Adevěrul, octombrie 1948 (Anul 61, nr. 17278-17304)

1948-10-14 / nr. 17289

(• „mmnmir ) KDIEÎ fiO _ Ur 17 ORQ ht\ I P*JÎ ZL I FI Taw poștală piatrti în numerar conform aprobării Directiui KIIUL U£ WI. I 1,4.0 V *+ L.&1 Generale P T. T. Nr 140 306/946 șl 261.020/947 ^ Adevărul FONDATORI * AL. V. BELDIMAN 1888—1897 CONST. MILLE 1897—1920 CONST. (IRAUR 1921 — 1936 B. BRANIȘTEANU 1897—1947 Lucrări edilitare care au întârziat prea mult Câteva stră­zi din Capitală — dintre cele mai oropsite — şi-au văzut, în sfârşit, trotuarele acoperite cu pavaj nou/ „Pavaj nou”, e un fel de a vorbi, căci în realitate, unele din aceste u­­licioare n’au avut niciodată tro­tuare . Dichisirea cartierelor periferice a început —‘ şi sunt permise toa­te speranţele că nu se va opri înainte de­ a schimba înfăţişarea oribilă a celei mai mari părţi a Bucureştiului. Mărturisim că­ documentarea noastră asupra acestei opere mu­nicipale se reduce la­ lectura u­­nei informaţii într’o gazetă, dar având respectul înăscut faţă de autoritatea lucrului tipărit, nu ne-am mai ostenit până în car­­tierul „Apărătorii Patriei” spre a admira nouile trotuare. Ne adu­cem însă aminte să fi umblat mai de mult, pe acolo şi nici acum n’am uitat gropile de noroi, bezna de nepătruns şi pestilentele înăbuşi­toare, constituind laolaltă „pito­rescul” degradant în care erau lăsaţi să trăiască locuitorii mai puţin norocoşi aşezaţi prin păr­­ile acelea. Edilii treceau rar ca să se în­credinţeze cu proprii lor ochi de aspectul respingător al unor u­­liţe care nu se aflau, totuşi, de­cât la cincispreze minute depăr­tare de bulevardele şi squarurile „triicului Paris”, cum îi ziceau aglomeraţiei bucureştene cel ce nu­-l văzuseră pe cel mare. ■ Ei trebuia un adevărat instinct de­ explorator ca să te aventurezi după primele ploi de toamnă, prin străzile abandonate dela mar­ginea celui mai de frunte oraş al ţării — iar concetăţenii noştri care s’au încumetat să-şi înjghe­beze pe-acolo gospodăriile, sco­teau din când în când capetele din nord­, ca să ceară primăriei să-şi trimită furgoanele şi mătu­rătorii într’o expediţie mântui­toare. E adevărat că promisiunile în­cura­jatoare n’au lipsit niciodată. In deosebi, în ajunul alegerilor, locuitorii periferiei vedeau ivin­­du-se în paragina lor, tot felul de părinţi ai urbei pe care nu-i vă­zuseră până atunci decât în foto­grafie. Oamenii se minunau re­fuzând să-şi creadă privirilor. Automobilele candidaţilor se a­­fundau în gropile adânci, înpot­­molindu-se în noroiul cleios, iar farurile lor erau singurele lu­mini ajunse până acolo Alegerile însă treceau, noroiul rămânea şi din trotuarele, .promi­se, din electricitatea ca... trebuia să inunde cu lumina­ ei orbitoare uliţele întunecate — nu se în­­făptuia nimic. De aceea, lucrările iniţiate acum de primăria municipiului vor bu­cura toată lumea — şi, mai­­ cu seamă, pe fericiţii beneficiari ai... trotuarelor noui. S. D. ■ Proprietari S. A. R. „Sărindar” EDITOAREA ZIARELOR „ADEVERUL” ŞI „DIMINEAŢA” Registrul de publicaţii al Trb­olor S. I Corn. Nr 142/946 Ne amintim că acum, vreo patru luni, Institutul central de stică, pe baza unei decizii mini­steriale, a hotărît să organizeze o vastă anchetă asupra modului cum trăesc oamenii. Toate ca­tegoriile de cetățeni, orânduite a, nem A ,după profesiune, și deci după na-DREPTUL LA CĂLDURA * • «nMiS, -UJILI * ■** i delegat reprezentanţi, — capi de Frigul ne-a venit, anul acesta, '■ famil­e,­­ în număr de ' vreo cam prea de vreme. Chiar în zilele noua mii,­­ care Sa completeze când soarele ne zâmbeşte arătân- tematic, vreme de Un an, N­- du~şi colţii, incă e destul de rece, î^£e budgetelor Zilnice, mai ales din cneaţia şi seara. Logic ! Desigur, o asemenea anchetă ar fi ca în imobilele cu căldură are ramificaţii multiple, în ce pri centrală, în care se utilizează cum- veşte rezultatele pe care Ie poate bustibil lichid, să se fără ţmţină ca.1- (la un generalf şî dela primă O-dură mai cu seamă dumneata şi cţi­rej 0 asemenea lucrare îtî a­­seara. Dar nu se poate pentru ca °, rata, după Cum am spus, CUm dispoziţie luată c ndva, pe vremea jj-ge^e şi cum se descurcă omul, când economia de combustibil era imperios necesar», interzice ca în luna Octombrie s­ă se pună calorife­rele în funcţiunea Bine­înţeles aplicarea acestei dis­poziţii loveşte mimal pe locatari blocurilor, ai căror administratori sunt responsabili. In vilele particu­­lare înzestrate cu căldură centrală, opreliştea nu se respactă. Nedreptatea intte din însuşi crite­riul după care reglementat în­călzirea. Acest criteriu nu poate fi, ca astăzi, fixarea unei date calenda­ristice. Fenomenele naturale, cari comandă temperatura atmosferică, nu vor să ţină sea­ma­ de calendar. De ce atunci calendarul să dicteze când e frig sau e cald? Singurul criteriu cată să fie ter­mometrul pentru că numai el poate indica dacă este nevoie sau nu de căldură. Mai ales, acum când, pe de o parte produ­cţiunea petroliferă a luat un ritm normal, iar pe alta consumul de ţiţei scade prin între­buinţarea din ce în ce mai mare a gazelor naturale, vechea reglemen­tare nu mai are rost.­ ­ E. S. GLOSE POLITICE Rabat mare». Ziele trecute a început proce­sul fostului mareşal Rodolfo Gra­­ziani acuzat de înaltă trădare, colaborare cu inamicul şi alte­, contravenţii de aceasi categorie. Se ştie că mareşalul a trecut de partea lui Mussolini când „ducele” eliberat de nemţi, a constituit în nordul Italiei, ocupat de aceştia, un guvern zis fascist-republican. Arestat încă acum trei ani, Gra­­zi­ani a obţinut nenumărate amâ­nări ale procesului său, sperând să se facă uitat. Avocaţii tocmiţi de nevasta lui n’au însă a se plânge de aceste a­­mânări, căci, după cum afirma ziarul „Republica” ei au încasat până acum mai mult de zece mi­lioane lirere in contul onorariilor. In cercurile politice din Roma se dădea ca sigur că fostul gene­ralisim al lui Mussolini nu va pu­tea fi condamnat la mai puţin de douăzeci de ani închisoare, dar în ultimul tmp pronosticul s’a schim­bat. Avocatul Mastino del Rio ca­­re-l apără pe Graziani a declarat că speră să obţină... un rabat de optzeci la sută asupra acestei pe­depse — adică să~şi scoată clientul basma curată, cu patru ani — din care urmează să fie scăzuţi cei trei de prevenţie.,­ A aflat târziu ■■■ •Avocaţii cari l-au vizitat in ic­­hisoare, afirmă ca fostul mareşal­­s~ a mărturisit mar­ea dezamăgire ce-a încercat-o cetind in memoriile lui Ciano, pasagiile care-l privesc deadreptul. Aproape nu e pagină în care Cl­ano să nu înregistreze părerile lui Mussolini asupra „ilu­strului” comar­dant de oşti. După ce a fost bătut pe toate fronturile, cu excepţia acelora pe care n’a luptat, Graziani era con­siderat, de „duce’- ca un incapabil El plănuia dealtfel să-l trimeată în judecată și să-i smulgă insig­nele de mareşal- Amuzant e faptul că debarcarea lui Mussolini in 1943 l-a salvat pe Graziani de acest proces — și fo­stul mareșal care nici nu bănuia ce soartă îi rezervase ducele”, s’a grăbit să-l urmeze în aventura trădătoare din nordul Italiei... Minuni olteneşti Aproape că nu trece z! lăsată de Dumnezeu ca gazetele să nu conţină măcar un singur protest în contra cântarelor oltenilor care îşi desfac marfa în stradă, de preferinţă fruc­te ori legume încărcate in căru­cioare. S’ar putea ca cineva să intrebe: pentru ce nu se aprovizionează din piaţă sau de la prăvălie cetăţenii pentru care balanţele judeţilor lip­seşte de ortodoxie? Din două motive, răspundem noi: întâiul, pentru că droaga ambulan­tului colindând uliţele scuteşte pe cetăţean de alergătură şi al doilea, fiindcă la oltean... e mai eftin, întotdeauna petecul de carton al ambulanţului, cocoţat între fructe sau zarzavaturi, indică un preţ mai redus decât cel afişat la prăvăliile de specialitate. Nu mult, câţiva lei acolo, o nimica toată. Totuşi, de a­­juns pentru ca trecătorul­, care e deprins să memoreze preţurile în cotidiana schimbare a câteva zeci de articole, se lasă sedus de diferenţă şi dă busna la cărucior, fără să-şi mai facă socoteala că, cu ce îl fură cântarul, diferenţa dispare total. Dacă negustorul e ...cinstit. Pentru că altfel, riscă să se pomenească că a plătit mai mult ca pe calea Vic­toriei. Este adevărat că, de multe ori, se găsesc oameni care să protesteze, ţipând că sunt traşi pe sfoară. Reac­­ţiune pur platonică, pentru că juve­­tele, tare în argumentaţie, refuză să recunoască un răcnet cu care muş­teriul s’a repezit până la cel mai apropiat cântar. Şi are dreptate, flag. (Continuare în pag. 2-a) fa*ă poștală plătită în numerar conform aprobării Iîirectiuni Generale P T. T Nr 140 306/946 și 261.020/947 vecin l-am găsit extrem de adân­cit în completarea unor pagini, mari, de registru, cu rubrici de o complicată varietate. Tocmai calcula, pe o hârtie alăturată, cât valorează în bani uleiul con­sumat într’o zi, cumpărat într’una din piețele­­periferice. Vecinul meu m’a lămurit că lu­crează pasionat la întocmirea exactă a „Cârtii de familie". UN VECIN INTERESANT Nimerindu-mă în vizită la un lot, după sezon, sau după scăde- jtofilor, ai legumelor, unde cifrele nule iniţiate. Dar ancheta cuprinde în ea însăşi, aspecte mult mai ample, se poate vedea de pildă, cu sco­puri social-şt­inţifice, cum se h­ră­nesc caloric diferitele categorii sociale, ce alimente se consumă în cantităţi mai mari, care e provenienţa lor, ce cote din ve­nituri se cheltuesc pentru: hrană, îmbrăcăminte, întreţinerea ca­sei, cul­ură, etc. In alte cuvinte, se poate stu­dia care produse au o consuma- Stati- t*e iflai, mare, în ce măsură ,și în ce mod, — cele două , sectoare ale economiei noastre, — de Stat și particulare, — intră în calcu­lul budgetului particular coti­dian. N’am intrat în aceste amănun- te cu vecinul meu, dar am răsfoit amândoi,­­ paginile migăloasei lui opere, și am dat din cap, filoso­­fic, văzând aritmetica atât de complicată, pe care o practică, pentru a reuși să umple o rubri­că după alta, — reflectând suc­cesiunea nevoilor noastre, — cu cifrele pe care ni Ie îngădue bu­zunarul. Deosebit de încurcat se arată vecinul Ia capitolul pâinii, de în luptă cu greutăţiie existen'ei ■ ..j* , . „ „ . de fiecare zi. Se vede din rubrici P,ldf’ unde cea nea^ra dove„‘ echilibristica aritmetică­ ce se d,ndu'3e de mute *p r' insuficienta, face pentru o sufic­entă împăr- trebue s’o completeze budgetar­­ire a venitului, evoluţia preţuri­ler franzela. Sau la acel al­tar­au sporit, îngreunând enorm existenţa vreunui sold divizibil cu numărul zilelor ce mai rămân până la sfârşitul lunii. Şi dacă nu-ţi atinge, întreb eu? — Asta nu-i vina cărţii de fa­milie. Răsfoind filele interesantului registru, vecinul mi-a spus: nu-ţi închipui ce curios sunt să văd şi cu negru pe alb, cum o scot la capăt. Vor spune unii că în definitiv, dacă te frămânţi neorganizat, sau te frămânţi cu creionul în mână, e acelaş lucru. Nu sunt de aceiaş părere. Cre­ionul are virtuţi imense. E un regulator admirabil în materie de budget. Ei taie de aici, taie de dincolo, îţi fixează limita până unde te pofi întinde şi te aduce pe drumul echilibrului faţă ţie ca­re exigenţele noastre trebue să se supună vrând nevrând. Cu creionul multe sunt posibile. Când ni s’au adus două cafele vecinul nostru a calculat în bani cafeaua şi zahărul, Ne-a notat la „budgetul de familie” la „eşiri” după care am început să sorbim satisfăcuţi! A. P. S. Gospodarul face iarna car si vara sanie h c. ... ' . „• «• • » • » . t » — Pregătiri pentru sezonul balneo-climatic viitor — Se cunoaşte deosebitul interes pe buesc cercetate în comun toate for­­care actualul guvern îl arată staţi­­mele administrative de conducere, unilor balneo-climatice şi folosirii lor de către massele muncitoare, nu numai pentru recâştigarea sănătăţii de către bolnavi, ci şi pentru re­trebuesc supuse unei critici amă­nunţite toate metodele folosite, tre­­bueş­te cântărit randamentul fiecă­reia pentru a se păstra tot ce e ra­dobândirea forţelor în timpul conce-J lositor şi a se înlătura tot ce nu se­diilor bine meritate după un an de­­ găseşte util, pentru a se face uz de muncă. Zeci de mii de salariaţi de toate categoriile au avut în vara a­­ceasta posibilitatea să viziteze sta­ţiunile noastre balneo - climatice, fie fără nici o cheltuială dacă erau trimişi de Asigurările sociale,­ fie pentru o sumă modestă, accesibilă oricui, dacă se duceau numai pentru odihnă. Factorii hotărî­tori socotesc insă o singură concepţie, pentru a se sta­bili un plan unitar de conducere. In al doilea rând, se va raţiona­liza triajul bolnavilor. In perioada capitalist a conducerii statului, nu­mărul vizitatorilor din sta­tuni tri­mişi in grupuri de instituţii publice sau particulare era foarte redus. Ma­joritatea vilegiaturiştilor erau par­ticulari, care veneau pe cont pro­realizările de până acum numai ca priu. Bine­înţeles că în acel timp un modest Început. In programul lor­ nu putea fi vorba de un triaj. Se de viitor se prevede ca numărul vi-l ducea în staţiune oricine avea posi­­legia turiştilor să sporească din an­­ilitatea materială de a o face. Cel în an. Nu putem prevedea viitorul­­ mult dacă medicul personal al bol­­iai îndepărtat, dar un lucru este navalul îl putea da un sfat, pe care sigur, în sezonul 1949 staţiunile adesea acesta nu-l urma, ci prefera balneo-climatice vor adăposti un să se ia după cele auzite prin vecini număr mult mai mare de vizitatori decât În 1948. Desvoltarea acestor staţiuni, pen­tru a se înlătura lipsurile de până acuma şi a se spori capacitatea lor de primire este deci una din preo­cupările principale. La C.GM. exis­tau pe la sindrofii. Iar medicul balneolog din staţiune de multe ori nu indrăsnea să expedieze pe bolna­vul venit fără indicaţie sau chiar cu contraindicaţie,­ ca să nu supere pe proprietarul vilei şi mai ales pe me­dicul care În mod greşit Îndreptase­ră un resort balneo-climatic care bolnavul În staţiune, se ocupă de plasarea sindicaliştilor.­­ Toate aceste considerente au dis­­salariaţi particulari sau publici. La părut acuma. Imensa majoritate a Casa Centrală a Asigurărilor Sociale se lucrează intens la desvoltarea sta­ţiunilor din patrimoniul ei. Dar mai ales Ministerul Sănătăţii are în sar­cina sa rezolvarea unei părţi cu a­­tât mai mari a acestei probleme, cu cât după naţionalizarea întreprinde­rilor, un mare număr de staţiuni au intrat in patrimoniul acestui mini­ster. Bineînţeles, că Ministerul Sănătăţii, prin atribuţiile sale, nu se poate in­teresa numai ca proprietar, de sta­ţiunile sale proprii, ci, in calitate de Îndrumător al întregei activităţi sanitare, publice şi particulare, este preocupat de bunul mers al tuturor staţiunilor balneo - climatice din ţară. De aceea, la conferinţa pe ţară a administratorilor şi directorilor medicali de sub­ordinea ministeru­lui, au fost invitaţi şi reprezentanţii, chiar conducătorii celorlalte mari instituţii care posedă staţiuni cli­matice, precum şi medici balneologi, oficiali şi particulari. La deschiderea conferinţei, d. prof. Mârza, ministrul sănătăţii, a trasat în linii generale planul de lucru al ministerului, cerând avizul şi con­cursul celor prezenţi pentru realiza­rea lui. Acest plan se bazează pe patru idei principale. In primul rând este ideea unităţii in conducerea staţiunilor balneo-cli­matice, înţelegând prin aceasta, nu unificarea lor patrimonială, ci unifi­carea sistemului de conducere. Tre­se ia măsuri pentru ca astfel de fapte să nu se mai întâmple. Dea­­semenea numărul vilegiaturiştilor se va putea mări prelungindu-se sezo­nul balnear. In unele părţi vor pu­­tea, cel puţin, Începe sezonul cu o fără întrerupere. În altele se va pu­tea, cel puţin începe sezonul cu o lună două mai de­vreme şi termina mai târziu. Pentru aceasta va fi nevoe de a­­numite lucrări, amenajări care tre­buiesc studiate dinainte. Astfel a procedat C C.A.S. cu băile Olăneşti unde în momentul de faţă se fac lu­crări pentru transformarea staţiu­nii in loc de cură permanentă. Este posibil că aceste lucrări se vor ter- GR, GRAUR (Continuare în pag. 2­ a) turi, intinsori şi pălăvrăgeli. bolnavilor vin trimişi fie de C.C.A.S., fie de sindicate, fie de întreprinderi, care pot refuza pe cei ce pretind să se ducă la cură intr’o staţiune pe care medicul respectiv o crede nepotrivită. Va fi deci necesar pe de o parte ca medicii tuturor acestor organizaţii sau instituţii să cunoască bine indicaţiile tuturor staţiunilor. Şi va mai trebui ca trimiterile la băi să se facă numai după indicaţii medicale. Înlăturându-se toate inter­venţiile lăturalnice, toate protecţiile şi toate interesele laterale. Pentru aceasta va fi nevoe de o înţelegere între toate instituţiile care trimit bolnavi la băi. Al treilea punct asupra căruia este aţintită atenţia ministerului este posibilitatea de cazare, pentru a putea răspunde dorinţei de a se mări numărul vilegiaturiştilor. In vara aceasta toate hotelurile şi vi­lele mai mari au fost rechiziţionate pentru cazarea asiguraţilor şi sin­dicaliştilor. Nu se poate spori mult numărul vilelor rechiziţionate. Dar se pot utiliza mai bine. In dările de seamă ale administratorilor de sta­ţiuni balneo-climatice s’au arătat cazuri în care vile n’au fost folosite pentrucă le lipsea mobilierul sau lin­geria necesară; au fost cazuri în care unele autorităţi au rechiziţionat case încăpătoare cu mari posibi­lit­ăţi de cazare, dar pe care nu le-au uti­lizat, lăsând multe camere goale. Ş­i in această privinţă va trebui să Joi 14 Octombrie 1943 IM ©@taf®£si a assiaias­sai»®î3 de aw îittsf’iasfi soson» ...Pentm la iarnă! Ad­fia şi Publicitatea 5.57.63 Telefoane: , Redacţia 5.38.56 1 Secretariatul de redacție 3.86.12 Multă vreme am considerat drept fantezie romanul lui Wells „Maşina pentru explorat tim­pul“. Celei ce face accentua nevero­similul temei, nu era posibilitatea ştiinţifică dovedită că timpul pre­zent poate fi investigat, ci mai hi­meric —­ timpul scurs, acel care a fost! Cu o asemenea maşină nici un firişor de timp nu se pierde, nici o secundă nu cade la rebut. Orice minută prăpădită, picată pe podea din clepsidra neglijent ad­ministrată de visători şi hoinari , poate fi recuperată, valorifica­tă iarăşi­ Vă daţi seama ce-ar fi să se real Uzeze în serie un aparat care să culeagă automat, minutele risipite în birouri, cele rămase pe sub mese și scaune, din ajun, sau prin dulapuri, prin crăpăturile dușume­lelor, în unghere... II văd ca un cioc capilar ciugulind fără între­rupere , pompând ca un aspirator de praf, ca să verse apoi, dease­­meni mecanic, depozitul impalpa­bil în ceasul de nisip ce închipue măsurătoarea timpului. Şi fireşte, restituind fiecărui risipitor, ca pe nişte bănuţi nestemaţi — cantita­tea de clipite evadate din căscă­ri încă un­­nou practic pe care-l întrevăd înfăptuit — maşina con-, tru reperat hoţii de timp. Acei ce s’au specializat în arta escamotării timpului dela orologiile publice bunăoară. E o chestie ce mă ur­măreşte de mult, de când am ob­servat umblând pe străzi, ridicând ochii spre cadranele ■ edificiilor, subtila dar cotidiana dispariţie a timpului. . . . M’a frapat dintr’untâi constata­rea că dela un orologiu lipsesc trei minute Am controlat-o câ­teva zile în şir, ajungând la con­vingerea că e cineva care le fură pe nesimţite, cu o desăvârşită is­cusinţă Mi-am mutat pânda in altă par­te. Aceiaşi constatare. Am cercetat un colţ de bulevard mai ferit, mai puţin circulat şi care nu mi-a fost mirarea, înregistrând acolo, o sfe­terisire şi mai importantă: cinci­­sprezece minute. Ca peste alte să se adaoge trică odată pe atâta. Şi nimeni nu băga de seamă. Nici trecătorii, nici gardianul, nici mă­car fostul bancher de vis-a-vis FOX (Continuare în pag. 2­ a) CARNETUL NOSTRU SE FURA TIMP ! CHESTIA ZILEI Duioşie Numeroase mărci „CAP DE BOU” sunt prezentate într’o ex­poziţie filatelică. Desen de ROSS — Ce cauţi aici ? — Am venit să-mi văd galeria familiei... BUCUREŞTII, ACUM 50 DE ANI Capitala, în lumina cifrelor de atunci şi de acum din cari 23 de femei; 3392 agricul­tori; 979 brutari şi simigli; 329 gră­dinari, din cari 28 femei; 77 meze­­licii (mezelari) din cari 22 femei; 857 măcelari; 89 pescari; 1731 pre­cupeţi, din cari 38 de femei; 247 cofetari; 1522 băcani şi cârciumari, din cari 29 femei; 119 birtaşi şi res­tauratori, din cari 8 femei; 144 ca­fegii; 2487 mecanici; 2198 tâmplari; 212 ciasornîcari şi giuvaergii; 763 tipografi; 328 antreprenori de lu­crări; 647 frizeri şi bărbieri; 2732 cismari; 2076 croitori şi 1574 croito­­rese; 4690 comercianţi in general, din cari 68 femei; 13.577 muncitori cu braţele, din cari 2063 femei; 23.927 servitori, din cari 12.613 fe­mei ; 970 birjari; 504 găzari; 210 prostituate, etc., etc.... Pe starea civilă, in Capitală erau acum 50 de ani: 91.865 bărbaţi şi 68.054 femei necăsătoriţi; 50 000 băr­baţi căsătoriţi; 3691 bărbaţi văduvi şi 17.857 femei văduve; 584 bărbaţi divorţaţi şi 1818 femei divorţate. După cum se observă, procentul mare In văduvie ii dădeau femeile, tot aşa la divorţuri, pentru că dacă cele 1618 femei au divorţat de tot atâţia bărbaţi, apei mai mult de ju­mătate din aceştia s’au recăsătorit, rămânând doar 584 nerecăsătoriţi. Voiajuri, pasageri Cifrele din registrele Prefecturii po­liţiei ne arată limpede că cele mai multe paşapoarte erau solicitate în luna iulie a fiecărui an. Astfel, din cele 4364 paşapoarte eliberate în Dacă datele statistice au servit­­ 20 de femei, 761 lăutari şi muzicanţi, doi ani mai târziu, din 15.724 paşa­drept călăuză cercetătorilor, in coordonarea muncii lor, ele prezintă uneori interes şi pentru cititorii noş­tri. Prin cifrele de cari ne vom fo­losi în câteva reportaţii, vom în­cerca să facem o incursiune in tre­cutul nu prea depărtat al Bucureşti­lor, de acum 50 de ani. Şi dacă cifrele vor fi o aducere­­aminte pentru unii, ele vor prezenta o curiozitate pentru alţii, mai tineri, pentru cari trecutul Capitalei le este oarecum strein, cel puţin sub ra­portul statistic, al cifrelor, un bun prilej de documentare. Suprafaţa, străzi, popu­laţie, pe profesiuni Bucureştii se întindeau acum 50 de ani pe 5800 hectare, având 1026 străzi, pavate cu: bolovani, piatră cioplită, asfalt şi lemn. In decursul celor 50 de ani, suprafaţa oraşului a ajuns la 12.188,96 ha., iar numă­rul străzilor la 2 617, din cari şi azi se mai află nepavate sau În curs de pavare, 264. In ce priveşte „poporaţiunea”, Bucureştii aveau acum 50 de ani 282.071 suflete, din cari: 373 me­dici, numai cinci fiind femei; 127 farmacişti, toţi numai bărbaţi; 15 droghişti; 41 dentişti 631 ingineri, 471 avocaţi, din cari nicio femee; 345 preoţi; 597 profesori şi 647 profesoare; 130 de ziarişti, din cari două femei; 851 pictori, artişti şi sculptori, 79 femei; 5512 militari; 249 moaşe; 6­46 funcţionari publici, din cari numai 57 femei; 4307 func­ţionari particulari, din cari numai­­1898, 1130 au fost eliberate în Iulie; poarte eliberate in cursul anului, numai in luna Iulie au fost elibe­rate 11.430. Toţi beneficiarii erau: fabricanţi, negustori sau oameni po­litici. In ce priveşte hotelurile, deşi ele nu puteau egala pe cele din Apus, ofereau totuş un confort civilizat, având in 1898 un număr de 5270 pa­sageri numai din străinătate, pe lângă cei 35.595 români, din diferite părţi ale ţării. In amintirea multora mai stăruie incă chipul sergenţilor de oraş de acum 50 de ani: mustăcioşi, in­cisme cu carâmb, lîfoşer la cingătoare, chipiu in formă de potcap, numai că avea cozoroc, pelerină neagră şi tignal de vişin. Subcomisarii de c­l. II-a — pentru că alte clase nu mai erau pe vremea aceea — purtau în schimb galoane aurite pe umeri, (Continuare în pag. 2-a) Pn*n orașului M­­­­GH. ȚEPI Citim la Mica Publicitate: „Cedez patru locuri la Deliu”. Bănuim, în paranteze. Cu ce scop ne dă asaltul: El preferă să cedeze. Și să de­cedeze­.. altul! ”*“’ F, Letrodă !

Next