Albina, ianuarie-iunie 1935 (Anul 38, nr. 1-25)

1935-05-17 / nr. 19

O SARBATOARE REGALA 25 DE ANI DE LA SUIREA PE TRON A REGELUI ANGLIEI ANGLIA Anglia, cu Irlanda la un loc, e doar cu puțin mai mare decât România: vreo 310.000 km² și cu 47 milioane locuitori. Dar Anglia nu este formată numai din insulele acelea pe care le vedem pe hartă în partea de miazănoapte și Apus a Eu­ropei, ci de ea se mai țin o sumă de alte țări bogate și cu lume multă, din celelalte continente. In adevăr, aproape un sfert din suprafața întregului uscat se găsește sub stăpânirea ei, iar unele din țările su­puse sunt mari cât Europa toată. Ba încă, întregul continent al Australiei este și el sub ascultarea acestei puternice țări. Englezii spun cu mândrie că în imperiul lor (Anglia, cu toate pământurile supuse ei) soarele nu apune niciodată. Și în adevăr că așa este, odată ce pământurile și țările supuse ei se înșirue de jur împrejurul pă­mântului cel rotund ca o minge și în veșnică mișcare împrejurul soarelui. Spuneam că Anglia are 47 milioane de locuitori. Da, Anglia singură, cea din Europa. Dacă so­cotim, însă, și pe locuitorii cei din țările supuse, populația totală e de zece ori mai mare: 470 milioane de locuitori. Aceasta face, ca și în cazul pământurilor stăpânite, iarăși un sfert din populația întregului pământ, care populație, cum știți, e de aproape două mii de milioane suflete. Iată ce înseamnă Anglia și ce înseamnă puterea acestei țări europene. E cel mai mare stat maritim din câte au fost vreodată sub soare. E numită pe drept cuvânt stăpâna mărilor și nu se află insulă mai bună de popas, undeva în largul mărilor, și nu este strâmtoare mai însemnată, legă­tură între mări sau oceane, pe care Anglia să nu-și fi pus ochii și pe care azi să nu le aibă în stăpânirea ei. Tot ce harta lumii arată ca mai de preț și mai important, toate porțile și zăvoarele mai însemnate ale mărilor sunt iarăși sub stăpânirea ei. Sărbătorirea a 25 de­­ ani de domnie a M. S. Regelui George al V-lea al Angliei Zilele trecute s’a sărbătorit cu o negrăită măreție la Londra, capitala Angliei, 25 de ani de la urcarea pe tron al Regelui George al V-lea al Angliei. Pentru poporul englez această sărbătoare este una dintre cele mai mari zile din istoria acestui popor și ea în­semnează un pătrar de veac de domnie glorioasă a acestui mare rege. Este o iz­bândă mare atât pentru Regele britanic cât și pentru poporul ce-l conduce. Și această izbândă a unui sfert de veac de domnie, poporul englez a știut să o sărbă­torească cu tot sufletul alături de Regele său iubit și augusta sa Regină. Sărbătoarea aceasta măreață nu s-a simțit numai în Anglia, ci mult mai departe peste hotarele ei, căci Anglia după cum se știe stăpânește multe și întinse ținuturi bogate în Africa și Asia și peste toate aceste ținuturi sărbătorirea de la Londra s’a făcut simțită. Prin această sărbătorire, care este fără pereche în istorie, poporul englez de pretutindeni unde se întinde stă­pânirea engleză, a ținut să-și arate res­pectul nețărmurit și mare dragoste pentru Suveranii de azi ai împărăției engleze. ÎNSEMNĂRI DIN VIAȚĂ M. S. Regele George al V-lea al Angliei, împărat al Indiei și stăpânitor al coloniilor (ținuturilor) de peste mări, s-a născut la 3 Iunie 1865 la Marlborough House și s-a urcat pe tron la 6 Mai 1910, fiind singurul fiu al lui Eduard al VII-lea. Copilăria sa și-a petrecut-o în tovărășia fratelui său mai mare, Prințul Albert Victor (mai târziu Duce de Clarence) și a celor două surori. Până la vârsta de doisprezece ani urmă învățătura fiind un elev cu ca­­racter serios și harnic. Când împlini doi­sprezece ani intră împreună cu fratele său în marina militară, făcând școală pe vasul « Britania ». Mai târziu Ducele de Clarence, fratele Regelui de astăzi al Angliei, plecă la Cambridge și intră în armată, iar Prințul George rămase în marină. In 1880, Prințul George a început șirul călătorii­lor îndepărtate desvoltându-i-se și mai mult cuno­ștințele asupra navigației. A făcut călătorii în Sudul Africii, America de Sud, Australia, insulele Boji, Java, Ceylon, Egiptul, Palestina, Grecia. Doi ani mai târziu Prințul George a fost numit pe vasul Maje­­stății Sale « Canada » și înaintat sublocotenent. La în­toarcerea în țară, a intrat la colegiul Regal Naval "Royal Naval College » din Greenwich și apoi la școala de artilerie și torpiloare. In 1885 a fost înaintat locotenent iar în anul următor s-a îmbarcat pe vasul « Thunderea » din escadra mediteraneană. După ce a servit pe vasele « Dreadnough » și « Alexandra » se îmbarcă pe vasul « Northumberland » în 1889, vas al escadrei din Canalul Mânecii și comandă un torpilor la manevrele na­vale. In anul 1891 a fost înaintat la gradul de căpitan pe vasul « Melampus ». In 1891 însă cariera sa în marina engleză se sfârșește prin îmbolnăvirea, urmată de moarte,­a fratelui său Ducele de Clarence. In anul când a părăsit Marea, Prințul George a primit titlurile de Duce de York, Conte de Inverness și Baron Killarney. La 6 iulie anul următor se căsătorește cu Prințesa Victoria Mary de Kек. Fiul lor mai mare este Prințul de Walles, născut la White Lodge, la 23 iunie 1894, apoi ducii de York, de Glancester și de Kent. In timpul domniei tatălui său, și-a câ­știgat renumele de prinț muncitor și con­știincios. Această reputație îl ajută foarte mult în anul 1910 când se urcă pe tron, deoarece Regele Eduard în domnia sa se făcuse mult iubit de popor. încoronarea Regelui George s-a făcut la 22 iunie 1911. In vremea de dinaintea războiului, Pregele George a avut de rezolvat multe și mari probleme ce apăsau asupra Angliei și pe toate, Regele înțelept, le-a isprăvit cu înțelepciune. Aceasta a fost un prilej pentru a arăta puterea de muncă și strălucitele însușiri ce le avea. CUM S’A DESFĂȘURAT SĂRBĂTORIREA Orașul Londra a cunoscut zile de negrăită măreție cu prilejul sărbătoririi a 25 ani de domnie a Regelui George al V-lea al Angliei. Toate străzile orașului, capitală a Angliei, erau împodobite cu steaguri pe care erau scrise urări de lungă domnie pentru Suve­ranii Angliei. In clipa când Suveranii au ajuns la marginea cetății Londrei, âarul orașului,­ Sir Stephen Killik a „­mânat Regelui sabia străveche, care însemnează încredințarea puterii, după o veche tra­diție. Trăsura regală era urmată de soldați îmbrăcați cu armuri strălucitoare de argint. Când au ajuns la Catedrală (biserică) mul­țimea a intonat imnul regal. Se aflau de față Prințul de Wales, Ducele de York, Ducele de Kent, Prințesa de Kent și Du­cesa de York. SLUJBA LA’IISERICĂ Slujba religioasă a fost săvârșită de către arhiepiscopul de Canterbury, care a ținut o frumoasă cuvântare în fața Suveranilor sărbătoriți, chemând binecuvântarea Ce­rului asupra Suveranilor. Intre mulțimea, care nu mai încăpea în biserică se deosebiau cei patru indieni, paznicii cei mai de aproape ai Regelui. Regele și Regina s-au așezat pe cele două tronuri din fața altarului, în timp ce se cânta Imnul Regal. In biserică se aflau peste două mii de persoane și această mul­țime însemna tot ce are mai ales­ Anglia ca oameni de seamă. ÎNAPOIEREA LA PALATUL BUCKINGHAM După cuvântarea ținută de către arhie­piscopul de Canterbury și după ce s’a oficiat tedeumul, cortegiul Regal s’a în­dreptat spre palatul Buckingham, unde locuesc Suveranii Angliei, înapoierea s’a făcut de-a­ lungul malurilor Tamisei, (fluviu ce trece prin Londra). Lumea era multă și nerăbdătoare. Peste 50.000 de oameni erau adunați în fața palatului. Ordinea a fost ținută de către un corp de polițiști de 17.000 de oameni și ajutați de alți 14.000 de soldați. M. S. REGINA MARIA LA SERBĂRI M. S. Regina Maria a României aflân­­du-se la Tonbridge a luat parte la slujba religioasă oficiată în Catedrala de la Ro­chester, cu prilejul sărbătoririi Suveranilor Angliei. Eduard VII, tatăl actualului rege al Angliei Medalia Comemorativă a celor 25 de ani de domnie glorioasă a Regelui Angliei Majestatea Sa Regele și Regina Angliei împreună cu bunica lor Regina­ victoria, una dintre cele mai înțelepte regine ale Angliei Regele Angliei la serviciul religios cu prilejul sărbătorilor

Next