Adevěrul, august 1936 (Anul 50, nr. 16109-16135)
1936-08-01 / nr. 16109
mi 50—No. 16.109Qoste iii Sâaibăta 1 August 1936 ABONAMENTE 380 lei pe luni 750 lei pe un an 200 lei pe 3 luni FONDATORI: con 1888—1897 1987—1928 In străinătate dublu 3 LEI BIROURILE: București, Str. Const. Mille (Sărindar) mo. 5—7—S TELEFOANE: „Oricine garantează hotarele României și pe ale aliaților noștri este aliatul nostru de drept.“ DOM MIHALACHE în discursul de la Câmpulung Centrala: 3-84-30. Provincia : 3-84-31. Străinătatea : 3-84-33. DISCIPLINA IN LICEE D, ministru al instrucțiunii publice, printr’o circulară adresată directorilor de licee din țară, indică o serie de măsuri menite să întărească disciplina școlară. " Nu se poate spune că circulara aceasta vine prea devreme. De atrt timp, s’a remarcat că în anumite manifestațiuni de stradă ale curentelor extremiste de dreapta, contingentul cel mare de manifestanți îl formează nu studenții, ci liceenii. Lucrul era cu atât mai întristător, cu cât elevul care n’a trecut încă bacalaureatul este cel mai puțin pregătit ca să se orienteze in lumea programelor și doctrinelor politice. In adevăr, ce poate desprinde o minte fragedă și insuficient informată, din peisajul atât de complex și atât de uluitor al mișcărilor sociale și politice? Ce poate pătrunde un tânăr licean, din tâlcul ascuns al conflictelor internaționale? In vremurile normale, liceul era epoca minunată a zburdălniciei și a sentimentalismului, a cinei și a poeziei. Intre prefacerile de după războiu trebue notată și aceasta: o năvala a tineretului din licee in arenele sportive și, in special, in arenele celor mai brutale dintre sporturi, iar paralel cu aceasta, o inclinațiune din ce în ce mai accentuată a aceluiaș tineret către partidele extremiste, cari cultivă lozincile cele mai sălbatice și cari utilizează mijloacele de acțiune cele mai violente. Nu vrem să stabilim între aceste două fenomene o legătură de la cauză la efect. Nu vrem să spunem că înclinarea spre violență, în politică, provine dintr'o educație sportivă exagerată. Ne mulțumim să constatăm faptul. N’am vrea să se creadă că suntem adversarii educației sportive. Credem insă cu toată convingerea, că excesul de sport este dăunător ca orișice exces; că anume sporturi, cari păcătuesc prin brutalitate ar trebui sever supraveghiate și toate chiar interzise; că educația fizică, este una și desfășurarea sălbăteciei este alta. Păstrându-se o măsură justă in această privință, s’ar putea ajunge la rezultatul dorit, minte sănătoasă in corp sănătos. A căuta însă numai dezvoltarea mușchilor, a neglija cultivarea spiritului și a sufletului, iată o greșală pe care generația ce se ridică acuma o va plăti foarte scump in viață. E foarte bine că d. ministru al instrucțiunii publice a rostit acea energică chemare a liceenilor în sălile de clasă, interzicându-le orice activitate politică. Ar fi și mai bine, dacă această chemare ar fi ascultată și dacă executarea ei ar fi supraveghiată cu atenție. Paralel însă cu aceste măsuri, trebuie să se ia și altele. Trebuie să se privegheze cu toată atenția activitatea acelor organizațiuni sportive, în care sub eticheta unui fals naționalism a străbătut polticianismul de extremă dreaptă. Am mai avut prilejul să atragem atențiunea d-lui dr. Angelescu asupra acestei probleme. Am avut și satisfacția de a constata că d. profesor universitar Costăchescuu de la Iași a dat și d-sa alarma intr'un discurs recent, asupra primejdiei pe care o prezintă amestecul politicei extremiste în sânul unor anumite organizații sportive. Nationalism da, — trebue să se facă în școală, în afara de școală și, implicit, in organizațiile sportive. Dar să se facă acel nationalism constructiv, sănătos, adevărat care a hrănit sufletește generația războiului și care s’a manifestat splendid in 1916—1918. Falsul naționalism, acela care a apărut de câțiva ani încoace și care n’are nimic comun nici cu simțirea, nici cu gândirea românească, acela care își trage origina — cel puțin din punct de vedere ideologic — din Germania și care tinde să introducă în țara noastră metode teroriste, — acela nu are ce căuta nici în școală, nici in organizațiile sportive. Nădăjduim că măcar acum problema educației liceenilor va fi privită in ansamblul ei și că se vor lua toate măsurile, pe care le cere îndreptarea cât mai grabnică a unor stări atât de întristătoare. A d. Culeg două știri — relatate intr’o gazetă de ori. Nu le culeg la întâmplare. Le aleg și le împerechez în așa fel, ca să le pot îmbina și sensul. Aș vrea să însemneze asta doar o dibăcie, aș prefera adică să nu am dreptate în concluzie, și sensul ieșit din împerechierea lor să fie o greșală de optică. In prima întâmplare e vorba de un asasinat. In cea de a doua de un linșaj. Amândouă faptele s’au petrecut în provincie și in două orașe diferite. Asasinatul întâmplat la Lugoj a fost săvârșit de un tânăr baptist, Constantin Negrei in vârstă de 28 de ani. Negrei a descărcat trei focuri de revolver in pieptul concetățeanului său Bălăci Pantelimon, el însuși fost baptist, fiindcă acest Bălăci insultase pe predicatorul baptiștilor. In cealaltă știre e vorba de un birjar, care a fost linșat pe stradă de trecători fiindcă își batea calul. Va să , zică amândouă victimele erau vinovatgl și birjarul și fostul baptist. Birjarul era vinovat de neomenie, iar fostul baptist de insultă. In legile noastre, amândouă păcatele sunt prevăzute și pedepsite conform unei judecăți care drămuește, în proporții bine studiate, orice vinovăție. Proporția asta nu a convenit nici judecătorului de la Lugoj nici trecătorilor cari au linșat birjarul. Pentru insultă baptistul a cântărit că trebuie aplicată pedeapsa cu moartea, așa cum au cântărit trecătorii din celălalt oraș, că trebuie omorit omul care și-a bătut calul. Oameni cari sa-și facă singuri dreptate s’au găsit întotdeauna și, aproape întotdeauna, dreptatea lor a fost monstruoasă. In cazurile de mai sus e ceva mai mult. Oamenii nu și-au făcut singuri dreptate. Pentru că nu e vorba de dreptatea lor. Intr’un caz e vorba de dreptatea unui cal, iar în celălalt de dreptatea unui predicator. Mâniați de ce s’a făcut altora, baptistul și trecătorii au omorit, nu de ce li s’a făcut lor. Și aici e excepționalul. Aici e ceva care mie mi se pare că se întâlnește foarte rar. Oamenii cari se erijează in judecători pentru alții și omoară deci și fără acea infimă justificare a reacțiunii momentului sau a răzbunării. Asta mi se pare ceva nou, ceva mult mai puțin omenesc, și neștiut până acum, printre urâțeniile noastre curente. E ceva modern. Ceva pe care trebue să-l înregistrăm ca simptom al epocii? Ca expresie nouă a ei? Ese așa doar din potriveala mea de fapte. C. Băleanu Carnetul meu O potriveală de fapte Glose politice... UN DISCURS MARE Nu este vorba de un discurs de pe la noi. Nu pentru că nouă ne-ar lipsi oratorii, cu sau fără talent, capabili, să facă un discurs de dimensiuni respectabile. Dar pentru că discursul în cauză este ca substanță, cu mult mai sus decât pot exprima oamenii noștri politici, inspirați in generes, de preocupări personale, în producțiunile oratorice. Cuvântarea care ne-a reținut atențiunea este rostită de d. Anthony Eden, in fața Camerei Comunelor, la 27 iulie. Pentru a demonstra în mod direct principalul motiv pentru care subliniem foarte insistent importanța acestui discurs, să cităm un pasagiu: „Trăim într’o Europă care suferă de o eclipsă aproape totală a opiniei publice liberale: o Europă in care sunt tendințe pentru extreme, pentru formulele extremiste de guvernare, pentru care nici unul din curentele reprezentate în Camera Comunelor nu poate arăta simpatie. Noi avem presa și opinia publică libere, avem libertățile noastre pe care voim să le menținem, dar de aici decurg și răspundem în ce privește justiția, bunul simț și moderațiunea. Intr’o lume in care aceste libertăți și responsabilități sunt atât de rare, trebuie ca democrațiile să-și găsească unitatea, dacă voiesc să supravețuiască și să transmită celorlalte generații libertățile de care sunt mândre”. Rândurile de mai sus formează încheerea discursului, în care miinistrul de externe al Marii Britanii a expus opiniile sale asupra situațiunii internaționale. Ele au deci, un relief special deoarece nu se referă numai la democrația engleză, ci arată drumul tuturor democrațiilor, cu o putere splendidă de elocvență concentrată. SERVII In aceeaș ședință a Camerei Comunelor, asupra căreia este foarte bine să ne oprim mai atenți a luat cuvântul sir Austin Chamberlain, fost ministru de externe. Din cele spuse de d-sa se cuvine să reținem un pasagiu. El privește eventuala cedare către Germania a unor teritorii coloniale sau aflate sub mandat englez. Opunându-se zvonului despre această cedare, sir Austin a declarat: „Socot nu numai că nu avem dreptul să cedăm aceste teritorii decât doar popoarelor ce le locuiesc, atunci când aceste popoare vor fi capabile să se guverneze și să se apere, dar aș voi să nu asum vina de a așeza alte ființe omenești sub autoritatea unui guvern care refuză în propria sa țară și propriilor săi naționali dreptul de cetățean și care face din aceștia servi“. .... !? Vigoarea acestui rechizitoriuj dje"■ o frază va deschide, cu siguranță ochii atât de amabili închiși ai multor români, asupra realității regimului național socialist din Germania. Regimul „aservirii propriilor săi cetățeni”. M. Grig« Expansiunea germană în bazinul dunărean Partizanii nazismului, deși s'au proclamat reformatori și revoluționari, au încălcat cizmele vechi ale imperialismului german și au pornit din nou pe calea ex-kaiserului. Berlin-Bagdad. Diversele călătorii aeriene, în țările balcanice, ale ministrului care administrează codrii teutoni și fiarele sălbatece — n’au dat rezultate satisfăcătoare. Pasiunea d-lui Goering pentru vânat și pescuit a fost pretutindeni săturată de către balcanicii ospitalieri, dar planurile lui politice au fost întâmpinate cu un surâs politicos, dar sceptic. Generalul s-a întors la Berlin, cu mâinile pline de jerbe de flori... Aceste daruri ale naturii, nu i-au mirosit bine guvernului german. De aceia a schimbat tactica — și a trimes în misiune specială pe un bancher. Căci banul, dacă n'are miros — are în schimb o atracțiune deosebită. . . Dr. Schacht a vizitat Belgradul, Atena, Sofia și Budapesta. Guvernatorul Băncii Naționale, Reichsbank, și ministrul economiei naționale al Germaniei a făcut un voiaj comercial. Din capul locului și-a cristalizat misiunea — cel puțin formal — în trei cuvinte ce se întipăresc lesne în mintea copiilor care își propun să rezolve problemele cele mai complicate — cu formulele cele mai simpliste: „pace, comerț și prietenie“. Germanul se pricepe să fabrice formule cu sunet agreabil, dar care nu angajează la nimic.. In schimb, popoarele din sud-estul european sunt foarte sensibile față de planuri gata fabricate, mai cu seamă dacă corespund predispoziției lor pentru a lcția de cuvinte. Călătoria financiară a d-lui Schacht a urmărit ocuparea de către germani a posturilor de comandă în economia statelor balcanice. Datorită unui sistem ingenios — de a cumpăra fără a plăti și de a achita pe creditori munia cu mărfurile pe care Germania are interes să le impună, — s-a creat, treptat, o situație de dependență a creditorului fata de debitor. In aceste condiții, nu e de mirare că Germania abuzează de puterea sa economică, pentru a-și pregăti preponderența politică în țările din sud-estul european. Germania râvnește de mult încorporarea acestor țări — Ungaria Iugoslavia, România, Bulgaria Grecia — in planul ei de expansiiunea imperialistă în Orientul apropiat. Din punct de vedere economic, Peninsula Balcanică joacă un rol important în planul de expanziune al Reichului, căci alimentează industria germană cu materii prime și este, în același timp, o piață de desfacere pentru produsele germane. Ungaria, Iugoslavia, România, Bulgaria și Grecia au avut, cu Germania, în 1933, un schimb de mărfuri în valoare de 358 de milioane de mărci. In 1935, această cifră s-a urcat la 572 de milioane de mărci. In timpul războiului abisinian, Germania a profita de sancțiunile împotriva Italiei, pentru a spori și mai mult comerțul ei cu țările balcanice. In primele patru luni ale anului curent, schimbul de mărfuri dintre Germania și aceste țări s-a urcat cu 50 la sută în comparație cu aceiași perioadă de timp din 1935. * Ce rol joacă Germania în economia fiecăreia din aceste tari ? Germania consumă aproape jumătate din exportul Bulgariei și acoperă mai mult de jumătate din importul Bulgariei. Cumpărăturile Germaniei în Bulgaria au sporit de la 31,3 milioane de mărci, în 1933, la 41,4 milioone de mărci în 1935. Importul Bulgariei din Germania a sporit în aceiași măsură : de la 17,7 până la 39,3 milioane de mărci. Germania consumă aceasa parte din exportul iugoslav și acoperă cam tot atâta din importul iugoslav. Importul Germaniei din Iugoslavia a sporit de la 35,5 milioane de mărci, în 1933, la 61,4 milioane de mărci în 1935. Exportul Germaniei în Iugoslavia a crescut, în acest răstimp, de la 33,8 la 36,9 milioane de mărci. In prima jumătate a anului curent, raporturile comerciale dintre Germania și Iugoslavia s-au intensificat și mai mult. Germania și Ungaria se prezintă astfel : Germania consumă a patra parte din exportul ungar și acoperă a cincea parte din importul acestei țări. Cumpărăturile Germaniei în Ungaria au sporit de la 34,2 milioane de mărci, în 1933, la 77,9 milioane de mărci în 1935. Exportul Ungariei în Germania a sporit de asemenea de la 38,1 la 62,9 milioane de mărci. Chiar, și în Grecia, unde întâmpină concurența engleză,. Germania a acaparat a patra parte, din exportul ,și aceasa parte din importul grecesc/ßkportul de mărfuri germane în Gnșait a sporit. în„ ,1933- 1935 de la 18.7 la 49,1 milioane de mărci. In același timp, importul Germaniei din Grecia a crescut numai de la 53,4 la 58,5 milioane de mărci. In ce privește țara noastră, Germania nu consumă decât a șasea parte din exportul României, dar acoperă aproape a patra parte din importul nostru. Exportul Germaniei în România sporit de la 46 de milioane de mărci, în 1933, la 63,8 milioane de mărci în 1935. In aceeași perioadă de timp cumpărăturile Germaniei în România au sporit de la 46,1 la 79,9 milioane de mărci. Expansiunea economică a Germaniei in sud-estul european s-a intensificat și mai mult în cursul anului curent. In primul trimestru din 1936. Germania a importat din Iugoslavia 19,9 la sută, față de 15,3 în 1935, și a exportat in Iugoslavia 13.3 față de 7,1 în anul trecut. Din Bulgaria a importat 12,9, față de 5,8 în anul precedent. Din Grecia 16,1 față de 10,9 și din România 16.4 față de 20,9, în același trimestru din 1935. Germania a exportat, în aceiași transă de timp, în Iugoslavia 13,3 față de 7,1; in Bulgaria 12,7 față de 6,8; în Grecia 15,8 față de 10,3; si in România 23,7 față de 12,5. După cum reesă din cifrele de mai sus, România face o excepție: in primul semestru al anului in curs Germania a importat mai puțin, in schimb a exportat mai mult in România. Institutul din Berlin pentru cercetarea conjuncturilor economice constată că exportul german in țările balcanice s-a dublat. De aici concluzia că aceste țări sunt menite să ajungă o anexă permanentă a Germaniei. Pentru atingerea acestui scop, Germania a recurs la militarizarea exportului său în sud-estul european .In schimbul mărfurilor obținute, Germania oferă țărilor din Balcani produsele Uzinelor Krupp. Socoteala e simplă : înarmarea acestor tari cu tunuri germane, le face să depindă în livrările de munițiuni germane și le împinge, implicit, în sfera de influenta politică și militară a Germaniei. In legătură cu această situație, s-a pus, cu drept cuvânt, întrebarea: — ce preț mai poate să aibă un stat aliat, dacă, în caz de război, piesele de schimb pentru tunurile sale si obuzele de care are nevoie se poate livra numai inamicul eventual ? Evident, ca pe preponderentă economică a Germaniei în sud-estul european se aboiește preponderența ei economică și militară. Amenințarea germană se accentuiază și mai mult în legătură cu ■înțelegerea recentă dintre Germania și Austria. Căci Austria deschide expansiunei economice și politice a Germaniei, poarta către bazinul dunărean și bogățiile lui naturale. F. Dima NOTE D. MIHALACHE a spus la Câmpulung: „In țară domnește haosul, anarhia, războiul civil”. Dar n’a adăugat ce face partidul d-sale pentru a le stârpi. « MINISTERUL instrucțiunii dat ordin ca elevii de liceu să nu o mai facă politică D. dr. Angelescu sapă partidul gogo-cuzist? DEOARECE încasările merg greu și nu se poate face față plăților ministerul de finanțe a găsit soluția cea mai bună: au fost numiți 400 de agenți de percepere. ... Adică 400 de noui salariați ai statului. UN TEATRU anunță revista: ,,Săptămâna râsului”. După atâtea săptămâni pesimiste, spectacolul e binevenit. ” DIN discursul d-lui Mihalache: „Gloanțele și pistoalele ,ce le avem le descărcăm unii intr’alții.”. Afară de cazul când poliția confiscă pe ale unora și rămân numai: „alții" care trag. fț • In plină cursă de armamente Nu se exagerează când se spune că Anglia se înarmează pe capete. Ea consacră sume din ce in ce mai mari pentru ministerele militare și se știe de acum că bugetul in curs se va incheia cu un deficit. Până nu de mult, atenția autorităților militare britanice a fost îndreptată — mai ales spre aviație și marină, cum și spre organizarea industriei pentru producțiunea de război. Cunoscătorii spun că progresele în această direcție sunt considerabile. „Am aflat dintr’un izvor sigur, scrie Pertinax în „Echo de Paris” din 26 c., că statul-major german are o foarte înaltă idee de valoare a aviației militare engleze. Statul-major german mai este informat că Marea Britanie nu va slăbi sforțările în toate ramurile apărării naționale”. Factorul militar englez devine deci tot mai important și va exercita în curând o înrâurire adâncă asupra politicii europene. După cum arată apoi ultimele telegrame din Londra, guvernul englez se gândește acum să întărească și armata de uscat. Dar aci el nu poate să meargă prea departe, fiindcă, după cum se știe, în Anglia nu există serviciul militar obligator, angajamentele în marină, în aviație și în trupele teritoriale făcându-se prin sistemul înscrierilor voluntare. Sistemul acesta, însă, nu este totuși o piedică insurmontabilă pentru organizarea unei serioase forțe de uscat. Chestiunea este de ordin financiar și Anglia este o țară bogată. Dar lăsând la o parte aceste considerente, rămâne faptul ,de o importanță capitală pentru viitorul apropiat Europei, că suntem intrați din plin în cursa de înarmări. Cei cari reflectează asupra situațiunii se întreabă ce va fi peste câteva luni sau peste un an, când programele formidabile de înarmări vor fi fost aduse la îndeplinire. Vor fi lăsate cantitățile uriașe de armament să mucegăiască sau se va căuta să li se dea o utilizare? D. Winston Churchill a pus nu odată chestiunea. Ce va fi, a interogat dânsul, cănd Germania va fi terminat planul ei de armament? Nu va avea tentațiunea să întrebuințeze aparatul de forță ce-și va fi creat printr’o sforțare extraordinară și cu cheltueli fantastice? Armamentele învechesc relativ repede și trebuesc înlocuite. De unde Se vor lua mijloace pentru reinoirile necesare, când toate statele vor fi complect epuizate financiarmente și economicește prin cheltuelile pe cari le fac în prezent cu înarmările? Nimeni nu poate da răspuns la aceste întrebări. Un ziar american, „New-York Herald” (numărul de la 26 iulie), meditând asupra acestei situațiuni și asupra unei comenzi de 40 de milioane de măști în contra gazelor, făcute de guvernul englez, se felsită călduros că Dumnezeu a pus Oceanul Atlantic între Statele Unite și Europa. Oceanul acesta, crede ziarul, este o adevărată binecuvântare pentru America. Dar „New York Herald” se înșală. Un războiu general în Europa va fi iar un războiu mondial, ca în 1914— 1918, și America nu va scăpa. Există un mijloc de salvare, — unul singur, — și acela este coalizarea puterilor pacifiste, inclusiv Statele Unite, în contra celor războinice. Altffel, se va merge dacă nu la catastrofa războiului, dar la catastrofa convulsiunilor sociale și a războaielor civile, provocate de urile, de izolările și autarhiile naționaliste și de mizeria masselor. I. CHESTIA ZILEI CĂLDURILE ------ Cum le mai vine Flora din Spania să se bată pe căldura asta! La, Chișinau a apărut un volum intitulat „Din datina Basarabiei” cu material adunat de elevii școalei normale de băieți din localitate, sub îngrijirea profesorilor Olimpiu Constantinescu și I. I. Stoian, având o prefață de d. Șt. C. Gheorghiade, directorul acestei școli. Ne aflăm in fața unei culegeri de folklor. Direcția ideologică. Inaugurată la 1815 de Savigny printr’un celebru manifest de apologie a instituțiilor și cutumelor juridice naționale nu s’a stins până astăzi. Nici nu se va stinge cât timp va păstra o coloratură și o intenție popular-democraticâ. Cu toate încercările de a se da o orientare conservatoare și reacționară acestor preocupări timp de un secol nu s’a reușit. Era și greu. Folklorul nu se stinge din cercurile junkerilor, ale moșierilor, ale granzilor și ale boierilor (sau cum se mai cheamă aceste grupe). Casta latifundiară conservatoare a fost și a rămas o castă internaționalizată prin etică, preocupări și idealuri. înrudirile prin alianță le-a strâns relațiile până la o unificare reală. Folklorul se strânge din rândudurile țărănimii, care păstrează specificitățile . Din această cauză dacă direcția lui Savigny a avut o latură conservatoare, orientarea fraților Grimm și a adepților s’a mișcat pe linii național-democratice. Dualismul ideologic se poate observa in toate țările unde s’a strâns și se mai strânge folklor. In România au fost caracterizate cele două școli literare: 1. semănătorismul d-lui N. Iorga și 1. poporanismul lui C. Stere. Ambele școli au purces din aceiaș rădăcină, ca doi copaci, ca doi ochi dintr’o lumină: cultul sectorului rural din societate, preocupările intense în privința vieții țărănești. Semănătorul avea un caracter passeist. „Viața Românească” a fost citadela culturală a progresismului și a democrației sociale. Semănătorul corespundea ramurei savignyene din cultura europeană de căutare a spiritului popular (Volksgebst) și de conservare intactă a acestui spirit. Poporanismul sterist pleca de la premiza necesității îmbunătățirii calitative a economiei rurale, prin alungarea paraziților exploatatori și de la nevoia rafinării ethosului popular. Din această cauză și din acest climat, Mihail Sadoveanu n’a putut descrie pe Moș Precu și sumbrii săi eroi cu paleta roză a lui Alecsandri sau Ciocârlan. Avem impresia că materialul folkloristic strâns de profesorii și elevii școalei de la Chișinău a ieșit din faza semănătoristă și s’a apropiat cu dragoste nesfârșită de suferințele, aspirațiile nelămurite și nevoia de ameliorare a stării țăranului basarabean. De altminteri, inițiatorul colecției — d. Șt. C. Gheorghiade — este unul dintre cele mai recunoscute capete organizatorice din învățământul nostru normal. D. Gheorghiade nu poate fi comparat decât cu Mitru, creatorul Școalei Normale de învățători dela Iași-Copou. Dintr’o pârloagă de 25 ha. pe care Statul a dăruit-o Școlii normale de la Chișinău, d. Gheorghiade a scos a paradis pomicol, și horticol. In Basarabia pometurilor, o fermă a ajuns legendară grație inițiativei, voinței de fier și aptitudinilor gospodărești ale acestui profesor care este în acelaș timp și un pedagog-apostol de factură pestalozziană. Dr. P. NAZBATII RĂSPUNS PROFESIONAL Când generalului Franco i s-a adus la cunoștință că situația rebelilor e foarte critică, ar fi murmurat: „Mii de bombe!". Kix ÎNSEMNĂRI Datina Basarabiei Contribuții românești la știința pedagogică de G. VLADESCU-RĂCOASA O valoroasă lucrare a d-lui Florea Niculescu*) Aflându-mă la Geneva cu prilejul Conferinței internaționale a muncii din anul acesta, am avut deosebita plăcere de a asista la susținerea tezei de doctorat a unui distins tânăr intelectual român. D. Florea Niculescu a frecventat câțiva ani dea rândul cursurile Facultății de Litere a Universității, din Geneva și a lucrat în ca l)"Les idées de l’enfant sur la familie eț le village. Etude sur la pensie des enfants roumains. These de doctorat. ■ drele renumitului Jacques Rousseau, Institut Jean întemeiat și condus de marele psiholog și pedagog Ed. Claparède, cu ajutorul neprețuit al d-lui Pierre Bovet, și având ca profesori între alții pe cunoscuții oameni de știință Jean Piaget și Leon Walter. Subiectul ales pentru teza de doctorat se referă la adaptarea conștientă a copilului la viața familiară și sătească, adică la începuturile socializării ființei umane, iar materialul informativ și documentar l-a luat din viața rurală românească. Căci, trebue notat de la început faptul că studiul d-lui Niculescu se întemeiază pe cercetări directe și personale, făcute în câteva sate din județul Vlașca, iar metoda întrebuințată este aceia utilizată cu atâta succes de prof. Piaget într’o serie din studiile sale, metodă pe care d-sa "o denumește clinică, adică de interogare directă și conversație liberă, cât mai simplă și naturală. Au fost examinați în total 238 de elevi, intre 4 și 13 ani, din răspunsurile cărora d. Niculescu trage concluziile studiului său, asupra cărora nu putem insista aici, cu tot interesul psihologic pedagogic și sociologic, pe care ele îl reprezintă. Vom atrage atenția și subliniam,deosebi importanța pe care autorul a acordat-o aspectului sociologic al problemei, ce face și explică dealtfel prezența în comisia de examinare a cunoscutului sociolog francez, profesorul G. L. Duprat. Deși d. Niculescu pare a fi străin de cercetarea monografică a satelor românești, întreprinsă din inițiativa și sub conducerea prof. Guști de peste zece ani de zile, totuși natura subiectului ca și audierea cursului prof. Duprat nu puteau să nu-l determine a da toată importanța mediului social și deci cunoașterii cauzelor și factorilor normali de viață colectivă în care este încadrat copilul de cum se naște. De aceia întâlnim în lucrarea d-lui Niculescu o descriere, poate prea sumară, a celor două unități sociale fundamentale, familia și satul, la structura și funcțiunea cărora va trebui să se refere continuu in investigațiile d-sale de ordin psihologic și pedagogic. Ca unul care s’a născut, a trăit și a fost în strânsă legătură cu (Cititi continuarea în pagina 11-a)