Agenda Magazin, iulie-decembrie 1999 (nr. 27-52)
1999-07-03 / nr. 27
Dispută internațională în urmă cu trei ani, dispărea la Amsterdam unul dintre cei mai mari colecționari de artă futuristă ai secolului nostru. Ucraineanul Nikolai Ivanovici Karziev a adunat cu pasiune operele avangardiștilor ruși ai anilor '20. O colecție unică în lume, pe care guvernele Olandei și Rusiei și o dispută cu înverșunare: în așteptarea unei reglementări a conflictului, opere ale lui Malevici, Popova sau Matiușin stau închise în depozitele de la Stedelijk, muzeu de artă modernă din Amsterdam. Născut în 1903, în Ucraina, Karziev era un om „dinainte de revoluție“, un burghez cultivat. în anii ’20, Karziev, diplomat în drept și un împătimit al artei și al literaturii, a pus bazele unei istorii a artei, iar pasiunea sa pentru avangardă a lansat un nou gen: cubo-futurismul. Rapid, el devine o personalitate în mediile artistice, foarte apropiat de majoritatea pictorilor și desenatorilor avangardiști, dintre care cel mai cunoscut era Kazimir Malevici. El a păstrat toate operele care i-au fost oferite. Rând pe rând prieten, consilier sau confident, Kartiev i-a încurajat să-și aștearnă pe hârtie teoriile lor artistice. în anii ’60, pereții casei sale erau acoperiți cu tablourile semnate Malevici, Popova, Rozanova, Matiușin, Tatline, Ender, Gouraud... Neobositul Karziev și-a îmbogățit studiile și articolele privind mișcarea futuristă, a ținut conferințe și a ajuns în fruntea muzeului Maiakovski din Moscova. Avangarda rusă începe să se bucure de o recunoaștere internațională: între timp, colecția sa privată devine impresionantă: peste 100 de desene și 20 de acuarele, guașe, uleiuri, fără a mai pune la socoteală arhivele cu scrisorile, studiile și memoriile pictorilor de la începutul secolului. O mărturie artistică excepțională, pe care doar câțiva apropiați au avut privilegiul să o vadă, îngrozit de ideea că valorile pe care le deține i-ar fi putut fi confiscate de autorități, Karziev și-a închis ușile locuinței pentru majoritatea vizitatorilor. Sosirea la putere a lui Gorbaciov, la sfârșitul anilor ’80, nu a ameliorat situația. Teama față de regimul sovietic a fost înlocuită de frica de a fi jefuit de mafia rusească. Acesta a fost motivul pentru care Karziev a luat decizia de a pleca în Occident, direcția Amsterdam. în 1993, soții Karziev - în vârstă de 90 și respectiv 83 de ani - părăsesc pentru prima oară Rusia, reușind ceea ce nu au mai sperat: să ducă cu ei, la bordul unui avion, colecția și o parte din arhivă; jumătate dintre documentele lui Karziev au fost confiscate de vameșii ruși. Un periplu realizat cu ajutorul galeriei de artă Cologne Gmurzynska, în schimbul serviciului făcut, conducătorii galeriei au obținut patru tablouri și două guașe semnate de Malevici, plătite cu doar 2 500 000 de dolari. Karziev nu a avut nici cea mai mică idee despre valoarea colecției sale. Ajuns în Olanda, a aflat cu surprindere că aceasta se ridică la 100 milioane dolari. V 1995, prin moartea soției sale, Ceaga, a pierdut nu num ființa iubită, ci și unicul moștenitor (cuplul nu a avut copii). La 10 iunie 1996, Karziev s-a stins din viață: în testamentul său, colecționarul a numit un moștenitor, Boris Abarov - un emigrant rus care l-a îngrijit până în ultima clipă a vieții - dar Karziev stipulează ca Abarov să aleagă operele care vor fi incluse în Fundația Karziev - Ceaga creată cu câteva luni înainte de moartea sa, în aprilie 1998, „Volkskrant“, unul din marile cotidiene olandeze, publică o serie de articole în care se fac afirmații senzaționale, de genul: „Colecția lui Karziev a fost furată“. Ce s-a întâmplat în realitate? Moștenitorul Abazov a plecat cu 10 milioane de florini și s-a stabilit în Noua Zeelandă; în cele din urmă, avocatul acestuia a lămurit situația .Abazov a fost foarte modest. El s-a mulțumit cu 10 milioane de florini, în timp ce testamentul îi oferea tot ce-și dorea“. A rămas să se clarifice rolul pe care-l va juca Moscova în cadrul Fundației. Legea rusească interzice exportul operelor de artă, deci colecția a părăsit în mod ilegal țara. Sub presiunea mass-media, guvernul olandez l-a numit pe fostul ministru de justiție, Joop De Ruyter, în frunte Fundației, în 1997, în timpul unei vizite a lui Viktor Cernomîrdin în Olanda, fostul ministru al vremii a legat afacerea Karziev de colecția bancherului Koenigs, actualmente deținută de muzeul Pușkin din Moscova. Aceste remarcabile opere de artă au fost adunate de Hitler în timpul celui de-al doilea război mondial. Or, chiar dacă olandezii intenționau la vremea aceea să restituie arhivele lui Karziev în schimbul colecției lui Koenigs, ei aveau de gând să păstreze colecția futuristă. O soluție de neacceptat de către ruși astăzi, când Moscova a decis să păstreze colecția Koenigs. Pentru rezolvarea acestei situații, Olanda a propus Rusiei unele soluții: numirea rușilor la conducerea Fundației, organizarea de expoziții periodice la Amsterdam, Moscova, Paris sau New York, înființarea unui sediu al fundației la Moscova. Dar rușii nu au dat încă nici un răspuns. I. M. IfeiMin HiiM 2 reflector