Almanah Cutezătorii, 1989
noi se îndreaptă cu pioșenie și venerație către geniul tutelar al spiritualității românești, Mihai Eminescu, de la a cărui moarte se împlinesc la 1b iunie 1989 o sută de ani, și pentru că marele creator a fost dublat de marele om și prieten Eminescu, ne-am propus să vă prezentăm mai pe larg cîteva dintre trainicele prietenii pe care acesta le-a legat cu contemporanii săi. Eminescu avea cu adevărat virtutea prieteniei durabile și sincere, de aceea istoria literară consemnează numele a numeroși prieteni ai poetului. De la colegii de școală, Teodor Ștefanelli sau Chibici - Râvneanu la Negruzzi, Vlahuță, Creangă, Slavici sau Caragiale, toți au aflat în Eminescu un suflet devotat și o extraordinară putere de înțelegere. Mihai Eminescu și Ion Creangă pare a se fi cunoscut în vara anului 1875. Pe atunci Eminescu fusese numit revizor școlar în județele Vaslui și Iași. Și tot pe atunci, humuleșteanul Ion Creangă era învățător la școala din cartierul Păcurari din Iași. La prelecțiunile pedagogice întîi, și apoi la inspecțiile pe care le-a făcut la clasa lui Creangă, Eminescu s-a simțit atras de grija pe care acesta o arata copiilor, de pasiunea cu care se străduia să le transmită nu numai cunoștințele, dar și dragostea de țarină și limbă, de datini și obiceiuri străbune. De la aceste prime întîlniri s-a născut o prietenie ce nu avea să se sfîrșească decît odată cu viața. Eminescu a găsit în Creangă omul adevărat: „Bun și prietenos, vesel și glumeț la petreceri, îngăduitor cu supușii lui și unde trebuia își punea și el mîna ca să mai ușureze greul. El nu-nvățase multe-n viața lui, pe vremea aceea nici nu se cereau multe, dar avea o înțelepciune și o isteție firească“. Prin omenia sa, prin dragostea de viață și prin respectul pe care-l avea pentru limbă și neam, Creangă era exponentul poporului, prețuind în ochii poetului mai mult decât „pajura superpusă", semiintelectualii rupți de glie și de tradiții. Contribuția lui Creangă la propășirea școlii românești, aflată la acea vreme într-o stare de înapoiere greu de imaginat, l-a atras și mai mult pe Eminescu. Ideile poetului cu privire la rolul școlii în formarea și dezvoltarea tinerelor generații, în păstrarea nealterată a limbii naționale se găseau în scrierile pedagogului Creangă, în Abecedarul,și Citirea, dar mai ales în învățătorul copiilor, o carte de lectură destinată celor mici, dar, așa cum afirma poetul, „și multora din cei mari“. La apariția celei de-a șasea 27