Albina, 1942 (Anul 45, nr. 1-20)

1942-01-11 / nr. 1-2

2 ALBINA (Urmare în pag. 15* STI­RI DIN TOATĂ DE AN NOU IN PRAG Ordinul de zi al d. Mireșal Antonescu către armată 9 OSTAȘI. Din Septembrie 1940 și până în acest sârșit de an, dureros dar glorios, m’ați înțeles, m’ați ascul­tat, m’ați urmat. In tragicele zile din Septembrie 1940, când am smuls Țara din mâini nevrednice și încărcate de păcat, fără a ne vedea și fără a v’o cere, ne-am înțeles. Ne-am înțeles fiindcă, ostaș ca și voi și ostași ca și mine, mâinile noastre, nepătate și încleștate au făcut un singur și’de neînvins braț și inimile noastre, îndurera­te și curate s’au strâns într’una singură, răspunzând astfel, una­nim și vibrant, spontan și neșo­­văelnic la chemarea Patriei. Mută de durere, încremenită în fața atâtor prăbușiri, dar în­crezătoare în destinele ei, Țara neprihănită, Țara curată, Țara toată aștepta, în Septembrie 1940, să fie salvată de Armată și a fost salvată de voi prin mine. A fost salvată fiindcă și eu și voi, disciplinați și ascultători, am răspuns cu fermitate și cu gând curat la chemarea ei. Urmând exemplul nostru, Ța­ra a lua drumul ordinei în loc de a aluneca pe acela al dezordinei, contribuind astfel, prin această atitudine, alături de noi, la opera de salvare și de redresare pe care o începusem. OSTAȘI­ i A urmat, alături de munca chi­nuitoare de salvare, tragica și dureroasa încercare în care voi ca spectatori încremeniți și eu ca părinte crunt lovit am făcut to­tul să aducem pe calea dreaptă și luminată, pe calea ordinei și a muncii, a cinstei și a exemplului, pe acei cari din locuri de răspun­dere, au încercat, intimidând, la orașe și la sate, prin acte de te­roare și prin crime să-și acopere desmățul și ușurința, jafurile și incompetența. Țara uluită și desamăgită, in­dignată și înmărmurită, Țara toată, dela țăran până la orășan și-a îndreptat și de astă dată gân­dul și privirea, speranța și încre­derea și și-a rezemat viața și avu­­tu­l viitorul și onoarea în voi și în mine. Răspunzând la ordinul meu, care era acela al Patriei, ați pus, la 23 Ianuarie 1941, cu pieptul și cu sângele vostru, pentru tot­deauna capăt unui regim, care se arătase în foarte scurt timp a fi mai odios decât acela pe care-l prăbușisem în Septembrie. Prin Uruita și prin disciplina voastră ați arătat tuturor, tineri și bătrâni, înțelepți sau neînțele­gători, cu carte sau fără, dela o­­rașe și dela sate că Țara, prin voi, nu va îngădui nimănui să calce legea și dreptatea, să tulbure li­niștea și ordinea, să nărue mun­ca și proprietatea, viața și pros­­peritatea oricăruia dintre voi și a fiecăruia dintre noi. A doua oară, în câteva luni, Țara recunoscătoare v’a adus i­­mperiul ei de mu tumire pentru ținuta, pentru disciplina și pen­tru sacrificiile voastre și v’a asi­gurat, prin mine, de grija și de dragostea ei. Ca și în Septembrie 1940 când ați păstrat ordinea și în Ianuarie 1941, când ați pus ordine, ați bi­ne meritat de la Patrie. OSTAȘI. Câteva luni după tragicele în­tâmplări a venit însfârșit, cu vo­ința Domnului, ziua noastră cea mai mare. La 22 Iunie, răsturnând cu pieptul vostru zidul de foc și de crime, de rușine și de durere, de impietate și bestialitate, ați in­trat drea dreptul, bravi și impu­nători, mândri și răzbunători, în Istorie ca liberatori de frați și de credință. Iată, de apururi, nepieritor, ma­rele vostru titlu de glorie: Dum­nezeu vă va binecuvânta pentru servic­ile aduse credinței, iar fra­ții liberați. Îndatorați nouă pe vecie, vă vor fi, sunt sigur, veșnic recunoscători. BRAVI OSTAȘI, V’am reamintit un trecut apro­piat, care este trecutul vostru, pentru ca împreună cu voi, în ge­nunchi și smeriți, să ne plecăm, cu admirație și recunoștință, la nenumăratele și sfintele cruci, care stau astăzi presărate, ca o mărturie veșnică a eroismului vostru și a luptei noastre, pentru libertate și dreptate, pentru cru­ce și credință, pentru brazdă și o­­noare, în lungul nenumăratelor și îndelungatelor drumuri pe care ei și voi ați pășit victorios și glorios de pe plaiurile noastre până în depărtatele ținuturi ale Rostov­ului, Azov­ ului, Cherci­ u­­lui și Sevastopol­ului. Dar, iubiți și neîntrecuți ostași, crucile aflate dincolo de cetățile noastre voevodale de margine, trebuesc păzite ca să nu fie pân­gărite. Inamicul a fost înfrânt dar nu a fost încă sdrobit. Datoria noastră este să ducem lupta până la capăt. Altfel ne-am bătut degeaba și am risipit sângele în zadar. — Ticălosul care vă șoptește altfel este dușmanul vostru și al copiilor voștri, este dușmanul li­­niștei și libertăței noastre, este dușmanul ogorului nostru și al brazdei voastre strămoșești, este acela care prin minciună, prin la­șitate sau din interes, vrea să te arunce și pe tine și copii și părin­ții tăi într’o neagră și veșnică sclavie, aceia a întunericului și a fiarei a cărei cruzime ai văzut-o singur. — Deci, dragi ostași, de aici și de pretutindeni, de azi și de mâi­ne, ne batem înainte, ne batem pentru noi și nu pentru alții, ne batem mai departe, pentru liber­tate și dreptate, pentru cruce și credință, pentru ogor și pentru vatră, fiindcă trebue să sfârșim ceea ce am început. Proclamația D-lui ROMANI. Un an de zbucium, de jertfe și de lupte sfinte s’a încheiat. Un an de credințe și de drep­turi, de răspunderi grele și de porunci sfințite,­­ începe. Urmând tradiția românească și creștină care îndeamnă pe câr­­muitori, în pridvor de An Nou, să deschidă porți de lumină Nea­mului, îmi deschid sufletul vouă. Români de pretutindeni și de toate vârstele, pentru ca, din fră­mântarea cugetului meu și din credința noastră, să durăm te­melii noui pentru anul care în­cepe. Anul 1941 a fost un an de răs­pântie în istoria Neamului și în fapta românească. Anul 1941 a început sub pova­ra sdrobitoare a luptei dintre frați, pe care istoria noastră n’a cunoscut-o și conștiința româ-Astfel, părinții, frații sau copiii voștri vor trebui să ia în condi­­țiuni mult mai grele, lupta de la capăt. Nu ascultați propaganda duș­manilor și netrebnicilor, ascultați sfatul Mareșalului vostru și po­runca poporului vostru. Mai presus de toate ascultați porunca sacră, care ne vine de dincolo de mormânt, din zidurile voevodale de a Putna din racla sacră dela Dealul și de sub crip­tele regești dela Argeș. Porunca aceasta sfântă de cre­dință și de luptă ne cere să sdro­­bim pentru sute de ani pe aceia care de sute de ani ne răpesc bucată cu bucată, din trupul și din ogorul nostru. OSTAȘI. Fiind sigur și de data aceasta că m’ați înțeles și că mă ascul­tați, vă zic „La Mulți Ani“ și vă cer să mă urmați. Vă voi duce și de acum înain­te pe cărări glorioase și numai spre folosul vostru și slava Țâ­rii. Trăiască România, trăiască Armata ei. Trăiască Regele. MAREȘAL ANTONESCU Mareșal Antonescu neascâ n’o va admite niciodată. El a dat prilej din primele zile Armatei noastre să-și împlinea­scă marea sa misiune de conser­vare a unității și a onoarei noa­stre; Poporul român, sănătos și vrednic ; Țăranul român, curat și în­treg ; Burghezia noastră, demnă și stăpână pe rostul ei ; Cărturarii Neamului stăpâniți de răspunderea lor de îndrumă­tori spirituali ; Și adevăratul Tineret, conștient de datoria lui, s’au alăturat Ar­­antei în sfântul fior al demnită­ții, al liniștei, al ordinei și al în­dreptării, dând în popas fulgeră­tor, dovada că Neamul Românesc nu piere și că orice încercare, d’năuntru sau din afară, de a-i zdrobi puterile, se izbește de stânca conștiinței românești, pe care nimeni n’o va prăvăli. In vremea eroică a luptelor pentru drepturi și dreptate, tine­retul ca și toți fiii neamurilor, trebue să-și verse sângele pe câm­puri de bătae, pentru zidirea u­­nor drepturi noui patriei lor, iar nu să și înălțarea risipească liniștea sau să zdrobească viito­rul prin frământate și nedrepte izbucniri. Cu setea neînfricată a dreptă­ții, cu credința ne­druncina­ â în Dumnezeul strămoșilor noștri, am pregătit cu toții după aceea, — în inimi și în faptă, — Răz­boiul nostru Sfânt. Și, la 22 Iunie, am îunecat în valuri de sânge al jertfei ostașu­lui român, granița prădării și îm­pilării pe care ne-o impuseseră dușmanii de la Răsărit. Cu sprijinul aliaților noștri, Neamul românesc nu numai că și-a recâștigat graniței drepte D. MAREȘAL ION ANTONESCU Conducătorul braiului Pentru cetitorii noștri Foaia noastră, începând cu acest număr, înființează din nou „Fosta revistei Albina“. Vom primi orice plângere în legătură cu nevoile și greu­tățile fiecărui abonat și vom trimite răspunsul nostru, așa după cum am mai făcut-o. La fiecare pagină va lua ființă acest colțișor de îndrumări. Rugăm însă pe cetitor­i noștri să ne scrie cîtet. pe scurt și să ne dea adresa exactă. Numele nu-l vom publica la răspuns, decât atunci când vom crede că nu este dăunător nici pentru noi, nici pentru ei. Vom interveni la cei în drept, pentru cei nedreptățiți. Vom arăta în­călcările ce se fac și vom cere cu stăruință ca toți răii și nedrepții să fie pe­depsiți. Toate plângerile însă să fie de bună credință și controlate, altfel cei care le fac vor suferi, pentru necinstea și răutatea lor. Deocamdată ia ființă poșta în legătură cu abonamentele și trimiterea regulată a foii la abonați, apoi poșta de medicină pentru cei bolnavi; de agri­cultură pentru muncitorii de pământ; de biserică și școală pentru preoți și învățători; pentru Cămine culturale și răspuns la întreținerea, sănătatea și creșterea vitelor. Pe lângă aceste colțișoare au răspunsuri, care se vor găsi la fiecare pa­gină, vom publica în cuprinsul foii fotografia tuturor ce vor face mai multe abonamente și vor căuta să răspândească cât mai mult cuprinsul folositor al foii noastre, dându-le și carte de legitimație și abonament gratuit. Vom publica de asemenea fotografiile celor căzuți pe câmpul de luptă și a celora care au făcut fapte vitejești. Cu vremea vom căuta să cuprindem cât mai mult la aceasta poștă a foii. Rugăm însă încă odată pe cetitorii noștri să ne scrie scurt și citeț ne adresa: Fundația Culturală Regală „Regele Mihai I”, Strada Latină Nr. 8, București TII.______________________________________________________________

Next