Adevěrul, octombrie 1928 (Anul 41, nr. 13737-13762)

1928-10-14 / nr. 13748

I GLOSE POLITICE... O butadă constitul de miniștri "dr. aseară, Intre alte chestiuni importante, " rezelvit și acea a­ felului" cum vor " constituite birourile parlamentu­lui. Problema prezintă o însemnătate pentru guvern, întrucât, precum se știe, se tinde să se evite realege­rea d-lui Istrati Micescu, ca vice­preşedinte al Cameră. La un moment­ dat s'a­­ ventilat ideia ca să fie ale­şi ca­ vice-preşe­dinţi numai foştii miniştri liberali. Cu chipul acesta guvernul spera sa scape şi de d. Istrati Micescu şi de alţi parlamentari care au in­tervenit d­in­­chip foarte activ, în discutia in jurul fraudelor petroli­fere. Or, in ultimul moment a fost in­,­lăturată această formulă. De ce ! Motivul cetitorii îl găsesc in bu­tada artistică redată mai jos. Intre un actual si fost ministru liberal­ a avut loc dăunăzi urmă­torul dialog ' — ..Ascultă-mă ! Guvernul se gândeşte să aleagă ca vice-preşe­­diniţi a ai Camerei pe voi ăştia, foşti miniştri. Ştefan ne creiază o situ­aţie imposibilă şi nici Istrati Mi­cescu nu mai poate fi­ reales. Fa­ceţi­ voi sacrificiul acesta. Primiţi. Sacrificiul e cu atât mai important pentru partid şi mai uşor pentru voi, cu cât se produce la un sfâr­şit de regim. E un sacrificiu, care este In deobşte ţinut in scamă !” — „Ceiace spui e foarte frumos. .'Am Insă şi­ eu o soluţie, care să fie, intr’adevăr spre binele parti­dului. Demisionaţi voi, ăştia din govern, şi alegeţi-vă voi vice, preşe­dinţi,­­in cadrate de ,foşti miniştri. Sacrificul acesta vă va putea fi cerut în orice caz cu mai multă dreptate, de­cat ni-l cereţi voi nouă !" Rezultatul convorbiră: S’a re­nunţat la o listă de vice-preşedinţi, compusă din foşti miniştri. Şomajul Lâna cam anunţat acum­ trei ani. Viitorul ne-a desminţit şi ata­cat. S-a dovedit şi­­se dovedeşte şi de astă dată, că noi am avut drep­tate. Există un şomaj teribil, ca­re loveşte,­­ deopotrivă, şi lumea muncitoare şi profesiile libere. Cităm două cazuri. Dăună­zî o instituţie bancară a anunţat că are nevoe de un controlor, care se pricepe in ale contabilităţii. Pre­cum se vede, este vorba de un­ om cu oarecare pregătire de speciali­tate. Două zile după apariţia anun­­ciului s’au primit 93 — citeşte nouă­zeci şi trei — de oferte. O altă instituţie a vestit că are nevoie de un intendent. S’au pro­dus 65 de oferte. O dovadă mai bună nici ca se poate. Șoportul se manifestă mai­ cu sean­ă îh ordinea profesională­ Pentru un loc de a­­vocat la articolfenaos său de me­dic­i, o societate de asigurare, so,­sesc sute — da,’sute — de of­erte. Se dovedește­­ ăstfel o teribilă pletoră, pe lângă un mare şomaj. Pletora este, de altfel, explica­­­bilă. Toată lumea se îndreaptă .-crre profesiile libere. Nimerit nu mai vrea­ să ştie,de- o meserie. A­­cum cinci ani, plăşile erau foarte slab ,ocupate. Astăzi ministerul să­nătăţii e debordat de­ medici, bine înţeles cari cer sluji­:- • * ’Aşa fiind. işi poate oricine închi­pui cât de nenorocită este situaţia: şomaj, pletoră, calitate interioa­ră. Aici am ajuns, şi asta repede de tot, graţie experimentalismelor şi a operei constructive a unor competenţi­ în afară de discuție. Sever . ANUL 41. No. 13748 Duminică 10 Octombrie 1928 « Pagini Adeveriți FONDATORI: BELDIMAN 1888 1817 CONST. MILLE 1897 -1928 . 750 lei pe un an. ABONAMENTE : 380 lei pe 6 luni. 200 Iei pe 3 luni. in străinătate dublu Lei 3 BIROURILE: București Str. Sărindar No. 7­ 9M I Le! 3 TELEFOANE Centrala: 396/67. 324 73, 346/79, 353 54 Direcția: 357/72. Administrația: 307/69. Provincia: 310/66. Oficiosul liberal, vorbind de campania opo- rţiei național-țărăniste, spune indignat: „c­ampanie fără precedent“. ...Ca și când guvernarea de azi ar fi având vreun precedent! Libertatea in alegeri Cum o priveşte un oficios al guvernului Ziarul liberal lIndépendance Rou­laine e scris, desigur iu fran­ţuzeşte, pentru informarea străini­lor cari nu fie cunosc limba şi cari vor totuşi să se documenteze asu­pra stărilor dela noi. Altminteri osteneala de a tipări un ziar în franţuzeşte n’ar avea niciun rost, căci pentru nevoile lui interne par­tidul liberal s’ar putea mulţumi şi cu oficiosul scris in româneşte, cu Viitorul. Dar străinii cari se interesează de noi şi cari recurg, în acest scop, la oficiile ziarului francez al libera­lilor noştri, trebue să se simtă une­ori foarte nedumeriţi de cele ce gă­sesc în l’Indépendance Roum­aine. De pildă, cei ce vor fi cetit apre­cierile acestui ziar asupra alegeri­lor judeţene din Prahova. Iată, în­tre altele, ce a scris Independenţa pentru lămurirea străinilor: „Aceste alegeri, de­ fapt, au fost de-o libertate absolută''. Iar ceva mai jos ideea e preci­zată astfel:­­ „Toată libertatea le-a fost dată reprezentanţilor partidului naţio­­nl-ţărănesc pentru a-şi face pro­paganda": ' Ce va fi zis sau ce va fi cugetat cititorul străin care va fi citit a­­ceste lucruri în oficiosul partidului de la putere ? Guvernul român se laudă că a­­ceste alegeri au fost libere. Va să zică se fac in România şi alegeri cari nu sunt libere ? Se mai laudă guvernul român că a dat reprezen­tanţilor opoziţiei toată libertatea de a-şî face propaganda. Va să zică putea să­ nu le dea această liber­tate ? Şi străinul va citi de două ori, de trei ori comunicatul din ziarul oficios, şi tot nu va izbuti să înţe­leagă bine despre ce e vorba. Căci în străinătate, în tarile cu­ regim parlamentar, nici nu se poate con­cepe ca intr’o ţară care a adoptat şi ea regimul parlamentar, să nu e­­xiste libertatea alegerilor şi liber­tatea propagandei pentru partidele de opoziţie. Dar alegerile simt acte prin cari se exprimă suveranitatea naţională! Aşa fiind, cum i-ar trece prin minte unui apusean, fie acela chiar citi­tor al Independenţei, că intr’o ţară care nu e supusă absolutismului, a­­ceste acte de suveranitate naţio­nală pot fi lăsate la discreţia unui guvern oarecare ? Cine zice alegere, înţelege impli­cit alegere liberă ! Aşa înţeleg lu­crurile şi cetitorii Independenţei, cei străini bine înţeles. Alegerea mei nit poate să nu fie liberă, fiind­că tocmai din libertatea alegerilor îşi trag guvernele toată autoritatea in tarile parlamentare. In Franţa, in Anglia, in Belgia, in Elveţia, in Germania, etc., nici nu se pomene­şte ca cineva să ridice proteste îm­potriva vreunui act de teroare sau de ingerinţă electorală, fiindcă a­­colo falsificarea voinţii corpului e­­lectoral nici nu e socotită posibilă. La noi însă, practica odioasă a presiunilor, a ingerinţelor de tot soiul, a teroarei, a furtului de urne, practica alegerilor-parodii şi a fal­sificării scrutinelor a ajuns să di­formeze complect noţiunea de ale­gere şi înţelesul ei. Vorbim de li­bertatea alegerilor, ca şi cum ale­gerile, n’ar trebui să fie necesar­mente libere ! Ba încă diforroarea a ajuns până acolo, încât oficiosul francez, uitând că e citit şi de străini, prezintă ca un merit pen­tru guvernul român faptul că... a lăsat liberă propaganda electorală a partidului naţional-ţărănesc ! Că lauda e mincinoasă, asta e altă socoteală.Iosif Nădejde UNGARIA 5! PACTUL KELLOGG Guvernul Statelor­ Unite şi opinia publică americană, au ţinut să dea o lecţiune serioasă guvernului ma­ghiar. Se ştie că una din figurile reprezentative ale actualului regim, contele Albert Apponyi s’a ridicat in şedinţa Ligii Naţiunilor contra principiului de arbitraj internaţio­nal, condiţionând acceptarea lui de către Ungaria, de modificarea trata­tului de pace. Acelaş lucru l-a făcut după o tergiversare de multe săptă­mâni. guvernul din Budapesta a notificat Statelor­ Unite la 8 octom­brie că aderă la pactul Kellogg, prin care războiul de agresiune es­te calificat drept crimă contra ome­nirii şi autorul lui scos în afară de lege — însă în aceeaşi condiţie. „Guvernul­ maghiar — spune tex­tual nota de la 8 octombrie —­ aderă la­­ propunerea guvernului Statelor­ Unite, însă, fireşte presupunând (un­ter der Voraussetzung, cum scrie o­­ficiosul „Pester Lloyd”) că, guvernul Statelor­ Unite şi celelalte puteri semnatare vor căuta un modus ca să 80 asigure în viitor repararea ne­dreptăţilor pe cale paşnică”. Iar în comentarul explicativ, o­­ficiosul guvernului maghiar scrie­­articolul de fond dela 9 Octombrie 1928). ..Singura ■ rezervă (Vorbehalt.) cuprinsă în această notă o va consi­dera toată­ lumea, şi guvernul.. Sta­­te­lor­ Unite, ca perfect justificată, decurgând imperios din situaţia spe­cială a Ungariei”. Oficiosul mai vorbeşte apoi că „dacă aceste cereri pentru dreptate” nu vor fi satisfăcute, este inevitabil ca „mai curând sau mai târziu să­ se ajungă la ciocniri violente”. Şi după ce vorbeşte pe larg de necesi­tatea „imperioasă" a revizuirii tra­tatului de pace, ajunge la concluzia precisă: 1.Cu această­­speranţă şi cu a­­­ceastă­­r­e­z­e­r­v­ă (Vorbehalt) ade­ră şi Ungaria la pactul Kellogg”. Manevra d-lui Bethlen, cu toată abilitatea sa tradiţională, n’a reuşit. Guvernul Statelor­ Unite a refuzat să accepte o adeziune condiţionată. Şi degeaba caută să o dreagă acum guvernul din Budapesta, acuzând pe americani că „au inţeles greşit nota”, încercând să creeze confuzie cu jocuri de cuvinte. Aderarea la pasul Kellogg presupune adoptarea unei anume mentalităţi de pace, pe care­ regimul actual din Ungaria n’o are şi nici nu o va avea. El se demască tot mai evident ca duşman al păcii in Europa. Şi ar face o ma­re greşală dacă nu am contribui ca această mentalitate adevărată a Un­gariei să fie bine şi îndeobşte cu­noscută... ** • *ÎL, P. Nasta ■ Reinstalarea consiliului comunal dizolvat, de la Brăila Când d. Leonte Moldovanu cere dizolvarea.­­ Politica, administraţia şi consiliul superior înalta Curte de Casaţie a anulat decretul de dizolvare a fostului consiliu comunal de la Brăila şi a decis repunerea lui în funcţiune. Simpla enunţare a faptului ara­tă şi impotanţa cazului. Nu e vor­ba de un consiliu comunal dintr’un sat oarecare. Este vorba, de unul din oraşele principale ale ţării. Şi dacă, într’un astfel de caz, guver­nul este în stare să dea decrete ca­­sabile, îşi poate închipui oricine ce , in seamă , gospodăria comunală din orăşelele şi­­satele din restul tării. Desigur decizia Casaţiei ar fi fă­cut o puternică impresie ori­unde. La noi ca ar putea fi considerată fără mare importantă, într’atât ne-am obicinuit cu abuzurile admi­nistrative. In cazul special insă, chestiunea prezintă o deosebită importanţă. Aceiaşi­ oameni, care conduc astăzi destinele ţării, au dat, acum doi ani şi mai bine, noua lege adminis­trativă. Câte anteproecte şi câte lucrări de comisii speciale! Ce no­ian de teorii şi ce afişări de profe­sii de credinţă! Ce măsuri severe pentru eliminarea politicii din ad­ministraţie şi pentru a pune gos­podăriile locale la adăpost de a­­buzul centrului! Or, la cea dintâi ocazie în care interesul politic sau interesul unui politician a venit in conflict cu o situaţie locală, inte­resul politic a prevalat nu numai la ministru, dar până şi'!ce consiliul superior administrativ, instanţă su­premă de apărare administrativă, judeţeană şi comunală. * Dar' să' insistăm' puţin si în pri­vinţa faptelor. La venirea lor la putere, libera­lii găsesc la Brăila un consiliu co­munal,' ales in timpul averesciuni­­­or, cu reprezentanţi din­ toate par­tidele. .Primar urma să fie ales d. dr­. Dumitrescu-Brăila, liberal iin ultimul timp, fără să ne putem a­­miinti ce a fost e! în momentul când a avut loc zisa alegere. Poa­te ca era încă national-ţărănist. D. Leonte Moldovanu, şeful par­tidului liberal, nu putea admite funcţionarea acestui consiliu co­munal, pe două consideraţii şi pu­ternice. Prima — e în lupta, pe viaţă şi pe moarte, cu d. dr. Dumitrescu- Brăila. A doua — voia­­să transforme uzina electrică şi de gaz intr’o so­cietate cointeresată — încercare zădărnicită— apoi printr’o hotărîre a justiţiei — şi în vederea aceasta a avut nevoie de un consiliu com­pus din prietenii d-sale personali. A intervenit deci pentru dizol­vare. Ministerul a cedat înzistenţe­­lor politice şi a făcut, la rândul lui, presiuni asupra consiliului supe­rior administrativ. Consiliul comu­nal a fost dizolvat. * Casația - Fa reintegrat însă, si pentru motive de fond şi pentru motive de formă. Legea cere ca să se fi dovedit în­­sarcina administraţiei dizolvate acte „făcute cu rea credinţă". Or, in­ decizia sa, consiliul superior vorbeşte de acte „făcute cu rea voinţă“. Să fie oare o scăpare de condei ? Nu credem,­­ fiindcă din complexul hotărîrii consiliului ad­­ministrativ rezultă clar că lipseşte convingerea că cererea de dizol­vare e motivată. Se pare că într’a­­dins s’a urmărit a se da o decizie casabilă. Dacă prezumţia este justificată atunci, în mod fa­il,­ se­ pune ches­tia : ce fel de apărare, a interese­lor obşteşti face acest­ consiliu, care lucrează, din cauza presiuni­lor exercitate, în potriva proprii­lor sale convingeri? Nu ne ajunge un guvern, care, din interes poli­ticianist, îşi bate joc de propriile sale legi ? Se pot oare admite con­silii superioare, atât de puţin in­dependente, în­cât să nu reziste la injoncţiuni, şi în cazul cel mai bun să se vadă silite a recurge la re­dactări cari să lase deschisă posi­bilitatea unei casări ? # Dar să vedem puţin şi consecin­ţele pe care le poate avea decizia Casaţiei. Care este acuma situaţia de drept la Brăila ? Există un con­siliu comunal, legal ales, care a fost însă ilegal dizolvat, nu­ consiliu care deci, de drept funcţionează şi as­tăzi, dar de fapt este înlăturat de la exerciţiul mandatului său, şi există un al doilea consiliu, lipsit de orice temeiu de drept, care însă de fapt administrează averea oraşului. Este evident că toate actele aces­tui din urmă consiliu sunt nule. Şi este vorba de acte de drept public — de pildă oficieri de căsătorii — şi de acte materiale — de pildă in­­cheeri de de contracte. In ce situa­ţie a fost pusă autoritatea de stat, când se dovedeşte că din meschine interese politicianiste s’a produs o astfel de perturbatie în administra­ţia unui mare oraş ? :■..!: ! * Si cine e responsabil de această­ situaţie?.. Este evident că răspun­derea politică o are ministrul de interne, care poate fi tras la răs­pundere, conform normelor consti­tuţionale, pentru­­ dizolvarea­ ilega­lă a consiliului de Brăila. Dar răs­punderea materială pentru even­tuale greşeli în administraţie? Consilierul comunal adevărat nu poate fi făcut responsabil băneşte­­pentru eventuale greşelii de "admi­nistraţie, făcute fără rea credinţa. Dar consilierii comunali impostori, cari exercită un mandat ilegal ob­ţinut. Se pot ei prevala de o astfel de scutire de răspundere ? Iată atâtea chestiuni importante cari rezultă din sistemul ca admi­nistraţia ţării să fie dată pe mâna clientelei politice. Rămâne acum de văzut dacă mi­nisterul de interne se va mulţumi cu avertismentul obţin­ut, şi va re­instala imediat consiliul pe nedrept dizolvat. Cu moravurile de la noi, nu ne-am mira să aflăm că se caută acuma chichiţe advocăteşti, pentru a menţine şi mai departe in func­ţiune consiliul ilegal hedatat la mu­nicipiul Brăila, REP. i BULETINUL CĂRŢILOR de CONST. ŞAINEANU ,Picolo“, povestiri din viaţa copiilor, de CONSTANŢA HODOŞI. O­ lume deosebit de interesantă de câtva timp încoace este desi­gur aceea a copiilor. Reviste spe­ciale le sunt consacrate, povestiri şi scene din viaţa­ lor apar mereu, şi scriitori de seamă ,se întrec în a-i descrie în multiplele lor atitu­dini sufleteşti. Intr’adevăr, ce câmp vast de observaţie pentru un scrii­tor această lume în miniatură, imi­tatoare naivă şi stângace a gestu­rilor şi apucăturilor noastre, dar care­ îşi are felul­ ei de a gândi şi simţi, cu­ totul particular, $L atât, de -atrăgător. n D-na: Constanta fiodos, scriitoa­rea ’bine-. cunoscută, n’a avut-o ne­­voie­ să-i. observei p­rea mjjlt,.gu a­­ceşti mici eroi ăi afecţiunilor noa­stre ; i-a fost ideajuns numai să-î e-1) Editura autoarei, sir. frumoasă, :IS. Jlţcăreşti. Preţul '4P Ici, voce din­­noianul de­­amintiri­­ale copilăriei sale, şir să nu­-i­ prezinte, aşa cum i-a văzut şi cunoscut cu ochii ei de copilă iubitoare şi bună, în micile întâmplări trăite dimpre­ună cu ei odinioară. De aci şi emo­­ţiunea sinceră şi puternică ,ce se desprinde din mai toate povestiri­le­ ei,­­povestiri ,izvorâte din adân­cul sufletului, — care le-a păstrat fidel amintirea duioasă, — iar nu simple creaţiuni artificiale de lite­ratură. , Pătrunsă ■ de dragoste pentru cei m­ici, autoarea are marea bucurie, „după ani de munca, privaţiuni şi suferinţe“ de a îi putut tipări a­­cum povestirile acestea, destinate. For în special, cu scopul de-a deş­tepta în ei sentimentul iubirii şi cel al bunătăţii, singurele cari mo­bilează­­­ viaţa şi o fortifică în dru­mul d­­e plin de spini. A fi iubitoare şi lovită ,a-a învăţat de la părinţii ei, şi amintirii lor închină autoarea a­­ceste povestiri frumoase. [ * Volumul conţine 19 bucăţi, ai căror, eroi 'aparţin, tuturor vârste­lor copilăriei, dela micuţii de 3—4 ani şi­­până la copiii de 12 ani. Voiu analizat —■ câteva din ele, — dealtminteri! toate'interesante fără nici o excepţie,­­ deşi­ îmi dau sea­ma că o analiză a lor ar reda nu­mai scheletul povestirii, dar nu şi farmecul detaliilor şi mai ales al dialogurilor, cari fac tot meritul cărţii. Trebue să le citeşti ca să le poţi gusta savoarea. Cei delicioşi sunt copiii între 2 şi 5 ani! Vârstă încântătoare când ne uimesc cu raţionamentele lor grave, cu curiozitatea lor nemăr­ginită, cu convorbirile lor între ei sau cu păpuşa, aşa de omeneşti, sau când ne încântă cu dragostea lor aşa de curată şi de profundă! Citi­ţi, bunăoară, „Jurământul Mi­­michei“, o bucată adorabilă, în care doi copilaşi, o fetiţă şi un băieţel, fac cunoştinţă , împreună. Băiatul pare mamă, vaci tata sau a divor­ţat. O discuţie se încinge între ei în a­easta­ privinţă.­.Plină de cor­-­­ră­imire, fetiţa îl mângâie promi­ţându-i: „Când oi fi eu mare, mă fac mama ta, şi băiatul îi răspun­de grav de tot: „Bine, primesc,­­dar­,să-mi juri întâi că nu divor­ţezi!“ Curiozitatea inerentă acestei vâr­ste este de asemenea bine redată în trei-patru bucăţi, cu desvoltare di­ferită. Asistăm într’una la păţania dureroasă a unei fetiţe prea curi­oase, care voia să iasă pe poartă ca­­să vadă jucând ursu, Ia cânte­cul ursarului: ■Joacă bine, măi Martine,­­ Că-ţi dau pâine cu măsline. De te-ai face mai bard, Să-ţi ia taica cizme­re Şi cămaşa di Braşu, Haida mă ! Iar într’alta, o copiliţă tot curi­oasă descoperă taina cu darurile lui Moş Crăciun şi această desco­perire neaşteptată, în Ioc de a o de­cepţiona, îi aprinde şi mai mult dragostea pentru mamă. Şi toc­mai prin această trăsătură pur o­­menească, bucata aceasta e supe­rioară descrierii lui George, Sand, care se alege numai ctt decepţia intr’o împrejurare analoagă. , r-Sentimentul, dragostei­­ la copilaşi pentru mama lor, reiese cu pi.'­..­­* din bucata „Dor de mamă“. Erau cinci la părinţi. „Se mira lumea din mahala, cum de a putut aduce barza atâţia copii în căsuţa aceea mică...“, acum când toate lucrurile s’au scumpit de tot. Şi totuş, câtă dragoste nu pluteşte în atmosfera ei îngustă! Ce tablou fermecător! şi cine ar putea să-l zugrăvească, în plină lumină, sub privirile pline de înţeles şi zâmbitoare ale părin­ţilor lor? Dar iată că o veste tris­tă aruncă jalea în sânul acestei fa­milii. Mama pleacă şi stă o lună departe de­­cămin. Ce dezastru e în sufletul copilaşilor de pe urma acestei depărtări, şi câtă bucurie nu stârneşte în ei întoarcerea a­­doratei? Pe Dorica din „Fetiţa gospodi­nă“, nu se poate să n’o cunoaşteţi. „Mititică, rumenă şi grăsuţă, bon­docei drăguţ“. Deşi nare încă trei anişori, vrea să facă şi ea „treabă“ alături de mă,sa. Cu măturică, cu cârpa de praf şi cu bătat de bătut covoare, harnică nevoie mare, o vedeţi măturând, ştergând şi scu­­r­ind­ într’una. Dar ce nu facea f­rica? ,VA fan­za Rumos fafunic“. (Citiţi continuarea în pag. II­»' . „Farmacopee" înseamnă o cule­gere de reţete, de formule medici­nale, după care se tratează suferin­zii de diferite boli. Lucrurile aces­tea nu mai formează astăzi — ca in alte vremuri — un secret medical, un mister, în care pătrundeau nu­mai iniţiaţii. Astăzi mulţi profani ştiu să-ţi formuleze o reţetă medi­cală. Dar de o farmacopee... muzicală de­sigur că puţini au auzit. D-rul Robert Schauffler (un medic ame­rican) a publicat o farmacopee mu­zicală, adică reţete muzicale după care fiecare boală va trebui cău­tată. D-sa vindecă, adică, bolile cu... muzică. Eşti trist, deprimat, ai gânduri „negre“ pulsul abia perceptibil. Te simţi sleit de puteri, n’ai nici o vla­gă. Ei bine, pentru acestea d-rul Schauffler iţi prescrie o reţetă mu­zicală, adică îţi indică ce bucată de muzică va trebui să ţi se cânte, ca să scapi de boală. Eşti enervat, excitat, ai congestii cerebrale, bătăi de inimă El îţi in­dică alte bucăţi de muzică. Dar nu numai boli sau stări ma­­ladine generale, ci şi boli locale, organice, el le vindecă prin... cân­tece. Ideia de a trata bolile cu muzică, nu e nouă. Regele Saul căzuse intr’o adâncă melancolie şi biblia ne po­vesteşte, că regele aflase de la curte­nii săi că un tânăr harpist, David, locuia pe mulţi bolnavi cu cântecul său. II invită la palat şi tot biblia ne spune că după ,ce-i­ cântă David din harpă „Saul se­ făcu bine şi du­hurile rele îl părăsiră”. La toate popoarele primitive mu­zica e pusă alăturea de medicină, când este vorba de a locui pe un bolnav. In 1892, d-lui Hunter, din „He­­lensburg Hospital“ (Anglia) insta­lează un piano intr’o sală de bol­navi şi după executarea câtorva bu­căţi constată o micşurare a dureri­lor şi chiar o scădere de tempera­tură ! In timpul războiului muzica alina suferinţele în multe spitale; ea dă­dea speranţe nenorociţilor şi prin aceasta grăbia vindecările. Prin experienţe numeroase s’a constatat că muzica influebţează cir­culaţia, tensiunea, respiraţia, diges­tia. Şi nici nu e de mirare. S-a constatat că trupul nostru, în întregul lui, e intr’o stare continuă de vibrare. Bătaia inimii şi pulsaţii­le arteriale comunicăm această vibra­re întregului organism. Noi nu per­cepem această vibrare a întregului, dar există fine aparate de înregis­trare, care o percep. Mişcările se fac după un anumit ritm, încât în­treaga noastră existenţă fizică şi psihică­ este un ritm. Este probabil, că sănătatea noastră e în legătură cu acordul între ritmul fiinţei noa­stre şi ritmul ambiant. Desigur că melodiile şi armo­niile muzicii prin ritmul lor in­fluenţează vibrarea ritmică a tu­turor aparatelor fiziologiei şi psi­hologiei noastre şi poate de aceea spuneau cei vechi că Apollo — zeul muzicii — este tatăl lui Esculap — zeul medicinii. Doctorul Yetrec CARNETUL NOSTRU Farmacopee muzicală NOTE Citim următoarea in „Ţara Noastră", revista d-lui Octavian Goga: „Adevărul rămâne acesta": orice activitate publică, începând cu cea mai neînsemnată slujbă din sat şi până la cea mai înaltă din fruntea statului, — dacă e corectă, cinstită, slujind legii şi dreptului, — pune o cărămidă sau o piatră de temelie la încrederea populaţiei în propriu! ei stat”. Iar în caz de incorectitudine şi de­­necinste, ,poporul Ta ''cărămi­dă.'şi da cit­­ă in. copiii vinovatu­lui"... O publicaţie favorabilă actua­lului­ regim scrie­: „Tara întreagă e înfiptă in vâr­ful baionetei". Tara? Nu. Numai guvernul... * DOMNUL Oct. Goga protestea­ză împotriva acelora „care litră "terenuri petrol­iere de la stall". Petroliștii trebuiau, probabil, să transforme terenul in bani lichizi... CHESTIA ZILEI M­ISTERUL Ce defect nebănuit vor fi avut urnele, ca să ne pomenim înfrânţi la Prahova ? CĂLĂTORIA IN LUNĂ de EM. C. GRIGORAŞ De data aceasta nu mai e vorba de* romanul lui Jules Verne. Roma­nul ■ a trecut în stadiul realizărilor.­­Pasul, bine­înţeles, reprezintă şi i­­j­in crasul progres al ştiiirtei. Jules Verne, cu datele din timpul lui, a pu- I tut înjgheba ceva în domeniul lite­rar; azi însă problema este pusă pe terenul ştiinţific real. Şi nu e de mirare lucrul, chiar pentru marele public­! ^Şi acesta ca’,şi oamenii de ştiinţâ, a­­ văzut în ultimul pătrar de secol atâtea, încât surprinderea pentru lucruri noui nu mai poate fi de cât de scur­tă durată. Să nu uităm că noi am asi­stat la crearea bicicletei, a mo­torului, a automobilului, a aero­planului, a submarinului, a gramo­fonului şi în fine a radiofoniei, cu T. F. F. cu tot. Unde sunt timpu­rile, când calculele aviatice erau nişte sporturi utopice ? Ei bine azi, retrăim o­ acceas e­­poca antom­ergatoare astromofonu­­lui. Dar oare realizarea va uri­a tot atât de repede ? Aceeaşi gene­raţie va mai apuca şi călătoria în­ liniă, cel puţin?................. Pentru moment, problema, este pusă. Şi in ştiinţă există o exiemă. O problemă pusă e pe jumătate re­­­­zol­vită­. .. Din diferite colţuri ale hunei ea este atacată. Din Statele­ Unite până în Germania şi Franţa încer­cările abundă. Doctorul Bing şi profesorul Goddard ,în America, Oberth şi Hohman în Austria şi Germania, au atacat-o în plin. In Franţa, cunnoscutul Esnault-Pelte­­rie, cel care a instalat motorul în faţa avioanelor, o atacă cu o sigu­ranţă­­ uimitoare. Parcă ne găsim în momentul, în care căpitanul Ferber, aşezase problema aviaţiei pe calea­­ realizării. Totul rămânea atunci la discreţia inventiunei u­­nui m­otor,de un cal-vapor pe ju­mătate kgr. greutate,—şi benzina a rezol­vit dificultatea. (încercarea motorului cu praf de puşcă, ne-a creat, indirect, victime şi nouă, prin experienţele decedatului, O'Ar­­el). Pare, că ne-am afla în seria feri­cită! Dela bicicletă, la automobil, dela automobil la, aeroplan, dela aeroplan, la astromotori! . La acest început de campanii E­uropa a dat calcule, America a­­nunţă şi încercări experimentale. Dar şi racheta lui Goddard, de­stinată întâi explorării stratu­rilor superioare ale atmosferei, precum şi obuzul german, trimis de o „dicke Bertha“ în lună, sunt încă în stare de executare. Ele re­prezintă solutiunile cele mai proba­bile ale problemei. Motorul repul­siv, și cel pur explosiv, ar fi sin­gurele aplicabile. # - ' Rămâne deci interesant de ex­pus doar p­artea teoretică. Cum mai toti o calculează la fel, să arăt după Pelterie, in linii mari, cam ce se preconizează. Cea dintâi chestiune de pus le punct a fost traiectoria. Ea se com­­­pune din două­ părţi. Prima deco­larea, adică,desprinderea de scoarţe pământească, iar a doua aterisarea în lună. La o anume distanţă de pământ gravitaţi­unea reducându-se la ze­­­ro, propulsiunea motorului nu va avea decât să împingă până acolo. Coborîrea în lună ,se va face cu motorul stins. Motoarele propuse sunt în gene­re rachetele, iar materia înlocuind explosibilul din ele, ar fi amestecul H-O, sau chiar combinarea I1-0. Aceasta înseamnă ca praful lui Goddard, să fie înlocuit cu expresia hidrogen­-oxigen, care dă apa, ori cu refacerea moleculei hidrogeni­(Cititi continuarea în pag. 6-a). ana N A Z B A T I I MĂCAR IN STRĂINĂTATE... In­ ajunul retragerii, liberalii fac al­enjame­nte de ultima­ oră. Astfel, ei vor­ să-și­­ aranjeze — printre al­tele — şi presa... Cum „L’Indépendance Roumaine“ costă prea mult (fuse vorba, acum câtva tim­p, chiar de suprimată), li­beralii s’au hotărit s’o treacă în bu­getul Ministerului de­­ externe. Cu chipul acesta, d­. Vintilă Bră­­tianu se eliberează şi de un bucluc financiar, şi — pe­ de­asupra — va putea prin „Independenţa“, fiind în opoziţie, să reprezinte România mă­car în străinătate. Ceea ce înseamnă că nu vom scă­pa de d. Vintilă Brătianu — nie­ după demisie... Pesemne aşa ne-a­-fost­ scris! KIX

Next