Adevěrul, ianuarie 1926 (Anul 39, nr. 12900-12922)
1926-01-28 / nr. 12920
Inul 39 - No. 12920 ABONAMENTElI * * * lei 28 ianuarie 1926 FONDATOR! AL. V. BELBIMAN 1888—189? CONST. HILLE Î89?-Î920 689 tel p® CB ss. 380 iei pe 6 lunL 150 lei pe 3 lonL In Străinătate dnbîtt, BlIOO^bfvlJisnisstl, Srp. 9 TELEFOANE Oficiosul guvernului crede că «Intrarea In normal Impune". ...Vasăzică, e o pură calomnie svonul ci liberalii s’ar gândi si mai rimnini la putere ! Centrala 66?. Direcția 57 73 34'73- Ad-strajia 7BB-46 78. ",ro,’acia .'.0/69 83 84. . S 5SS Inconştienţă primejdioasă la momentul când leul scade la îfiriia la cursul cel mai mic pe cere la cunoscut până acum, iar galanta comercială se inchee, in primele nouă luni din 1925, cu un deficit de peste două miliarde, ouisiosul guvernului etalează pe douăColoane succesele politicii d-luiVintilă Brătianu, sintetîzându-le in litius „Continuitatea in opera de prefacere financiară“, înseamnă oare aceasta că guvernnul ne oferă trista perspectivă de a credea perpetuându-se decăderea economică si financiară a tării ? Ia loc să recunoască umil c’a stresit, că cu intenţii bune a dus fara de râpă, guvernul — care a exercitat patru ani dictatura eco»nomîcă $i politică, având ca unică justificare hotărirea de a reface fi» stanteiâ $î economia tării — se îndărătniceste pe caisa dezastrului şi vorbeşte trufaş de roadele guvernării saie. Ca certificate străine, obţinute, Dumnezeu ştie cum, ci cu excedenţie bugetare supte din mizeria ţării şi din deprecierea leului, se mistiică azi mulţimea prea răbdătoare ?! se înlătură privirile de la eşecul de deplâns a! politicii de consolidare financiară şi monetară. După patru ani de sacrificiu Imen se aduse viţelului de aur al d-lui Vintilă Brătianu şi opt luni după întrarea în vigoare a convenţiei monetare pentru revalorizarea leului, valuta românească scade brusc la cursuri de ruină, iar emisarii guvernului bat la toate uşile străine pentru a obţine indispensabilul imprumut extern., Si acestea sunt roadele guvernării competenţelor ! De dragul unei himere, guvernul d-lui Vintilă Brătianu a sacrificat agricultura prin taxele de export a ruinat comerţul şi industria prin restrângerea creditelor şi a dus ţara de râpă prin opresiunea fiscală și încătuşarea productiunei. Leul a continuat totuş să scadă, ajungând după patru ani de sacrificii inutile, să plătim lira sterină aproape 1200 iei In Ioc de nici trei sute de lei cât o plăteam la venirea guvernului actual. In oricare altă tară, un guvern care a comis asemenea greșeli n'ar avea curajul să vorbească de opera sa. &dc u fliizfl mm omori Pc) ii® %?® wiiiii pippngn yiiips m în curând Curtea cun juraţi de JSotoşani va judeca procesul unui sătean, anume Mihai Budeanu, care a ucis cu toporul pe un oarecare Avram Avramovici. Cazul fiind de ordin cu totul particular, singură justiţia va avea să-l rezolve, după cum va crede ea de cuviință, condamnând sau achitând pe acuzat Nici unui om serios nu î-a dat In gând să se ocupe de a©castă chestie. D. A- C. Cuza se socotește 'insă 'dator să Intervie, nu numai pro©lamându-l pe Budeanu nevinovat — lucru posibil si admisibil dar declarând solemn că procesul nici nu este aî lui Budeanu, ci este al întregului neam românesc, neam exploatat și batjocorit . * Din moment ce d. Cuza panechestia in felul acesta, e interesant de aflat cum s’a petrecut crima. Prin ce întâmplare „întregul neam românesc" se pomenește dat In judecată pentru omor ? Ne folosim deci de expunerea d-lui Cuza — notaţi bine ! — spre a prezintă şi noi faptele aşa cum le prezintă d-sa . La pădurea Baîsa din judeţul Botoşani slujea ca paznic (,«om de încredere“, cum se zice pe acolo), egrreul AvramAvramovicî. într’o zi săteanul M. Budeanu a încărcat lemne în pădure ; şi când să iasă cu carul, Avramovici i-a fixat preţul din ochi, în loc să cântărească ,Mihai Bunea, ca la târg, îi oferă alt preţ şi anume optzeci de lei. La aceasta jidanul Avrămovci ii răspunde: — „Optzeci de ani să aştepţi până ai voia da eu lemnele cu preţul acesta". Până acum lucrul este destul de Inofensiv. Şi, deocamdată, continuă tot astfel. Căci jocului de cuvinte al lui Avramovici precum că nu va da lemnele cu 80 de lei nici în 80 de ani, Budeanu îi dă o replică, a cărei parte culminantă e aceasta : : — Tu, o liftă, vii în pădurile noastre româneşti şi mă insulţi; zi,dându-mi ca să aştept optzeci de ani ! Dar cine eşti tu ? Si, aci, deodată, in chip fulgerător, se produce drama. Căci, fără nici o tranziţie, după cuvintele iar cine eşti' tu ?", d. Cuza continuă: ' , • «La aceste cuvinte — văzând că Jidanul Şi-A PUS MÂNILE IN BUZUNAR, INTORCÂNDU-I SPETELE în batjocură — Mihai Budeanu, care avea toporul in mână. Ta lovit in cap pe Avramovici, care a rămas mort pe loc“. ■ Repetăm: redăm in mod riguros exact expunerea d-lui Cuza. Cititorii îşi vor face singuri părerea despre vinovăţia sau nevinovăţia lui Budeanu, ei vor aprecia dacă Budeanu a fost îndreptăţit să-i dea cu toporul in cap lui Avramovici venim simplul fapt că şi-a pus mâinile in buzunar şi î-a întors spatele. Ue si in batjocură" cum precizează agravant d. Cuza. Noi nu ne pronunţăm, pentru motivul că afacerea in sine este extrem de simplă — nu omor banii — şi ne ajunge verdictul pe care îl vor da juraţii, oricare ar fi el Dar ca să faci din Budeanu un erou şi martir al neamului şi ca să spui că procesul lui Budeanu nici' nu este al lui Budeanu ci al întreg neamului românesc, ca să spui că '.jiCest neam în întregime aşteaptă dreptate, în fiinţa lui Mihai Budea■m, de la juraţii botoşăneni", — so-/ ■ţjâtim să este exces de demagogie şi este o insultă odioasă la adresa neamului românesc...Şi mai este şi un delict bine caracterizat: este, de fapt, îndemnul la omor, căci după concepţia propagată de dx Cuza vei putea ucide pe oricine, pentru motivul că şi-a pus mâinele în buzunar, ori că ţi-a intors spatele. Amănuntul că rigorile acestea sunt valabile numai faţă de evrei, nu scade mult din gravitatea lacilîd, cel natm după noi, cari respingem canibalismul în chip absolut şi total, spre deosebire de ebreuiştii români cari îl admit in parte, adică faţă de unii oameni, cum sunt jidovii şi Jidovişti (vezi cazul Mancin). Lămurim din nou că în cele de mai sus nu ne-am servit de nici o altă sursă decât spusele d-lui Cuza, redate riguros exact. Pasagiile cuprinse între ghilomete sânt ale d-lui Cuza, iar ghilometele, firește, sunt puse de noi. Cerem iertare d-lui Cuza că n’am găsit alt procedeu pentru a preciza că pasagiile respective sunt ’reproduse textual. Dar aceasta e o paranteză. Revenind la chestia principală, am dori să știm daca guvernul n’are nimic de obiectat —din punctul de vedere strict legal — propagandei pe care o face d. A. C. Cuza, Gr. Damian ' ■ . Glose politice,,, Ca văcarul pe sat încolţit, de opoziţie, pe tema complicităţii sale cu falsificatorii de bancnote, d. Bethlen a ameninţat cu demisia. Efectul a fost miraculos dar nu cel ajşterftţ, de primul ministru ungur. Opoziţia s’a emoţionat atât de mult, încât a dublat energia campaniei sale contra guvernului.: Probabil că d. Bethlen a învățat ceva cu această ocazie și n- o să se mai supere ca văcarul pe sat. Grevă şî «■« CJI*GVf3 Pentru „Viitorul", greva (e vorba de protestul avocaţilor pentru motivele bine cunoscute) este o manifestare violentă şi revoluţionară. De patru ani de zile, insă, guvernul face grevă contra legilor, a dreptăţii $i a bunului simt. El s’a deprins ca voinţa lui să nu întâmpine nici un fel de opoziţie, aşa că greva avocaţilor e naturală să-l indigneze. P. Vintilă Brătianu are, ca totdeauna, dreptate. Americanii! consternare alaltăeri la Lipseau toți fruntaşă (ă Mare Cameră, rănişti — Unde ori se mirau toţi: ziarişti şi deputaţi. Cu greu s’a aflat unde erau: erau toţi invitaţi la un dejun al ministrului Americei. Uşuraţi, naţionalii când i-au văzut venind, au strigat: — Iată americanii! Vin americanii !... Terminologie politică Oficiosul guvernamental protestează împotriva faptului că ziarul „România" a scris despre partidul liberal, că este, ,/„ bandă", fier,menul nu i se pare potrivit „Viitorului". In trecut s’a spus despre liberali că sânt o „tagmă călugărească", dar și împotriva acestei denumiri au protestat. Nici „bandă", nici tăgmâ‘, atunci, ce? Rezultatele pozitive ale tratativelor Dificultăţile nu au mai rămas De atâta vreme, de când urmează tratativele, între partidul naţional şi cel ţărănesc, avem acum pentru întâia dată, impresiunea, că ele se găsesc pe un teren săftătos, pe terenul faptelor, a! realităţilor. . De prisos să amintim cetitorilor, că in acţiunea de presă, pe care am dus-o fără şovăire, fără intrerupere, în mod perseverent, pentru concentrarea forţelor democratice, am recomandat mereu terenul acesta, am combătut, mereu pe aceia, cari, tot susţinând, probabil chiar cu sinceritate, că înţelegerea partidului naţional în cel ţărănesc se impune, se încăpăţânau a face abstracţiune de aceste realităţi şi se ameţau cu credinţa că prin atacuri, şi violenţe verbale, se pot înlătura sau birui faptele. Poate că astăzi ei, cât şi cei pe cari credeau că-i servesc, îşi dau seamă de ce enormă greşală au făcut. Recunoaştem că acum în ceasul al_ unsprezecelea, nu e locul recriminărilorşi dacătotuşi■ relevăm această rătăcire, apoi o facem pentru, ca pasiunea $i orbirea rău sfătuitoare să nu-î împingă a persevera în ea şi a face ca greşala din urmă , să fie mai mare şi mai grea ,încă, decât cea dintâi. In afară însă de aceste curente lăturalnice, ■ conducătorii ambelor nattile democratice, sunt conştienţi de ceeace este un joc acum. Faţă în faţă stau două forţe, forţe reale. Nu dintr’acele cari au nevoie fie guvern pentru a se traduce într’o reprezentantă parlamentară, ci ăintr’acele cari ăe patru mi demonstrează mereu că cură^ă'cini odihnei tn. macra poporrrrí sî pe care încrederea poporului e recomandă încrederii factorului cov'-Mrrt.ioml. Asupra felurilor c® urmăresc, ca și asupra metodelor prin care trebuie urmărite, cele două partide sunt de «a cord. Principial nimic nu stă în cafea înţelegerii lor şi ce a stat în această cale ca cestiune personală, e înlăturat. Şi iată că discuţiunea urmează acum de situaţiunea ce fiecare din cele două partide va trebui să aibă în viitorul parlament, în viitorul guvern. O cestiune a preponderenţei se pune totodată. O pune partidul naţional. Nu o acceptă cel ţărănesc. Eri partidul naţional o punea cu argumentul că are la favoarea sa cuvântul factorului hotărîtor sau siguranţa că lui i se va încredinţa misiunea formării viitorului guvern; azi o pune în vederea celor patru sau cinci grupări din fuzionarea cărora a eşit. Primul argument partidul ţărănesc l-a respins, pe de oparte ca neîntemeiat, pe de alta ca irevelant pentru alcătuirea unui guvern cu concepţii democratice. De al doilea ar fi, pare-se, dispus să ţie seamă, deşi nu înţelege să fie pedepsit pentru defectul de frumuseţe ce constitue omogenitatea lui. S’a dat partidului ţărănesc sfatul ca să nu ceară ceea ce partidul naţional, din cauza alcătuirii sale, nu-i poate acorda. Sfătuim şi noi partidul ţărănesc ca să fie conciliant, în interesul marelui scop ce se urmăreşte, —* dar primul sfat ţărăniştii o pot întoarce fiindcă tot cu atâta temei pot spune, partidului naţional, ca să nu ceară, în vederea nevoilor alcătuirii sale, ceea ce partidul ţărănesc nu-i poate acorda, fără a-şi umili demnitatea şi fără a se desfiinţa singur. . ..' A găsi act Justa mijlocia...— iată la, ce trebue să tindă actualele tratative. De aceea -ele trebue ferite de pasiuni şi de revolte. Ce-i place unuia, U place şi celuilalt şi fiecăruia vine greu să lase dintr*a! luii. Iar celor cari cer mai mult, li se cuvine să fie mai calmi şi mai înţelegători ‘pentru , exilările celor cari trebue să dea, -v . 1 Aşa- ■ stau lucrurile Snmomentele acestea h&tă- NA ZBATI I DESM1NTIRE Scump!, confraţi ds 'opoziţie, faceţi mea culpa! Aţi susţinut că, scăderea leului, la Paris , se datoreşte plecării’ neaşteptate ! a d-lui Vintilă Brătianu în capitala Franţei. Dar, iată că d. Vintilă ne dă la toţi o lovitură teribilă! D. Vintilă stă la Paris ; leul scade. D. Vintilă pleacă, însă, din Paris: ce credeţi că face leul ? Ei bine, leul scade mereu. D. Vintilă ajunge la Bucureşti; ce mai face leul? Leul scade iară. D. Vintilă se reaşează la ministerul de finanţe. Leul scade şi mai mult!, Ei,' ce' mai ziceţi?. ’ Aşa e că : aţi greşit ,cânoi : aţi' legat căderea leului de prezenţa d-lu! Vintilă la Paris? Leul ‘scade. — oriunde ar fi d. Vintilă... Teribilă, dezminţire înghiţim! ■ Kiat. rîtesatre pentru apropiata evoluţiune a ţării. In tot cumul, cei cari iis răspunderea tratativelor* nu trebue să piardă, din vedere că nu numai forţele democratice se agită şi sunt la lucru .acum,tacul care se joacă e foarte strâns şi de lărgimea Judecăţii conducătoriior democraţiei nou, sire, depinde rezultatul lui. ’ Stanişteanu NOTE D. VINTILĂ BRATIANU descoperă deodată că finanţele ţării nu sunt consolidate, încă. De unde până acuma susţinea că le-a consolidat de mult şi „Viitorul‘ nu mai înceta cu laudele la adresa d-sale pentru această ispravă, acum, în romentul când se pune problema succesiunei, observă că măi va până la consolidare. ,Maî trebue foarte puţin, ca să fim intraţi cu totul pe sfera cupaplicării definitive —■ scrie d-sa in „Vinorul — dar acest puţin poate fi compromis prin lipsa de continuitate a operei întreprinse". ■ Am înţeles ! D. Vintilă Brătianu e gata să se jertfească şi să continue a mai sta la putere măcar... puţinul cât mai trebue pentru ca să intrăm cu totul ,în sfera consolidării definitive! * INCANTAT de rezultatele politicei d-sale financiare, d. Vintilă Brătianu scrie că această politică a produs un reviriment în opinia publică europeană şi ne-a adus la situatiunea in care ,a am putea să obţinem creditele de care tara ar avea nevoe pentru marile opere de restaurare economică".Şi totuşi nu te obţinem, deşi ne crapă buza după ele. Desigur, vorba d-lui Vintilă Brătianu vine cam aşa : Am putea, dar... nu putem! Carnetul nostru ar prilej«! ... mui concert Ans asistat la concertul..dat' îs Ateneu de distinsa noastră pianistă! d-na Manya Botez. Criticii ,muzica!!, au şi vorbit, unii, şi anume foarte favorabil; alţii îşi vor spune cuvântul când le va veni rândul, şi vom vedea în cel fel se vor pronunţa. Subscrisul are exact atâta pricepere ,în materie, ca să ştie dacă o bucată muzicală îi place sau nu ; nici ’ o dată însă nu s’ar încumeta să arata de ce. In cazU! special, pot declara nu numai că. mi-a plăcut, dar şi că m am aflat !n bună şi numeroasă companie, în marele public, care n’omai isprăvea cu ovațiile, am văzut multe persoane a căror competență e recunoscută, manifestându-se în chipul cel mai călduros. 1 •*’ Cititorii se vor întreba insă de ce mă ocup de concertul, d-nei Manya Botez, din moment ce nu e vorba să facă o critică muzicală'? Motivul e că am de relevat oarecari lucrur cari nu fac parte din concert, dar sunt în legătură cu el. ' Inainte de tdste, concertul a fost dat în scoc filantropic. Asistența sfcială a încasat de pe urma lui vre-o 60.000 Iei. Ei bine, suma ar fi fost mult mai mare dacă sala — care nu e o sală particulară, ci Ateneul — n'ar fi perceput o chirie considerabilă, dacă taxele către stat şi comună nar fi atins şele cifre destul de impozante. Şi atunci, mă întreb cum devine cazul? Tu, stat," eşti dator să întreţii: — din birurile meie, cetăţean»" — instituţia numită Asistenţa Socială. In loc de aceasta, tu faci cu banii mei.... nu ştiu ce faci, — şi poate că, nu ştii ,nici tu — iar pentru Asistenţa Socială apelezi la artişti să cânte şi la public să dea bani, adică alţi bani; însă culmea e că şi din banii ăştia, — ediţia II, zmulşi indirect,— ciupeşti o mare parte sub formă de chirie, taxe comunale şi taxe către stat, — către tine însuţi — nu ca să-i dai Asistenţii Sociale, ci ca" să astupi cine ştie ce alte găuri, misterioase, mai mult sau mai puţin fără, fiind. Cu alte cuvinte, Statul, care se grozăveşte cu Asistenţa Socială, menită să aline nenorocirile, se proclamă el singur, din oficiu, nenorocitei. I, şi profită cea dintâi: T'şi ce! mai bine — de generozitatea Asistenţii. . . Fîaviv Scandalurile continuă la Universitate. Ele se fac din zi la zi mai grave şi mai violente. Eri, partizanii cazişti, un număr covârşitor, au asaltat cu bastoane şi alte ustensile, uşa unei biblioteci (chiar a unei biblioteci) pentru a putea pune mâna şi bate câţiva studenţi evrei, cari indrăsniseră să, vină la cursul d-lui profesor Babeş. Cum zişii se întrunesc In cantine şi condamnă cursurile profesorului Rainer. Tot ei indică Senatului universitar pe cine să numească sau nu la catedrele vacante. Acum câteva zie, „Viitorul" ţinea să repete in numele guvernului că în România nu există numerus clausus." , E ceva mai mult decât numerus clausus: e interdicţia pură şi simplă a unei părţi din cetăţenii statului de a-şi învăţa copiii în şcolile publice. Şi nu o interdicţie curaţoasă, ci una laşe şi hipocrită. Căci, în vreme ce „Viitorul“ şi mai ales,' „ITnddptendance roumaine“ strigă, oride câte ori au prile? • nu e 1 • •* iJlilflllii nnl, că ordinea legală s’a restabilit în Universităţile noastre, scandalurile se desfăşură tn' * voie, sub pojghiţa mincinoasă a „măsurilor de ordine", ce se iau de ochii TUmil Acestae adevăruL Trebue spre la întregime, cel puţin pentru a fixa înaintea opiniei publice res-, ponsabilităţile cele adevărate. Să nu răspundă guvernul că puterile lui sunt limitate de antonomia universitară ! ■ El pare nu se Împiedecă nici de propria-! Constituţia, atunci când se năzare că „ordinea" ar fi ameninţată, e cuprins de-un ciudat scrupul de conştiinţă, când o să garanteze nu numai normala rânduire aşcolii dar însăşi demnitatea autorităţii în România. : ’ Dacă senatul universitar găseşte că scandalurile de-acum sunt compatibile cu înălţimea ■ culturală, pe care el o reprezintă, e datoria guvernului ca garantatei suprem al ordine! să caute şi să aplice mijloacele legale de a salvaşcoala de o tristă ruşine. Deh. Sugges fl Mlli Chestiai Urarea primului ministru Guvernul, depunână în parlamert multe proecte ce urmează a fi studiate cu atenţiune, şedinţele sevor suspenda până după alegerile, comunale* PRIMUL MINISTRU: Vâ rog să luaţi de aproape contact cu alegătorii şi, împreună cu ei, ‘ să studiaţi proectele noastre. Reuşita noastră inalegeri atârnă de la sericitatea cu care veţi cerceta aceste proecte. Vă urez succes... la studiu. i ii« Călătorii francezi tn vracul al 16-lea PAP.m. te 1ANUAR!E~- D. larita ; 'enî a' dâiza conferinţă a cursului in cars tratează des vru „rijistorii francezi fu Orientul europeni.’. In cea dintăi, — despre care dam scris acum caieta' silei — a vorbit de călătorii' din veacul al 15-lea, tn conferinţa de om despre cei din veacul următor. Prelegerea a doua mi s'a părut foarte interesantă şi instructivă. Am auzit lucruri cari, probabil, o să fie noui pentru alţii, cum au' fost de pildă pentru autorul acestor rânduri şi‘anume — dau un singur exemplu — ,că epoca sultanului Suleiman, a fost tot aşa,de mare, dacă nu şi mai mare decât aceia a lui Charlemagne,in orice caz ,mai revoluţionară. In veacul al 16-lea, ’ societatea, otomană a suferit un proces addric de transformare; s’a bizantinizat fi mai mult ca ^ înainte., D,, lorga a arătat că, lumea otomană şi bizantină, n'-a existat niciodată separaţie,, Nu numai atât, nici, măcar cucerinţa Constantinopolului n'a fost necesară. Cucerirea aceasta se datorează unui act personal al lui Mohamet IL Turcii ii socoteau pe creştini necesari, , Lucrurile acestea mu ■ ss spun în manuale. Acestea nu vorbesc de pătrunderea intimă intre cele 'două' societăţi din Orient;- intre societatea bizantină şi cea otomană, istoria, tradiţională învaţă că deosebirea fie religie între bizantinii" creştini şi o-'tomaniî mahomelani, se traducea in reeditate înt-’o deosebire socială şi politică profundă. Or, via fost aşa. Sultanii, ca toţi şefii din vremea lor erau .nişte şefi feudali şi, dacă Tamifiţeles bine pe d. lor,la, ră, poate conchide că, cu toată său împo-: 'priva; ăldoarei convingerilor religioase aih,vremea aceea,, raporturile, in cuprinsul imperiului otoman sicu vedinii. erau . regulate, mdi, muU pe baba intereselor 'sociale ‘decdt a celor religioase. , , . .. ' , . De altfel, ntct)nu^e*.pcfqte,' explicaf altminteri .ckeacpmt'spss.td-Jorgfl - cu • Vrivir^ta'.inieriepe^enja ;-l-,pep.tru: a întrebuinţai o, 'exprăsie .tei.^aă iăzi — între ’ofcmanii şi'' întantul. ;Legăturile între ambele aceste. ' societăţi' 'ţineau,-d& mult, în dâxâmn-* veacul gi 14-lea. Doi sultani s'dubpăăătorit cu prinţese creştine şi — detaliu interesant de notat pentru timpurile acelea: e vorba de veacul al 14-lea — soţiile sultanilor au putut rămânea creştine. iu»,!! După o introducere asupra situaţiei Imperiului otoman în secolul 16-tea. a. Iorga a vorbit despre lătarii francezi ,cari au vizitat,, veacul acela, Orientul european*,,. Dar, înainte de a aborda partea aceasta, d. Iorga a ţinut să spue că, în lucrarea sa asupra Istoriei imperiului otoman, a făcut greşala să se inspire din rapoartele trimişilor: veniţieni la Curtea sultanilor. Ori trimişi! aceştia scriau pentru guvernul lor şi nu vedeau decât guvernul otoman, oficialitatea turcă. Ei n’au cunoscut poporul;. n/at;;_yenyit în contact cu dânsul; n'au ’vizitat provincia. Izvorul de care s'a servit d. Iorga pentru scrierea Istiriei arătate este inferior ca valoare documentară relaţiilor călătorilor Irak s cezi. Aceştia au fost oameni sinceri! Au venit In atingere directă numai cu dominatorii, cu vizirni,”cu generalii, cu şefii şi c'U populaţiă' de. »jos.. 1 - -Ceeace deosibeşte pe călătorii frăncezi din veacul a! 15-Iea de aceia din ' al IMea, este că pe când cei ’dintâi”erau’ pelerini şi se ocupau» mai ales’de cele sfinte, deşi — după cum am arătat — influenţa Renaşterii, se, simte puternic la ei, cei din veacul al 10-îea sunt mai laici, nu se’gândesc da religie şi la vizitarea»' locurilor sacre. Unul din,ei de pil' dă scrie că nu e nevoe să te duci să vizitezi1,Ierusalimul, fiindcă fiecare poate,să aibă Ierusalimul la el acasă. i, • ■-■.: ' t'i ■■ • Spiritul'critic’ începe să' se dezvolt^ Er,arat-o!-care-i este concepţia lor -e’supra imperiului-otoman şi asupra' 'instituţiilor’ sale.' Ei opriu despre ţăranii şi'•pescării turci... Călătorii /frâa,cezi;.din.rmcul:- a!.4&-lea. faccomparații între societatea..' creștină: ■jş i «cea' otomană și rezultatul cbm- „ ’.parației, nu este totdeauna- în: twvam*.' -rea-’ celei dintâi. Un călător de, pii- * .dă-' spune;; că moscfeeele sunt ,mai bine organizate ca bisericile. ’. . :■ - ... v. . . Fără de--excepţie, voiajorii francezi M. laudă pe turci şi- -viaţa ’ aces-, tora.)1 Poporul de jos ’ este, extremde simpatic. E! nu încetează cu ; legiie Turcii sunt curaţi trupeşte şi sufleteşte.- Au băi, cum nu le au creştinii, sunt simpli, modeşti şi discreţi. Curagioşi în război, au se grozăvesc cu isprăvile lor. Nu sunt lăudăroşi- In :casă, pacinici. Nici o deosebire Intre stăpâni şi slugă. Og* : (Giţiti 'continuarea în vagulă). In orice comunicare de la un om a altul se găseşte, în diverse grade, un element de suggestie. Obiciuit nu primim, nici nu , transmitem cuprinsuri pur intelectuale; cele de mai multe ori se strecoară ceva care influenţează sentinentele şi voinţa, independent de sensul şi valoarea intelectuală a lucrului spus ori scris. Această influenţare lăturalnică a voinţei, şi sentimentelor celui care ne ascultă constitue elementul pe „care l-am numit suggestie. Să fiui",ne grăbim a conchide ca un oraş, numai’ decât, cu atât mai suggestibil, cu cât mai slabă ii este inteligenta. Desigur rezistenta ia,, sugges-. tiie de cam’vorbim'depin'de ■’ţi‘'’de de PAUL ZARIFOPOL gradul inteligenţei, dar mai "mult depinde această rezistenţă de temperamentul omului. Proştii, fireşte, se lasă suggestionaţi simplu şi grosolan,pentru cei deştepţi e nevoe de un complicat înconjur intelectual pentru a-i suggestiona par şi unii şi alţii ajung la aceeaş stare în care facultăţile intelectuale, se supun orbeşte imboldului voinţei şi al sentimentelor, numai că proştii sunt aduşi lesne şi repede la această stare, iar inteligenţii men ,si inert. Se nasc,astfel cu indîvidiul admirații, iubiri sau urî asupra cărora judecata nu mai are nici o putere. Se'știe de că ace! care-''.5u2gestioneaza pe alţii rămâne câeodată în plin sânge rece şi liber de suggestie ; alteori însă este el însuşi ametit, de ^ sentimentele şi dorinţele lui. Cazul dintâi e obicinuit în ■ viaţa politică şi sociaă, celalt în viaţa religioasă şi artistică, in., timp de criză istorică, starea religioasă’ năvăleşte şi în viaţa politică; atunci membrii societăţii sunt suggestibili la maximum, şi in fiecare clipă gata_ să urmeze massă, adică o grupare unanimă, cu impulsivitatea uniformă. Dar acestea sunt cazuri extreme. Suggestia se produce însă, sura am spus, în viaţa de toate zilele. Calitatea persoanei care vorbeşte sau scrie-nedomină, şi ,rare ori ascultăm , cu deplină luciditate ce ni 'se spune, fiindcă rareori uităriv cine. vorbește. Depindem ,critirmentul de indivizi,' de clase, ie partide, de popoare, fiindcă le '■'mirării sau le dispreţuim, le iubim sau re urii.' 1 t ; . Putini au1 numea liberă totdeau-iri. chiar, dintre’*acei care i au” 'dfestuluiminte. Cei mulţi au, din capuii locului, slabă rezistenţă intelectuală şi aceasta se dovedeşte tocmai prin gradul şi felul în care sunt suggestibili. După dispoziţia sentimentală în care se găseşte faţă ■ de ra-ta, omul’ te ascultă respectuos şi simpatic, sau cu nerăbdare de a spune ce are ei în cap, de a te înfrânge sau batjocori în. ochii, celorlalţi.La ceea ce spui ia. scuipâ prea-'puţin;;'şirde' cum începiîâ vorbi, înţelesul spuselor . d-tale se poceşte in mintea celuilalt potrivit dil sentimentele pe cari le avea prealabil pentru d-ta. Aici se găseşte una din cauzele însemnate ale inerţiei intelectuale a majorităţilor. Şi, aici înţelegem ca originalitatea este tocmai puterea de a te libera de suggestia persoanelor, şi a grupelor şi de a privi lucrurile ,şi ideile, cătoată, energia t ta intelectuală. Mulţimea’ oameniîbţ -‘se- i îndrăgosteşte de persoane, de'' şefi şi patroni politici ori de capi de şcoală literară, .pânăacolo că..repetă, nu numai ideile lori ci le copiază stilul, mutra şi gesturile.'Astfel suggestia se face păstrătoarea ironică a •’ a unor * particularități personale.' fă-' ră valoare; ea tinde să’ stereofipeze accente individuale $t să le coboare la gradul de ankilozări • comice. •• ’ ■ : propăgâridele ’ politice /sau religioase» ca și reclama pentru„ operele ”de'artă, nu fac decât'să caute a schimba autoritatea de care sunt suggestionate majorităţile cu o altă autoritate, şi e probabil că altceva nu ser poate face cu majoritate ţiie. Aici trebue ţinut seamă ■, de faptul ca luciditatea masselor fit ce priveşte interesele lor a crescut considerabil, astfel că suggestbiile politice şî sociale în anume direcții '.s’au ...făcut foarteanevoiriase. Osteneala vechilor clase’ stă '(Giru. ...biummurmum pugi uuA