Amfiteatru, 1978 (Anul 13, nr. 1-12)

1978-01-01 / nr. 1

O gîndire creatoare, în spiritul viu al filosofiei marxiste Amploarea fără precedent a acţiunii istorice constructive, în care este angajată naţiunea noastră de mai bine de trei de­cenii, decurge indiscutabil din existenţa unei strategii şi a unei tactici­­ teoretice şi practice­­ adecvate particularităţilor isto­rice, economice, politice şi spi­rituale româneşti, cu alte cu­vinte, din capacitatea factorului politic, a partidului de avan­gardă al clasei muncitoare de a surprinde cu acuitate specifi­citatea praxisului nostru revolu­ţionar, caracteristicile sale ire­ductibile la un numitor comun, presupus sacrosanct sau infaili­bil. A conduce revoluţia socia­listă ca operă originală de crea­ţie, în ordinea istorică, reprezintă o sarcină titanică a cărei îndepli­nire cu succes reclamă cu necesi­tate conştientizarea condiţiilor autentice de loc şi de timp în care se acţionează, surprinderea determinaţiilor celor mai intime ale faptelor şi proceselor sa­(Continuare în pag. 2) 1 VANDA MIHULEAC : Triptic omagial — detaliu Proletari din toate ţările, uniţi-vă! Anul XIII ian. 1978 (145) Apare lunar 12 pagini 1 leu REVISTĂ LITERARĂ §1 ARTISTICĂ EDITATA DE UNIUNEA ASOCIAŢIILOR STUDENŢILOR COMUNIŞTI DIN ROMÂNIA Cruifért ■ ^ovi****“ La mulţi ani iubite tovarăşe Nicolae Ceauşescu! ” Primeşte-n casa sufletului oaspeţi In satul gînditor trudit, în Olt, La casa noastră simplă, strămoşească, în timp stejarii tineri străjuiesc Pridvorul care-nclină spre livadă. Venind întruna ceasul născător Aduse-n lumea albă de zăpadă Un fiu al cărui cuget a deschis Cu ochi de muguri creanga românească. Şi ochi de muguri creanga românească în ceasul născător şi nins trezi, Clinul sfios cu stejariş din care Frunza bătrînă necăzînd din ram, Foşni de vînt trezind pe rînd lăstarii Cărora în fiori le presimţeam Mugurii viitori în ocrotirea Bătrînilor ca vechi aurării. Copii din viitor în ocrotirea Acelor generaţii de părinţi Care stingîndu-se de la un timp Ne lasă-n inimă un dor profund, Dar timpul se întoarce-n amintire Peste cadranul cerului rotund Şi generaţii noi vin să cinstească Mina măicuţei bune şi cuminţi. Eu vă voi spune ca-ntr-o sfîşiere în care binele învinge teama, Intrînd sub ocrotirea casei sale Blîndeţea ei te-ntîmpină tăcut, Venind de-afară, casa te ridică într-un univers duios şi cunoscut Primeşte-n casa sufletului oaspeţi, Oaspeţi înlăcrimaţi priveşte mama. Eu vă voi spune că pe creanga viei Se lasă-ntotdeauna un ciorchin Care se coace iarna, ea se-nclină Către copil şi lui îi dă ciorchinul, Ca lacrima durută şi sărată îmi pare bobul copt în ger, în chinul Acelei duble despărţiri de sine A florii viei ce n-ajunge vin. Din generaţii de părinţi şi din Priveliştea cu vii şi cu stejari, Rămîne-n iarnă aurul şi mierea, Durerea îmblînzindu-şi lin simţirea, Rămîne-ntotdeauna un cuvînt Care-i aşteaptă cărţii-nmugurirea, Copiii cresc şi trec prin ani ca floarea Destinul lor ţinteşte piscuri mari. Primeşte-n casa sufletului oaspeţi Ţara şi maica noastră născătoare Sărbătorind în ceasul alb al iernii Şaizeci de ani­ stejari la Scorniceşti. Spune cuvîntul care ocroteşte Şi via şi stejarii româneşti Un fiu al cărui suflet a deschis Destinul nostru către sărbătoare, Constanţa Buzea

Next