Adevěrul, iulie 1931 (Anul 44, nr. 14569-14593)

1931-07-02 / nr. 14569

Pagina 2-a Dinţii albi fac fiecare faţă frumoasă şi simpatică. De multe ori ea an ’”^'eb,umn.îând numai o singură dată pasta de dinţi „Chlorodont«’ care înnorează gura atăt de minunat şi dă o strălucire dinţilor’ mareii Leisa*"1“ h I”cerca$i mai întăi­ ** » W î®$ mare a Lei 32.— Se obţine pretutindeni B&uturaţ­ia uei selecte Gută-Diabet-Artritism ELIMINA ACIDUL URIC AUTOMOBILE NOI se vând la preturi de ocazie Overland tip Touring 4 şi 6 d­l. ultimul model Willys 6 Cyl.­torpedo deschis Camioane Manchester 2 tone Camioane Benz Cagenau 3 tone carosate Condiţîuni de platâ avantajoase. A se adresa la Reprezentanta Generală in Str.L­ucaci 31 Reprezentant in branşa postavurilor, bine introdus caută firma Zajaczeki Lankosz, Krakow, Polonia Limba germană în Germania Cursuri de vacanţă şi de jumă­tate an începând Iulie şi Octom­­­­brie Herrlichs Handelsschule Zi-­­ttau-Sachsen. ALLEIN -VERKAUF eines Treibriemenpflegemittels, pat. gesch., seit 40 Jahren eingeführt, vergibt: J. Stroemer — Schomers chem. Fabrik Köln — Wesseling Impotenţa Timiditatea Fobia , Neurastenia Ultimele recorduri ale artei textile Cereţi pretutindeni HISTERIA, MELANCOLIA, NEVROSA INIMEI şi a STOMACULUI, (palpita­ţie sughiţ, noduri, vărsături aerofagie). Nevralgie,­ Paralisia, tremurături, isom­­nie, somnolenţă, migrenă, se vindecă, prin Hypnotism, autosugestie Fisioera­­pie. TRATAMENTUL ULTRAMO­DERN AL BOALELOR prin curenţi de ÎNALTA FREQUENŢA, FULGURAŢIE DARSONVALISAŢIE, DIATERMIE, ULTRA-VIOLETE, etc. Systemul Hypno-Pedagogic Berilon, pentru re­­educaţia copiilor impulsivi, vicioşi, Onanie, Incontinenţă de urină, etc., la Doctorul H. MARTIN colabora­tor al Inst. Psycho-Fish­ (Beriton Pa­­ris), Calea Victoriei, 54, peste drum de Teatrul Naţional, Consult 8—11 şi 2—7. Jandarmi arestaţi sub bănu­iala că au ucis pe un sătean GALAŢI, 29— Am arătat că locu­itorul Mânzu Gheorghe, pe când era condus spre postul de jandarmi din comuna Măluşteni, a sucombat în condiţiuni misterioase. Doi jan­darmi care-l însoţeau au raportat că numitul a murit subit. Din ancheta întreprinsă de d. pro­curor Abeles şi a medicului legist, rezultă însă că numitul a murit din cauza barbariilor cu care a fost cer­cetat de plutonierul jandarm Cheţu­­lescu Vasile. Cei doi jandarmi au fost arestaţi şi înaintaţi parchetului s­pre cei cari locuiau în regiunile graniţelor militare, nenumărate sta­tistici şi o serie întreagă de obser­vaţii şi păreri despre Valachi, Se­cui şi Unguri. Totuşi, cred că felul cum am procedat a fost bun, căci am dat, pe lângă descrierea deta­liată a Valachului, a felului său de traiu şi a calităţilor lui sufleteşti şi fizice, câteva extrase din statisti­cele, cu ajutorul cărora putem re­constitui, în parte, starea mate­rială a epocii aceleia. Cartea lui von Mildenberg, tipă­rită în Sibiu, în anul 1816, este un document interesant pentru cunoaş­terea începuturilor veacului trecut. Scarlat Callimachi nu tăiaţi niciodată Doctorul spune ce este de făcut... Nu tăiaţi bătătura , este periculos şi poate fi urmat de infecţie, spune Doc­torul Catin, şi mai adaugă, pentru a scăpa repede de bătăturile cele mai înră­dăcinate, fără cea mai mică durere, puneţi numai puţin Sahtrat Rodell în apă, pănă ce oxigenul dizolvat fi da aparenţa unui lapte gras. In mod instantaneu veţi fi uşuraţi de bătăturile, care vă produc dureri şi înţepături insuportabile, iar picioarele dumneavoastră obosite şi un­flate nu vă vor mai produce nici o durere. Oxigenul pătrunde adânc şi înmoaie bă­tăturile cele mai aspre pănă la rădăcină, care apasă asupra nervilori sensibili. Astfel veţi putea să scoateţi bătăturile cu rădăcina cu tot, fără nici o durere şi veţi fi mântuiţi odată pentru totdeauna. Toate farmaciile şi drogheriile vănd Sab­ratul Rodell pentru a nimica toată cu garanţie de înapoiere a banilor în caz de neeficacitate. A apărut No. 145 la următorul sumar: Pe galena sau inhaut-parleur? de Ing. I. Şerban Contribuţiuni la studiul desvoltării broadcas­­tingului românesc de Dr. Ing. E. Petraşcu TURISMUL de T. Arghezi Divagaţii radiofonice de Al. A. Philippide Posibilităţile de desvoltare a radiodifuziunei româneşti Ce conţine proectul com­­isiun­ei technice Universitatea Radio.—Pe mar­ginea programului muzical. — Propagarea undelor.—Un unda­­metru 20-100 m. Antene improvizate. — Reţele belinografice Caleidoscop ştiinţific. — Colţul galeniştilor Ştiri de pretutindeni. — De vorbă cu cititorii. — Sfaturi practice Programul posturilor euro­pene de la 28 iunie — 5 Iuni 24 Pagini mari. Preţul Lei 10 Citiţi „Realitatea ilustrată“ 99 întoarcerea de pe front” Noul roman al lui Erich Maria Remarque Ziarul „îndreptarea“ publică urmă­toarele aprecieri asupra noului roman al lui Erich Maria Remarque, apărut în editura „Adeverul“: Spre deosebire de „Pe frontul de vest nimic nou“, scrisă de un comba­tant cu talent, „întoarcerea de pe front“ este scrisă de un veritabil ar­tist. „întoarcerea de pe front“ ne înfă­ţişează drama tineretului care a făcut războiul şi care, cu toate sforţările pe care le face la revenirea păcii, nu se mai poate readapta formelor vechi de viaţă. Generaţia, care la izbucnirea războiu­lui era în pragul adolescenţei, a ieşit din grozava încercare cu sufletul rupt in două, din pricină că, brutal, a tre­buit să murdărească, să nimicească tot. Ceea ce fusese învăţat să adore. Crescut în cultul vieţii omului, tine­retul — prin definiţie generos şi pus în serviciul idealului — a trebuit, împo­triva voinţei lui, împotriva gândirii care-i dovedea că ucide un nevinovat, să distrugă viaţa pe care el nu putea s’o creeze. Alături de tragedia războiului, ală­turi de drama luptătorilor tineri cari nu mai pot să se reintegreze in viaţa din care au fost smulşi, cartea ne înfă­ţişează şi un alt aspect mult mai tra­gic decât Celelalte — singurătatea o­­mului şi indiferenţa cu care este pri­vit de semenii săi, „întoarcerea de pe front“, este o carte de curaj şi adevăr. Pentru intaia oară ni se pune adevărul in faţă şi li se spune lucrurilor pe nume. Din punctul de vedere al compoziţiei, „întoarcerea de pe front“ este mult superioară romanului „Pe frontul de vest nimic nou“. „Pe frontul de vest nimic nou“ este numai o carte de fond şi sinceritate. Romanului „întoarcerea de pe front“ i se adaugă, impresionantă, şi realiza­rea artistică, fără care nu există operă de artă. Meşteşugul 11 dovedesc In cele două versiuni publice ale romanului. Ultima redactare prezintă, faţă de versiunea publicată un foileton, numeroase supri­mări şi adăugiri, — un indiciu că au­torul s’a străduit să-şi perfecţioneze continuu scrisul, să elimine tot Ce avea in caract­er mai personal şi deci mai puțin permanent. CONSTANTIN PELMUŞ Doctorate onorifi­ce ale Universităţii din Oxford LONDRA. — Universitatea din Oxford a decernat titlul de doc­­tor honoris causa primului mi­­nistru englez, d. Ramsay Mac­Donald, fostului,­ vice-rege al In­diei, lord Irwing, ambasadorului francez la Londra, d. de Fleurian și scriitorului John Galsworthy. AD£VEKU1L Caleidoscopul vieţii intelectualeINFORMAŢII LITERE, ŞTIINŢĂ, ARTĂ Elegie pentru luntraşi Cu genele grele de căldura soare­lui marin, in odihnitorul peisaj de primăvară, norii coboară agale pe drumurile pline de soare şi de le­gendă ale Dobrogei. O fâlfâire de aripi in larg, o în­volburare de umbre cuprinzând ori­zonturile — umbre mari pe nisipuri coclite de arşiţă... A­tenţie la rame ! Vine furtuna... De dimineaţă lopătarii au scrutat, cu prudenţă, întinderea nesfârşită... Ei vor porni cu luntrile in larg. Noroc bun ! Dar nu ştiu dacă vă veţi mai în­toarce, prieteni anonimi şi scumpi... E ziua sfinţilor martiri Ciprian şi Justina. Luaţi bine seama ! Au trecut prea multe nopţi de atunci şi valurile mării au mistuit, odată cu nisipul, amintirea înecului... Vedeţi, departe, o cruce albă, tăiată in pia­tră din dealurile de la Canara pe dru­mul care’nfrăţeşte şoseaua cu ma­rea ? _N’o bagă nimeni in seamă; ea se pierde in cenuşiul nisipului care, in zilele de primăvară şi de furtună, o acoperă. Aţi cunoscut pe Liana ? Ea era prietena năvoadelor, a goe­­lanzilor şi-a luntrilor voastre. Şi când, obosiţi de nopţile petre­cute in larg, la pescuit, vă intorceaţi la ţ ţărm, ea vă primea cu un zâmbet şi bucuria ochilor ei revărsa lumină de primăvară in sufletul vostru. Iubise cântecul neînţeles al mării cu tot atâta patimă ca voi şi işi fărâ­miţase viaţa in orizontul albastru al Dobrogei. Şi — poate — de aceea, în ziua sfinţilor martiri­­Ciprian şi Justina, adâncul a chemat-o la dânsul. Am căutat pretutindeni amintirea Lianei, in nisipul jilav, in apusul acesta roşiatic topit in câmpia ver­de a mării, în luntrile voastre,­ prie­teni luntraşi. Şi pretutindeni — am întâlnit a­­mintirea ei vie, tremurătoare. Mi se pare că zâmbetul ei e as­cuns in bucuria cu care povestiţi voi, seara, legendele mării; linia tru­pului ei mi se pare c’o desluşesc in silueta albă a corăbiei care se pier­de in larg şi în necunoscut; şi toată primăvara crabilor ei străluceşte in pulberea depărtată a ţărmului de ar­gint... Dar seara coboară îndoliată şi rece. Vă văd pregătindu-vă de plecare: vă strângeţi năvoadele, vă încărcaţi pipele. Cântecul plecării voastre se pierde — departe — cu vuietul tu­multos al valurilor în ziua de bles­tem a sfinţilor Ciprian şi Justina. Noroc bun! Dar nu ştiu dacă vă veţi mai în­toarce, prieteni anonimi şi scumpi. HORIA ROMAN Bacalaureatul Legea nouă a bacalaureatului, — dacă n’a inovat prea mult faţă de cea veche — a dat insă prilejul u­­nui debut parlamentar­xtin cele mai reuşite. O. PETRE I. GHIAŢĂ E vorba de cuvântarea rostită de d. Petre I. Ghiaţă, deputat de Il­fov. Tânărul reprezentant al partidu­lui naţional-lberal s-a relevat nu numai ca un distins debater par­lamentar, ci a făcut dovada unei documentate cunoaşteri a chestiu­nilor privind politica generală a culturii româneşti. Partidul liberal a făcut o fericită alegere Însărcinând pe d. Ghiaţă să expună şi să apere de la tri­buna Camerei politica desfăşurată în domeniul învăţământului, de guvernările intermitente ale parti­dului, in ultimul deceniu. 8000 instituţii finan­cier­e în Cehoslova­cia După ultimele date statistice, se află in Cehoslovacia 8000 instituţii financiare de diferite categorii, ca bănci, case de economii, cooperative de credit, bănci agricole, etc. Un fenomen interesant constitue în ul­timii ai, descreşterea numărului b­ăn­cilor în urma numeroasele lichidări şi fuziuni. In schimb a crescut con­siderabil numărul cooperativelor a­­gricole de credit. Cărţi noui în libră­ria franceză Pheleps Moräne, Sybil (F. Bernou­­â*rd &d) Hjalmar Benn an, Les Markurell (trad. K. Dubois-Heyman) (Stock, éd.)., John Galsworthy, Au dela (trad. Mme Claireau) (Calmann-Lévy, éd.) (2 vo­lume). Jacques Bardoux, Le culte du beau dans la cité nouvelle John Buskin (Cal­­mann-Lévy). Thomas Mann, La montagne magique (A. Fayaxd et. Co., éd.). Edna Ferber, Le navire â Mélos (A. Fayard, éd.). Mario Meunier, Des dieux et du mon­­de (trad, nouvelle) (Ed. Véga). ă Etienne Gril. Mo'ise, Pasteur d’Israel (Nouvelle Société d’Edition). Pierre Arrou, Les Logis de Léon Bloy (Ed. G. Crés. Henri Duvernois, Jeanne (Flammari­­on, édit.). Victor Eftimiu, Le Nain du Theatre Franţais (Ed. Revue Mondiale). Wsevolod Gebrovsky, Désordres et révélations (A. Messein, éd.). Pierre Malo, Palmes et burnous (A. Messein, éd.). „Raiul cărţilor“ Desprindem din revista „Semă­nătorul“ din 4 Septembrie 1905 un interesant fragment dintr’un arti­col, scris de d. Iorga cu privire la bibliotecile circulante. E vorba de librarul Emanuil Heimann care, la Iaşi, în schimbul unei sume neîn­semnate, lăsa pe elevul de clasa Vil­a să citească toate cărţile din librărie, netăindu-le paginile, ci doar ţinându-le în zare. Era un foarte original fel de a citi, şi a­­rată marea pasiune a d-lui Iorga pentru cultură. Iată acel fragment: „Odată era ceva mai bine. Intâ­­iaşi dată m’am cufundat cu patimă, cu o bucurie sălbatecă cu o nestinsă lăcomie in raiul cărţilor mulţumită unei biblioteci circulante. Liceul din Iaşi depăna lecţiile lui mai mult zadarnice, prost făcute, fără drag învăţate. Lipsite de orice le­gătură cu inima noastră, cu vârsta noastră, cu chemarea ce aveam în viaţă, dezgustătoare buchereală din fiecare zi pe care se căsneau şco­larii greoi, pe când ceilalţi rătă­ceau cu gândul in lumea asta mare şi necunoscută. Librarul Emanuil Reiman, ţinea pe strada Mare o prăvălie franceză şi deschisese şi un „cabinet de lec­tură“. Dădea acasă cărţi tăiate, şi clienţilor de încredere chiar şi ne­tăiate, dacă se îndatorau a citi cu­rat printre foile prinse. Pe atunci sufletul meu a fost acolo. Trecui la universitate, venerabilă şcoală cu profesori mai mult fără personali­tate pentru studenţi care n’aveau de ce să-şi formeze una, urmam cursurile, dădeam examenele, dar sufleteşte tot la cărţile lui Emanuil Herman învăţam. Am strâns atunci un folos nemărginit care îmi va ţinea toată viaţa...“ Cărţi şi reviste A apărut „Gazeta Medicală“ cu ur­mătorul sumar: Un nou mijloc de com­batere a cancerului. Debiase. Tempe­ratura.— Carnetul unui pensionar. — O boală veche şi totuşi nouă. Tuber­culoza. — Cum o contractăm. — Praf în plămâni. Un caz unic de operaţie a inimei. — Cauza ulcerului stomacale se găseşte în creier. — Pericolul morfinei. Diferite termofore. — Instruirea ma­melor. — Viermii intestinali la copii. — Laptele de vacă şi laptele matern. — Medicul prietenul copiilor. — Plante medicinale.— O superstiţie florentină.— Chibiţuri mitralieră. — Cura de fructe şi sărurile de fructe Chatelain. — Va­loarea higienică a mănuşii. — Femeea şi ştiinţa. — Teama de masculinizare a femeei. — Congresul ştiinţific al a­­sociaţiei generale a medicilor. Expozi­ţiile de produse farmaceutice. — Cocai­­nomanii. — Conştientul şi inconştien­tul. — Natura a greşit? Educaţia fizică desvoltă facultăţile intelectuale. — De unde vine puterea vindecătoare a ape­lor termale. — Timiditate şi indrăs­­neală. Consultaţiuni medicale şi grafo­logice. 12 pagini mari 7 lei. Cei mai mulţi auditori de radio sunt dezorientaţi din cauza progra­melor atât de numeroase la diversele posturi de emisiune europeană. Lip­siţi de un fir conducător, ei se pierd adesea in haosul acestor programe. O călăuză, care scoate în evidenţă, emisiunile mai importante ale pro­gramelor, grupate după genurile lor, este, nu numai necesară, dar chiar indispensabilă. In ultimul număr, ziarul „Radio şi Radiofonia“ inau­gurează o inovaţie preţioasă, reco­­mpundând cititorilor ce emisiuni să asculte in cursul săptămânii, în ra­­port cu gusturile corespunzătoare. Astfel, avem grupate pe sile şi ore, bucăţi de muzică simfonică, muzică de cameră, concerte de solişti, opere şi operete, posturi de emisiuni euro­pene. Decretul regal de promulgare a le­gii bacalaureatului a fost semnat de suveran Sâmbătă, In „Monitorul Ofi­cial“ de Luni 29 Iunie c. a apărut legea, al cărei text a apărut în co­loanele ziarului. Prima serie de 120 elevi a coloniei de vară din Mânecii Pământeni, orga­nizată de şcoalele comerciale de bă­­uţi din Ploeşti, va pleca la 1 iulie ora 9 dimineaţa din gara Ploeşti- Nord. Tabloul elevilor este afişat la şcoa­lă. Funcţionarii Comerciali organizează pentru ziua de 26 iulie a.c., o escursie la Rusciuc. Cu acest prilej Clubul spor­tiv Generala va disputa un match cu echipa Bulgară „Levsc’.­..”. Pentru excursioniştii la Paris, So­cietatea „C. T. F. I.” aduce la cu­noştinţă că pentru al treilea voiaj la Paris pentru vizitarea Expoziţiei Coloniale Internaţionale, toate locu­rile sunt complectate, aşa că în­scrieri se primesc numai pentru, a patra excursie, cu plecare In ziua de 5 August. A cincea excursiune se va fa­ce la 5 Septembrie. Interinaţiuni şi prospecte pentru locurile încă libere la secr. d. inginer Erdős, București III, Calea Victoriei 168. ________ Două monumente Unul, la Berlin, un monument de doliu, in amintirea celor două milioane de soldaţi germani morţi pe câmpul de luptă. Celalt, la Paris, Înălţat omului care, în acelaş războiu, a Întrupat — o clipă — Întreaga energie a poporului fran­cez: Georges Clemenceau. Ambele monumente care contrastea­ză atât de mult intre ele se Înalţă cam in acelaş timp, părând a spune, atâţia ani după războiu, tot Ce cloceşte Încă in subconştientul sufletesc al celor două popoare. Monumentul din Berlin e aşezat în vestita alee „Unter der Linden“. Tre­când întâi printr’o sală mare de colo­nade pătrunzi prin trei mari porţi gri­­lajate — din care cea de mijloc îm­podobită cu o mare cruce de fier — in adevăratul monument comemorativ, un hol cu pereţi zidiţi din calcar de Fran­conia iar pardoseala din pietre de ba­zalt renan cioplite cu mâna in număr de 75.000. Un cerc de bronz cu un dia­metru de­­ patru metri încadrează un imens luminător care îngăduie albăs­truiul ceresc să pătrundă in hol. In mij­loc un bloc enorm din granit negru su­edez, înnalt de un metru şi 70 cm. şi în­­ greutate de 10.000 kgr. Pe a­cest bloc o coroană modelată in argint, aur și pla­tină, Iar Înaintea blocului o masă din granit suedez cu simpla Inscripţie: 1914­- 1918. Şi apoi numai două mari candela­bre înalte de 2 jum. metri, în care ard lumini ce nu se sting nici ziua, nici noaptea. . „ . Monumentul pe care Franţa 11 Înalţă in Paris pe una din cele mai frumoase pieţe ale „Câmpiilor Elysee" lui Cle­menceau în înfăţişează pe „părintele Victoriei“ ca simbolul voinţei neînfrân­te, a energiei Cuceritoare indomptabile, păşind dârz, spre glorie şi triumf, în pofida vijeliei şi uraganului care-l în­văluie din toate părţile vrând par ca să-l dea înapoi. E îmbrăcat intr’o manta de „popu“ iar in cap poartă, înfundată pe frunte, o pălărie rotundă. In jurul gâtului un șal, așa cum obișnuia să vie pe front spre a Încuraja pe luptători. Capetele șalului larg și pulpanele man­talei, bătute par’că de vânt dau impre­sia unor aripi fâlfâind in timpul unei furtuni, având minunatul efect artistic al „Victoriei din Samothrace“ dela care s’a inspirat Cogné, sculptorul statuiei. Monumentu­l doliului german s’a ina­ugurat zilele trecute la Berlin, iar sta­tuia lui Clemenceau se va inaugura in Noembrie. „­­ Nu-i aşa că prin ele vorbesc sufletele celor două popoare? DOCTORUL UGREC Moartea unui mare artist iugoslav Zilele acestea a murit la Zagreb marele artist jugoslav Ivo Raici, in vârstă de 50 ani. Ivo Raici a fost cunoscut nu numai în Iugoslavia, dar și în străinătate, jucând cu suc­ces pe scenele cele mai bune din Vie­­na, Budapesta, Praga și Berlin. A fost cunoscut ca unul dintre cei mai eminenţi artişti iugoslavi. Căpşune,vişine şi coacăze precum şi alte fructe ale livezilor au ajuns, după război, obiecte de lux. Şi nu-i nici o nădejde că starea aceasta de lucruri se va schimba în curând la noi. E o stare de plâns. Treci pe lângă gheretele şi coşurile cu fructe ale oltenilor şi dai de scene­­ la Murillo, dar în loc să vezi — ca pe pânza maestrului spa­niol — copiii muşcând lacomi din fructe suculente, ei privesc scu jind spre fructele care altă dată se ob­ţineau gratuit la noi, şi astăzi le pot gusta numai bogătaşii. Dar nici nu e de mirare! Fără a fi arboricultori, ştim cu toţii starea deplorabilă în care sunt ţinute grădinile noastre cu pomi fructi­feri. Producţiunea noastră este in­ferioară tuturor ţărilor atât canti­tativ cât şi calitativ. Pomii noş­tri sunt roşi, necrozaţi, distruşi de fel de fel de paraziţi externi. După ce sunt atacaţi de fel de fel de criptogame (ciuperci mi­croscopice) cad pradă insecte­lor, care singure se detectează cu admirabilele săruri, sucuri şi vitamine ale fructelor. Nimeni n nu se gândeşte la cultura raţională şi ştiinţifică, la ocrotirea pomilor fructiferi. In alte ţări, fructele pe lângă că sunt un aliment popular, şi încă dintre cele mai igienice, formează şi un important articol de export. La noi, au ajuns un obiect de... lux, dar chiar ca obiect de lux sunt de calitatea cea mai inferioară. Şi totuşi, maşinismul american a reuşit să creeze un întreg arsenal farmaceutic pentru prevenirea ma­ladiilor parazitare ale pomilor, şi aparate de difuzare a acestor para­ziticide de pe întinderi mari şi cu o cheltuială extrem de redusă. Dar la noi nimeni nu se gândeşte la asemenea inovaţii care ar fi aşa uşor de aplicat şi cu foloase atât de mari. A MET. O epopeie sensuală şi mistică „Le Serpent a plumes cartea re­cent apărută în editura librăriei Stock, este una din cele mai impor­tante opere a lui D. Lawrence, care se afirmă ca unul din cei mai buni romancieri englezi ai epocii noastre. El apare ca dărâmătorul fatal al puritanismului tradiţional. Dar o­­pera sa nu traduce, ca o parte a artei britanice, o delicvescenţă: ea este puternică, constructivă şi poate chiar profetică. Fiu de miner, tumultos şi vehe­ment, totuşi subtil, el a vrut să im­pună timpului său, încă înainte de Freud, acel adevăr că viaţa omului comportă totodată şi deschiderea spiritului şi a corpului, adică a sim­ţurilor liberate de orice ruşine. în­drăznelile lui Lawrence au făcut scandal. Poveste însufleţită, inanalizabilă, bogată în peripeţii romantice care se desfăşoară în Mexicul din 1925, „Le serpent a plumes“ este opera care exprimă cel mai bine acea ten­dinţă către o nouă concepţie natu­ristă a vieţii, către un nou entu­ziasm vital. Este, după cum spune René Lalou, o vastă epopeie sensua­lă şi mistică­, plină de avânturi li­rice, de poeme şi de imnuri reli­gioase. " ' 'na“v*­i Congresul absolvenţilor şcolilor de meserii Ziua I-a GALAŢI, 29. — Eri s'a deschis in localitate congresul absolvenţilor şcolilor de arte şi meserii din în­treaga ţară. Congresul a fost convocat din ini­ţiativa asociaţiei „Cultura tehnică’’. Au luat parte, in afară de un ma­re număr de absolvenţi, şi invitaţi dintre personalităţile de seamă, prin­tre cari şi d. Gr. Trancu-Iaşi, fost ministru al muncii şi deputat de Co­­vurlui. D-nii miniştri Manoilescu, Vâlco­­vici şi d. dr. C. Angel­escu, s’au scu­zat telegrafic că nu pot patricipa, fiind reţinuţi în Capitală. Desbaterile s’au desfăşurat la se­diul Asociaţiei Cultura Tehnică, din Căminul preoţesc. DESCHIDEREA CONGRESULUI După ce s’a oficiat o scurtă slujbă religioasă, congresiştii au trecut în sală. D. MARZA, din partea comitetu­lui organizator a adresat omagii re­gelui. Face apoi istoricul „Culturii teh­nice” şi propune ca preşedinte de onoare pe d. Grigore Trancu-Iaşi, iar ca preşedinte activ pe d. N. Burg, fost profesor şi director la şcoala de arte şi meserii din Galaţi. DISCURSUL D-LUI TRANCU-IAŞI D. GR. TRANCU-IAŞI, mulţumeş­te pentru cinstea ce i se face. Spune că, mai ales în vremurile de astăzi, rolul absolvenţilor şcoli­lor de meserii în actuala structură economică a ţării este foarte impor­tant. D. Trancu-Iaşi declară că după concepţia d-tale­ rolul absolvenţilor şcolilor de meserii este de a se transforma în vânzători, în comis­­voiajori ai produselor naţionale. Tre­bue să avem insă şi o categorie de­ producători. Se pronunţă pentru mecanizarea agriculturii. Apelează la unirea celor ce se în­trunesc în congres, deoarece indivi­dul izolat nu însemnează nimic. Forţa trebue să fie concentrată. U­­rează congresului spor la muncă. TELEGRAMA CĂTRE REGE D. BURG dă citire telegramei a­­dresată suveranului: „Absolvenţii şcolilor de arte şi me­serii, din România, întruniţi în con­gres sub auspiciile Asociaţiei „Cul­tura tehnică” îşi îndreaptă primul lor gând către acel ce întruchipează nădejdea creaturilor din fabrici şi a­­teliere a absolvenţilor de şcoli de meserii, depunând la picioarele M. V. omagiile noastre de adânc devo­tament”. CUVINTE DE ÎNCURAJARE Se dă după aceasta cuvântul d-lui profesor I. G. MUNTEANU, fost di­rector al şcolii comerciale de băeţi, care spune că se simte fericit că me­seriaşii se întrunesc în congres, toc­mai azi când situaţia ţării e atât de grea. Meşteşugarii constitue singu­ra şi cea mai sănătoasă speranţă a ţării. D. GR. MANIŢIU reliefează mi­siunea covârşitor de Însemnată ce o are pătura meseriaşilor in viaţa unui popor. D. TRANCU-IAŞI ia din nouă cu­vântul spre a adresa câteva cuvinte elogioase inginerului Mişicu, care răspunde mulţumind pentru atenţiu­nea ce i se acordă. ŞEDINŢA DE DUPĂ AMIAZĂ La ora 4 după amiază, desbaterile se redeschid. Se procedează la com­pactarea biuroului cu d-nii: C. Bu­­şilă, Ştefan Doliş, vice­preşedinţi, G. Vasiliu şi G. Rosetti, secretar. SITUAŢIA ABSOLVENŢILOR După îndeplinirea acestei forma­lităţi, se dă cuvântul d-lui E­mi­MIL GANEA, raportor la punctul: „Ab­solvenţii şcolilor de meserii”. D-sa critică modul de organizare al în­văţământului profesional, care nu a creat absolventului un rol bine de­terminat şi un viitor sigur. Propune, în consecinţă, să se ducă acţiunea în sensul ca industriaşii să fie obligaţi a avea un procent de 30 la sută din personal, format din ab­solvenţii şcolilor de arte şi meserii. Fac observaţii şi propuneri, d-nii: Hâncu, Buşilă, D. Vasiliu, V. Mun­­teanu, şi profesor I. G. Munteanu. IMPORTANŢA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PROFESIONAL D. N. Burg, preşedintele congre­sului, citează raportul despre: „Im­portanţa învăţământului profesio­nal şi rolul absolvenţilor în viaţa socială”. ■Face diferite propuneri pentru o organizare cât mai solidă a şcolilor de arte şi meserii, precum şi pentru asigurarea unui rol bine stabilit şi a unei existenţe care să nu fie ame­ninţată de la o zi la alta. D-nii Doliş şi Vasile Nicolae­­ ce­re congresului să dea o atenţiune specială problemei şomajului. Mai vorbesc d-nii V. Munteanu, Vasiliu şi alţii. AŞEZAREA ABSOLVENŢILOR I­Ă SATE D. M. V. MÂRZA desvoltă proble­ma aşezării absolvenţilor la sate şi a rolului lor în mecanizarea agri­culturii. D-sa arată că majoritatea absol­venţilor şcolilor de meserii se recru­tează de la ţară. După ce termină şcoala aceştia nu se mai întorc în sate, deşi acolo e mare­­nevoe de a­semenea elemente, cu deosebire în domeniul agriculturii. In consecinţă, cere să se dea ele­vilor o educaţie şi o îndrumare cu totul specială, în direcţiunea deter­minării lor spre viaţa de la ţară. In şcoli să se creeze secţii pentru construcţii de maşini şi unelte a­­gricole. Iar absolvenţilor să li sa dea toate înlesnirile de stat, spre a încu­raja aşezarea lor în comune. CULTURA GENERALĂ A ABSOL­VENŢILOR D. ŞTEFAN DOLIŞ a vorbit în chestiunea culturii generale a absol­venţilor, propunând diverse dezide­rate în această privinţă. S-au formulat şi la punctul acesta câteva întrebări, observaţii şi pro­puneri. Congresul, convocat de „Cultura tehnică”, e de fapt o reuniune pre­gătitoare şi de punere la punct a re­vendicărilor absolvenţilor şcolilor de meserii, de aceea dezideratele ex­primate n’au propriu zis un caracter decisiv. La orele 8 seara, desbaterile s’au suspendat, până Luni. ZIUA H-a GALAŢI, 29. — Desbaterile s’au redeschis azi dimineaţă la ora 8. D. Gogu Vasiliu a dat citire unui pro­­ect de statut pentru creiarea unei organizaţii a absolvenţilor. S-au desvoltat apoi rapoartele asupra problemelor: absolvenţii şi legiuiri­le actuale ale ministerului muncii şi instrucţiunii publice; absolvenţii şi cooperaţia; organizarea absolvenţi­lor şi alte chestiuni generale în le­gătură cu organizarea. S-a votat apoi o moţiune prin care se cere în primul rând să se legife­reze obligativitatea pentru indus­tria şi de a întrebuinţa în întreprin­derile lor cel puţin 50 la sută din­tre absolvenţii şcolilor de meserii, să se legifereze în sensul de a se încuraja stabilirea absolvenților la sate. REP. Casa muncii C. F. R. va fi realipită direcţiunii generale C. F. R. D. general M. Ionescu cere printr’un memoriu acest lucru D. general M. Ionescu, directoru general al regiei autonome c. f. r. a cerut printr’un memoriu înaintat d-lui ministru al comunicaţiilor, re­­alipirea Casei muncii c. f. r. la di­recţiunea generală c. f. r. In memoriu se arată că întreg fondul Casei muncii c. f. r. îl cons­­stitue diversele subvenţii acordate de căile ferate, precum şi diferitei« reţineri din salariile personalului­­ şi 0,50 la sută din salariul brut. In memoriu se mai arată că con­ducătorii Casei muncii c. f. r., de când această instituţie a devenit autonomă, i-au complicat şi i-au augmentat aparatul administrativ Astfel au fost creiate: * 1) Un consiliu de administraţie cu 11 membri, în loc de 5, cât era în vechiul consiliu. 2) Un comitet de direcţie cu 3 membri, care mai înainte nu exista 3) Un director general şi un sub­director general care deasemeni înainte nu existau. 4) O direcţie administrativă cu 7 servicii. 5) O direcţiune tehnică cu 6 ser­vicii. 6) O direcţiune medicală cu 3 servicii. Deci în total 16 servicii, pe când înainte aceleaşi scopuri se aduceau la îndeplinire numai prin 5 servicii. Ca urmare a acestor numeroase co­mitete şi direcţiuni, numărul func­ţionarilor a fost mărit de la 490 la 700, iar bugetul personalului a ajuns la 17 milioane lei, în loc de 30—35 milioane cât era pe vremea când Casa Muncii depindea de c. f. r. In concluzia memoriului său, d. general M. Ionescu cere abrogarea actualei legi da autonomie a Casei muncii şi repunerea în vigoare a le­gii Casei muncii din 1921, cu modi­ficarea ca în locul consiliului de ad­ministraţie să fie numit un comitet de direcţie, alcătuit din patru re­prezentanţi ai principalelor diirec­­ţiuni c. f. r.

Next