Albina, 1942 (Anul 45, nr. 1-20)
1942-01-11 / nr. 1-2
2 ALBINA (Urmare în pag. 15* STIRI DIN TOATĂ DE AN NOU IN PRAG Ordinul de zi al d. Mireșal Antonescu către armată 9 OSTAȘI. Din Septembrie 1940 și până în acest sârșit de an, dureros dar glorios, m’ați înțeles, m’ați ascultat, m’ați urmat. In tragicele zile din Septembrie 1940, când am smuls Țara din mâini nevrednice și încărcate de păcat, fără a ne vedea și fără a v’o cere, ne-am înțeles. Ne-am înțeles fiindcă, ostaș ca și voi și ostași ca și mine, mâinile noastre, nepătate și încleștate au făcut un singur și’de neînvins braț și inimile noastre, îndurerate și curate s’au strâns într’una singură, răspunzând astfel, unanim și vibrant, spontan și neșovăelnic la chemarea Patriei. Mută de durere, încremenită în fața atâtor prăbușiri, dar încrezătoare în destinele ei, Țara neprihănită, Țara curată, Țara toată aștepta, în Septembrie 1940, să fie salvată de Armată și a fost salvată de voi prin mine. A fost salvată fiindcă și eu și voi, disciplinați și ascultători, am răspuns cu fermitate și cu gând curat la chemarea ei. Urmând exemplul nostru, Țara a lua drumul ordinei în loc de a aluneca pe acela al dezordinei, contribuind astfel, prin această atitudine, alături de noi, la opera de salvare și de redresare pe care o începusem. OSTAȘI i A urmat, alături de munca chinuitoare de salvare, tragica și dureroasa încercare în care voi ca spectatori încremeniți și eu ca părinte crunt lovit am făcut totul să aducem pe calea dreaptă și luminată, pe calea ordinei și a muncii, a cinstei și a exemplului, pe acei cari din locuri de răspundere, au încercat, intimidând, la orașe și la sate, prin acte de teroare și prin crime să-și acopere desmățul și ușurința, jafurile și incompetența. Țara uluită și desamăgită, indignată și înmărmurită, Țara toată, dela țăran până la orășan și-a îndreptat și de astă dată gândul și privirea, speranța și încrederea și și-a rezemat viața și avutul viitorul și onoarea în voi și în mine. Răspunzând la ordinul meu, care era acela al Patriei, ați pus, la 23 Ianuarie 1941, cu pieptul și cu sângele vostru, pentru totdeauna capăt unui regim, care se arătase în foarte scurt timp a fi mai odios decât acela pe care-l prăbușisem în Septembrie. Prin Uruita și prin disciplina voastră ați arătat tuturor, tineri și bătrâni, înțelepți sau neînțelegători, cu carte sau fără, dela orașe și dela sate că Țara, prin voi, nu va îngădui nimănui să calce legea și dreptatea, să tulbure liniștea și ordinea, să nărue munca și proprietatea, viața și prosperitatea oricăruia dintre voi și a fiecăruia dintre noi. A doua oară, în câteva luni, Țara recunoscătoare v’a adus imperiul ei de mu tumire pentru ținuta, pentru disciplina și pentru sacrificiile voastre și v’a asigurat, prin mine, de grija și de dragostea ei. Ca și în Septembrie 1940 când ați păstrat ordinea și în Ianuarie 1941, când ați pus ordine, ați bine meritat de la Patrie. OSTAȘI. Câteva luni după tragicele întâmplări a venit însfârșit, cu voința Domnului, ziua noastră cea mai mare. La 22 Iunie, răsturnând cu pieptul vostru zidul de foc și de crime, de rușine și de durere, de impietate și bestialitate, ați intrat drea dreptul, bravi și impunători, mândri și răzbunători, în Istorie ca liberatori de frați și de credință. Iată, de apururi, nepieritor, marele vostru titlu de glorie: Dumnezeu vă va binecuvânta pentru servicile aduse credinței, iar frații liberați. Îndatorați nouă pe vecie, vă vor fi, sunt sigur, veșnic recunoscători. BRAVI OSTAȘI, V’am reamintit un trecut apropiat, care este trecutul vostru, pentru ca împreună cu voi, în genunchi și smeriți, să ne plecăm, cu admirație și recunoștință, la nenumăratele și sfintele cruci, care stau astăzi presărate, ca o mărturie veșnică a eroismului vostru și a luptei noastre, pentru libertate și dreptate, pentru cruce și credință, pentru brazdă și onoare, în lungul nenumăratelor și îndelungatelor drumuri pe care ei și voi ați pășit victorios și glorios de pe plaiurile noastre până în depărtatele ținuturi ale Rostovului, Azov ului, Cherci ului și Sevastopolului. Dar, iubiți și neîntrecuți ostași, crucile aflate dincolo de cetățile noastre voevodale de margine, trebuesc păzite ca să nu fie pângărite. Inamicul a fost înfrânt dar nu a fost încă sdrobit. Datoria noastră este să ducem lupta până la capăt. Altfel ne-am bătut degeaba și am risipit sângele în zadar. — Ticălosul care vă șoptește altfel este dușmanul vostru și al copiilor voștri, este dușmanul liniștei și libertăței noastre, este dușmanul ogorului nostru și al brazdei voastre strămoșești, este acela care prin minciună, prin lașitate sau din interes, vrea să te arunce și pe tine și copii și părinții tăi într’o neagră și veșnică sclavie, aceia a întunericului și a fiarei a cărei cruzime ai văzut-o singur. — Deci, dragi ostași, de aici și de pretutindeni, de azi și de mâine, ne batem înainte, ne batem pentru noi și nu pentru alții, ne batem mai departe, pentru libertate și dreptate, pentru cruce și credință, pentru ogor și pentru vatră, fiindcă trebue să sfârșim ceea ce am început. Proclamația D-lui ROMANI. Un an de zbucium, de jertfe și de lupte sfinte s’a încheiat. Un an de credințe și de drepturi, de răspunderi grele și de porunci sfințite, începe. Urmând tradiția românească și creștină care îndeamnă pe cârmuitori, în pridvor de An Nou, să deschidă porți de lumină Neamului, îmi deschid sufletul vouă. Români de pretutindeni și de toate vârstele, pentru ca, din frământarea cugetului meu și din credința noastră, să durăm temelii noui pentru anul care începe. Anul 1941 a fost un an de răspântie în istoria Neamului și în fapta românească. Anul 1941 a început sub povara sdrobitoare a luptei dintre frați, pe care istoria noastră n’a cunoscut-o și conștiința româ-Astfel, părinții, frații sau copiii voștri vor trebui să ia în condițiuni mult mai grele, lupta de la capăt. Nu ascultați propaganda dușmanilor și netrebnicilor, ascultați sfatul Mareșalului vostru și porunca poporului vostru. Mai presus de toate ascultați porunca sacră, care ne vine de dincolo de mormânt, din zidurile voevodale de a Putna din racla sacră dela Dealul și de sub criptele regești dela Argeș. Porunca aceasta sfântă de credință și de luptă ne cere să sdrobim pentru sute de ani pe aceia care de sute de ani ne răpesc bucată cu bucată, din trupul și din ogorul nostru. OSTAȘI. Fiind sigur și de data aceasta că m’ați înțeles și că mă ascultați, vă zic „La Mulți Ani“ și vă cer să mă urmați. Vă voi duce și de acum înainte pe cărări glorioase și numai spre folosul vostru și slava Țârii. Trăiască România, trăiască Armata ei. Trăiască Regele. MAREȘAL ANTONESCU Mareșal Antonescu neascâ n’o va admite niciodată. El a dat prilej din primele zile Armatei noastre să-și împlinească marea sa misiune de conservare a unității și a onoarei noastre; Poporul român, sănătos și vrednic ; Țăranul român, curat și întreg ; Burghezia noastră, demnă și stăpână pe rostul ei ; Cărturarii Neamului stăpâniți de răspunderea lor de îndrumători spirituali ; Și adevăratul Tineret, conștient de datoria lui, s’au alăturat Arantei în sfântul fior al demnității, al liniștei, al ordinei și al îndreptării, dând în popas fulgerător, dovada că Neamul Românesc nu piere și că orice încercare, d’năuntru sau din afară, de a-i zdrobi puterile, se izbește de stânca conștiinței românești, pe care nimeni n’o va prăvăli. In vremea eroică a luptelor pentru drepturi și dreptate, tineretul ca și toți fiii neamurilor, trebue să-și verse sângele pe câmpuri de bătae, pentru zidirea unor drepturi noui patriei lor, iar nu să și înălțarea risipească liniștea sau să zdrobească viitorul prin frământate și nedrepte izbucniri. Cu setea neînfricată a dreptății, cu credința nedruncina â în Dumnezeul strămoșilor noștri, am pregătit cu toții după aceea, — în inimi și în faptă, — Războiul nostru Sfânt. Și, la 22 Iunie, am îunecat în valuri de sânge al jertfei ostașului român, granița prădării și împilării pe care ne-o impuseseră dușmanii de la Răsărit. Cu sprijinul aliaților noștri, Neamul românesc nu numai că și-a recâștigat graniței drepte D. MAREȘAL ION ANTONESCU Conducătorul braiului Pentru cetitorii noștri Foaia noastră, începând cu acest număr, înființează din nou „Fosta revistei Albina“. Vom primi orice plângere în legătură cu nevoile și greutățile fiecărui abonat și vom trimite răspunsul nostru, așa după cum am mai făcut-o. La fiecare pagină va lua ființă acest colțișor de îndrumări. Rugăm însă pe cetitori noștri să ne scrie cîtet. pe scurt și să ne dea adresa exactă. Numele nu-l vom publica la răspuns, decât atunci când vom crede că nu este dăunător nici pentru noi, nici pentru ei. Vom interveni la cei în drept, pentru cei nedreptățiți. Vom arăta încălcările ce se fac și vom cere cu stăruință ca toți răii și nedrepții să fie pedepsiți. Toate plângerile însă să fie de bună credință și controlate, altfel cei care le fac vor suferi, pentru necinstea și răutatea lor. Deocamdată ia ființă poșta în legătură cu abonamentele și trimiterea regulată a foii la abonați, apoi poșta de medicină pentru cei bolnavi; de agricultură pentru muncitorii de pământ; de biserică și școală pentru preoți și învățători; pentru Cămine culturale și răspuns la întreținerea, sănătatea și creșterea vitelor. Pe lângă aceste colțișoare au răspunsuri, care se vor găsi la fiecare pagină, vom publica în cuprinsul foii fotografia tuturor ce vor face mai multe abonamente și vor căuta să răspândească cât mai mult cuprinsul folositor al foii noastre, dându-le și carte de legitimație și abonament gratuit. Vom publica de asemenea fotografiile celor căzuți pe câmpul de luptă și a celora care au făcut fapte vitejești. Cu vremea vom căuta să cuprindem cât mai mult la aceasta poștă a foii. Rugăm însă încă odată pe cetitorii noștri să ne scrie scurt și citeț ne adresa: Fundația Culturală Regală „Regele Mihai I”, Strada Latină Nr. 8, București TII.______________________________________________________________