Amfiteatru, 1976 (Anul 11, nr. 1-3)
1976-01-01 / nr. 1
Ceasul unirii noastre In evocări, rămas întreg, precum a fost cind s-a născut, Ceasul unirii noastre bate ca dintr-un turn, ca dintr-un zid. Aceeaşi lume împrejur, în sine strîns acelaşi scut, Poduri de roade cresc în lunci, seninătate pe molid. Ca între linişte şi glorii, acest pămînt întrebător îşi ţine munţii ca pe-o oaste-nvelită într-un grai bogat, Şi apele, trăgindu-şi norii din voia lor, din viaţa lor, De la-nceputul lumii cîntă că veşnicia i-o străbat. Din lunca revărsată vin mărunte păsări, ca un jind Al limbilor ce ne-nconjoară cu cerul lor şi cu pămîntul, Dar să culegi, şi să rămîi, să semeni griu, să-l vezi trăind, Şi spicele să-ţi recunoască în fiecare an cuvîntul. Şi-o aripă, ca de nădejde, să se împerecheze-n zbor Cu geamăna-i dintr-o oglindă pe care-o ţin urmaşii tăi, In evocări, din vreme-n vreme să bată ceasul tuturor, Sufletul lui să se asculte-nmulţit ca turmele pe văi. Din lunca revărsată cîte lumini şi nume cunoscute Au trebuit în apărare să se amestece-ntr-un rod, Şi veghea fiilor alături de veghea numelor tăcute, Să se clădească, să se rupă sub năvălire, ca un pod ! Al limbilor ce ne-nconjoară, oameni cu mila casei lor, Trimişii înzăuaţi de-o veche dorinţă de-a stîrni pămîntul. Dar am cules, şi am rămas cu pace-n pîine, şi cu dor, Cu toţi urmaşii-n cuib crescînd, cu lacrimile şi cuvîntul, în evocări, rămas întreg, precum a fost cind s-a născut, Ceasul unirii noastre bate ca dintr-un turn, ca dintr-un zid. Aceeaşi lume împrejur, în sine strîns acelaşi scut. Poduri de roade cresc în lunci, seninătate pe molid. Constanţa Buzea Proletari din toate ţările, initivul REVISTĂ LITERARA ŞI ARTISTICA EDITATĂ DE UNIUNEA ASOCIAŢIILOR STUDENŢILOR COMUNIŞTI DIN ROMÂNIA THEODOR AMAN „Hora Unirii la Craiova“ şi „Votul de la 24 ianuarie“ Spiritul timpului prezent La sfîrşitul fiecărui ianuarie sărbătorim Unirea Principatelor ca pe un eveniment de mare însemnătate, ca pe primul şi cel mai important moment din procesul de realizare a aspiraţiilor multiseculare ale poporului nostru spre realizarea unui stat naţional unitar. Unirea Moldovei şi a Munteniei sub cârmuirea domnitorului Cuza a fost termenul prim al unui proces inexorabil, finalizat la 1 decembrie 1918 pe cîmpia de la Alba Iulia. Oricine rememorează acele zile ale gerosului ianuarie, cind la Bucureşti se puneau temeliile politice ale noului stat şi odată cu ele ale României moderne, nu poate să nu încerce o reconstituire a atmosferei entuziaste, a avîntului general popular care exprimînd voinţa de neclintit a poporului înconjurînd Adunarea a cerut numirea alesului său intru Unire, domnul Cuza. La sfîrşitul lui 1918, odată împlinite idealurile drepte naţionale, energia maselor noastre populare s-a îndreptat spre desăvîrşirea construcţiei politice interne. Dăruirea şi entuziasmul lor, capacitatea lor de sacrificiu, tenacitatea lor în urmărirea idealurilor, toate aceste calităţi umane ce au marcat peste veacuri voinţa de unitate, au determinat şi înscrierea României într-o etapă nouă şi revoluţionară a organizării sale politice, etapa finalizării visurilor de egalitate şi libertate, de democraţie şi bunăstare, etapa revoluţiei socialiste. Entuziasmul cu care astăzi în ţara noastră se munceşte cu îndîrjire, şi se construieşte, în ritmul unei curse contracronometru angajată cu istoria, este parte integrantă din acel entuziasm, din acea voinţă de edificare politică ce a mobilizat energiile clocotitoare ale întregului popor pentru făurirea însăşi a României. Acest entuziasm îl resimţim la acest început de an într-o formă nouă, specifică, în uzinele şi pe ogoarele patriei, pretutindeni, acolo unde se făureşte şi se creează un chip nou societăţii noastre, unde se modelează o nouă conştiinţă a omului însuşi. De la un capăt la altul al ţării au răsunat în aceste zile chemările la întrecere pentru împlinirea şi depăşirea noului cincinal. Organizaţii importante de partid, colective de muncă din întreprinderi şi instituţii se angajează cu entuziasm să-şi întărească eforturile pentru a accelera evoluţia României socialiste, pentru a scurta intervalele de timp necesare pentru înscrierea ei pe coordonatele cele mai înalte ale progresului şi dezvoltării. Ţara se pregăteşte să-şi trimită gospodarii ei cei mai pricepuţi la congresul apropiat al consiliilor populare, pentru a decide asupra căilor celor mai bune de urmat în bătălia pe care poporul nostru o dă cu timpul, în scopul asigurării propriei prosperităţi, într-o societate unde toţi împărtăşesc în mod egal responsabilitatea îmbunătăţirii vieţii şi perfecţionării democraţiei. Poporului nostru, care şi-a asumat sarcina dulce şi grea a Unirii, care a ştiut să facă din ea un ideal şi să o încorporeze idealurilor spre maibine, spre pace, spre democraţie, spre progres, şi-a asumat şi sarcina ridicării României pe noi trepte ale civilizaţiei, în entuziasmul lucrativ al acestor zile de ianuarie vedem continuîndu-se spiritul unei întregi istorii, unei multitudini de evenimente de istoria poporului român, în mijlocul cărora ziua de 24 ianuarie 1859 va străluci întotdeauna asemeni unui astru, către toate punctele cardinale. „AMFITEATRU“ IN ACEST NUMĂR : # Comentar • Un manuscris prounionist inedit • Cauza Unirii văzută din Europa • Premiul Herder: Nichita Stănescu • Premiile C.C. al U.T.C. pentru literatură • Mihail Sadoveanu şi criticii săi 9 Tudor Vianu — Plenitudinea unei personalităţi # Un teritoriu necunoscut ® Antologiile nuvelei ® Ancheta „Debut şi consacrare în regia de film" (participă Ion Bucheru, Constantin Vaeni, Valentin Silvestru, Dumitru Fernoagă, Mircea Daneliuc, Călin Căliman, Gheorghe Vitanidis) # Cartea de debut $ • Primele ® Cenaclu $ Liceu #Cronica socială ® Convorbiri colegiale # Colocvii critice ® Portrete din viitor SEMNEAZĂ : Constantin Sorescu, Costin Tuchilă, Dinu Adam, M. N. Rusu, Nicolae Manolescu, Liliana Ţigănescu, Mircea Iorgulescu, Viorel Abălaru, Ion Cristoiu,RAL Pirut, Simelia Bran, Katia Fodor, E. Mihăescu, Grigore Arbore, Achim Mihu, Constanţa Buzea, Stelian Bănulescu, Marin Mincu, Laurenţiu Uritci