Almanahul Sportul, 1975
Ciclismul a avut de a lungul istoriei sale de peste 100 de ani, un mare număr de vedete autentice: Magne, Maes, Bartali, Robie, Koblet, Bobot Anquetil — iată citeva nume de superstaruri din lunga listă a giganților șoselelor. Totuși, dintre ele se desprind — ca niște luceferi — cele ale lui FAUSTO COPPI și EDDY MERCKX. iată motivul pentru care tot mai des ni se adresează întrebarea: cine este cel mai mare — Coppi sau Merckx? Am spus, am scris, am repetat și nu voi obosi s-o repet nu se poate face o comparație între doi sportivi care au concurat în epoci diferite! In schimb, pot fi comparate palmaresele lor. Și aici, după cum probabil știți, belgianul Eddy Merckx este superior tuturor marilor performeri și trebuie să aibă un ciclist pentru a vă depăși? — Să fie Eddy Merckx în proporție de 101 la sută... — Și dacă nu îndeplinește această calitate? — Evident, ti va fi greu să mă întreacă! — Atunci, să modificăm întrebarea: ce calități trebuie să posede un rutier pentru a realiza victorii de răsunet? — Multe. Dintre ele, voința mi se pare cea mai de seamă. Apoi, trebuie să vrea să muncească foarte mult pentru perfecționarea fiecărui amănunt de tehnică și tactică, li mai trebuie acestui rutier care vrea să devină vedetă puterea de a renunța la marile plăceri ale tinereții, de a se abține, de a Înțelege că pentru o victorie de prestigiu mondial este nevoie de multe sacrificii... nu După alte 4 ture, Campaner este ajuns de olandezul Vianen. Merckx atacă și-i apropie pe fugari, anihilindu-le acțiunea la km 145. Demarează Bernard Thévenet (speranța, marea speranță a francezilor), Bernard urcă bine, menține un ritm constant (39 km/h) și se distanțează de plutonul în care cerber este «diavolul roșu», Eddy. La capătul turului 15, francezul are 1:54 față de cuplul Maertens- Conti (evadat în turul 13 și 3 minute de plutonul ținut în frîu de compatrioții lui Thévenet Este momentul în care 23 de alergători abandonați în grup! Merckx rămîne în fruntea unei armate decimate... Va renunța? Nu! Va lupta singur pentru victorie. Se așează în frunte și impune un ritm căruia puțini îi vor re ACESTA ESTE MERCKX sportului cu pedale. El are performanțe unice în istoria ciclismului: 1 titlu mondial la amatori, 3 titluri mondiale la profesioniști, 5 locuri în «Turul Franței», 5 locuri I în «Turul Italiei». Adăugind la acest strălucitor palmares și «Turul Spaniei», precum și majoritatea «clasicelor», vom avea imaginea unei cariere sportive fabuloase, a unui talent unic, inegalabil. In fond, cine ești dumneata, domnule Merckx? S-a născut la 17 iunie 1945 la Meensel-Kiezegem, în Belgia, și multă vreme n-a putut să se ocupe de ciclism pentru că era prea mic. Abia pe la vreo trei ani a stăpinit — cu nerve drept — o tricicletă, iar mai tîrziu, cînd a făcut cunoștință cu bicicleta, a trebuit să înfrîngă împotrivirea părinților (neîncrezători în sorții de izbîndă ai unei astfel de «meserii») pentru a-și putea împlini visul de a fi mai mare decit Coppi, Bartali și Anouetil. Om de o seriozitate exemplară, de o conștiinciozitate fără cusur și o ambiție în stare să macine granitul. Edificatoare pentru caracterul său este și o secvență din discuția pe care am avut-o cu el în 1969, la Paris. — Ce calități socotiți că Acesta este Merckx — omul. Anul 1974 a însemnat pentru ei apogeul carierei sportive. «Turul Italiei», «Turul Franței», tricoul «curcubeu», de campion al lumii — iată itinerarul marilor sale victorii. Ultima dintre ele, cea de la Montreal, a fost o adevărată lovitură de maestru, un exemplu de abilitate tactică, de forță, de voință. Merckx are mulți rivali înăuntrul și în afara întrecerii. Cei de pe urmă sunt odioși, primii — însă — firești Fiecare ciclist se naște cu dorința de a-l învinge pe belgian, știind că aceasta și numai aceasta este adevărata performanță. In plutonul ce s-a aliniat la startul campionatului mondial avea — practic — numai adversari 150 000 de spectatori se aflau pe circuitul de 12,5 km (pe care profesioniștii aveau să-l acopere de 21 de ori pentru a totaliza 262,5 km) pe o vreme caniculară Intr-atît era de cald încît culorile se estompau... Primul tur se parcurge într-o viteză nefirească pentru un circuit atît de greu, o căldură atît de mare și o cursă atît de lungă: 40,5 km/h! Evadează Francis Campaner. El are, după 37,5 km, un avans de 1:16 și după 50 km 1:52. In turul 5 abandonează olandezul Pijnen. Campaner urcă la 2:52 distanța față de pluton. In turul 7 renunță și Ocazista încearcă imposibilul: in 62 km să recupereze cele 187 de secunde care-l despart de fugarul încurajat frenetic de 150 000 de spectatori în timp ce alți combatanți abandonează Eddy —în plasa căruia s-a instalat Poulidor — recuperează kilometru cu kilometră La finele turului 18 (cînd mai sunt doar trei pînă la sosire!) avansul lui Thévenet scade la 2:32, apoi (turul 19) la 2:04. Merckx continuă infernala urmărire. Se intră în ultimul tur și fugarul mai are 36 de secunde avane Cu 6 km înainte de finiș Eddy îl prinde și... sprintează! Doar Poulidor îi prinde toate Bătrînul «Poupou» visează la aproape 39 de ani, să devină campion mondial El știe că Merckx a muncit enorm, a dus pe umeri toată greutatea acestei fantastice urmăriri și-și spune: «Oricît ar fi de mare, Eddy e totuși om. Trebuie să fi obosit. Se află sigur la capătul puterilor, iar eu sunt odihnit. Acum, ori niciodată!» Raymond e viclean. Îl atacă pe belgian de departe, pentru a-l extenua. Dar Merckx îl ajunge, îl depășește cu ușurință și trece linia de sosire cu avans. Un veritabil triumf! Acesta este Merckx — sportivul. Să-l aplaudăm pentru isprăvile sale. N. HRISTACHE 166