Adevěrul, iunie 1932 (Anul 45, nr. 14864-14872)
1932-06-20 / nr. 14864
Bunr NU UITAȚI! ! au mai rămas numai Notați bine că la Clasele 3, 4 și 5 se împart în totalLei 223.680.0004 ZILE . - - € num *t~# a până la Tragerea Clasei a 3-a la LOTERIA de STAT :::? fiindcă este o imposibilitate să nu jucați la Clasa 5-a, când FIECARE AL DOILEA LOZ CASNCA, este o copilărie să nu vă cumpăraţi lozul încă de pe acum! Unde ajunseseră tratativele de la Riga Spre a ne putea da seama în mod exact de situaţie, este necesar să ne aducem aminte de tratativele urmate de către fostul ministru de externe d. Ghica cu Rusia sovietelor, prin intermediul însărcinatului nostru de afaceri la Riga. Negocierele acestea au mers foarte încet şi au întâmpinat dificultăţi foarte serioase, deoarece fiind făcute ad referendum au fost tărăgănate săptămâni de zile, fără ca dela început cele două părţi să cunoască punctul de vedere principial în chestiunile cele mai importante, la care se referea pactul. N’a fost explicaţiune directă între plenipotenţiari cu suprafaţă şi cu autorizaţia de a trata chestiunile pe un plan care să nu fie limitat în mod strict la indicaţiuni primite într’o scurtă telegramă diplomatică. Dacă tratativele ar fi urmat în altfel, poate că situaţia s’ar fi prezentat astăzi mai avantagios pentru interesele noastre. De altfel punctul de vedere românesc a fost precizat în mod foarte clar aici acasă la Bucureşti, nu numai de către guvernul de atunci, ci de acord cu toate partidele politice responsabile. România ştia foarte precis că prin semnarea protocolului de la Moscova în Februarie 1929 pentru „menţinerea stărei de pace intre Rusia sovietelor şi noi“ ne-am obligat şi noi şi ruşii să nu întrebuinţăm războiul „ca unealtă de politică naţională“. Prin urmare protocolul Litvinov a întărit situaţia noastră de fapt in Basarabia, primind din partea Moscovei o asigurare formală că starea de pace dintre Rusia şi noi, nu va fi tulburată pentru un motiv printr’o agresiune războinică. Este adevărat că după semnarea protocolului de la Moscova, d. Litvinov a formulat anume rezerve în ce priveşte Basarabia, dar aceste rezerve absolut unilaterale nu ştirbeau întru nimic drepturile noastre. In mod evident încă la începutul tratativelor pentru incheerea pactului de neagresiune guvernele românești au precizat că n’ar putea să aprobe un text de pact de neagresiune care ar însemna o reducere a principiului câştigat prin punerea in vigoare a pactului Kellogg in Orientul Europei. Deaceia nu s’a admis formula iniţială a guvernului sovietic ca în textul pactului sau intr’o anexă a lui să se cuprindă rezervele formulate de ruşi asupra Basarabiei. Iar de altă parte guvernul a găsit că era absolut necesar să se accepte în pact formula respectării reciproce a „teritoriului ce se află azi sub suveranitatea noastră“. ATITUDINEA RUSIEI Faţă de acest punct de vedere precis al guvernului nostru, d. Litvinov a formulat astfel punctul de vedere care l-a călăuzit în conducerea tratativelor de la Riga: „Este evident că un pact între două puteri care nu numai că nu au nici un raport oficial, dar între care există mari diferende teritoriale cum şi de altă natură, nu poate fi încheiat fără să menţioneze necesitatea că nu se vor ridica aceste chestiuni în litigiu şi că ele vor fi lăsate deoparte. „Este evident că România care ocupă de fapt Basarabia, ar voi să treacă sub tăcere acest diferend şi că ar voi să interpreteze lipsa unei aluzii la această chestiune in litigiu, cu un asentiment tacit din partea noastră la ocuparea Basarabiei. Noi însă nu putem consimţi la aceasta. „România merge şi mai departe. Ea se sileşte să obţie ca un articol al pactului de neagresiune să fie redactat în aşa chip, încât să reiasă din el recunoaşterea din partea noastră, fie a suveranităţii României asupra Basarabiei, fie a fluviului Nistru ca frontieră a României. Dar nu putem consimţi nici la aceasta. „Trebue precizat cu o claritate absolută că cele două părţi menţin atitudinea lor în privinţa acestei chestiuni şi că incheerea unui pact nu influenţează cu nimic asupra atitudinei lor. Incheerea pactului are drept scop eliminarea războiului din partea unuia contra celuilalt. Iar scopul acesta este perfect atins prin art. I al proectului de pact, care stipulează: „Fiecare din cele două părţi contractante, constatând că renunţă la război ca instrument politic in relaţiile sale internaţionale se angajeasă nu se dedea la nici o agresiune pe pământ, pe mare sau în aer, contra celeilalte părţi, nici separat nici împreună cu altă putere şi să nu recurgă în nici un caz la război contra celeilalte părţi. „In afară de aceasta guvernul sovietic a consimţit să adauge acestui articol un al doilea paragraf,stabilind că toate încercările tinzând sa rezolve printr’un act de violenţă diferenele teritoriale care există între cele două părţi, vor fi considerate ca o violare a pactului stabilit sub această formă”. Atitudinea Franţei şi a Poloniei Polonia a parafat la Moscova în na de 25 Ianuarie 1932 textul pac- lui său de neagresiune cu Rusia vietelor. In acelaş timp însă s’a igajat în mod solemn să nu probeze la ratificarea lui şi deci la berea lui în vigoare, decât după şi România va fi ajuns să încheee astfel de pact cu Rusia. Cu ocazia sesiunii de primăvară Societăţii Naţiunilor a fost un moent vorba ca d. Ghica să reia permal tratativele cu d. Litvinov, i revenise în Elveţia la conferinţa întru dezarmare şi prin interneul binevoitor al Franţei să încerc a ajunge la un rezultat. Tratativele însă n’au fost reiate, iar la întoarcerea sa dela eneva d. Ghica, pe atunci miistru de externe, a declarat într’o comunicare citită presei străine că a împărtăşit guvernelor francez şi polon punctul de vedere românesc precum şi textele contrapropunerilor ruseşti şi că cele două guverne au fost de acord ca în acele condiţiuni tratativele cu Rusia să nu mai fie reluate, Parisul şi Varşovia menţinându-şi angajamentul de perfectă solidaritate cu ţara noastră în această problemă. Cu această declaraţie a d-lui Ghica, capitolul tratativelor noastre cu Rusia a fost închis. Guvernul francez şi-a formulat astfel punctul său de vedere faţă de pactele de neagresiune cu Rusia, inspirând editorialul de la 28 ianuarie 1932 al ziarului „Le Temps”. De cită parte agenţia Sud-Est ne transmite din Pecris următoarea telegramă: PARIS, 17. (Sud-Est) — Ziarele franceze publică telegrama de mai jos a corespondentului agenţiei Sud- Est din Bucureşti: Ziarele româneşti se ocupă din nou, cu multe detalii, de pactele de neagresiune între Rusia Sovietelor de o parte, Franţa, Polonia şi România de altă parte. In cercurile diplomatice iniţiate, se crede că s’au făcut în mod efectiv noui demersuri sovietice pe lângă guvernele francez şi polonez, în vederea semnării pactelor, ale căror negocieri au început de mult timp. In acelaş timp, cercurile autorizate române, recunoscând că Franţa nu s’a opus la încheierea pactelor sus amintite între Soviete, Polonia şi România,socotesc că insistenţele depuse de guvernul polonez la Bucureşti pentru a se ajunge la incheerea acestor pacte, trebuesc primite cu cea mai mare rezervă, atâta timp cât proectul de tratat româno-sovietic, în forma în care este conceput, ar tinde să recunoască oficial existenţa unui litigiu cu privire laBasarabia. Cercurile conducătoare şi opinia publică române se arată favorabile încheierii unui pact de neagresiune cu Sovietele, cu condiţia ca acesta să respecte interesele României. Dacă, cu toate acestea Polonia ar semna, singură, un acord cu Sovietele, s’ar putea crede — asigură cercurile iniţiate — că acest act ar fi contrariu tradiţionalelor relaţii polono-române, astfel cum au fost cimentate de comunitatea de interese de tratatele de alianţă. A..A. N. O telegramă a agenţiei Sud-Est »Beinen át. Polonia ratifică pactul de neagresiune cu Rusia? .................................. .................. ........................................... . Varşovia nu mai condiţionează ratificarea de incheerea pactului româno-sovietic ? Ministerul de externe a trimis ziarelor următorul comunicat: „Din cercurile oficiale ale ministerului de externe se desminte în mod categoric că ar fi intervenit un ultimatum din partea Poloniei în ceea ce privește negocierile pentru incheerea pactului de neagresiune cu Rusia sovietică. Un asemenea ultimatum în raporturile noastre cu Polonia, bazata pe desăvârşită prietenie şi realitate, n’ar fi posibil“. Comunicatul acesta are nevoie de a fi negreşit complectat. Ministerul de externe are dreptate, când afirmă că relaţiile excelente care există între cele două ţări amice şi aliate exclud posibilitatea unui ultimatum oarecare. Decât un lucru : nu calificativele interesează, ci situaţiile de fapt. Or, nu se poate tăgădui că Polonia ne-a avizat că dacă până la 15-20 iunie România nu semnează pactul de neagresiune cu Sovietele, ea se va vedea silită să semneze acest pact împreună cu ţările baltice .Comunicarea s’a făcut celor în drept de la noi, cu ocazia prezenţei delegaţiei militare în Bucureşti. Despre acest lucru a fost anunţat şi d. Herriet, ministru de externe şi preşedinte de consiliu al Franţei, care a avut pe această chestiune un schimb viu de telegrame cu Bucureşti şi Varşovia. * Comunicatul exprimă speranţa că până în cele din urmă se va găsi o formulă mulţumitoare pentru toţi cei interesaţi, şi că guvernul polon s’a însărcinat cu negocierea ei. Evident, ar fi foarte bine şi este de dorit. In cazul când discuţiile în curs n’ar putea să realizeze speranţele exprimate în comunicatul guvernului, poziţia României este clară. Pactul Kellogg rămâne mai departe între România şi Soviete. In orice caz, factorii hotărîtori de la noi sunt de părere că România nu poate încheia un pact nou, în care, pentru o discutabilă sporire de garanţii de neagresiune, ea ar recunoaşte că o parte din teritoriul său să poată fi un obiect de litigiu între România şi Rusia sovietică. , Noi credem că această complectare este necesară, pentru ca opinia publică de la noi să fie exact informată şi să cunoască realitatea situaţiei. Viitorul apropiat va învedera dacă speranţa unei formule satisfăcătoare exprimată de guvern va putea fi realizată. In tot cazul punctul de vedere al guvernului nostru rămâne, că, chiar în cazul când Polonia şi ţările baltice vor semna fără noi, România nu va admite discuţii asupra Basarabiei. „Proectul pactului de neagresiune între Polonia şi U. R. S. S. parafat alaltăeri la Moscova constitue o manifestaţie importantă a nouei politici externe pe care circumstanţele le impun guvernului sovietelor. Este evident că Rusia caută să obţină unele garanţii de siguranţă, să ia precauţiuni cu caracter diplomatic în contra suprizelor posibile în vecinătatea Uniunii sovietelor. „Ştim că guvernul moscovit a întreprins tratative pe aceeaş natură cu Franţa, Polonia, România, Finlanda, Letonia şi Estonia. In ce priveşte România negocierile sunt suspendate, şi nu vor putea fi reluate în mod util, decât atunci când un acord va fi intervenit asupra modului cum trebue tratată chestiunea Basarabiei, în afară de pact, precum o cer sovietele, punând această regiune la adăpostul oricărei agresiuni, precum o cere cu multă dreptate guvernul din Bucureşti. „Pactul polono-rus lasă să subsiste in întregime pentru Rusia, acordul săucu Germania, şi pentru Polonia înţelegerea sa cu România, şi stipulează că dacă una dintre părţi se dedă la o agresiune în contra unei terţe puteri, cealaltă va avea dreptul să denunţe pactul fără preaviz. Putem deduce că dacă Uniunea sovietică ar comite o agresiune în contra României, pactul cu Rusia ar cădea din acest motiv în ceea ce priveşte Polonia şi alianţa polonoromână ar acţiona în mod complect. „Luând angajamentul de a supune chestiunile litigioase cari se pun între Varşovia şi Moscova unei regulări pacifice şi de a pune la punct o procedură de conciliaţiune, se stabileşte esenţialul pactului parafat la Moscova. „La ce ne putem aştepta în realitate, ca şi pentru un eventual pact de neagresiune franco-rus, e de la sine înţeles că Polonia nu va iscăli în mod definitiv acest acord, decât atunci când un pact identic va fi încheiat şi cu România. Faptul că negocierile cu România sunt suspendate, nu probează că proectul trebue abandonat. Principalul obstacol este chestiunea Basarabiei, dar ştim că unele cercuri germane ar fi destul de dispuse să intervie la Moscova, pentru a uşura o reglementare asupra acestui punct cu totul delicat, tactică la care ele văd o carte de joc preţioasă pentru politica germană actuală în Sud-Estul Europei“. „ Pe cât se pare astăzi situaţia internaţională a suferit o schimbare, care a avut de efect ca atitudinea Franţei şi Poloniei în chestiunea pactului de neagresiune să se modifice. Zilele viitoare vor aduce preciziuni de fapt în ce măsură Franţa şi Polonia și-au modificat atitudinea lor, afirmată cu atâta tărie la începutul acestui an. * * ii Cum se va face plata salariilor După cum am arătat, Banca Naţională a avansat statului un miliard loi, asupra monetei metalice de argint, care va sosi în cursul lunei August. Miliardul e în monetă metalică şi va fi pus la dispoziţia statului prin agenţiile şi sucursalele Băncii Naţionale. Ministerul de finanţe a decis ca această sumă să fie folosită la plata salariilor. Plata se va face imediat, începând cu restanţele pe luna Mai şi achitarea unei jumătăţi din salariile pe luna Iunie. In cursul lunei Iunie ministerul de finanţe nu va face decât plăţi de salarii şi cheltueli urgente de materiale. După 30 iunie ministerul va veni cu o decizie prin care va dispune plata ordonanţelor şi recipiselordepozit, pentru datorii mai vechi. Instalarea nouei comisii Interimare la Arad ARAD. — In ziua de joi 16 iunie a fost instalată, la municipiu, noua comisie interimară, formată din d-nii: dr. Alexa Boţoc, preşedinte, Iliviu Albu, Cornel Omescu, Grapini, Gh. Popovici, dr. Siartău Andrei, dr. Bărbuş, baron Andreny şi s. Adler membri. La Instalare, d. dr. Augustin Lazar, prefectul judeţului a rostit ceremoniala cuvântare, mulţumind vechei comisii interimare pentru tot ce a putut face pe tărâm edilitar, amintind în special activitatea depusă pentru ridicarea cartierelor româneşti, din starea rea în care se găseau. După ce a cetit decretul de numire a nouei comisii interimare, d. dr. Augustin Lazăr a recomandat nouei comisii spor la muncă, luând apoi jurământul nouilor membri. D. dr. Cornel Radu, preşedintele fostei comisii interimare, a făcut în urmă o scurtă dar preţioasă dare de seamă asupra activităţii celor aproape II luni de gospodărie, mulţumind tuturor colaboratorilor de sprijinul dat. Ca încheiere, d. dr. Alexa Boţoc, noul preşedinte al comisiei interimare a răspuns antevorbitorilor, mulţumind pentru încrederea guvernului de a i se da spre gospodărire un oraș atât de important ca Aradul, declarând că in viitoarea sa activitate se va călăuzi de tot ce au făcut bun înaintaşii săi. — In urmă noua comisie a luat în primire fiecare serviciu, mceptându-se cu serviciul casieriei. INSTALAREA NOUEI COMISII INTERIMARE A JUDEŢULUI ARAD. In ziua de 17 iunie, se va instala noua comisie interimară judeţiană, compusă din următorii: dr. Cornel Buştea, dr. Romul G. Lazo, dr. Avram Ursutin, Moise Popovici, Cornel Vladislav, Bogdan Pavel, Peter Iuliu, Ioţa Adrian şi Takacsin Nicolae. Formele de instalare se vor face de către d. dr. Augustin Lasier, prefectul judeţului. COR. Bilanţul întreprinderilor municipiului Arad ARAD. „ Cu ocazia ultimei şedinţe a vechii comisii interimare, s’a dat cetire unei interesante dări de seamă referitoare la mersul întreprinderilor municipale, din care dăm publicităţii următoarele date: 1. Secţia de autobuse, a cheltuit în cursul anului 1931 suma de lei 16.601.980 şi a avut venituri de lei 18.909.649, repercutând deci un excedent de 2.307.669 lei. 2. Aceiaşi secţie pe timp de 5 luni, din 1932, a cheltuit 5.647.342 lei şi a realizat venituri de 5.806.406 lei, aducând deci un excedent de 159.064 lei. 3. Secţia de cinematograf, pe anul 1931, a cheltuit 12.097.115 lei şi a avut un venit de 12.329.352 lei, realizând deci un excedent de 232.237 lei. Faţă de aceste cifre, se constată că secţia autobuselor a avut un excedent relativ mic, deoarece urmează ca să raporte rata de 1.400.000 lei, faţă de creditul judeţean, în care se cuprinde şi întregirea gajului la Banca Naţională. Cor. Citiţi E A D I O T Pagina :3-a CITROIR LA AUTODROMUL DE LA MONTLHÉRY CITROEN A MĂRIT RECORDUL MONDIAL DE DISTANȚĂ DE LA 50.000 DE KILOMETRII LA 136.000 KM. ȘI RECORDUL MONDIAL DE DURATĂ DE LA 17 ZILE LA 54 DE ZILE, CU O MEDIE DE 104 KILOMETRII PE ORĂ. Societatea CITROEN oferi 1.000.000 de Francii primei mărci franceze sau străine, care pănâ în 15 Octombrie 1932 va bate această performanţă. CITROENUL de 6 cylindrii, utilizând tot timpul performantei uleiul YACCO, typ comercial, a stabilit sau bătut, sub controlul oficial al A. C. F. 50 DE RECORDURI DIN LUME ŞI 81 DE RECORDURI INTERNATIONALE. (sub rezerva de a fi omologate de către A.I. A. C. R.) Reprezentanta exclusiva pentru Romania SOCIETE GENERALE POUR L’ETRANGER S. A (AUTOGARAJUL CICLOP) BUCURESTI I. Bul. I.C. Bratianu 42. Telefon : 21397 — Adr. Telegr. ; "JURODEM" CIVBOIN DE MAȘINĂ DE SERIE