Amfiteatru, 1974 (Anul 9, nr. 5)
1974-05-01 / nr. 5
Anul 1974 trece în istoria patriei socialiste ca un timp decisiv pentru ţară, pentru acest înalt şi deplin ev al construcţiei ce poartă în fiecare fibră a sa, în fiecare idee, în fiecare faptă, insemnele viitorului. Cele două mari evenimente — a XXX-a Aniversare a Eliberării şi Congresul al XI-lea al Partidului Comunist Român — sînt argumente de conştiinţă pentru dăruirea cu care oamenii acestui pămînt împlinesc cuvîntul partidului, profundă şi amplă viziune a ţării de mîine. A trăi acum, aici, înseamnă a munci cu devotament, cu inteligenţă şi pricepere pentru a da locului tău în frontul construcţiei dimensiunea maximă a angajării. Recent a avut loc Congresul Frontului Unităţii Socialiste, forum larg al unităţii naţiunii noastre în jurul partidului comuniştilor. Alegînd în funcţia de preşedinte al Frontului Unităţii Socialiste pe primul bărbat al ţării, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Congresul a dat expresie sentimentelor de devotament şi dragoste cu care poporul nostru, într-un consens unanim, urmează exemplul strălucit al secretarului general al partidului, destin din destinul comunist al României contemporane, în Cuvîntarea rostită la încheierea lucrărilor Congresului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a spus : „Vă asigur pe dumneavoastră, întregul popor, că voi face totul pentru a asigura înfăptuirea neabătută a programului trasat de Congresul al X-lea, a programului ce va fi Timp pentru ţară elaborat de Congresul al XI-lea al partidului, avînd convingerea că aceasta corespunde pe deplin năzuinţelor vitale ale întregului popor, că de realizarea acestor programe depind bunăstarea, fericirea, viitorul însuşi al naţiunii noastre socialiste“. Crez şi îndemn pentru noi toţi, deviză de viaţă şi muncă a generaţiei tinere, care face din îndeplinirea ei o coordonată fundamentală a tinereţii comuniste. Pentru studenţimea ţării, aflată acum pe băncile amfiteatrelor mereu deschise spre producţie, spre responsabilitatea viitoarei profesii, timpul prezent are culoarea intensă a unui bun care aparţine, efectiv şi afectiv, ţării, devenirii ei. Cu tot ce sînt, aparţin acestui pămînt avers şi simbol in care creştem, putere petrecută în sensul unui legămînt suprem. Munca noastră, creaţia noastră, tot ce se naşte din această voinţă şi ştiinţă a cunoaşterii, supunem patriei, drept răspuns la lumina în care ne este dat să fim. Iată de ce, iată pentru ce, revista „Amfiteatru“, care există ca rezonator al creaţiei studenţeşti în diversele domenii ale artei şi culturii, are datoria să cuprindă în paginile ei toate valorile care exprimă, profund şi matur, acest legămînt. Timp pentru ţară — permanenţă a unui ideal in care sintem, în care credem. NICOLAE DAN FRUNTELATA Comentar, Primele, Antologia „Amfiteatru", Opinia literară şi artistică, Diorama, Dialectica ideilor, Liceu, „Amfiteatrul artelor", Convorbiri colegiale, IN ACEST NUMĂR ÎN ACEST NUMĂR Eugen Barbu, M. N. Rusu, Doru Miehescu, Simelia Bran, Gabriel Stanescu, Paul Balahur, Teodor Răpan, Mihai Tatulici, Eugen Mihăescu, Alexandru Vlad, Iolanda Sokner, Gabriela Bogza, Vivi Anghel, Viorel Tismăneanu, Radu Solcan, Dinu Flămând, Constanţa Buzea, Tudor Octavian, Ana Blandiana, Romul Munteanu, Nicolae Preipceanu y7U&i Evenimend Proletari din toate țerile, unifi-vat Anul IV, mai 1974 5 (101) REVISTĂ LITERARA ȘI ARTISTICĂ EDITATĂ DE UNIUNEA ASOCIAŢIILOR STUDENŢILOR COMUNIŞTI DIN ROMÂNIA Apare lunar 12 pagini 1 leu DUNĂREA Trece o măicuţă bătrînă, cu brîul de lină, învăluită în abur de stea. Trece Dunărea mea, căutînd. Rînd pe rînd, răsfoieşte cîmpiile, rîurile. Pădurea şi grîurile. Nemărginirea de cer. Zilele, nopţile — pier. Se ridică alte şi alte. Scunde, înalte — fiecărui tărim după chip. Măicuţa prefiră nisip printre degete de răcoare. Prefiră lună şi soare. Şi parcă-l găseşte : cîntul lui — bogăţie de peşte, ochii lui — corăbii plecate; inima — timp fluid, de cetate. Iar firele de nisip ni se-adaugă la chip, ne îmbracă-n iubire solară şi ne trec înspre chipul de ţară pe care-l tot mîngîie şi-l îngînă Măicuţa-cu-brîul-de-lînă. George Florin Cozma