Adevěrul, noiembrie 1926 (Anul 39, nr. 13153-13177)
1926-11-26 / nr. 13174
Anul 39. No. 13174* • Vineri 26 Noembrie 1926 4 FAURI Adever ui AZI V. BELDIMAN 1888-1897 FONDATORI 1 CONST. MILLE 1897—1920 ABONAMENTE : 850 lei pe pa an. 440 lei pe 6 luni; 730 lei pe 5 inul Ia străinătate 3 Lei) BIROURILE: București, Str. Sărindar No. 7 9-11 3 Lei TELEFOANE: Centrala 6/67, 24/73, 46/79, Direcţia 57/72, Ad-ita 7/69, Provincia 10/fifi. Presa oficioasă găseşte că, în privinţa guvernării, orice comparaţie a României cu Franţa sau Cehoslovacia e deplasată... ...Căci, fireşte, nu e bine să jignim două ţări prietene şi aliate!. ! IN VÂRTEJUL ANARHIEI SUFLETEŞTI între atâtea prieini de nelinişte cari frământă societatea românească în zilele tulburi de-acum, şirul neîntrerupt şi tot mai activ de crime, faiuri, tâlhării ce dă cetăţeanului impresia că trăeşte într’un pustiu fără pază şi fără altă garanţie de cât a propriei apărări,—nu e,desigur, răulcel mai puţin alarmant. Crime groaznice, săvârşite la bande numeroase, trec ladosarul lucrurilor ce se uită în chip firesc şi de cari nimeni nu e dator să se ocupe, ca o ploaie sau ca o simplăcontravenire la ordinea casnică... Ziarele citau eri doar crimele „cele mai de seamă“ file ultimilor două ani. Sunt oîntreagă duzină. Făptaşii nicis uneia n’au fost prinşi. Poliţia deabia reuşeşte să-i „identifice“... Adică, parvine să-i cunoască. Dar, nu-i poate prinde, o cunosc portretele asasinilor, li se ştiu deprinderile, metodele de „lucru“, chiar carpniciile,—dar nu sunt prinşi niciodată. Mai mult, când întâmplarea face ca, totuş, vreunul să cadă în mâinile bine-informatei noastre poliţii, el nu rămâne prea mult în închisorile incomode. Aflăm despre aceasta la crima imediat viitoare... Aşa, cu prilejul asasinatelor din Dudeşti, s’a putut aduce la cunoştinţa generală că cea mai maare parte din bandiţii prinşişi condamnaţi, au părăsit demult temniţele şi se găsesc în plină activitate . E o stare de destrăbălaregenerală a cărei răspundere pin e bine să fie aruncată în seama exclusivă a celor imediat vinovaţi. Atmosfera generală de nerespectare şi de batjocorire a fiinţei materialeşi morale a individului, susţinută şi promovată de chiar organele ordinei, nu e fără legătură cu aceste triste fenomene de patologie socială. O asemenea atmosferă — istoria şi ştiinţa sunt martore — a fost totdeauna prielnică producerii monştrilor psihici. Pentru a le ţine piept, n’avem — evident — organele de pază socială ce s’ar cuveni. Dar, de ce nu le avem? Din aceleaşi cauze cari alimentează zisa atmosferă generală de nesocotire a omului şi regulilor normale în viaţa de stat. N’avem poliţie, fiindcă n’avem poliţişti. Şi, cum i-am avea în condiţiile de viaţă ce li se impun de salarizările dela noi? Iată cum totul se leagă pentru a ne duce la pricina generală şi fundamentală a tuturor relelor ce ne bat: viaţa de mizerie materială şi morală ce se impune acestei ţări cu violenţă şi cu nesocotirea omului. Şirul de crime şi de banditisme monstruoase care îngrozeşte tot cetăţeanul şi care dă străinului impresia că România e o vastă grădină a tuturor fanteziilor şi îndrăznelilor criminale, nu e decât o manifestare deosebită şi brutală a anarhiei morale prezidată până azi de toate guvernele „ordinei”. Iar neputinţa poliţiei nu e la rându-i decât oglindirea superbei nulităţi a întregii noastre autorităţi de stat. Soluţia? Soluţia o va da posibilitatea de a institui în România un regim de profundă regenerare morală, prin garantarea respectului insului şi prin crearea prestigiului omenesc şi moral în acţiunea organelor reprezentante ale autorităţii. Ad. politie®... ti “ Libera tranzacţie „ Indreptarea" — ce-i drept intr’un foileton, nu într’an editafial — declară ritos că libera tranzacţie constitue una din garanţiile ordinei şi Urdstel In stat. » Oficiosul averescan este desigur indicat să susţină astfel de păreri din moment ce ministrul de justiţie este pronunţat pentru libera tranzacţie. Tot aşa, în ziua când gapermi va proceda la măsuri de restricţie împotriva presei, „ Indreptarea“ îi va asigura fără îndoială pe puţinii săi cititori că şi această măsură este menită să garanteze ordinea şi liniştea. Decât simple afirmări care nu ar ifi mai bine ca oficiosul averescan să ne explice im lucru: Cum se face că, nu numai în ţările apusene cu valută mai bună decât valuta noastră, dar şi în ţările unde-i introdusă stabilizarea, — nicăeri ‘nu da recurs la măsura liberei tranzacţii pentru locuinţe? Acele ţări nu urmăresc liniştea şi ordinea? ■ Dar indreptatea* are un argument suprem: că nici un chiriaş nu va rămânea cu bagajele pe drumuri — toată lumea găsindu-şi, la urma urmei, locuinţă. In faţa acestui argument ne dăm bătuţi şi, împreună cu noi, toţi adversarii liberii tranzacţii. P. Argetoianu D.Argetoianu şi-ar fi stat roli de intermediar între partide. D-sar vrea să-şi îndeplinească acest ol în cunoştinţă de cauză. Pe d. general Averescu îl cuoaşte ca nimeni altul... pe d. Maiu îl cunoaşte într’atât, încât maimică regretă de a-l fi cunoscut... Uit despre d. Ionel Brătianu, d. Agetoianu are tot interesul să n-l cunoască complect cu prilejul cestor tratative, fiindcă altfel s’ar vtea întâmpla să nu-i mai fie po- ibilă înscrierea în partidul liberal. Așadar, d. Argetoianu nu va moaște deopotrivă de complect gate elementele cu care ă-sa va rebui să lucreze. Cine ar putea spune dacă acest bcru nu constitue o şansă de suces? Căci este mi noroc în ţara maica sa lucrezi cu nişte oameni pe are nu-i cunoşti complect — în Ira unde, când îi cunoşti pe oateni... nu mai poţi lucra cu dânşii. ..?Ai Sever Carnetul nostru Cancer coborât din stele... Cunoscutul savant astronom Charles Nordmannt, talentatul colaborator ştiinţific al revistei „Revue des deux mondes apare Înaintea lumii ştiinţifice cu o descoperire sau mai precis cu o ipoteză, senzaţională: originea cancerului ar fi în stele, în razele cosmice, cari ne vin de sus! El se bazează pe următorul fapt: Se ştie că foarte mulţi savanţi radiologi, cari au manipulat razele Röntgen, au văzut apărând pe mâinile lor tumori canceroase de pe urma cărora au şi murit De ce n’am admite,—spune Nordomana — că ceia ce se întâmplă în laborator, se poate realiza şi în natură? Nordmann, crede deci că, în primul loc, ar trebui să atribuim producerea cancerului rudelor Milican. Am mai vorbit cititorilor noştri, în „Adevărul“, despre aceste raze extraordinare. Se ştie azi că atmosfera noastră e străbătută de raze — de origină încă necunoscută — cari au o putere fantastică de pătrunderede 150 de ori mai mare decât a razelor Röntgen) Pe când razele Röntgen pot trece printr’o placă de metal de 2 m., aceste raze — Milican (raze ultra-x) — trec ușor prin placa de metal de doi metri! Se presupune că aceste raze ar veni din stele Îndepărtate. I s’a obiectat lui Nordmarm că puterea mar® de pătrundere a acestor raze se constată numai pe vârful munţilor, şi că, ajunse pe pământ, ele îşi pierd din intensitatea lor, atmosfera pământului slăbind forţa lor de pătrundere. La aceasta Nordmann răspunde că oamenii trăesc ani de zile, neîntrerupt sub înrâurirea acestor raze şi, prin urmare, efectele lor se acumulează. Observaţia aceasta a astronomului pare justificată întrucât cancerul nu se constată de cele mai multe ori, decât la persoane în vârstă. A venit astfel vremea ca, după cum vechea astrologie a ajutat medicine anunţând, după citire în stele, apariţia şi vindecarea boalelor, tot astfel astronomia, modernă să rezolve una din cele mai grele şi misterioase probleme pentru medicină: originea cancerului. Şi această descoperire confirmată, nu vom mai auzi, probabil, recitând din Eminescu: Cobori în jos, luceafăr blând Cobori în jos pe o rază..... .... Ca să nu fie — Doamne ferește — vreo rază Milican, aducătoare de, cancer. Dusfor Ytireo In preajma alegerilor din Ungaria Lupta pentru restaurarea feudalismului Contele Ştefan Bethlen, primulministru al regentui Horthy, a mai dovedit odată că este unul din cei mai abili politiciani, crescuţi la şcoala mondială a Bizanţului. După ce a ştiut să reziste cu succes efectelor provocate de falsificarea de franci francezi, contele Ştefan Bethlen a câştigat în Adunarea Naţională de la Budapesta bătălia decisivă în favoarea reacţiunii, a unei reacţiuni cu aspecte medievale. După discuţiuni relativ scurte şi moderate, Adunarea Naţională maghiară, avansată la rangul de constituantă, a votat legea pentru reînfiinţarea Camerei magnaţilor, ceea ce nu însemnează nici mai mult, nici mai puţin, decât destimarea făţişe a parlamentarismului din vremurile noastre şi reintronarea privilegiilor nobilitare ale evului mediu. Contele Ştefan Bethlen, în discursul pe care l-a rostit în Adunarea Naţională, înainte de votarea acestei legi, a ţinut să arate că Ungaria, aşa cum a fost înainte de 1518, era esclusiv opera clasei nobilitare şi că prin urmare, tot această clasă socială va reînvia fenixul din cenuşe, dacă i se vor reda privilegiile. Şi privilegiile i-au fost redate — vorbim de cele politice— în timp ce nimeni nu s’a atins de latifundiile imense, unele chiar legendare, ale magnaţilor de dincolo din Tisa. Membri de drept şi pe viaţă în „Casa Magnaţilor“, toţi descendenţii foştilor cavaleri pe drumul mare, stăpâni pe majoritatea pământului de arătură din Ungaria, vor reîntrona legal domnia bunului lor plac şi vor guverna după vechile reţete, pe cari le cunoaştem prea bine. C Camiera deputaţilor se va mărgini la rolul de supapă de siguranţă, pentrea adevâraţii reprezentanţi ai naţiunii maghiare, cari fireşte vor fi în minoritate, să poată cheltui energia poporului împilat, ca să nu devie o primejdie, în sfârşit, o stare de lucruri ideală! . * Dar pentru ca orice surpriză să fie dinainte eliminată, contele Ştefan Bethlen a uzat de o îngenioasă lovitură de teatru, a disolvat pe neaşteptate Adunarea Naţională, publicând abea in ziua disolvării, , decretul prin care se fixează data nouilor alegeri. Iar alegerile vor fi la mijlocul Urnei Decembrie. Cu ajutorul acestei lovituri de teatru, contele Bethlen a obţinut două lucruri foarte importante pentru rezultatul alegerilor generale. Întâi opoziţia n’a avut vreme să se pregătească pentru alegeri şi din cauza drumurilor, cari devin iarna greu practicabile în şesul cel mare al Ungariei — nu vor putea face nici o propagandă electorală la ţară. Mai adăugând la acestea constatarea că şi contele Ştefan Bethlen are jandarmi pe cari, fireşte, 11 pune in slujba „triumfului ordinei“ şi al „adevăratelor interese de stat“ — rezultatul acestor alegeri nu mai poate fi pus la Îndoială. ŢARA se va pronunţa pentru contele Bethlen şi pentru reintronarea făţişă a spiritului medieval la conducerea ei,cu atât mai mult, cu cât In Ungaria legea electorală nici nu necesită corective aşa de violente, ca deo pildă la noi. Vot universal, direct şi secret nu este decât Ia oraşele mari, în orăşelele mici şi la ţară, votul este limitat şi pe faţă, adică pus sub controlul oamenilor guvernului, cari conduc alegerile şi, — după logica specială ce domneşte dela apusul Ungariei spre răsăritul continentului nostru, — a jandarmului. Toată operaţia va decurge, după reţeta de atâtea ori încercată, la umbra drapelului tricolor, aliaţii contelui Bethlen sunt rassişti, falsificatorii de franci francezi şi foştii ofiţeri ai celebrelor detaşamente albe. O garanţie mai mare că rezultatul alegerilor va fi strălucit“. Lupta va fi, poate, mai grea în oraşele mari, unde nici banii magnaţilor latifundiari, nici „focoşii" — (bastonul cu toporişcă în cap, un fel de armă naţională) — rassiştilor, şi nici chiar jandarmeria şi armata, nu sunt argumente suficient de convingătoare. Cu atât mai mult, cu cât orăşenii conştienţi vor putea aduce contra încercării de reîntronare a evului mediu, argumentul indiscutabil că prăbuşirea Ungariei a fost opera clasei nobilitare, a politicii ei strâmte şi egoiste, care a dus la desmembrarea fostului regat al lui Ştefan cel sfânt. Şi că, prin urmare, nu s’ar cuveni ca această operă a lor să fie răsplătită prin restaurarea unor privilegii, pe cari un act de dreptate socială, scump plătit de poporul maghiar, reuşise să le desfiinţeze. . 1 -1. Orice ar face însă opoziţia — constituită în bloc in faţa primejdiei grave, care ameninţă ţara — lupta ei va fî zadarnica. Contele Bethlen va triumfa şi Crăciunul va aduce o întărire a reacţiunii in această parte a Europei. Şi poate sunt o formă mai gravă decât numai instituirea Casei Magnaţilor CONTELE ŞTEFAN BETHLEN şi a unei majorităţi de extremă dreaptă. Căci Ştefan Bethlen e prea abil şi prea inteligent să facă eforturi atât de mari, numai ca să-şi asigure o nouă guvernare. Iar în indiciu, în afară de ştirile ce transpiră tot mai insistent de la Budapesta asupra unui „eveniment misterios“ ce se pregăteşte — au şi ungurii evenimentul lor ,,misterios“ — este că descendenţii familiei de Habsburg au fost admişi ca membri de drept în Casa Magnaţilor. De aceea desfăşurarea acţiunii pregătită de Ştefan Bethlen în Ungaria, merită mai multă atenţiune. Nu numai din partea celor cari deplâng regresul politic al vecinului de peste Tisa, întoarcerea la vremuri pentru a căror desfiinţare multe vieţi omeneşti s’au jertfit, — dar şi din partea celor cari s’ar bucura ca in 1927 să găsească o victorie a reacţionarismului la Budapesta, ca un fel de sprijin moral. Căci dela înfiinţarea Casei Magnaţilor până la reintronarea vreunui Habsburg oarecare pe tronul văduv de la Budapesta, nu lipseşte decât un vot, pe care bagheta neagră a lui Ştefan Bethlen îl va scoate cu uşurinţă din urna celor două Corpuri legiuitoare astfel constituite . Liviu P. Nasta * NAZBATI ! MESAJ. CU MASAJ? S® zic® că guvernul ar avea de gând să propună atât la Cameră cât şi la Senat, suprimarea discuţiei la mesaj. Se teme guvernul de mesaj ? Ori mai de graba ţie... masaj ? înclinăm mai mult spre supoziţia aceasta din urmă, fiindcă opoziţia pare hotărâtă să cam frece da gâlci banca ministerială. Diplomaţii din guvern au găsit astfel soluţia: de teama masajului, suprimă mesajul, trimiţând pe masori la... interpelări. Cum şi interpelările sunt de fapt suprimate, prinde orbul scoşte-î ochii! Ca farsă parlamentară, manopera n’ar® nici un cusur. r Kix. NOTE BUNA CREDINŢA a „VătoruluiNe acuză oficiosul liberal că numai noi din întreaga presă, nu am discutat cazul consiliabid comunal din Satu-Mare, unde majoritatea membrilor a hotărît introducerea limbii maghiare ca limbă oficială in această administraţie publică. In realitate, noi am fost cei dintâi din toată presa cari am semnalat cazul din Satu-Mare iar oficiosul liberal l-a aflat... din coloanele noastre! Se pare însă că falsul şi minciuna sunt alimentul esenţial al... ziarelor cu patriotism integral dar de o corectitudine mai puţin integrală. DIRECŢIA învăţământului primar şi normal primar din ministerul instrucţiunii publice a fost scindată printrun decret, în două: direcţia învăţământului normal, şi direcţia învăţămănt- primar. In loc de un director, vor fi de acum încolo doi. In chipul acesta guvernul inaugurează politica... de economii! Se pare că, după concepția financiară a actualului guvern, unde se plătesc două lefi e mai multă economie decât unde se plătește una. * întârzierea nu este specialitatea exclusivă a trenurilor şi a tramvaielor. întârzierea este un flagel, care bântue întreaga omenire. Sunt copii, care nu izbutesc să vorbească decât foarte târziu. Sunt oameni, care au obiceiul de a veni târziu la întâlnirile pe care ei înşişi ţi le fixează. Sunt bolnavi, care se duc prea târziu la doftor. Sunt intelectuali, care îşi descoperă târziu erudiţia. Această din urmă formă a întârzierii este deosebit de distractivă. Se zice despre lui astfel de ins că ,este omul ultimei cârţi citite“. Venind târziu în contact cu slova tipărită, se bucură ca un copil care isbuteşte — înainte de vreme, depăşindu-şi vârsta — să memoreze o poezie. Se bucură şi se miră. Orice sfert de idee îl surprinde, până la spaimă, îşi însuşeşte crâmpeiul de gândire, pe furiş — asemeni ţigănuşilor, care adună pe sub mesele cafenelelor provinciale —mucurile de ţigări. Apoi, cu gesturi largi, îşi aprinde ţigara şterpelită, ca şi când ar simţi nevoia să te încredinţeze că e a lui, că o posedă pe bună dreptate. Este, în etalarea ostentativă a acestei erudiţii culese pe sub masă, o bogată doză de cabotinism. Nu este absolut necesar să călătoreşti în lumea cărţilor, cu calmul blazat cu care un voiajor comercial porneşte spre Buhuşi. Dar nici nu eşti obligat să porneşti spre Buhuşi cu înfrigurarea cu care Cristofor Columb s’a îmbarcat în căutarea Noului Continent... Să nu uităm micul, neînsemnatul detaliu: Columb pornia spre necunoscut, fiindcă nimeni — înaintea lui — nu mai întreprinsese această călătorie. Columb n’avea nici un ..baedeker din buzunar.« Cel ce se împrieteneşte târziu cu cărţile şi cu ideile se miră de te miri ce ! Descoperă America, astăzi , când existenţa ei este recunoscută de orice atlas şcolăresc. In vorbă sau în scris, citează im maldăr de cărţi şi o avalanşe de autori, ca să te încredinţeze că i-a citit, că îi cunoaşte. Norocul nu-i serveşte totdeauna: îi citează, uneori, greşit, iar alte ori îi citează pe cei mai banali, pe cei mai cunoscuţi, pe cei mai compromiţători. In această înşiruire de citafiunl, pare a-ţi spune :—„Admiră-mi ştiinţa!“ Cele mai adesea, citează cartea zilei, noutatea ultimei recenzii din gazetă sau revistă, volumul de senzaţie. Dacă-i spui: — „Nu l-am citit încă“ — te priveşte cu milă, cu compătimire sau cu dispreţ. In dorinţa omului acesta de a-ţi arăta, într'o clipă, tot ce ştie— este ceva din ambiţia cumetrei de mahala de-a se îmbrăca, într’o singură plimbare duminicală, cu toate podoabele dulapului din dormitor. Sunt şi oameni discreţi, — o! excesiv de discreţi — în erudiţia lor. Cu o modestie rară, ar vrea să te facă să crezi că eî n’au citit nici o carte, că— acasă n’au nici un volum &î că tot ceeace gândesc, tot ceeace spun, tot ceeace sei este umila lor părere — umilă, ci proprie, originală, inedită... Ei citează niciodată un autor sau titlu. Spun aşa, simplu, firesc, — şi când ar spune „bună ziua“ şi „ce mai faci“ — crâmpee din creile altora. Nu că le-ar lipsi simţul propritaţii. Nu că nu ştiu ce este al lor ce este al aproapelui lor. Dimpotivă, în spiritul lor îşi dau foarte ne seama că îşi însuşesc bunul , tuia. O fac totuşi — fără „să cite sursa" cum se zice în ferme tehnici, de teama de-a nu tre drept lăudăroşi. Pe aceşti bravi modeşti, bartorii îi numesc plagiatori. In jur lor se face scandal, se adună mea, in uliţă, in jurul celui pli, cu mâna in buzunarul vecinul: Li se strigă, cu ură: ,fipţi de pâini tipărite“. Şi bravii oamenii ispăşesc — astfel — vina de-a fost prea modeşti. Vina de-a nu uzat de ghiliraete şi de note în j sul paginei — nici chiar atun când trebuia. Este şi acesta un exces un exces păgubitor.« Sunt însă alţii — aceştia simt că Citiți continuarea In pagina II-d) INSEMNARI critice NOTE DESPRE CRIZA CULTURALA de Tudor Teodorescu-Braniste r* Ne iau pâinea dela gură Nu s’a relevat încă una din părţile cele mai grave aie declaraţiuniî către presă a d-luî ministru de finanţe cu privire la fizionomia şi alcătuirea viitorului buget. E vorba de reapariţia impozitelor pe consumaţie, pe cari Ie credeam înmormântate pe vecie odată cu adoptarea principiului proporţionalităţii progresive pe venit şi avere. A fost o vreme când săracul ducea singur toate poverile şi plătea toate angaralele, iar bogatul nici una, fiind pe deasupra, acesta, încărcat cu toate favorurile. Vremea aceea se chema a fanarioţilor, în special De atunci s’au realizat oarecari progrese in profitul nevoiaşilor, până ce, venind d. Titulescu la finanţe, s’a adoptat proporţionalitatea progresivă, imitată apoi slab şi şchiop de d. Vintilă Brătianu. A fost, după război, o scurtă perioadă de imitări generoase, de Inceputuri de democraţie reală, când ne-am pomenit, — pe lângă votul universal şi reforma agrară — şi cu Impozite mai drept aşezate, după puterile fiecăruia. N’a ţinut însă mult, fiindcă oligarhia şi-a dat repede seama că ţara nu-i în stare să le susfie. De aceea ni s’a stricat vechea Constituţie liberală, s’a sofisticat In bună parte reforma agrară, ni s’a răpit iar votul universal şi acum se încearcă să se suprime principiul nou al dărilor, revenindu-se la vechile nedreptăţi. Trecem astfel de iznoavă printr’o perioadă de neagră reacţiune. Prin urmare nu punga, nu averea, nu veniturile vor fi impuse la noul sarcini, ci gura, stomacul, traiul mizer de toate zilele. Azi se impune iarăşi, bancă greu, zahărul şi petrolul lampant; mâine desigur se va veni cu dări pe carne, pe pâine, pe orez, mai ştiu şi eu pe ce. Săracul va retrăi din nou vremurile epocii fanariote. Am ţinut să relevăm aceasta. De ce? Uite aşa, ca să facem operă de istoric. Index Sfârşitul unei tinere vieţi literare de Barbu Lăzureanu Moarte. Dragoste, învăţătura. Iată troiţa de gânduri care a străjuit cariera literară fulgerător de scurtă a unui om — a unui copil! — la a cărui stângere întriun spital din Sibiu, înştiinţările funebrale aduceau, odată cu numele ei de alintare (Nelu), titlu-î de student literat şi vârsta-i: 21 de ani ! „A devenit literar şi artistic", într’un număr recent, publică o poezie a lui Ioan Ciorănescu, intitulată : Ante mortem. In dreptul iscăliturii, două date stau faţă ’n faţă. Una (14 octombrie 1926), e ziua în care Nelu Ciorănescu şi-a fost pus întrebarea : Cum poate fi (ea, moartea) ? Alta (18 octombrie 1926), e ziua scăpătării vieţii lui. Un interval de nici măcar o săptămână. Nu se poate, deci, vorbi nutrtal de o presimţire a morţii din partea aceluia care torturătoarei întrebări: „Şi apoi ?" (post mortem), ii răspundea tot el . Apoi, — nici o clipă, iar timpul va trece Din trupul cel rece, in sufletul rece. Era certitudinea unei apuneri pentru deapururi, certitudine care l-a urmărit (l-a prigonit!) _ de un timp încoace, și care l-a făcut să declare: Am de zbârlit, mă ’nchid in carnea mea Nimic nu mai mă zgudue, nu mai mă zgudue... ...De mult e ceasul inimii ne ’ntors Şi ’n veci de-acum ne ’ntors o să rămână, şi să scrie bucăţile: Moarte (în „Neamul Românesc Literar“ dela 4 April 1926), MaslU (în „Răsăritul" de acum cinci luni) şi acel obsedant şi plin de posoratorîre Sfârşit, publicat în „Familia“ din Oradela, în înfrigurarea bolii. Acolo, îa auzul unei goarne, femei aleargă „să vadă un desnodământ“. Iar, în cor cu clopotele cari strigă: „pământ! pământ!“, copilul-poet, de pare că şi-ar şopti sie-şi, spune celula din raclă: De-acum in uniforma ta cea verde O, mortule, in târnă-o să te culci Şi mâini frumoase n’au să te desmierde Şi n’au sa te privească, ochii dulci. Flori tinere, flori albe de zăpadă In raclă sac de-asupra-ţi din belşug Şi văl de-argint pe tine o să cadă Să-ţi facă albă pacea din coşciug. Ţi-s ochii larg deschişi. O cuvântămi Loveşte ’n van in sticlele lor reci, Căci te cuprinde dubla inserare: De-afară şi din locul tău de veci, * Poezia lul die iubire e, în bună parte, a sfiiciunii. Dela unele cutezanţe, pe cari le socotea, el însuşi, drept „crunte", se eschiva repede, refugiându-se apoi iarăș în timiditate. In poezie, a cultivat ~~ mai ales — dragostea anonimă, în felul lui Arvers, al lui Sully Prudhomme șî al Iul Păun-Pincio, cu rare evasiuni (fuga din vreun castel al unei imaginare nepăsări, plutirea in preajma El „cu lebăda Iubirii sfinte“), urmate de precoci remuşcărî din partea lui, de căinți târzielnice «fin partea Dânsei: Ci astăzi mi-e ruşine că altă dată ’n mine. Nevolnicele paterni fierbeau, ca 'ntrun viespar, Se grămădeau ascunse ca boabe pe-un ciorchine. Iar din zecile-i de traduceri în versuri — toate corecte — el s’a arătat mai poet (nu zic mai virtuoz) în tălmăcirea maeștrilor dra(Cititi continuarea in nasim Il-al Chestia zilei Interpelarea d-lui Madgearu .Interpelând in chestia plăfii către JSodtfa ds levant", d. Madgearu se face de râs". (.VIITORUL") D. VINTILA BRATIANU. Bine că se face de râs!... rAoleo!- luaţi-l de pe