Almanah Cinema, 1974
o PLINA DE Alain Delon: «Dacă ai un chip frumos, asta te poate ajuta în cinema, dar este. din același timp, un serios handicap e E adevărat că are o companie de elicoptere? E adevărat că nu-i place să frecventeze localurile de noapte? E adevărat că nu poartă cravată decît dacă e obligat de o anume împrejurare și atunci numai de culoare neagră? E adevărat că a fost și a rămas un mare admirator al lui Charles De Gaulle? E adevărărat că e un frecvent suporter al boxului și îmbracă chiar el mănușile pentru o partidă amicală, sau cînd vreun rol i-o cere? E adevărat că primii săi idoli au fost campionii turului ciclist al Franței: Bartali, Coppi, Robert? E adevărat că atunci cînd turna la Hollywood cu Ann Margaret «A fost cîndva hoț» avea 14 cîini? E adevărat că a înregistrat un singur disc după banda filmului «Aventurierii»? E adevărat că... Da, da, da... toate acestea și încă multe altele sunt adevărate pentru junele-prim NR. 1 al filmului francez de azi, Alain Delon, «June prim», un calificativ de care nu mai poate scăpa, deși a luptat imediat după primul său succes împotriva lui: «Dacă ai, cum se spune, un chip frumos, sigur, asta te poate ajuta în cinema. Dar este în același timp un handicap. Să-l luăm pe Jean Marais, de exemplu, căci e mai ușor să vorbim de alții. Fizicul său l-a servit fără doar și poate, dar l-a și urmat. Cînd te afli în situația asta nu ți se face credit. Ți se lipește imediat eticheta de «june prim» sau, mai rău, «june prim romantic»—și totul s-a sfîrșit. Atunci trebuie săți dai multă osteneală, să arăți ce poți ca actor, ca să obții și altfel de roluri. Am mulți colegi care au debutat în cinema, nu datorită frumuseții. Imediat,criticii i-au considerat geniali. Nu vorbesc de Belmondo, care are un talent real, dar sunt alții...» Cei doi actori aveau să se întîlnească, ca parteneri și producători, doar o singură dată, în «Borsalino». Filmul a oferit fanilor lor, ca și amatorilor de cancanuri, prilejul să asiste la un meci al vanităților jignite, cînd cunoscuții actori s-au dat în judecată din pricina afișului ce-l arăta pe unul dintre ei mai mare cu un cap decît pe celălalt. Poate că acel duel ascundea, sub miza sa publicitară, și alte rivalități. La 38 de ani, Delon numără în filmografia sa 38 de filme. Cu «Rocco»,«Eclipsa» și «Ghepardul» a lucrat cu doi dintre regizorii triunghiului de aur al filmului italian, Visconti și Antonioni. (Doar cu Fellini nu a colaborat.) Cu «Aventurierii», «Samuraiul»,cu filmele turnate în perioada hollywoodiană, cu recentul «Un polițist», Delon a creat acel tip de june-prim, dur și angelic în același timp, și se numără astăzi pe primele locuri în box-office-ul nu numai al actorilor francezi, ci și al celor din întreaga lume. Intrarea sa în film s-a datorat întîmplării. Prezentat regizorului Marc Allégret, acesta l-a găsit potrivit pentru personajul din «Cînd se amestecă femeia», pe care-l căuta în zadar de cîteva luni. A fost o întîmplare ca oricare alta și ar fi putut rămîne fără urmări: «Pe vremea aceea cinematograful nu mă interesa, nici nu știam ce înseamnă. Iar azi am ajuns prizonierul său, nu mai pot trăi fără să joc. Alain Delon: «M-am săturat de toate prostiile care se scriu pe socoteala mea»