Adevěrul, iunie 1932 (Anul 45, nr. 14864-14872)

1932-06-20 / nr. 14864

Bunr NU UITAȚI! ! au mai rămas numai Notați bine că la Clasele 3, 4 și 5 se împart în totalLei 223.680.0004 ZILE . - - € n­u­m *­t~#­­ a până la Tragerea Clasei a 3-a la LOTERIA de STAT :::?­ fiindcă este o imposibilitate să nu jucați la Clasa 5-a, când FIECARE AL DOILEA LOZ CASN­CA, este o copilărie să nu vă cumpăraţi lozul încă de pe acum! Unde ajunseseră tratativele de la Riga Spre a ne putea da seama în mod exact de situaţie, este necesar să ne aducem aminte de tratativele urmate de către fostul ministru de externe d. Ghica cu Rusia soviete­lor, prin intermediul însărcinatului nostru de afaceri la Riga. Negocierele acestea au mers foar­te încet şi au întâmpinat dificultăţi foarte serioase, de­oarece fiind fă­cute ad referendum au fost tărăgă­nate săptămâni de zile, fără ca de­la început cele două părţi să cu­noască punctul de vedere principial în chestiunile cele mai importante, la care se referea pactul. N’a fost explicaţiune directă în­tre plenipotenţiari cu suprafaţă şi cu autorizaţia de a trata chestiuni­le pe un plan care să nu fie limi­tat în mod strict la indicaţiuni pri­mite într’o scurtă telegramă diplo­matică. Dacă tratativele ar fi urmat în altfel, poate că situaţia s’ar fi pre­zentat astăzi mai avantagios pen­tru interesele noastre. De altfel punctul de vedere ro­mânesc a fost precizat în mod foar­te clar aici acasă la Bucureşti, nu numai de către guvernul de a­­tu­nci, ci de acord cu toate partide­le politice responsabile. România ştia foarte precis că prin semnarea protocolului de la Moscova în Februarie 1929 pentru „menţinerea stărei de pace intre Rusia sovietelor şi noi“ ne-am ob­ligat şi noi şi ruşii să nu întrebuin­ţăm războiul „ca unealtă de politi­că naţională“. Prin urmare protoco­lul Litvinov a întărit situaţia noa­stră de fapt in Basarabia, primind din partea Moscovei o asigurare formală că starea de pace dintre Rusia şi noi, nu va fi tulburată pentru un motiv printr’o agresiune războinică. Este adevărat că după semnarea protocolului de la Mosco­va, d. Litvinov a formulat anume rezerve în ce priveşte Basarabia, dar aceste rezerve absolut unilate­rale nu ştirbeau întru nimic drep­turile noastre. In mod evident încă la începutul tratativelor pentru incheerea pac­tului de neagresiune guvernele ro­mânești au precizat că n’ar putea să aprobe un text de pact de nea­gresiune care ar însemna o reduce­re a principiului câştigat prin pu­nerea in vigoare a pactului Kellogg in Orientul Europei. Deaceia nu s’a admis formula iniţială a guvernu­lui sovietic ca în textul pactului sau intr’o anexă a lui să se cuprin­dă rezervele formulate de ruşi a­­supra Basarabiei. Iar de altă parte guvernul a găsit că era absolut ne­cesar să se accepte în pact formula respectării reciproce a „teritoriului ce se află azi sub suveranitatea noa­stră“. ATITUDINEA RUSIEI Faţă de acest punct de vedere precis al guvernului nostru, d. Lit­vinov a formulat astfel punctul de vedere care l-a călăuzit în conduce­rea tratativelor de la Riga: „Este evident că un pact între două puteri care nu numai că nu au nici un raport oficial, dar între care există mari diferende teritori­ale cum şi de altă natură, nu poate fi încheiat fără să menţioneze nece­sitatea că nu se vor ridica aceste chestiuni în litigiu şi că ele vor fi lăsate deoparte. „Este evident că România care o­­cupă de fapt Basarabia, ar voi să treacă sub tăcere acest diferend şi că ar voi să interpreteze lipsa unei aluzii la această chestiune in liti­giu, cu un asentiment tacit din par­tea noastră la ocuparea Basarabiei. Noi însă nu putem consimţi la a­­ceasta. „România merge şi mai departe. Ea se sileşte să obţie ca un articol al pactului de neagresiune să fie redactat în aşa chip, încât să reia­să din el recunoaşterea din partea noastră, fie a suveranităţii Româ­niei asupra Basarabiei, fie a fluviu­lui Nistru ca frontieră a României. Dar nu putem consimţi nici la a­­ceasta. „Trebue precizat cu o claritate absolută că cele două părţi menţin atitudinea lor în privinţa acestei chestiuni şi că incheerea unui pact nu influenţează cu nimic asupra a­­titudinei lor. Incheerea pactului are drept scop eliminarea războiului din partea unuia contra celuilalt. Iar scopul acesta este perfect atins prin art. I al proectului de pact, care sti­pulează: „Fiecare din cele două părţi con­tractante, constatând că renunţă la război ca instrument politic in rela­ţiile sale internaţionale se angajea­­să nu se dedea la nici o agresiune pe pământ, pe mare sau în aer, con­tra celeilalte părţi, nici separat nici împreună cu altă putere şi să nu recurgă în nici un caz la război contra celeilalte părţi. „In afară de aceasta guvernul so­vietic a consimţit să adauge acestui articol un al doilea paragraf,­­stabi­lind că toate încercările tinzând sa rezolve printr’un act de violenţă di­­ferenele teritoriale care există în­tre cele două părţi, vor fi conside­rate ca o violare a pactului stabilit sub această formă”. Atitudinea Franţei şi a Poloniei Polonia a parafat la Moscova în na de 25 Ianuarie 1932 textul pac- lui său de neagresiune cu Rusia vietelor. In acelaş timp însă s’a igajat în mod solemn să nu pro­beze la ratificarea lui şi deci la b­erea lui în vigoare, decât după­­ şi România va fi ajuns să închee­e astfel de pact cu Rusia. Cu ocazia sesiunii de primăvară Societăţii Naţiunilor a fost un mo­­ent vorba ca d. Ghica să reia per­­mal tratativele cu d. Litvinov, i re­venise în Elveţia la conferinţa întru dezarmare şi prin interne­ul binevoitor al Franţei să încer­­c a ajunge la un rezultat. Tratativele însă n’au fost re­iate, iar la întoarcerea sa dela eneva d. Ghica, pe atunci mi­­istru de externe, a declarat într’o comunicare citită presei străine că a împărtăşit guver­nelor francez şi polon punctul de vedere românesc precum şi textele contrapropunerilor ru­seşti şi că cele două guverne au fost de acord ca în acele con­­diţiuni tratativele cu Rusia să nu mai fie reluate, Parisul şi Varşovia menţinându-şi anga­jamentul de perfectă solidari­tate cu ţara noastră în această problemă. Cu această declaraţie a d-lui Ghi­ca, capitolul tratativelor noastre cu Rusia a fost închis. Guvernul francez şi-a formulat astfel punctul său de vedere faţă de pactele de neagresiune cu Rusia, inspirând editorialul de la 28 ianua­rie 1932 al ziarului „Le Temps”. De ci­tă parte agenţia Sud-Est ne transmite din Pecris următoarea te­legramă: PARIS, 17. (Sud-Est) — Ziarele franceze publică telegrama de mai jos a corespondentului agenţiei Sud- Est din Bucureşti: Ziarele româneşti se ocupă din nou, cu multe detalii, de pactele de neagresiune între Rusia Sovietelor de o parte, Franţa, Polonia şi Ro­mânia de altă parte. In cercurile diplomatice iniţiate, se crede că s’au făcut în mod efectiv noui demersuri sovietice pe lângă guvernele francez şi polonez, în ve­derea semnării pactelor, ale căror negocieri au început de mult timp. In acelaş timp, cercurile autoriza­te române, recunoscând că Franţa nu s’a opus la încheierea pactelor sus amintite între Soviete, Polonia şi România,­­socotesc că insistenţele depuse de guvernul polonez la Bu­cureşti pentru a se ajunge la inchee­rea acestor pacte, trebuesc primite cu cea mai mare rezervă, atâta timp cât proectul de tratat româno-sovie­­tic, în forma în care este conceput, ar tinde să recunoască oficial exis­tenţa unui litigiu cu privire la­­Ba­sarabia. Cercurile conducătoare şi opinia publică române se arată favorabile încheierii unui pact de neagresiu­ne cu Sovietele, cu condiţia ca aces­ta să respecte interesele României. Dacă, cu toate acestea Polonia ar semna, singură, un acord cu Sovie­tele, s’ar putea crede — asi­gură cer­curile iniţiate — că acest act ar fi contrariu tradiţionalelor relaţii po­­lono-române, astfel cum au fost ci­mentate de comunitatea de interese de tratatele de alianţă. A..A. N. O telegramă a agenţiei Sud-Est »Beinen át. Polonia ratifică pactul de neagresiune cu Rusia? .................................. .................. ........................................... . Varşovia nu mai condiţionează ratificarea de incheerea pactului româno-sovietic ? Ministerul de externe a trimis ziarelor următorul comunicat: „Din cercurile oficiale ale minis­terului de externe se desminte în mod categoric că ar fi intervenit un ultimatum din partea Poloniei în ceea ce privește negocierile pentru incheerea pactului de neagresiune cu Rusia sovietică. Un asemenea ultimatum în ra­porturile noastre cu Polonia, bazata pe desăvârşită prietenie şi realitate, n’ar fi posibil“. Comunicatul acesta are nevoie de a fi negreşit complectat. Ministerul de externe are drep­tate, când afirmă că relaţiile exce­lente care există între cele două ţări amice şi aliate exclud posibili­tatea unui ultimatum oarecare. Decât un lucru : nu calificativele interesează, ci situaţiile de fapt. Or, nu se poate tăgădui că Polonia ne-a avizat că dacă până la 15-20 iunie România nu s­emnează pactul de neagresiune cu Sovietele, ea se va vedea silită să semneze acest pact împreună cu ţările baltice .Comunicarea s’a făcut celor în drept de la noi, cu ocazia prezenţei delegaţiei militare în Bu­cureşti. Despre acest lucru a fost anunţat şi d. Herriet, ministru de externe şi preşedinte de consiliu al Franţei, care a avut pe această chestiune un schimb viu de telegrame cu Bucureşti şi Varşovia. * Comunicatul exprimă spe­ranţa că până în cele din urmă se va găsi o formulă mulţu­mitoare pentru toţi cei intere­saţi, şi că guvernul polon s’a însărcinat cu negocierea ei. Evident, ar fi foarte bine şi este de dorit. In cazul când dis­cuţiile în curs n’ar putea să realizeze speranţele exprimate în comunicatul guvernului, poziţia României este clară. Pactul Kellogg rămâne mai departe între România şi So­viete. In orice caz, factorii ho­­tărîtori de la noi sunt de părere că România nu poate încheia un pact nou, în care, pentru o discutabilă sporire de garanţii de neagresiune, ea ar recunoaşte că o parte din te­ritoriul său să poată fi un o­­biect de litigiu între România şi Rusia sovietică. , Noi credem că această complec­­tare este necesară, pentru ca opi­nia publică de la noi să fie exact in­formată şi să cunoască realitatea situaţiei. Viitorul apropiat va înve­dera dacă speranţa unei formule satisfăcătoare exprimată de guvern va putea fi realizată. In tot cazul punctul de ve­dere al guvernului nostru ră­mâne, că, chiar în cazul când Polonia şi ţările baltice vor semna fără noi, România nu va admite discuţii asupra Ba­sarabiei. „Proectul pactului de neagresiune între Polonia şi U. R. S. S. parafat alaltăeri la Moscova constitue o ma­nifestaţie importantă a nouei poli­tici externe pe care circumstanţele le impun guvernului sovietelor. Este evident că Rusia caută să obţină unele garanţii de siguranţă, să ia precauţiuni cu caracter diplomatic în contra suprizelor posibile în veci­nătatea Uniunii sovietelor. „Ştim că guvernul moscovit a în­treprins tratative pe aceeaş natură cu Franţa, Polonia, România, Fin­landa, Letonia şi Estonia. In ce pri­veşte România negocierile sunt sus­pendate, şi nu vor putea fi reluate în mod util, decât atunci când un acord va fi intervenit asupra modu­lui cum trebue tratată chestiunea Basarabiei, în afară de pact, precum o cer sovietele, punând această re­giune la adăpostul oricărei agresiu­ni, precum o cere cu multă dreptate guvernul din Bucureşti. „Pactul polono-rus lasă să subsis­­te in întregime pentru Rusia, acor­dul său­­cu Germania, şi pentru Po­lonia înţelegerea sa cu România, şi stipulează că dacă una dintre părţi se dedă la o agresiune în contra u­­nei terţe puteri, cealaltă va avea dreptul să denunţe pactul fără pre­aviz. Putem deduce că dacă Uniunea sovietică ar comite o agresiune în contra României, pactul cu Rusia ar cădea din acest motiv în ceea ce priveşte Polonia şi alianţa polono­­română ar acţiona în mod complect. „Luând angajamentul de a supu­ne chestiunile litigioase cari se pun între Varşovia şi Moscova unei regu­­lări pacifice şi de a pune la punct o procedură de conciliaţiune, se sta­­bileşte esenţialul pactului parafat la Moscova. „La ce ne putem aştepta în realitate, ca şi pentru un even­tual pact de neagresiune fran­­co-rus, e de la sine înţeles că Polonia nu va iscăli în mod definitiv acest acord, decât a­­tunci când un pact identic va fi încheiat şi cu România. Fap­tul că negocierile cu România sunt suspendate, nu probează că proectul trebue abandonat. Principalul obstacol este ches­tiunea Basarabiei, dar ştim că unele cercuri germane ar fi destul de dispuse să intervie la Moscova, pentru a uşura o reglementare asupra acestui punct cu totul delicat, tactică la care ele văd o carte de joc preţioasă pentru politica ger­mană actuală în Sud-Estul Eu­­ropei“. „ Pe cât se pare astăzi situaţia in­ternaţională a suferit o schimbare, care a avut de efect ca atitudinea Franţei şi Poloniei în chestiunea pactului de neagresiune să se mo­difice. Zilele viitoare vor aduce preci­­ziuni de fapt în ce măsură Franţa şi Polonia și-au modificat atitudinea lor, afirmată cu atâta tărie la înce­putul acestui an. * * ii Cum se va face plata salariilor După cum am arătat, Banca Na­ţională a avansat statului un mili­ard loi, asupra monetei metalice de argint, care va sosi în cursul lunei August. Miliardul e în monetă metalică şi va fi pus la dispoziţia statului prin agenţiile şi sucursalele Băncii Na­ţionale. Ministerul de finanţe a decis ca această sumă să fie folosită la pla­ta salariilor. Plata se va face imediat, înce­pând cu restanţele pe luna Mai şi achitarea unei jumătăţi din salariile pe luna Iunie. In cursul lunei Iunie ministerul de finanţe nu va face decât plăţi de salarii şi cheltueli urgente de ma­teriale. După 30 iunie ministerul va veni cu o decizie prin care va dispu­ne plata ordonanţelor şi recipiselor­­depozit, pentru datorii mai vechi. Instalarea nouei comisii Interimare la Arad ARAD. — In ziua de joi 16 iunie a fost instalată, la municipiu, noua comisie interimară, formată din d-nii: dr. Alexa Boţoc, preşedinte, Iliviu Albu, Cornel Omescu, Grapini, Gh. Popovici, dr. Siartău Andrei, dr. Bărbuş, baron Andreny şi s. Adler membri. La Instalare, d. dr. Augustin La­zar, prefectul judeţului a rostit ce­­remoniala cuvântare, mulţumind vechei comisii interimare pentru tot ce a putut face pe tărâm edilitar, amintind în special activitatea de­pusă pentru ridicarea cartierelor româneşti, din starea rea în care se găseau. După ce a cetit decretul de numire a nouei comisii interimare, d. dr. Augustin Lazăr a r­ecomandat nouei comisii spor la muncă, luând apoi jurământul nouilor membri. D. dr. Cornel Radu, preşedintele fostei comisii interimare, a făcut în urmă o scurtă dar preţioasă dare de seamă asupra activităţii celor aproape II luni de gospodărie, mul­ţumind tuturor colaboratorilor de sprijinul dat. Ca încheiere, d. dr. Alexa Boţoc, noul preşedinte al comisiei interi­mare a răspuns antevorbitorilor, mulţumind pentru încrederea gu­vernului de­ a i se da spre gospodă­rire un oraș atât de important ca Aradul, declarând că in viitoarea sa activitate se va călăuzi de tot ce au făcut bun înaintaşii săi. — In ur­mă noua comisie a luat în primire fiecare serviciu, mceptându-­s­e cu serviciul casieriei. INSTALAREA NOUEI COMISII INTERIMARE A JUDEŢULUI ARAD.­­ In ziua de 17 iunie, se va instala noua comisie interimară judeţiană, compusă din următorii: dr. Cornel Buştea, dr. Romul G. Lazo, dr. Avram Ursutin, Moise Popovici, Cornel Vladislav, Bogdan Pavel, Peter Iuliu, Ioţa Adrian şi Takacsin Nicolae. Formele de instalare se vor face de către d. dr. Augustin Lasier, prefectul judeţului. COR. Bilanţul întreprinderilor municipiului Arad ARAD. „ Cu ocazia ultimei şedin­ţe a vechii comisii interimare, s’a dat cetire unei interesante dări de seamă referitoare la mersul între­prinderilor municipale, din care dăm publicităţii următoarele date: 1. Secţia de autobuse, a cheltuit în cursul anului 1931 suma de lei 16.601.980 şi a avut venituri de lei 18.909.649, repercutând deci un ex­cedent de 2.307.669 lei. 2. Aceiaşi secţie pe timp de 5 luni, din 1932, a cheltuit 5.647.342 lei şi a realizat venituri de 5.806.406 lei,­ a­­ducând deci un excedent de 159.064 lei. 3. Secţia de cinematograf, pe anu­l 1931, a cheltuit 12.097.115 lei şi a a­­vut un venit de 12.329.352 lei, rea­lizând deci un excedent de 232.237 lei. Faţă de aceste cifre, se constată că secţia autobuselor a avut un ex­cedent relativ mic, deoarece urmea­ză ca să raporte rata de 1.400.000 lei, faţă de creditul judeţean, în care se cuprinde şi întregirea gajului la Banca Naţională. Cor. Citiţi E A D I O T Pagina :3-a C­ITROIR LA AUTODROMUL DE LA MONTLHÉRY C­ITROEN A MĂRIT RECORDUL MONDIAL DE DISTANȚĂ DE LA 50.000 DE KILOMETRII LA 136.000 KM. ȘI RECORDUL MONDIAL DE DURATĂ DE LA 17 ZILE LA 54 DE ZILE, CU O MEDIE DE 104 KILOMETRII PE ORĂ. Societatea CITROEN oferi 1.000.000 de Francii primei mărci franceze sau străine, care pănâ în 15 Octombrie 1932 va bate această performanţă. CITROENUL de 6 cylindrii, utilizând tot timpul performantei uleiul YACCO, typ comercial, a stabilit sau bătut, sub controlul oficial al A. C. F. 50 DE RECORDURI DIN LUME ŞI 81 DE RECORDURI INTERNATIONALE. (sub rezerva de a fi omologate de către A­.I. A. C. R.) Reprezentanta exclusiva pentru Romania SOCIETE GENERALE POUR L’ETRANGER S. A (AUTOGARAJUL CICLOP) BUCURESTI I. Bul. I.C. Brat­ia­nu 42. Telefon : 213­97 — Adr. Telegr. ; "JURODEM" CIVBOIN DE MAȘINĂ DE SERIE

Next