Adevěrul, decembrie 1927 (Anul 40, nr. 13483-13508)

1927-12-08 / nr. 13489

UHUI 40 Ko. 13489 Joi 8 Decembrie 192? f Adevăr p AI«* BIsIaölSfAKf S8ÖS Î89^ SOHÜAiüMlw CONST. MILLE 2897—1928 ABONAMENTE: TBG lei p© tin an. 380 lei pe 6 luni 200 lei pe 3 luni D l general Averescu a fost reales șef al partidului său... in străinătate dubiu II BIROURILE: București, Str. Sărindar no. 7-9 ii L|gi 3 TELEFOANE s Centrala: 306 67. 324 73. 346 79. 353iWr Direcția: 357 72. Administrația: 307 69. Provincia: 310 66. ...Fiindcă și-a rezervat prin statuie plăcerea de a mai fI „ales", din când In cănd, șl fără jandarm!!,îs##. intre TUTELĂ şi emancipare Revelaţiunile d-lui Dori Popovici „ A fi sau a nu fi! Unde apar iar urechile d-lui Papacostea un caz cu totul rezumativ. E! fixea- »chiar de înstrăinare fată de concluză ca într’un precipitat chimic toa-[cerea partidului, pe care-î părătă imoralitatea regimului, ce înscri-1s’este. „Să-i, mulţumim că aducer a sese pe întâiul lui steag: „muncă, a ceastă preţioasă colaborare la fixacinste şi legalitate“. . | rea , imaginii morale, a unui regim E vorba, fireşte, de-o afacere în || carte fina un an de zile tara sub care nu se putea să lipsească maestrul Papacostea... Cităm iarăşi din memoriul d-lui Dori Popovici: Intimul d-voastră d. Petre Papacostea a împiedicat arestarea celor vinovaţi pentru fraudele, săvârşite la Fondul bisericesc şi Banca regională a Bucovinei, comunicând telefonic procurorului general al Curţii de Apel din Cernăuţi, că este expresa d-voastră dorinţă de a clasa chestiunea şi de a renuunţa la ideea arestării vinovaţilor". Va să zică, sub guvernul Averescu se împiedecau îndatoririle justiţiei în materie de pungăşie prin ordinul însuşi al primului ministru care nici măcar nu sa ostenea să intervină singur cise slujea de oficiile unui valet politic. O denunţă aceasta, nu cineva fără autoritate, ci unul care era ministru în vremea aceea şi încă un ministru ce avea sub cunoştinţa lui directă desfăşurarea „afacerii“. Nu putem mustra pe d. Dori Po-Dar, din toată grămada de tică-ipovici pentru întârzierea^ legitimei loşie sub care s’a îngropat partidul 8 denunţări ce face, fiindcă ştiută e poporului, d. Dori Popovici desface de mult atitudinea sa de rezervă $i # Kîx. Demisia, atât de râsunăoare, a d-lui dr. Dori Popovici din partidul poporului, este una din rarile fapte de revoluţie şi sancţiune morală cari reconfortează din când în când vechia şi nesfârşita dezamăgire a ţării. Retragerea fostului ministru al Bucovinei din partidul d-lor Goga şi Papacostea ia,, prin curajoasa ei manifestare, caracterul unei oportune înfierări, a politicei ticăloase de vânătoare şi pricopseală pe care a prezidat-o naivitatea şi buna-credinţa d-lui general Averescu. D. Dori Popovici, părăsind partidul pe care l-a slujit cu desinteresare şi devotament, ţine să desvâluie cu cinste înaintea tării' ' putregaiul moral din care se liberează cu desgust. Ca d-sa mai sunt si alţii. In memoriul său, fostul ministru zice: „Si astăzi multora dintre membrii partidului poporului, caractere de o clasică probitate, li se îmbujorează obrajii de ruşine, când in fata opiniei publice sunt stigmatizati cu „fierul roşu“ înalţi foşti demnitari ai partidului, cari nici măcar nu evidenţiază curajul unui răspuns de convenţională apărare", * călcâiul celei mai brutale şi necinstite dictaturi. Pentru cititorii „Adevărului“ aparitia permanentă a ltd Papacostea ori de câte ori , vorba de-o potlogărie nouă, nu este nici o surpriză. Ofitat de casă și de suflet al d-lui general Averescu s’a însărcinat — sau a fost însărcinat de destin — să concentreze și să rezume în sine toată murdăria unui trist episod din istoria, noastră politică. Averescanii, au avut eri congresul. Unde credeți că s‘au întrunit domnii membrii ai partidului ,poporului — deşi partidul nu mai există şi popor a fost mai de loc? In sala sindicatului ziariştilor! Din condescendenţă pentru presă n‘au vorbit, la această întrunire, d-nii Goga — cel cu confiscările — și general Văleanu — cel cu permisele ziariştilor, pe calea ferată. D. CIT. HAZBATIN CONDESCENDENTĂ Cetăţeanul alegător, care după Constituţie este adevărata! stapanitor a! tării, dar care după practica politică este un minor lipsit de orice drepturi, va da din umeri nedumerit in fata declaraţiei d-lui general Averescu, făcută In comitetul executiv, cum că~. se pregăteşte să ia succesiunea liberalilor la putere. Declaraţia aceasta pare cu atât mai bizară cu cât se produce exact în momentul când situaţia politica se limpezea pe deplin prin negocierile dintre partida liberal si cel national-tărănesc. Documentele politice schimbate cu acest pril şi intre cele două partide, au fost două cubturi de cristalizare care au căzut în soluţia amorfă şi aşa de turbure a vieţii noastre politice, precipitând două concepţii de guvernământ contrare şi contradictorii. Concepţia partidului condus azi de d. Vintilă Brătianu este şi rămâne o concepţie hotărît tutelară. Corpul electoral este un nevrâstnic, ale căruia interese trebuesc girate în chip autoritar, în afara ei chiar împotriva voinţei lui. Fiindcă, lăsat de capul lui, ar duce tura de râpă. D. Vintilă Brătianu astăzi, ca şi Ion I. C. Brătianu era, e convins de aceasta şi vede un dezastrul probabil al partidului liberal însuşi dezastrul ţării. Singurul interes al ofertei făcute naţional-ţărăniştlor de şeful liberalilor, este o cooptare în tutelă. Liberalii acceptau ca de aci înainte interesele minorului să fie administrate de ei în tovărăşie cu conducătorii naţional-ţărăniştilor. Darie frăţească — pe din două. Concepţia tutelară era împinsă până acolo încât şi numărul^, „aleşilor naţiunii" era repartizat, mai dinainte intre epitropi, cu înlăturarea preconcepută a minorului. Cincizeci şi cinci la sută pentru liberali, patruzeci şi cinci la sută pentru naţîonal-ţărănisă. Iar alegătorul? Alegatorul era să fie silit de-o lege electorală care pedepseşte abţinerea de la vot, să treacă prin faţa urnelor şi să ratifice, prinir’o ridicolă parodie, arauismeului dintre epitropi. Independenţa corpului electoral? Preferinţele lui ? Fleacuri: Cincizeci şi cinci la sută liberali, patruzeci şi cinci la sută naţional-ţărănişti! Acorda! ar fi părut astfel un adevărat complot al celor două partide pentru despuierea naţiei de principalul ei drept politic. In fata acestei concepţii, s-a cristalizat concepţia sistemului democrat-parlamentar care este aceea a partidului naţional-ţărănesc. Nici o tutelă, nici o voinţă străină suprapusă voinţei naţiei. Corpul electoral, emancipat prin votul universal, să-şi desluşească voinţa în alegeri libere. Parlament a ales astfel, să adice apoi guvernul. E concepţia restaurării naţiei în drepturile ce i-au fost răpite de clicile oligarhice erijate în epitropi. Desfăşurarea ulterioară a vieţii politice se desenează deci din această cristalizare ca o luptă— de data aceasta decisivă d intre cele două concepţii diametral opuse : concepţia tutelară şi concepţia sistemului parlamentar, înlăturarea celei dintâi, impune cu necesitate pe cea de-a doua. Şi pe când situaţia politică lua această precizare categorică, şeful partidului poporului vine să se proclame succesorul — şi încă foarte apropiat — a! liberalilor! Pe baza cărei îndreptăţiri ? Dacă e vorba de dăinuirea concepţiei tutelare de guvernământ, nu credem că d. Vintilă Brătianu va împinge amabilitatea până acolo încât să ofere d-lui general Averescu fotoliu! pe care abia s’a așezat. Iar dor»*» o» iinckn «4/-» ««*• .*•«« A H «va w »viu« uw *na uuu jt/iui laiuwui — pe care d. general Averescu nu $5 l-ar putea fabrica decât cu teroarea jandarmilor — de ce ar pleca acasă parlamentul actual, care reprezintă tot așa de bine voinţa jandarmeriei ? Dacă situiaţia, guvernului liberal e cu adevărat zdruncinată, e tocmai din pricina concepţiei sale de guvernământ care fiu mai poate rezista asalturilor spiritului nou., Aşa că o eventuala schimbare de guvern n’ar avea un senz decât ca o schijabare de metoda. losif Nădejde asam Onoarea ţării cere un comunicat de DEM. I. DOBRESCD Freşedintele Uniunii Avocaţilor din /', Românie Tj. ■ ‘Am primit, an denunţ cu destăinuiri de fapte grave, care s’ar fi petrecut în Dobrogea,dar care sunt atât de grozave încât declar, în mod cinstit, că mintea mea refuză să. Ie creadă. Se spune că un colonist macedonean, care făcea o vânătoare cu im prieten turc, ar fi fost ucis în pădure, fără să se ştie de cine. Se spune că din această cauză, coloniştii macedoneni din mai multe sate, transformaţi în bande prădalnice, s’ar fi dedat la fapte sălbatice faţă de populaţiunea pacinică din toate satele dimprejur. Se spune că autorităţile superioare ,or cunoaşte aceste fapte, din denunţurile primite. Protestez în numele civilizaţiei ţării mele, în contra acestor acuzaţiuni. Am denunţat totdeauna fără înconjur orice arbitrar şi orice brutalitate, contra oricui şi venite de la oricine. Am , declarat chiar, că consider bătaia şi pedeapsa , cu moarte, ca o barbarie inutilă, dar că aşi înţelege chiar instituirea bătăii şi pedepsei cu moarte, legală, pentru atacurile îndreptate în ,contra populaţiunii o şi autorităţilor, dacă ţara noastră găseşte indispensabil să înfrunte opinia Uimei civilizate, şi aceste pedepse. Am protestat însă din tot sufletul meu în contra bătăii şi pedepsei cu moarte, lăsate la aprecierea unui jandarm sau a unui particular oarecare, pentru că în cazul când bătaia sau pedeapsa cu moarte ar fi admisă de lege, ea ar fi, aplicată de judecători superiori în inteligenţă şi în morală, iar tta de cea dintâi, brută transformată clandestin în judecător suprem. De aceia am rugat autorităţile să fie ,fără .pratare faţă de ..orice brutalitate şi faţă de orice ilegalitate. "! " Astăzi însă, declar că nu cred că există printre autorităţile române, funcţionari cari să fi tolerat faptele ce mi se denunţă; nu cred să existe autoritate sau ministru, care să nu îi tăiat imediat în carne vie asemenea grozăvii, care ar putea face ca o ţară să fie trecută în rândul popoarelor africane. „Am cerut informaţiuni de la, persoane serioase , şi obiective şi până la primirea informaţiunilor mele precise, mă declar alături de aceste autorităţi, care cred Că sunt calomniate. Este bine înţeles însă, că este o chestiune de onoare elementară pentru mine,, ca pentru încrederea ce mi s’a arătat prin trimiterea acestui memoriu, să fiu complect obiectiv şi necruţător. In cazul când faptele denunţate vor fi adevărate, nu va îi consideraţiune de orice natură, care să mă oprească de a le denunţa şi de a denunţa opiniei publice pe toate autorităţile, care vor fi cunoscute aceste fapte şi care vin ar fi luat măsuri pentru anchetarea şi pentru reprimarea lor. Onoarea unei tari nu este atinsă prin faptele urăte ale oamenilor săi inferiori, pe care-i poţi găsi în orice ţară, ci prin complicitatea oamenilorei superiori, care au cunoscut aceste fapte ,rele şi nu le-au denunţat şi n’au protestat contra lor. . Până atunci însă, cerem guvernului, să nu lase ca vrăjmaşii ţării să exploateze aceste versiuni în contra noastră. Calomnia trebue tăiată imediat, pentru că tăcerea guvernului va fi luată ca o temere sau ca o confirmare. Onoarea tării noastre cere un comunicat respicat și sincer. Dacă faptele ar fi adevărate, guvernul trebue să arate prin reactiunea sa fără milă, că ele nu reprezintă mentalitatea tării, care prin condamnarea lor crudă, arată că le desaprobă cu indignare. In acelaş timp, nu putem să protestăm nu destul, în contră nepăsării guvernului în chestiunea coloniştilor macedoneni, pe cari, după ce i-a adus în ţară, ii lasă într’o situaţiune nesigură, care a contribuit la învrăjbirea spiritelor. Dacă nepăsarea autorităţilor va mai continua, vom reuşi să facem din Dobrogea un adevărat iad. Avem datoria faţă de macedoneni să facem toate sacrificiile necesare, pentru ca să le asigurăm viaţa şi să poată intra în ruajul vieţii noastre economice. Se pare că guvernele noastre şi-au făcut o meserie din învrăjbirea ţării şi din revolta fraţilor noştri. Numai Dobrogea rămăsese liniştită şi ele au reuşit s’o învrăjbească şi pe ea. Dem. I. Dobrescu GLOSE POLITICE Dialog Am asistat ori la o nostimă conversaţiune ■ intre un membru al guvernului clasa l-a, de ,o parte, un ministru clasa ll-a si un fost ministru liberal, de altă parte. Obiectul discutiunii: afirmaţia generalului Averescu că va reveni in curând la putere. ■ ~ ‹, ' • * • — De ar fi să se mai întâmple una ca asta, mărturisesc că eu mu aș retrage din viața politici, — spunea, ministrul clasa ll-a, — și eu la fel, adaugă fostul ministru. — Fiți fără grijă: aceasta n’are să se întâmple, răspunse .ministrul clasa l-a. • » — Ar fi o adevărată sfidare, exclamă cel dintâi. Ar avea dreptul lumea să dea cu pietre în noi. — Ar, îi mai mult ca o sfidare, a ripostat din nou ministrul clasa l-a, ar fi o greşală. Destui plătim astăzi, greşală că a fost, adus la 1926. Unde am fi fost fără această eroare politică? Şi apoi ştiţi ca şi mine că Vintilă a fost şi atunci contra aducerii lui Averescu. Odată a fost posibilă să greșim. A doua oară e exclus. — Atunci pe ce se bizue generalul Averescu când face astfel de a-, firmări? ’ . 1 — Pe ...naivtatea partizanilor Sar" ' ’v'" D. Meissner Salutând, la congresul averescan, pe d. general Averescu, d. Meissner l’a decretat ■ un nedreptăţit. ' ' D. Meissner face parte, din ve-chea şcoală junimistă. Acolo nu fiscală, domnea numai forma frumoasă, şi spiritul fin, ci şi un real fond de cinste şi cultură. D. Meissner 'mai este presumat un om logic şi de bună credinţă. Se impune dar să-i urmărim firul logic. D. general Averescu este un nedreptăţit. Nedreptăţit de cine? De regele Ferdinand I? Cu acesta se presupune ca averescanii nu vor să se mai,ia la hartă! Nedreptăţit de opinie publică? E greu de făcut dovada — fiindcă administraţia a avut grijă, d. Averescu fiind la, guvern, să măsluiască urnele. Atunci de cine? De liberali? Care-i concluzia pentru orice om cinstit şi demn? Să te lupţi cu liberalii. Oare acest lucru îşi propune d. general Averescu? Crede cinstit d. Meissner într’o atare eventualitate? Şi dacă se va dovedi că d. general Averescu se face coadă de topor în mâinele liberalior? D. Meissner tot îi va da întregul său suflet? Sau va declara — ceiace ar fi cinstit şi logic —că pe această cale a nedemnităţii nu-l poate urma? Iată atâtea chestiuni cari cer negreşit răspuns, căci altfel numărul celor ce n’au altă busolă de conducere decât puterea pentru putere, sporește cu , încă un element. De valoare ceri drept, dar cazul devine cu atât mai trist. : •Sever Lipsurile statisticii Statistica trece printr-o criză destul de serioasă. Avem un institut de statistică generală a statului, avem servicii statistice la toate departamentele, există o lege a statisticii care prevede o întreagă „ort gatazaţie exterioară cuprinzând comitete judeţene şi comunale de statistică pentru strângerea materialului necesar, dar se afirmă deseori că nu avem date statistice absolut sigure şi precise. O dovadă despre acest din urmă lucru s-ar găsi în constatările făcute din nou acum în urmă cu privire la rezultatele unorlucrări de statistică. Astfel, un ziar semiofîcios ocupându-se de ultima operaţie a statisticii populaţiei noastre, arată că rezultatul a fost nul întrucât s’a ajuns la cifre cu desăvârşire nereale. Pe de altă parte, statistica făcută în 1993 pentru stabilirea veniturilor şi impozitelor agricole a dat de &r llfITE? AP BIPflI E o agricultură şi’ de'institutul de sta-, jftJ'g C, AtJlflbULb tist.jcă generală a statului, fiecare din acestea cerându-i lucrări dar neputându-i da toate mijloacele pentru; strângerea .şi 'elaborarea^datelor cerute. Indirecţia, statisticei- agricole sunt puţin!' funcţionari' specializaţi cea mai mare parte din acel serviciu'' fiind', recrutat dintre stulentî. Dar nimă de acesta, personaluî statisticii ' agricole —. „S.Ş? cum se gaseşte -- nu este1 hici îndestulător ca .număr căci el are cam tot a,tiâtia: fiuncţionari . "ca -şiînainte d° război, în România ’ veche, cu, singura deosebire că, atunci erau mai mulţi funcţionari specialişti decât astăzi. La exterior, elementele necesare întocmirii, statisticii agricole nu sunt adunate de comitetele de statistică judeţene şi comunale, ci de consideratele agricole prin autonomii regionali şi agenţii agricoli iar consilieratele, împovărate Până acum cu lucrările reformei agrare, nu au personal îndestulător şi —■ mai ales — statornic, de la censemenea nişte cote neadmisibile (700 lei ca venit de hectar, 800 lei de proprietar, anual) iar la congresul inginerilor ţinut la Oradea în toamna aceasta un referent a arătat că serviciul statisticei nu cunoaşte precis câţi kilometri de cale ferată şi cât material rulant avem astăzi în ţară. •1 • Nu ne ocupăm mai mult de cele cee se întâmplă cu alte servicii de statistică, mai ales că un recent memoriu al direcţiei statisticii dii ministerul muncii explică — în general — lipsurile serviciilor respective şi propune cu multă competenţă măsurile indicate; ne vom opri însă asupra nevoilor imediate ale serviciului statisticii agricole spre a arăta cele ce urmează. După cum am mai arătat cu altesiberate lipseşte referentul statistic prilej — prin „Adevărul“, „Piu-I tus“, etc... — direcţia statisticii gricole depinde astăzi de două autorităţi deosebite, de' ministerul de specializat în lucrări de asemenea natură, cum să se ocupe exclusiv cu .culegerea,' coordonarea şi concentrarea, pe judeţe a elementelor respectiva Lipseşte iarăşi . personalul de control a) „lucrărilor da statistică agricolă prelucrate.' la. exterior. , Nu este , în intenţia, noastră , să aruncăm, discreditul, asupraunui serviciu care, cu mijloacele ce are la îndemână,, şi îndeplineşte întreaga datorie. Insistăm numai asupra faptului că serviciul respectiv, nu are toate mijloacelenecesare pentru efectuarea unei lucrări sigure şi complete. Pentru că astăzi se face, numai statistica recoltelor anuale şi a animalelor domestice, de o statistică, agricolă, a maşinilor, a pagubelor suferite de culturi, etc. nici vorbă nu poate ! Ince priveşte importanţa acestor statistici, în ţara noastră agricolă cu deosebire şi a necesităţii unui bunserviciu de statistică agricolă, credem inutil a mai stărui căci toţi apreciază aceasta , dar nu ■ se face tot ce ar trebui; nici d. C. Garoflid, atent urmăritor al lucrărilor de statistică agricolă n-a putut face nimic, pentru serviciul respectiv în timpul ultimului d-sat de ministerial Chestiunea are însă o altă latură importantă prin actualitatea și., urgenta ei. Căci România se numără printre statele aderente ale institutului international de agricultură de la Roma, care a întreprins o lucrare de statistică agricolă mondială, iar pregătirile urmează a începe chiar de pe acum. Lucrarea institutului de agricultură de la Roma este concepută într'un cadru riguros ştiinţific, astfel încât va fi foarte exigentă în ce priveşte culegerea exactă şi prelucrarea conştiincioasă a materialului respectiv. Cum va strânge şi pregăti ţara noastră materialul statistic cerut de institutul dela Roma şi pe care România s’a angajat a-l procura pentru lucrarea în chestiune, nu ştim, căci mijloacele necesare nu le vedem.. Mijloacele pot fi însă prevăzuta în bugetul pe, 1928 șide aceea ne luăm voia de a ■ chema toată solicitudinea actualului titular al departamentului agriculturii, d. ministru Argetoianu, care ,își poate lega numele de o operă utilă înzestrând serviciul statisticii agricole cu mijloacele necesare îndeplinirii misiunii salg. 1 . , , ■ La acel serviciu, aşteaptă de mult referate şi propuneri judicioase ,cari nu sunt încă perimate astfel că pot fi cercetate și eventual realizate. P. ROSIADE Certificat de generozitate fiscală Oblşflait sä invoace sau sä respecte numai legile a căror aplicare îl convine, d. Vintilă Brătianu a numit o comisiune specială pentru controlul recensământului fiscal, a cărei alcătuire şi funcţionare sunt lipsite de orice bază legală. La această constatare mulţi vor răspunde insă că scopul frumos de care a fost călăuzit scuză actul nelegal al ministrului de finanţe. E doar vorba de o comisiune care va veghea ca in lucrările pentru efectuarea recensământului fiscal să nu se comită nedreptăţi, contribuabilii ca şi statul având in controlul comisianei speciale o chezăşie că nu 11 se vor ştirbi drepturile fixate de lege. Din nefericire însă, ilegalitatea d-lui Vintilă Brătianu urmăreşte altceva decât reprimarea abuzurilor organelor de impunere; rostul comisiunii speciale este de a furniza fiscului şi respectiv ministrului de finanţe un certificat de generozitate Controlat ce-i va fi exercitat această c omisiune, alcătuita din persoane ca îndestulătoare garanţii morale, asupra recensământului fiscal, va putea fi invocat, la nevoe, împotriva celor ce ar susţine că s'au făcut impuneri nedrepte. Reprezentantul suprem al fiscului a putut recurge la această manevră sigur fiind că funcţionarea acestei comisiuni nu va constitui o piedică pentru realizarea intenţiilor de sale de excesivă fiscalitate, pentru aceasta li ajunge apucerea strictă a legii. Caracterul abuziv al legii contribuţiunilor directe li îngădue fiscului sa admită orice control şi chiar să facă acte de generozitate fără ca prin aceasta să se pericliteze veniturile statului. Un certificat de generozitate sau mai bine zis de echitate fiscală, ministrul de finanţe nu-l poate obţine dela o comisiune care veghiază la exacta aplicare a legii în vigoare— excesiv de abuzivă — ci dela o îndulcire de legii J.IVF. NOTE UN ZIAR guvernamental ironizează iar pe d. lu du Maniu că:„ pertractează. Atragem atenţia guvernamentalului confrate că ironia lui greşeşte adresa. Fiindcă d. Maniu a pertractat in vremea din urmă cu„. guvernul, care Va tras de mânecă şi care ar voi şi astăzi bucuros să mai continue pertractarea! vă-CREZÂND că -mi-l complectă afirmatia, că opinia, publică sprijină pe liberali. ** „Viitorul" revină și,ot prilejul unor noi înscrieri în clubI adaogă: Aceste înscrieri arată „atracţia "pe care naţionul-liberalîi o exercită in opinia publică." Este un fel de psihoză. " D. Vintilă- Brătianu e irezistibil.. A făcut, parcă, fermece poporului.! FACE, zgomot destăinuirea unui fost senator ungar: că preşedintele, vicepreşedintele şi secretarii Partidului maghiar primesc bani de la club. Destăinuirii ţin trebue să uimească pe nimeni. . Oamenii politici maghiar iau pa- De unde ai vrea să le ieie? Doar sunt in opoziție. f Cănd vor fi la putere, vor lua și ei fonduri din bugetul statului — ca ai noștri.’-Până atunci însă nu-i altă soluție. ' , * ’ D. DORI POPOVICI Poeta! ministre! aî Bucovine!, care a părăsit partidul averesein împreună cu amicii săi. Pe unde scot căina sa ?... CARNETUL NOSTRU Punctele vulnerabile ale filosofiei lui Spinoza Plaiul aAlVfoi»îy«4AlAi» rmi« Al-* AV» MAW ' VWiuUl V»Vl o^tuuorouo VUU' tinuă la „Fundaţia Carol". Vorbeşte acuta d. profesor Petrovici, desigur unu! din cei mai competenţi în materie. Dar ce contrast Intre modul cum înţelege şi expune d-sa filozofia panteistă şi deterministă a şlefuitorului de centre din Amsterdam şi un ait, domn profesor, care a fost a-‘res să inaugureze acest ciclu interesant de conferinţi. Pe când acest din urmă — în aplauzele unei mulţimi venită să audă filozifie — încearcă să demonstreze,că orice individ de naţionalitate română este, pururea, în neputinţă— ca printr'un fel de infirmitate cerebrală incurabilă — să priceapă vreodată spinozismul._am văzut jpe d. Petrovici exprimând, dimpotrivâ, dorinţa „de a cobori măcar o rază din această filozofie In tumultul şi nevroza vieţii de azi”. Dar fiindcă, vai, nimic la această lume nu e desăvârşit, nu e de mirare că d. Petrovici a găsit totuşi patru puncte vulnerabile în filozofia lui Spinoza. Primul punct vulnerabil este că Spinoza nu ne spune „de ce lumea are fizionomia ce vedem că are şi nu alta”. D. Petrovici să mă ierte — îi face o nedreptate lui Spinoza. înţeleptul matematician din Amsterdam a dovedit clar, că" Natura (lumea) are un număr infinit de atribute (pe româneşte: fizionomii) dar noi aşa suntem construiţi că nu putem sezisa, percepe, decât două din ele : materie şi energie, sau la termenii spinozieni: cogitatio et extensio. Fiziologia şi întreaga ştiinţă modernă e de aceiaşi părere. Dacă am avea zece ochi şi alte zeci de simţuri, fizionomia lumii ar fi altfel. Alt punct vulnerabil, după d. Petrovici : „Lumea pentru Spinoza e statică, imobilă. Atunci cum explică Spinoza existenţa mişcării? Cum s’a născut mişcarea ?•* Dar mai întâi dacă Spinoza afirmă şi dovedeşte că e statică, imobilă, — de ce-î mai întrebaţi cum sa născut mişcarea,? . .. Dar Spinoza' a dovedit că Natura. ,.Substanţa‘‘ e eternă şi chiar din definiţia dată de e! atributelor, rezulta că şi ele sunt ETERNE (atributul face parte din esenţa „Substanţei“). Şi dacă aprofundămi înţelesul dat de Spinoza cuvântului, cogitatio vedem că înseamnă: gândire, mişcare, viaţă! Ca şi „Substanţa“ (Lumea, Materia) tot aşa şi mişcarea este eternă. Nu e deci nevoe de a explica existenţa şi naşterea mişcării. Vedeţi aici că şi acest punct vulnerabil — ca toate în lumea aceasta — dispare. Dar d. Petrovici credea că — i se va răspunde, la obiecţia d-sale, prin afirmarea că „mişcarea e o iluzie”. Nu ! Spinoza credea in realitatea fenomenelor și celora, care puneau mereu întrebări : de te? de ce? 1 ~ ----- - * —..î — x..._ J A, iera taajjuuo jinini au3, uliu iitcic nemonstrări care au dărâmat peri tril totdeauna'doctrina „eauselor finele*?. Nu avem Insă aci spațiul să reproducem textul acelei demonstrări care ar volatiliza desigur şi celelalte „puncte vulnerabile” relevatede distinsul conferenţiar de la „Fupd&tie“. -v * Dp.Ygrec) MARCELLIN BERTtrELOT marele chimist \ Dezarmarea înarmată Nu încape îndoială că guvernul sovietic a jucat o prea frani zgg festă conferinţei dezarmării reintru,niă la Geneva. Sinceră sau nesinceră, în fond . Indiferent, propunerea delegaţilor sovietici ca să se proceadă imediat la o dezarmare generală şi totală, a avut darul sa se dea de not gândul intim, gândul ascuns al tuturor guvernelor celorlalte, ca să se discute ori cât şi la nesfârşit dezarmarea, dar să nu se preceadă niciodată la ea. Guvernul dela Paris ca şi cel dele Londra, fără a mai pomeni de ai Italiei şi altele,au găsit prilej de remol vechea declaraţie, veche de peste două mlî.ds Brii: si. vis pacem. Qara bellum. N'o mai traduc că eî cred c‘o ştiu şi analfabeţii, D. B’land i-a mai adăugat chiar o coadă. Inai,mările Franţei (di’iţi Ang’la, Italia, Germania, orice nume de ţară voiţi) garantează pacea generală. Prin urmare nimeni nu vrea, nu urmăreşte pacea în mod sincer. Conferinţa de acum, ca şi cele trecute, la fel cele viitoare, n’au fost deci, nu sunt şi nu vor fi decât ceea ce a spus de mult La Rochefoucauld, un omagiu pe care viţiul îl aduce virtuţii E curioasă obiecţia unor mari ziare engleze, dar nedemocratice, că propunerea sovietică e absurdă si utopică, mai întâi fiindcă o dezarmare generală şi totală nu e ca putință; ali doilea fiindcă chiar dacă s’ar înfăptui ea n'ar rezolva nmic, de oarece popoarele s’ar putea război și nemarmite fiind. numele s’ar putea război şi mai grozav încă pe jumătate înarmate decât dezarmate, te întrebi atunci de ce se mai întrunesc aceste nenorocite conferinţi? Dovadă că ele nu’s decât un paravan spre a rătăci opinia publică, este şi constanta hotărire a Statelor- Unite de-a participa la ele, fie şi măcar cu un simplu observator. Am mai spus'o şi In alte daţi Lăsată chestia numai pe mâna diplomaţiei oficiale şi a guvernelor, fără o energică punere a pieirului în prag din partea masselor populare, înseamnă a merg® sigur la un nou război general de distrugere radicală a Europei, război ne cum unii ne se silesc a situa cel mei târziu între 1935-30, .Index .