Agrarul, 1901 (Anul 1, nr. 8-15)
1901-09-15 / nr. 10
114 AfifcARUL înlesni acestora toate mijloacele pentru a dobîndi rezultate bune. Ea a dat sprijinul ei material cursului ţinut de d-l revizor-şcolar Serafim Ionescu, din judeţul Suceava, la Mălini, în vacanţele mari ale anului 1890. Condiţiunile au fost fixate astfel de Administraţiunea Domeniului Coroanei. Cursul se va ţine la Mălini, unde Administraţiunea Domeniului Coroanei putea înlesni participanţilor adăpostirea şi instalarea atelierului, durata va fi de la 15 la 25 August, în zilele de 25 şi 26, urmînd a avea loc expoziţiunea lucrărilor. Se vor primi 30—40 de participanţi. Domeniul Coroanei procură materialul şi instrumentele. Produsele aparţin celor ce le confecţionează spre a le servi ca model pe la şcoalele lor. Cursul la început luni la 6 August, printr’o vizitare a sălei de expoziţiune şi printr’o excursiune la Găineşti, Drăceni şi Mălini, şi s’a închis cu solemnitate la 26 August, după ce obiectele lucrate au fost expuse. Expoziţiunea aceasta s’a repetat apoi la Fălticeni în în zilele de 1 — 10 Septembrie şi în urmă obiectele au fost trimise învăţătorilor participanţi. Administraţiunea Domeniului Coroanei a mai înlesnit ducerea mai multor învăţători la cursul ţinut in acelaş an în judeţul Brăila, de d-nii P. Mohor şi I. Niculescu, şi organizat de d-1 revizor-şcolar N. Veleu. Asemenea în acel an, a trimis alţi învăţători la cursul făcut în timpul vacanţelor de d-l G. Moian la Braşov, care de mai mulţi ani e profesor la noi. Practica aceasta a urmat-o neîntrerupt; în anul acesta, 1901, de exemplu, a trimis două învăţători să se perfecţioneze in lucrul manual la atelierul de împletituri de pe Domeniul Cocioc. La 1893 se învăţa în zece şcoli de pe Domeniul Coroanei lucrarea lemnului pentru a face obiecte de dogărie, rotărie sau strungărie, în douâ-spre-zece se făcea împletituri de paie, de richită, de papură, etc., producînd pălării şi coşuri, şi într’una fringhie. In toate şcolile de fete se preda cusutul, cu diferitele sale specialităţi. Acum toate şcolile de pe Domeniul Coroanei au ateliere de lucru manual şi sunt înzestrate cu instrumentele şi cu tot materialul necesar pentru a preda îndeletnicirile care sunt în raport cu resursele şi înlesnirile oferite de regiunea în care se află şcoala. Pentru a’şi da seama de rezultatele dobîndite prin această organizare, s’a înfiinţat în localul Administraţiunei Domeniului Coroanei (str. Ştirbei-Vodă) un muzeu de lucru manual, unde se află în permanenţă o colecţiune de toate tipurile întrebuinţate şi monstre de obiectele produse. Măsura aceasta s’a urmat în toţi anii, şi o bogată alegere de obiecte lucrate în şcolile Domeniului Coroanei, s’a trimes anul trecut la Expoziţiunea din Paris, unde a fost remarcate de juriul internaţional. Se ştie că Administraţiunea Domeniului Coroanei a avut un mare premiu pentru lucrările sale în ramura «educaţiunei copiilor». Pentru împletituri i s’a dat o medalie de argint. Se poate pune întrebarea : întru cit este bine a se da acest învăţămînt în şcoala rurală, şi care poate fi folosul ce prezintă ? Foloasele acestui fel de învăţămînt sunt multiple. Din punctul de vedere igienic, activitatea fizică, alternind cu cea intelectuală, şi atitudinele—diferite de cele pe cari le impune şederea in clasă—fac mult bine corpului şi ajută desvoltărei sale. Din punctul de vedere educativ, deprinderea ochiului şi aceia a mîneî fac progrese mari, copilul dobîndeşte o apreciere mai bună a foloaselor ordinei şi a exactităţii, curiozitatea şi atenţiunea sa se măresc. Din punctul de vedere al economiei naţionale, putem spera rezultate însemnate. Pe de o parte, copiii astfel pregătiţi, vor putea produce mai tîrziu o mulţime de obiecte de mică industrie, din materii prime de o valoare minimă sau chiar nulă, pentru că au rămas pănă acum neîntrebuinţate. Din vînzarea acestora, ţăranul va scoate un oarecare venit, care va constitui un ajutor destul de apreciabil, în loc de a-şi petrece iarna în nelucrare, cum e regula prin locurile unde nu are prilegiu de a cîştiga ceva cu căratul. Pe de alta, vom scăpa de importaţiunea străină pentru toate micile lucruri de întrebuinţare casnică, care reprezintă, luate la un loc, o sumă destul de mare ca pălării de paie, coşuri, scaune împletite, cutii de lemn şi de carton, lingurărie, mici obiecte de strungărie, etc Se ştie că din Suedia a pornit în ultimile decenii, — mai cu seamă de la 1878 încoace, prin crearea cursurilor pentru învăţători, cari au fost urmate de sute de persoane din diferite State —cel mai mare impuls în favoarea lucrului manual. Otto Salomon, pedagogul din Naăs, centrul acelei mişcări, în cercetarea sa, clasifică astfel împletitul : el dă un produs folositor, cere ordine şi exactitate, permite curăţenie şi poate servi a precumpăni influenţarea a poziţiuniî sedentare. Este adevărat că, comparînd această îndeletnicire cu celel’alte cari se pot introduce în şcoală, nu-i dă decît al 8-lea loc în tabloul în care le aşează, după importanţa lor pedagogică şi economică Foloasele însă ce-î recunoaşte, sunt îndestulătoare pentru a justifica introducerea ei în şcoală, iar folosul economic naţional, de a înlesni ţăranului procurarea unui lucru de prima necesitate este evident. Pe lingă aceasta, mai este şi altul igienic, mai însemnat încă , anume că ţăranul ştiind să-şi facă singur şi fără cheltuială apreciabilă, pălării de paie, va pierde obiceiul aşa de nesănătos de a purta căciula sau pălăria de pîslă grea, şi vara in timp de arşiţă Daunele foarte serioase ale acestui ren obiceiu, au fost semnalate şi explicate în mod popular în mai multe numere ale Apărătorului. Sănătăţeai. Pe mai toate lomenele Coroanei din regiunea şesurior, cei mai mulţi locuitori s’au şi deprins de a purta vara pălării de paie făcute de copiii lor. Este de sperat că acest progres se va generaliza prin forţa exemplului şi a imitaţiunii, şi prin comunele învecinate. Condusă de aceste consideraţiuni, Administraţiunea Domeniului Coroanei a socotit că face ceva de folos obştesc şi că se conformează înaltelor voinţi ale M. S. Regelui—care are un interes aşa de viu pentru tot ce priveşte luminarea clasei rurale—publicînd acum o a treia ediţie a lucrăreî de faţă a d-lui D. Popescu, fost învăţător pe unul din domeniile sale, Şegarcea (Doljiu). Autorul are o bună experienţă a lucrărilor de împletituri şi a ştiut să-şî expue cunoştinţele într’un chip metodic şi lesne de înţeles. Figurile, executate după desenele d-sale, înlesnesc şi mai mult punerea în aplicaiune, astfel practica a dovedit că era legitimă speranţa ce exprimam la prima ediţie, că lucrarea de faţă va aduce foloase reale. Autorul ei este unul din învăţătorii cari au îmbrăţişat cu multă căldură cauza răspîndirii cunoştinţelor manuale şi a micilor industrii, şi este, în această privinţă, un apostol al părinteştilor vederi ale MM. L., faţă de săteni. Deşi nu putea să-şî formeze o apreciere tehnică Administraţiunea Domeniului Coroanei era, din cauza aceasta, convinsă că lucrarea sa este bună ; spre a avea însă o mai bună judecată, a trimes-o d-luî Slobozeanu,pe atunci directorul şcoalei normale de învăţători din Birlad, a cărei competinţă este cunoscută, rugîndu-l a o cerceta. D sa a găsit o de bună şi folositoare. Această lucrare face parte din Biblioteca populară, publicaţi de Administraţiunea Domeniului Coroanei cu scopul de a răspindi cunoştinţe practice, folositoare din punctul de vedere economic pentru agricultori. Furnerul total al scrierilor cari compun Biblioteca populară a Administraţunei Domeniului Coroanei e acum de 21; lista lor se găseşte pe coperta cărţii de faţă. Această Administraţiune se va socoti fericită dacă poate astfel contribui la luminarea sătenilor şi la îmbunătăţirea condiţiunilor lor de train, căci aceasta e frumoasa ţintă care a fost fixată silinţelor eî. Urăm darea răspindirea micilor industrii, pe calea aceasta, a şcoalei primare, să se generalizeze in poporul nostru, şi ca munca autorului să găsescă imitatori şi să dea roade. Am arătat pănă aci ce a făcut Administraţiunea Domeniilor Coroanei pentru a introduce şi pentru a generaliza lucrul manual în şcoală. Ne-a călăuzit de la început în acţiunea aceasta dorinţa de a fi folositori ţârei, şi convingerea că