Adevěrul, ianuarie 1929 (Anul 42, nr. 13814-13836)
1929-01-15 / nr. 13825
a in jurul Calendarului Curentul pentru revenirea la vechiul calendar tinde, precum vedem din cele ce se raportează zilnic, să ia proporţii cu adevărat îngrijitoare pentru liniştea bisericii şi pentru buna ordine. E drept că nici atunci când s'a procedat la înlocuirea calendarului reforma aceasta n’a fost primită de toată lumea cu un sentiment de mulţumire. Se credea însă că pe măsură ce trece vremea, populaţia se va obişnui cu noul calendar şi spiritele se vor , potoli cu desăvârşire. Cele ce se petrec actualmente în unele părţi ale ţării şi îrr deosebi în Basarabia arată că prevederile optimiste au dat greş. Fie din imbold propriu, fie instigaţi de oameni cari au interesul să întreţină o atmosferă tulbure, fapt este că astăzi ne găsim înaintea unei ,mişcări, mai pronunţate şi mai intense, de cum au fost nemulţumirile manifestate în timpul când a fost introdus noul calendar. Dovadă ca timpul nu şi-a săvârşit opera de potolire, a spiritelor si de câştigare a convingerilor pentru reforma efectuată. Partizanii revenirii la vechiul stil invoacă, între altele, în spnjinul’ îrlptoi irvr cî itantul r~ **ui *v*%¦ jw* ‘vj v* ivm vu, toate naţiunile ortodoxe singură România este aceea care a introdus inovaţia de a se ţinea sărbătorile după noul calendar. La celelalte popoare ortodoxe, cum sunt sârbii, grecii, bulgarii etc. vechiul stil continuă a fi aplicat, când e vorba de sărbătorile religioase. E adevărat că şi bulgarii au introdus de câţiva ani încoace calendarul nou, însă această reformă nu atinge şi datele pentru ţinerea sărbătorilor cu caracterul religios. In Bulgaria, toate sărbătorile creştine sunt serbate după socoteala stilului vechiu. De pildă, ziua de 1 ianuarie este socotită şi la dânşii după stilul nou, însă sărbătoarea sfântului Vasile, care cade în această zi, se prăznueşte 13 zile mai târziu, adică după calendarul Iulian. . Un alt argument invocat de cei cari nu admit ţinerea săpătorilor religioase ortodoxe, după socoteala noului calendar este că data acestor sărbători a fost stabilita deun sobor ecumenic,adică de o adunare la care au luat parte toate naţiunile si toate bisericele ortodoxe. Fireşte, că alţii — şi nu dintre cei mărunţi şi profani in materie, ci înalţi prelaţi ai bisericii noastre, cum e, de pildă, mitropolitul Gurie al Basarabiei, susţin că prăznuirea sărbătorilor după noul calendar nu e de natură să aducă vreo atingere sau ştirbire canoanelor alcătuite de sfinţii părinţi din primele veacuri ale creştinismului şi în deosebi hotărîriior soborului dela Niceea. E o discuţiune în privinţa căreia ne declinăm competinţa, aşa că n’avem să insistăm asupra ei. , Este, însă un punct care merită să fie relevat, deoarece confirmă vechiul adevăr că orice greşală se plăteşte. Şi — rog, să nu se supere nimeni — atunci când s’a introdus noul calendar şi dela data aceea până astăzi spiritele n’au fost pregătite şi minţile populaţiei n’au fost luminate de către aceia cărora le incumba această datorie. Prin broşuri scrise pe înţelesul tuturor, prin predici în biserici, prin cuvântări şi lămuriri date în adunări cu caracter cultural, nu s’a explicat oamenilor, cari sunt aşa de susceptibili în chestiuni ce ating sentimente şi credinţi înrădăcinate de mult,că socotirea timpului este chestiune exclusiv ştiinţifică, neavând vre-o legătură cu religia şi alcătuirile bisericeşti. De asemenea, nu li s’a lămurit în deajuns, că stilul, vechiul — caendarul lucian — după care biserica ortodoxă îşi întocmise socoteala sărbătorilor nu e măcar opera vreunui creştin, fiind întocmit, precum se ştie, de Iuliu Caesar sau, mai exact, de astronomul egiptean Sodigene cu vreo 50 de ani mai înainte de naşterea lui Iisus Christos. Urmările lipsei unei asemenea opere de luminare şi lămurire se resimt astăzi într’un mod care dă de gândit. Din parte ne dorim sa se găsească o soluţie, care să aducă liniştea in spirite şi pacea din sânul bisericii. N. Batzaria ANUL 42, No. 13825 ABONAMENTE FONDATORI • BEIIDOTAN 1888 1897 IUMNDATURI . CONSX M1UlBIRO.7 192R 1897 1928 750 Iei pe an an 380 iei pe 6 luni 200 lei pe 3 luni "|\" In străinătate dubiu BIROURILE: București, Strada Sărindar No. 7—9—11 Centrala: 306 67 324 73, 366 79, 353/54. TELEFOANE • Direcția: 357 72- TELEFOANE . Adntin,s,raţia: 307,69 . Provincia: 310 66. Din VIITORUL: „Viaţa politică va avea de înregistrat In scurt timp formarea unor noui grupări politice cu tendinţe diferite...“ Nici una însă, cu tendinţă liberală! MODIFICAREA LEGII MINELOR Printr’un articol apărut în „Viitorul“ de Sâmbătă, d. Tancred Constantinescu combate proectul de modificare a legii minelor, schiţat de ministrul industriei .împrejurările toate reduc la neputinţă opoziţia liberalilor faţă de actele prin care guvernul naţional-ţărănesc întreprinde înlăturarea regimului economic impus ţării de la război încoace, iar felul cum a fost pornită ofensiva împotriva acestora arată îndeajuns de bine desorientarea conducerii partidului liberal. Nu cu d. Tancred Constantinescu ca port-drapel se poate întreprinde reabilitarea morală a legii minelor, din falimentul la care au condamnat-o faptele. Fostul ministru de industrie — chiar dacă presupunem că a contribuit şi cu altceva decât cu iscălitura la înfăptuirea legii minelor — este cel mai puţin indicat să-i certifice un substrat moral, pe care să nu-l poată atinge judecata faptelor. Dacă legea minelor — în forma ei actuală — reprezintă vreun principiu valabil de politică economică naţională, nu cei cari i l-au compromis prin felul cum l-au aplicat, pot fi apărătorii ei. Abuzurile făcute sub pretextul naţionalizării subsolului şi pagubele imense aduse ţării prin risipirea preţiosului domeniu petrolifer al statului sunt prea mult legate de numele fostului ministru de industrie liberal pentru ca el să poată da autoritate morală argumentelor invocate în favoarea legii minelor. întrucât partidul liberal crede, însă, nimerit să-l ia pe d-sa drept exponent al politicii pe care a adoptat-o faţă de proectul pentru modicarea legii minelor, suntem nevoiţi să-l privim ca atare. Mărturisim că n'am găsit în pledoaria d-lui Tancred Constantinescu argumentele logice care să-i compenseze lipsa de baze morale. Faptul că zăcămintele de petrol furnizează un combustibil preţios industriilor naţionale şi produse de export, capabile să exercite o influenţă binefăcătoare asupra balanţei comerciale, nu implică de fel împiedecarea colaborării capitalului străin în exploatarea lor. Dimpotrivă, o reclamă cu insistenţă, aşa cum s a dovedit pe deplin prin roadele date de aplicarea legii minelor. MIZERIA în care a murit, la Paris, talentatul scriitor tancred Martel, a emoţionat atât de adânc cercurile intelectuale, încât guvernul a luat iniţiativa strângerii unui tonă, din care să de ajutate mizeriile vrednice de interesul obştesc. Am propune să se ia şi la noi o asemenea iniţiativă, dar ne temem că cei dintâi cari s'ar înfrupta de pe urma fondului ce s’ar strânge, ar fi... Tincredul nostru naţional ... ----------------- cum şi ceilalţi tancrezi ai vlăsiei Fără sprjinul capitalului şiran,bo-politice dela noi, căile terenurilor petrolifere — cari sunt o pârghie de primul rang în ridicarea economică a ţării, — rămân revalorificate şi deci ca şi inexistente, sau sunt risipite prin exploatarea neraţională pe care o ingădue slabele noastre mijloace proprii. Condiţiunile neprielnice în care a fost pusă industria română de petrol prin prigonirea capitalului străin şi prin risipa făcută cu terenurile statului, au adus-o în situaţia tristă că e în neputinţă de a mai lupta cu concurenţa străină, pe debuşeurile ei externe, iar atât cât o mai poate face, se datoreşte sacrificiului cerat consumatorilor din ţară. De unde dar d. Tancred Constantinescu aduce ca suprem argument nevoia de a naţionaliza petrolul pentru ca să se poată servi industriei române combustibil eftin, datorită legii minelor, petrolul este la noi mai scump ca în ţările importatoare, iar economia naţională este lipsită de sprijinul atât de necesar al celui mai lesne valorificabil dintre bogăţiile sale. Dar încă odată : discutăm argumentele de ordin general, fiindcă s’ar putea întâmpla ca , oameni de bună credinţă să se lase amăgiţi de ele. In realitate însă, felul cum a fost aplicate legea minelor şi roadele ei, directe şi indirecte, justifică pe deplin hotărîrea guvernului de a-i aduce modificări esențiale.Ad. NOTE DIN „Viitorul“: „Când o dregi, mai rău o strici".. ...Adevăr profund. Numai, de dedesubt, trebuia iscălitura: „Viitilă Brătimu". | # NAZBATII •CARE? • ,,Viitorul“’ cheltueşte cea mai grasă literă din tipografie ca să imprime cugetarea de mai- jos: „Trebue cu orice chip evitate frământările în sânul bisericei ortodoxe". •’ ■■ . ...Care? Cea naţional-liberală? Atunci se impune aducerea sfinţilor I. G. Duca şi Vintilă Brătianu in faia Sfântului Sinod al ortodoxiei berale sub preşedinţia d-lui Leonte Moldovanu, cel mai în vârstă dinministeriabili... Xix. Munca D. general Alevra, ministru! comunicaţiilor s’a plâns că funcţionarii administrativi,nu muncesc,v Afirmarea aceasta, cuprinzând în ea o generalizare, sufere de defectele inerente tuturor generalizărilor. ’ ‘ ' ........ ' ' ' ““ E incontestabil că se găsesc şi funcţionari, adevăraţi , paraziţi ai bugetului. Cunosc un secretar general de minister , care avea obiceiul să vorbeasca şi el de paraziţii bugetivori,şi care a numit în serviciul ministerului său un funcţionar în etate de 72 de ani, incapabî săscrie două rânduri. Şi-a făcut bine înţeles- o , Ptomană — cum se zice — şi aşa pomeni îşi'.fadi mulţi Conducători ai statului nostru.- ySs ■face un fel de caritate creştină pe seama pungii tuturor contribuabililor. Repetăm deci căfirn multe biurouri ministeriale segăsesc astfel de paraziţi bugetari, care, bineînţeles .niii muncesc, fiindcă nici nu sunt hi stare, nu se pri detrilă, mult ca la care-s puşi. .. Să recunoaştem în,să imediat,că imensa majoritate a funcţionarilor statului muncesc şi execută lucrările .ce. Ji se încrediniează, altfel nici nu s’ar putea explica faptul că o administraţie atât de centralizată ca a noastră e în stare să conducă o ţară azi atât de întinsă şi cu o populaţie de 17 milioane de locuitori. ~ . - v - - : j Recunoaştem însă iarăşi ca aceasta administraţie nu dă rendemeniul pe care cu toţii îl aşteptăm de la ea. Să nu generalizăm însă Cel ce scrie aceste rânduri cunoaşte întreg rulajul administrativ al câtorva ministere şi poate afirma, în cunoştinţă de cauză, că sunt direcţii de ministere hypertrofiate şi altele care sufăr de adevărate hypotrofii. Dacă am privi obiectiv direcţiile hypotrofice am putea afirma că sufăr de lipsă de funcţionari! Dacă privim la cele hypertrofiate vom fi siliţi sădeclarăm că au prea mulţi funcţionari. Dar în totaltatea lor, dacă s’ar tredee funcţionarii de prisos dela cele dintâi la ceie de a doua categorie, s’ar vedea că numărul funcţionarilor nu e mare. De ce am ajuns la asemenea anomalii? Cei ce cunosc felul de recrutare a personalului administrativ şi felul de organizare a serviciilor,, ştiu că miniştrii, când fac numiri, habar n’au de nevoile serviciilor. Ei execută totdeauna dorinţele şefilor de servicii T. ..directorilor“) şi între aceşti directori se găsesc totdeauna unii cu măre trecere, cari îşi hypertrofiază serviciile, dintr’un. fel • de vanitate de a-şi. arăta astfel importanţa! _ Cei cu puţină trecere (şi ştim căror retori morali se datoresc astfel- del., „trecere“) rămân cu serviciile lor hypotrofiate, adică cu o mare penurie de funcţionari.... Ei bine, în aceste direcţii 'se munceşte mult, ‘prea■ mult. 1 ... Din cauza serviciilor , hypertro f muncesc decât două ore". Eu, m’aşi •face forte să dovedesc d-lui ministru care a făcut această generalizare, că In multe, direcţii muncescî mai muit decât cele cinci .ore zilnic ,pe lângă cele, trei ore pe ’caret le muncesc'’ în fiecare, Marfi/si Viliere după prânz. ' . Dar,chiar in agere direcţiuni undesunt funcţionari care. oferă, tristul'spectacol al Unor cafenele în cafele și ceaiuri, se fumeză și -~ unde sunt femei, fiancfionate, se şi cânta, .(cunosc bi eu asemenea baradisuri administrative),' în acele direcfiuni, care, prin legea de organizare ,au': atribuţii importante, dacă nu se munceşte este de vină șefulserviciului. - • ’ fara noastră isi clădeşte bugetul pe date fictive, In nici un domeniu al vieţii noastre publice nu cunoaştem situaţia reală pentru care se prevăd în bugete cheltueli si venituri. Legea de organizare a serviciilor a prevăzut biurouri cu funcţionari care să ne dea situaţiile reale, dar acele biurouri sunt conduse de şefi incapabili sau leneşi. Dacă ei s’ar pune pe lucru şi ar cere subalternilor executarea lucrărilor, s’ar vedea că nu pot fi executate, din cauza Unui insit£icient număr de funcţionari, care în loc să se muncească, se bea Dar că să revenim la atflihtarea d-lui general Alevra cu privire la orele de muncă. Ivomspune că nu trebue aşteptat totul dela nimănii orelori ci dela calitatea şi intensitatea muncii. . Munca americană cea’ mai raţionalizată şi mai bine organizată, s’a dovedit a fi mai productivă atunci când mi cere muncitorului ,multe ore. "Tendința este, acord. ,să se ajungă la 5 ore de muncă pe zi... CHESTIA ZILEI D. GODA. —Să vedem dacă opera, ministerială!... ajunge mușamaua asta ca să-mi acopăr toată ¡ '■ •» '■ • . I ' GLOSE POLITICE... Consecvenţă.» Modificarea legii minelor, anunţată de ministrul industriei, a răscolit sufletul marelui român Tancred Constantinescu şi i-a pus tocul în mână pentru executarea câtorva exerciţii stilistice în „Vitorul". In permanenta grijă ca nu cumva d. Madgearu să înstrăineze avuţia subsolului nostru, marele pontif al afacerilor natonal-liber le afirmă necesitatea ca produsele subsolului, cum sunt cărbunii şi petrolul, să fie rezervate --- ca şi până acum , naţionalilor (adică oamenilor politici cari stau cu gura căscată in admirarea înţelepciunii d-lui Vintilă). * / - D. Tancred Îşi motivează teama nu atât cu faptul că ministrul, industriei afirmă necesitatea colaborării capitalurilor străne în industria noastră minieră, — asemenea declaraţii principiale a făcut adesea şi şeful său,’şi le face şi d-sa chiar în „Viitorul". Teama d-lui Tancred vine mai ales din credinţa ce a are că actualul ministru al industriei va fi consecvent cu principiile afirmate. Asta e, — consecvenţa. Si consecventa e ceva care nu poate intra in capul d-lui Tancred, cu atât mai vârtos că primejdueşte câteva afaceri grase. Firme noui Oficiosul liberal se ridică indignat — dar cu o ipocrită indignare" împotriva ,proliticianilor vechi, dar care vor să apară cu firme noui şi impresionante". .Şi totuşi, cine mai mult decât,partidul liberal “ a cultivat acesta politică de înăbuşire a spiritului nou — cu adevărat nou — sub firmele noui şi impresionante, dar goale de sens — ale unor frate auzim că „funcţionarii nu politiciani vechi, foarte vechi? Politica firmelor noui şi a politicianilor învechiţi este, în realitate, poltica partidului liberal, — care a cultivat disidentele in partidele noid Si acapararea oamenilor din partidele vechi. Aşa încât^ cei din urmă care au dreptul să se plângă de această politică suntliberali, care — totuşi — se plâng și, încă, pe un ton cu adevărat induioşetor. Int. Un nou volum al d-lui LazărSaineanu: „Probleme literare ale secolului XVI” Avem înaintea noastră o lucrare recentă a d-lui Lazar Saineanu: Problémes litteraires du sezième si Cele. In această operă d-sa, cel dintâi, abordează niste probleme interesante,rămasetimpdesecole în suspensiune, fără ca cineva Să se fi încumetat a Ie elucida. Cea mai importantă dintre aceste probleme iterare, e Cartea a cificea *a luiRabelais, care 4*a fost contestata în trecut. și chiar în prezent . (între, alţii de A.- -Le-frang. si de. Brunetiere),' și atribuită altor scriitori. Era timp de pus capăt acestei incertitudini,. Studiând problema mai de- aproape sub toate feţele şi , îmbrăţişândtotdeodată, ansamblu! şi părţile constituitive ale acestei cârţi postume, d. Şaineanu a izbutit să facă prima încercare sistematică în rezolvirea chestiunii. A recurs’rând pe rând la critica textelor, la filologie şi la istoria literară. Mai întâi, printr’o analiză scrupuloasa, a/Căutat să cureţe terenul,eliminaţia din operă interpolările şi tot ceera străin de gândirea Maestrului, şi, în ce priveşte restul, s’a îndeletnicit să scoată în relief autenticitatea lui pur - rubelaisiahă, prin’asemănări de procedee, prin complexitatea ideilor,infinita variație astilului, universalitatea cunostintelor (pe care nimeni afară de’Rabelais nu te poseda pe atunci îilfr’iin' grad așa de înalt), prin bogăţia lexicală şi prin satira caracteristică acestui scriitor genial Apoi, trecând la formă, a supus unei riguroase cercetări materialul lexic şi a constatat origina lui rabelaisiană. Iar din punctul de vedere literar, a studiat datele aproximative ale compunerii parţiale sau integrale, diversităţile stilului ei, calitatea viguroasă a satirei, simbolismul ei. Cu modul acesta, după patru secole de contestare a paternităţii lui Rabelais asupra acestei carii, (cu toate că ea trădează imensa putere creatoare a acestuia, şi este chintesenţa şi finalul operei lui), d. Lazăr Şaineanu a izbutit, prin mijloace ştiinţifice, debarasând-o de scoriile ce ie îngreuiau şi restabilind-o în adevărata ei înfăţişare, să-i redea strălucirea ei rabelaisiană. Problema autenticităţii astfel ,privită...se prezintă într’o lumină nouă, care e aproape, de o solutiune definitivă' . : ‘ .... * A doua problemă se referă la curiosul Moyen deporvenir, unu! din monumentele limbei franceze de la firiele secolului al XVI-ea. Opéra .Germania pregăteşte serbările pentru bicentenarul lui Lessing, marele poet, dramaturg şi critic, literar. Lessing este bine cunoscut şi de intelectualii noştri, cum de altfel sunt cunoscuţi mai toţi clasicii germanii . Sărbătorirea lui Lessing în Germania de astăzi va avea, credem, o deosebită strălucire datorită faptului că el a fost primul „paneuropean“, prin sufletul, prin inima, prin întreaga mentalitate şi prin întreg felul lui de a fi. .. .. . E destul să amintim că el este autorul vestitei drame „Nathan der Weise“ ,(Nathan înţeleptul), ca în închipuirea tuturor celor, ce au citit această frumoasă piesă, sau au văzut-o filmată acum doi ani pe ecranul cinematografelor bucureştene — să apară nobila imagine a intelectualului de acum două sute de ani în splendida lui hypostază de erou modern, lipsit de orice ură sau prejudecăţi de rasă, religie sau clasă socială. Deşi datând de aproape două sute de ani, absolut toate scrierile lui Lessing sunt citite şi azi cu mare interres şi cu «nuîts emoţii intsusclushe şi estetice. „Dramaturgia", „Laocoon", ,Minna non Barnhelm“ sunt gustate şi astăzi ca opere moderne. Chiar şi epigramele lui sunt citite. Acum douăzeci şi nouă de ani Steuermann Irodion arată in impresiile sale întitulate „O toamnă la Paris“,,că mulţi epigramişti români nu fac decât să pastişeze epigramele lui Lessing. Germania democratică de astăzi va glorifica în serbările bicentenarului marelui dramaturg şi critic literar, pe apostolul toleranţei şi al umanitarismului. Deşi Lessing a dus în toată viaţa lui o luptă necurmată împotriva franţuzismului şi a prea marei influenţe franceze asupra moravurilor şi limbii aristocraţiei germane din vremea lui, vedem totuşi că ziarele franceze de azi privesc cu simpatie comemorarea acestui tipic german, dar cu sufletul de apostol al humanismului. Cred că şi intelectualitatea română se va asocia la glorificarea genialului scriitor. Medicus CARNETUL NOSTRU BICENTENARUL LUI LESSING V ION NĂDEJDE de B BRANIȘTEANU Vestea,că Ion Nădejde s’a stins mă ajunge departe de București pe patul deboală. Numa' cu întârziere deci, pot scrie câtevarânduri despre acest om, despre aceasta personalitate, care a jucat un rol foarte însemnat în desvoltarea intelectuală a României moderne. . Ştiu că unii vor vedea în această afirmaţiune o exagerare. Când însăşi influenţa lui Titu Maiorescu, care s’a exercitat, cu un talent retoric şi literar infinit de multsuperior celui pe care l-a avut Nădejde, nu mai este sesizabilă generaţiei actuale, când chiar in fluenta lui Mairacu care s’a exercitat, de pe .catedra universitară cu un răsunet care nu are astăzi pereche şi .'din poziiunea celor ma înalte demnităţi în stat, abia dacă mai e cb 'onstrat prin cărțile epigonilor î.-cji-, — cuim să se mai vorbească, cum să se mai recunoască influenţa lui Nădejde, care s’a exercitat în hula şi persecuţia celor mari, asupra „copiilor“, cum se zicea atunci, din licee şi a câtorva umili muncitori din oraşe şi sate prin gazete săptămânale, broşuri şi publicaţii sporadice ? Printre „copiii“ asupra cărora, asupra vieţei cărora, Nădejde a exercitat, o influenţă hotărâtoare m’am aflat şieu. Contact personal cu dânsul nu am avut decât târziu, căci eu nu am crescut la Iaşi unde, era Ierusalimul nouii religii, căreia îi jurasem şi eu credinţă. Dar mă găsiam aproape de Vasilie Morfuri şi suferiam mai ales efecteri ,',Contmporarului“, aceiei' reviste pare', ca un fel de antiteză a„Convorbirilor“, concentrase cele rai considerab’le talenteşi capacităţi, cari închinaseră tot’,ce aveau mai bun întrînsele socialismului. Nădejde', cel mai instruit, .deşi fiu cel mai, de talent dinitre. .darişii, era sufletul, acestei reviste, cum era centrul întregei activităti a „mişcării“, care atunci a avut un caracter aproape exclusiv intelectual. . Marele, merit al. ./Contimporanului“ a fost că a contribuit la fixarea cinstită a valorilor, că creat un punct de raliere a serioşilor de ştiinţă, că a împins tineretul la studiu, că a pus pe tapet problemele sociale, că a dezvolat o nevoie de a căuta şi afla adevărul, de a ceti, că a recomandat atenţiei tineretului român toate notide curentece animau intelectualitatea străină, că a dezvoltat un idealism ale,cărui ţinte nu deveneau inteligibile decât prin studiu, dar a cărui pracă-'a înlătura orice înclinaţuni ‘egoiste,că a împlântat probitatea literară şi ştiinţifică (pr.” campania contra plagiatelor de ex.) şi a cultivat politica dezinteresată. In toate aceste diretiuni cunoştinţele multilaterale ale lui Nădejde ,faptul că poseda toate limbile moderne, ale marilor naţiuni şi limbile Clarice într’o măsură puţin obişnuită la noi, faptul că avea o putere de mumă uimitoare (la bătrâneţe a..mai luat licenţa în drept cu o lucrare care se numără printrepuţinele de valoare ale istoriei dreptului român), i-au îngăduit lui Nădejde să exercite o profundă influenţă. Aceia a fost vremea lui de glorie, vremea de gloriea mişcării socialiste. In activitatea de atunci, Nădejde era în elementul lui. Ieşit din rândurile dăscălimei, aptitudinile sale erau mai ales pedagogice, înzestrat cu o memorie prodigioasă, posedând cunoştinţi temeinice în mai toate ramurile activităţii intelectuale, el, deşi eraastfel un enciclopedist în cea mai perfectă accepţie a acestui cuvânt, nu era un om cult în accepţia propriu zisă a acestui termen. Era un om instruit, era un erudit, dar cunoştinţele sale nu se acumulaseră într’o sinteză superioară, care să-i asigure echilibrul sufletesc din care decurge măsura şi perseverenţa până la fine. Astfel îl vedem rătăcindu-se în domeniul politicii active şi al ziaristicei, pentru care, nu avea,aptitudinile superioare necesare unui conducător, dovadă că a ajuns din condu- cător,condus, ceea ce a constituit tragedia vieţei sale ,şi a mişcării ce iniţiase, tragedie accentuată, mai târ'u de grave' şi . 'dureroase încercări sufleteşti, cari au frânt, definitiv cerbicia lui de fanatic/ Căci fanatismul era frătura principală a caracterului său. Această tragedie însă,,nu s’ar fi putut produce, dacă mediul nostru social nu rar fi fost cu totul prielnic. Gheorghe Panu în „Portre- tele“ sale parlamentare spune, că după debutul lui Nădejde în Cameră, cuconul Lascar Catargiu ar fi exclamat: „Asta-i Nădejde? Atunci nu mă mai teme de socialism“. Și nu numai fiindcă Nădejde nu era un mare orator parlamentar, răposatul Lascar Catargiu a avut dreptate. In România nimic nu era copt pentru socialism şi faptul că Nădejde şi prietenii săi au voit să constituie un partid socialist al muncitorilor din România, a fost o greşală care s’a răzbunat amar, căci nu numai a păbuşit edificiul şubred al Partidului, la prima bătaie de vânt, dar a mânat , pe intelectualii săi cei mai de seamă in rândurile partidului liberal, unde au desfăşurat un fanatism, care la Nădejde, întreg în tot ce făcea, deci şi în această Schimbare, a mers până la iconoclastie, până la ura împotriva tovarăşilor, a ucenicilor până la batjocorirea „acelor sfrete“ de em. Nu le spun acestea pentru a scoborî sau păta memoria lu Ion Nădejde, care, oricât viaţa ne-ar îi despărţit, rămâne pentru mine .(Citîţi continuarea în nas. În aceasta operă a avut o soartă contrarie „Cărţii a cincea“ a lui Rabelais. Pe când aceasta din urmă, ajunsă pe mâini străine, a fost denaturată prin interpolări, adăugiri şi schimbări, în aşa chip încât i s-a refuzat lui Rabelais paternitatea ei, atribuindu-se altora; din potrivă, manuscrisul operei lui B. de Verville, lucrare mediocră şi abstractă, pierzându-se, un anonim l’a publicat apoi dându-i o astfel de transformare, că a făcut dintr’ânsui o capo de operă desăvârşită. Dintr’o simplă canava anostă a eşit o operă vie, strălucitoare de minor, de erotism, de incoherenţă şi o minunată povestire. Cartea avu un succes imens: treizeci de ediţii s’au perindat în decursul a trei secole, şi ea a fost un izvor nesleit de inspiraţie pentru scriitori iluştri, ca : La Fontaine, humoristul englezSterne, Balzac şi alţii. Şi totuşi, opera aceasta extraordinară n’a fost niciodată obiectul unui studiu de ansamblu. Niciuna din cele 30 de ediţii apărute între 1612 — 1896, nu este pre(Citiți continuarea în pag. II-a). ION NĂDEJDE bizară, monstruos amestec de erudiţie şi de incoherenţă, de frumuseţi şi de obscenităţi, satiră minunata, în care humorul şi arta povestirii ating culmea desăvârşirii, cartea, cea,mai curioasă din câte cunoaşte literatura universală, despre care se poate spune: c’est le régal des délicats et le Charme de la canaille. Apărută în 1612 șiatribuită până astăzi lui Béroarde de Verville.la D. LAZAR ȘAINEANU