Almanah Cinema, 1981

Felliniadă Orașul femeilor, ultimul film al lui Fellini cunoaște pe ecranele europene o evoluție cam între succes și nepăsare din partea spectatorilor iar comentariile sunt In același spirit Am retinut pe acela al unui critic francez, Luc Bareges, care încearcă să pri­vească ultimul film prin prizma concepției pe care i-o atribuie el marelui cineast italian, și spu­ne între altele: «Filmele lui Fede­rico Fellini seamănă tot mai mult cu niște vise iar visele marelui cineast italian sunt făcute în așa fel Incit să aducă tot mai mult cu niște crize ale unul delir supra­realist... Crize pe care specta­torul trebuie să le suporte sub sancțiunea de a «derapa» și a-și pierde definitiv contactul cu firul narațiunii. Asta este stilul său, acel faimos «limbaj» ce-i este atribuit de la Julieta și spiritele: Sau­rycon, Roma, Amarcord (unde apare deja omul subjugat de fantasmele sale) și Repetiția de orchestră... Și apoi pe mă­sură ce fantasmele se înmulțesc iar problemele devin mai grave, se intimplă că visurile insolite ale lui Fellini să se transforme chiar în coșmaruril­or, ce este un coșmar dacă nu o teamă di­fuză de pedeapsă? Pedeapsă, dar pentru ce? Există o abatere într-un univers străbătut numai de culoare unde singura logică o constituie absurditatea și unde singurul lucru ineluctabil este convingerea pedepsei care s-ar afla la capătul acestei rătăciri...» Bineînțeles, mai adaugă criticul, verva felliniană este mereu pre­zentă chiar și în ultimul său film despre condiția femeii, ca și ambiguitatea de altfel.» într-un fel criticul francez sur­prinde deruta, cind veselă, cind sarcastică, cind pesimistă, cind înecată în bufonadă care re­flectă la Fellini o întreagă at­mosferă a peninsulei. Profesionalismul la Delon Odată cu sfârșitul anului se obișnuiesc tot felul de inves­tigații asupra anului cinemato­grafic. In cadrul uneia din aces­tea a fost abordat Alain Delon cu o întrebare care părea la început surprinzătoare: — Alain Delon, există un cu­­vânt care a fost aplicat deseori în legătură cu personalitatea dum­neavoastră de actor și de produ­cător. Este un cuvânt pe care și dumneavoastră H folosiți foarte adesea și anume «profesiona­lism». Cum definiți dumneavoas­tră profesionalismul In cinema- Farmecul Nataliei V­asiliova este incontestabil «O acniță pCIOTU toate anotimpurile» a fost caracterizată Catherine Deneuve 188

Next