisabile : „ Ninos­­ca, fetiţa-înger, m 'suf'o*”1 cand:d , al. căreia, bolborosesc tulte * nurile iadului, e Saşa, sora înţeleap­tă născută să fie soţie şi înşelată., e Anfisa perversă şi pătimaşe. — sunt toate gradele de femeie până la man­a scumpă şi proastă, —cul­minând în bunica seculară, care poartă în schilodenia ei parcă ne­muritoare veşnicia însăşi a bleste­mului din care a eşit femeia... Ina­­intea acestui ocean întreg de „e­­tern feminin“ (mai b­i­n de cum îl scoate poezia cavalerea­scă indo-germană) se înfăţişează bărbatul în toată simplitatea nesas fiului său mascul d­e Fedor Ivano­­viei, om de mare inteligenţă şi de mare talent. Inteligenţa şi talentul nu-l opresc să fie în faţa ispitelor femeii decât ceea ce poate şi e fi­resc: o brută devorantă, fără milă şi fără conştiinţă. E, în Anfisa, un aspect al necurmatului, tragicului, a-toate-făcătorului şi a-toate-dis­­trugătorului război a! sexelor. E considerarea pesimistă şi depri­mantă a iubirii: femeia socotită sur­să de nefericire şi dezastre, filoso­­fia­ (de foarte autentică sursă creş­tină, de altfel) care însufleţea şi drama tolstoiană, în Puterea Into­­nerecului a creştinului păgân dela Basnaia Poliawna, stă toată inspi­raţia literaturii mizoghine care, în afară de Andreiew, face interesul teatrului­ nou al unui Strindberg său Wedekind.______________ _ (1MU continuarea in pag. ll-al ' doamne pe cari îi poţi întâlni sau, mai bine zis. îi putem vedea — şî d-ta, şi eu, şi toată lumea —, în fa­milie sau peste gard la vecin. Sunt, desigur, oameni dar nu oamenii în­făţişărilor morale şi gesturilor i­­mediate cari fac peisagiu!. bietei noastre miopii armonice. Sunt oa­menii pe cari îi întâlnim mereu, de cari ne izbim într’una, suferim, ne avântăm si ne distrugem, dar cari nu se văd. Pe aceia îi alege dintre noi, îi extrage din noi, — de sub­ dorurile furioase, In trebuinţele măştile cotidianului si logicului no­stru — ochiul răscolitor si demo­nic a! lui Andreiev. Eroii lui sunt, astfel, urâţi Si neverificabilî cu chi­purile mecanice si gătite ale lumii aspectelor care e sursa curentă a teatrului: eroii lui sunt, ca să zi­cem aşa, jupuiţi de aparenţă. Ei se agită cu împulsiuni ce ne surprind si­­în mişcări ce ne par străine, fiindcă nu mai sunt mascate de u­­niforma inteligenţii si acţiunilor noastre» îpstricite. & ordine® de SÂ-’c.di? de personalitate care se face D-na IRINA NADEJDE-STEFA­­NESCU MAZRAŢII PODUL E foarte interesantă grija ele a se imortaliza a unor domni miniştri. Se ştie că d. dr. Anghelescu, bună­oară, ţine foarte mult ca şcolile «cui pe cari ie ridica cetăţenii cu contri­buţia lor să poarte numele a­ sa!c. Iată acum şi pe ‘ d. gen. itoso’,a molipsit de o asemenea ’ slăbiciune. Un pod, Inaugurat alaltăieri la P.­­Neamţ, în prezenţa d-sale, a fost numit pur şi simplu: „podul gen. AVoşoiu. ' ' . Pornind pe calea asta populată nu­mai cu construcţii naţional-liberale, numai numele d-lui Vintilă e rezer­vat pentru întreprinderi particulare: va servi ca firma de „desfaceri", ’ — la „desfacerea” numeroaselor fali­mente ce sunt în curs, mulțumită, pă­rinteștii sale îngrijiri— fix. NOTE OFICIOSUL GUVERNAMEN­TAL constată cu mândrie că parti­dul socialist austriac a alcătuit un program agrar că deziderate pe cari la noi partidul liberal le-a rea­lizat de mult prin reforma agrară. Cu alte cuvinte, liberaţii noştri sânt mai socialişti decât socialiştii austrieci... De când „Viitorul a făcut acea­stă senzaţională descoperire, d. Ionel Brătianu nu mai umblă decât cu floare roşie la butonieră­ care sau făcut în ţara româ­nească D. Tinered Constantinescu a răs­puns că aceasta e „o calomnie ru­şinoasă!’. ’ . Desigur, d-sa ştie că s’au făcut afaceri şi trial scandaloase... * te"’ « despre Ion Brătianu la­ ESA» 5TSUA'“ •* - '*■”"«»w— străinătăţii de care d-sa va face cum abuzează actualul preşedinte de consiliu. ■ De ce se miră deputatul ţără­nist? Faptul intră în ordinea nor­mală a lucruriiori. N’a constatat oare înţelepciunea populară ca pe când ,capra sare masa". Jad­a sa­re casca ? C­hestia 5Bîlc*î FUNCȚIONARII: Ei, domnule ministru, ne măriţi telurile? D. VINTILĂ: Amu ăsta am fost silit să aranjez afacerea d-lui Galantzisi vă măresc la anul, dacă d. Galantzis nu va mai­ avea vin o pretenție.____________________________________________________ Evenimentele externe - Situaţia Iu ultimei® 24 or®— LUNI» 7 Decembrie Datoriţii acestui concurs de im? Ziarele au afirmat câ la Londra, prejurâri, la care s© adaugă şi spi­ritul nou inaugurat prin tratatul de la Locarno, guvernul conservator britanic pare înclinat să abando­neze Intransigenţa de până acum faţă de Rusia şi să reia negocierii« în vederea stabilirii unor raporturi uşraafc fertr«, acilore ţări. Dar­­cât afirmă ziarele, d. Chamberlain va folosi şederea sa în Italia pen­tru a se întâlni cu Cicermn la Vene­ţia pe la sfârşitul lui Decembrie, întrevederea, dacă va avea loc, va constitui un eveniment de o extre­mă importanţă pentru înlăturarea dificultăţilor ce rezultă din actuala stare a raporturilor dintre Rusia şi marile puteri aliate.­­# Uniunea organizaţiilor agrare din­, Cehoslovacia, a luat iniţial­ia de a­ mira in legătură cu federaţiunile agricole poloneze şi iugoslave pen­tru înfăptuirea unui organism co­mun de colaborare în vederea apă­rării intereselor comune. Organizaţia agrară cehoslovacă iţi propune sa câştige adeziunea agri­­culorilor din România, Bulgaria şi statele baltice, la organismul pe ca­­re-l proiectează. Scopul acestei acţiuni, după cum ni-l relatează „Narodni Osvobozerv” din Praga, este stabilirea pentru moment a unor metoade comune de desfacere a produselor agricole prin care interesele producătorilor agri­coli din aceste ori să poată fi apă­rate împotriva metodelor comercia­le întrebuinţate de America, Germa­nia, Franţa şi Anglia. Aceste ţări exercită, prin trustu­rile de cumpărare­­­i vânzare un con­trol dăunător asupra­­ comerţului a­­gricol al ţărilor producătoare din es­­tul­ Europei dictându-le preţurile da­ vânzare. Iniţiativa agricultorilor ce­hoslovaci este cu deosebire bine ve­nită, după experienţa păgubitoare făcută în cursul acestui an de către agricultorii din toate ţările, mai ales de către agricultorii români. cu prilejul semnării tratatelor de la Locarno a urmat un schimb de ve­deri între reprezentanţii statelor semnatare, asupra problemei ruse. Ca un ecou al acestor ştiri „Vossi­­sehe Zeitung“ află din sursă auto­mata di fi. Brkina »W tî pisk­i tu acea întrevedere să mijloaceasca reluarea negocierilor intre Anglia şi­ Rusia. Papa emn se ştie, de la căderea guvernului laburist şi venirea la pu­tere a actualului guvern conserva­tor raporturile dintre Anglia şi Ru­sia, deşi formal nu au fost rupte, se găsesc de fapt întrerupte, Gu­vernul Baldwin refuzând să aducă la discuţia parlamentului proectul de tratat de comerţ, elaborat în conferinţa ruso-en­gleză ce a avut foc pe timpul guvernului laburist, a îndârjit guvernul sovietic care se aştepta ca, prin încheerea acestui­­tratat, să-şi vadă consolidat cre­­­ditu­l extern şi, prin urmare, să poată contracta marile împrumu­turi necesare pentru reconstrucţia economică a Rusiei. Neavând alt mijloc la îndemână, pentru a forţa guvernul britanic să-şi modifice atitudinea. Sovietele au dublat eforturile pentru a crea dificultăţi Angliei prin învrăjbirea raporturilor sale cu populaţiile din posesiunile britanice. Această armă, care intră de altfel tot programul de luptă a! guvernului sovietic, pentru revoluţionarea popoarelor,, pare să fi atins. In parte, telul urmărit în­trucât guvernul britanic este serios îngrijorat de urmările ce-ar putea sa te aibă în­stigatîaiite bolşevice in posesiunile britanice din extre­mul orient. Pe de altă parte, Anglia nu poate rămâne indiferentă la cu­cerirea enormului debuşeu ras de către celelalte țări Industriale în­ timp ce industria britanică se luptă cu mari­ dificultăţi din cauza lipsei de plete de desfacere.

Next