Amfiteatru, 1979 (Anul 14, nr. 1-12)

1979-01-01 / nr. 1

OMAGIU SPIRITULUI REVOLUŢIONAR (Urmare din pag. 1) por, care, la împlinirea a şase decenii de viaţă, a ţinut să-şi exprime, pe toate căile prin care poate străbate un fiind, căldura, dragostea şi preţuirea cu care il înconjoară. Reflectarea sintetică a înaltei cinstiri pe care ţara a adus-o preşedintelui său, volumul „Omagiu“ reprezintă, in acelaşi timp, o imagine grăitoare a neobositei activităţi a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, al cărui birou de lucru, după cum se exprima foarte plastic un gazetar, este ţara întreagă. Sugestivă in acest sens este însăşi coperta volumului, care prezintă chipul preşedintelui pe fundalul unei mari mase de oameni reprezentind poporul din rindul căruia s-a ridicat şi din al cărui destin a făcut deviza întregii sale activităţi de revoluţionar comunist. O imagine metaforă desigur, reprezentind legătura strinsă a partidului nostru, a conducerii sale, în frunte cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cu masele, dialogul permanent cu oamenii muncii, garanţie a democraţiei noastre socialiste. In acest sens, volumul prezintă în imagini şi documente elocvente, dialogurile susţinute pe care secretarul general al partidului le poartă cu ţara, concretizate în numeroasele vize de lucru printr-o practică de mult încetăţenită, dialoguri care permit tovarăşului Nicolae Ceauşescu cunoaşterea nemijlocită a realităţilor ţării, a tuturor problemelor care apar in complexul proces de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Una din ideile de bază ale volumului, amplu reflectată de mesajele, telegramele şi scrisorile semnate de comitetele judeţene de partid, de oamenii muncii din toate sectoarele de activitate este aprecierea unanimă a meritelor hotărîtoare care revin tovarăşului Nicolae Ceauşescu in definirea şi aplicarea, intr-un spirit profund ştiinţific a politicii economice a partidului şi statului nostru, în dezvoltarea economiei româneşti, ca domeniu hotăritor al edificării noii orinduiri, in orientarea efortului general în direcţia creării unei puternice baze materiale a societăţii, prin intensificarea procesului de industrializare a ţării, repartizarea judicioasă a forţelor de producţie pe întreg teritoriul ţării, prin modernizarea radicală a structurii economiei naţionale şi aplicarea largă a cuceririlor tehnicoştiinţifice, prin folosirea cit mai judicioasă a tuturor resurselor societăţii. Elocvente in acest sens sunt paginile care oglindesc impresionantele momente prilejuite de solemnitatea decernării titlurilor de „Doctor în ştiinţe politice“ şi „Doctor în ştiinţe economice", momente care au reliefat cu putere spiritul revoluţionar creator, gindirea teoretică şi practică de o înaltă ţinută ştiinţifică a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, a cărui operă politică şi ştiinţifică reflectă o gindire originală, cutezătoare, opusă oricărei închistări, care aplică dinamic principiile socialismului ştiinţific la condiţiile concrete ale României şi ale lumii contemporane. Din cuprinsul volumului se desprinde cu claritate ideea pentru care militează cu consecvenţă tovarăşul Nicolae Ceauşescu, potrivit căreia dezvoltarea economică a ţării, amplul program de investiţii nu au şi nu pot să aibă alt scop decit ridicarea continuă a nivelului de trai al oamenilor muncii, ţel suprem al politicii partidului. In acest context, volumul dă expresie gîndurilor cetăţenilor ţării, care îşi afirmă cu acest prilej recunoştinţa fierbinte pentru grija şi fermitatea cu care acţionează tovarăşul Nicolae Ceauşescu, pentru ca toate posibilităţile nou create prin creşterea producţiei să fie folosite în scopul îmbunătăţirii mai accentuate a condiţiilor de viaţă a celor ce muncesc, fapt demonstrat de măsurile iniţiate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu privind sporirea suplimentară a veniturilor cetăţenilor, peste prevederile actualului cincinal. Cu alte cuvinte, volumul pune în evidenţă meritele tovarăşului Nicolae Ceauşescu de a fi ajurat cu consecvenţă în centrul întregii opere de construcţie socialistă personalitatea umană, omul, valoarea supremă a societăţii noastre, scopul şi finalitatea politicii partidului nostru. Emoţionante prin căldura şi spontaneitatea ce le-a generat se Înscriu în cadrul volumului gindurile şi sentimentele exprimate de oamenii de artă şi cultură care, in cuvinte alese, prin creaţiile literare şi lucrările artistice, dau glas aprecierilor şi recunoştinţei pentru dăruirea cu care a acţionat şi acţionează secretarul general al partidului în scopul făuririi unei culturi şi arte cu un bogat conţinut umanist şi puternice valenţe educative, care să exprime cele mai nobile aspiraţii şi idealuri ale poporului nostru, ale întregii omeniri, într-o diversitate de forme şi teme de expresie. Sunt reunite în paginile volumului cuvintele înflăcărate, pline de dragoste şi stimă pentru tovarăşul Nicolae Ceauşescu aparţinînd oamenilor muncii de toate naţionalităţile. In cuvinte pornite din inimă, ei exprimă satisfacţia pentru politica naţională profund ştiinţifică a partidului nostru, care a creat condiţiile unei depline egalităţi in drepturi pentru toţi fiii tării — români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi — egalitate care are la bază cel mai adevărat fundament, dezvoltarea economică a tuturor zonelor şi judeţelor ţării. Este exprimată mulţumirea pentru posibilităţile de care beneficiază oamenii muncii de alte naţionalităţi de a participa efectiv la conducerea vieţii economico-sociale, de a învăţa şi a-şi desfăşura activitatea cultural-artistică in limba maternă. Sintetizind toate aceste ginduri, volumul „Omagiu“ exprimă nemijlocit adevărul că societatea noastră toţi fiii patriei formează astăzi o mare Si unită familie. Scrisorile, telegramele, mesajele aparţinind oamenilor muncii din patria noastră sunt completate, in mod fericit, de telegramele şi mesajele primite din partea unor şefi de state şi guverne, conducători de partide comuniste şi muncitoreşti, progresiste şi democratice, de reprezentanţi ai unor numeroase organizaţii politice şi ştiinţifice internaţionale de pe toate continentele, care relevă meritele excepţionale ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu in elaborarea şi înfăptuirea politicii externe a României, in lupta pentru promovarea in viaţa internaţională a unei politici noi, de înţelegere şi colaborare între toate statele şi popoarele, a unor relaţii bazate pe principiile egalităţii şi respectului reciproc, asigurării dreptului fiecărei naţiuni de a fi stăpînă pe destinele sale. Este evidenţiată, în acest context, contribuţia amplă şi preocuparea permanentă a tovarăşului Nicolae Ceauşescu în direcţia dezarmării, problemă cardinală a contemporaneităţii. Inmănunchind gindurile şi sentimentele cele mai înalte, volumul „Omagiu“ este încă o preţioasă mărturie a respectului, stimei şi dragostei cu care poporul nostru şi alături de el toţi prietenii României il înconjoară pe marele om al istoriei noastre de astăzi, Nicolae Ceauşescu. NICA PETRE : Bora Unirii Vladimir PREDESCU : Compoziţie 2 24 ianuarie 1859 — 24 ianuarie 1979 O zi cu radacinile in viitor (Urmare din pag. 1) suficient să ne amintim doar faptul că acţiunile revoluţionare din anul 1848, atit din Moldova, cit şi din Muntenia şi Transilvania s-au desfăşurat sub semnul coeziunii obiectivelor şi intereselor, că unitatea constituia un obiectiv explicit al programului revoluţionar. Dar obiectivele istorice preconizata in programele din 1848 nu s-au putut împlini atunci. Represiunea concordată intre puterile ce considerau axa Dunării drept un obiectiv esenţial al politicii lor de expansiune, a făcut ca multe dintre ţelurile revoluţionarilor să fie sugrumate în faşă. Perspectiva împlinirii lor a furnizat o nouă şi impresionantă cantitate de energie acelui potenţial deja explosiv. Dezlănţuirea lui nu a mai putut fi oprită in 1859. Cine răsfoieşte rapoartele diplomatice ale timpului ştie exact că acceptarea, in mod tacit şi fără bunăvoinţă a faptului împlinit, ca şi atitudinea oarecum binevoitoare arborată de reprezentanţii unor mari puteri, se datoresc conştiinţei faptului că nimic nu mai putea opri poporul român de la realizarea acestei prime etape a unei străvechi năzuinţe. A te fi împotrivit politic sau cu arma, in 1859, voinţei de unitate a moldovenilor şi muntenilor, ar fi fost tot una cu provocarea unui conflict ale cărui urmări, in circumstanţele istorice de atunci, păreau imprevizibile pentru marile puteri. Alexandru loan Cuza, alesul, in cele două principate, a rămas in istoria noastră ca omul al cărui nume a polarizat voinţa populară de unitate, căci aşa cum declara tunător Kogălniceanu, Unirea se născuse ca act energic al întregii naţiuni. Acest act energic, care a marcat o primă etapă a drumului inexorabil spre unitate a poporului român, a fertilizat calea către marele act de la 1 Decembrie 1918. El reprezintă încununarea firească a unor năzuinţe şi străduinţe seculare. Visul decapitat în 1601 pe Cîmpia Turzii a prins contur ca o pasăre Phoenix din propria ei cenuşă. Marea Unire din 1918 ca şi actul energic al Unirii din 1859 ilustrează in fond două ipostaze ale aceluiaşi de necontestat adevăr al istoriei, pe care l-au înţeles popoare de pe diferite meridiane ale lumii ce au păşit ferm pe calea independenţei şi unităţii , anume că nu există nici o forţă in lume capabilă să se opună cursului istoriei corespunzător cu aspiraţiile largi ale maselor populare. Lecţia furnizată de istoria poporului român a servit drept exemplu viu şi acest fapt a fost mărturisit de numeroase personalităţi publice şi politice ce au cunoscut mai îndeaproape evoluţia vieţii pe meleagurile noastre. Realizarea unităţii politice a poporului român nu a fost in istoria noastră un obiectiv de factură pur politică sau exclusiv o modalitate de satisfacere a orgoliului naţional. In amplul proces de transformare al vieţii pe păminturile locuite de români elementul unităţii tebuia să joace rolul de factor stimulator în complexa acţiune de emancipare socială, de instaurare a unor relaţii noi şi drepte la scara întregii societăţi. Iată de ce se poate spune, şi secretarul general al partidului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a subliniat acest lucru in multiple ocazii, că atit Unirea din 1859, cit şi Marea Unire din 1918, deşi au jalonat fundamentul istoriei României moderne, ele nu au modificat, prin simpla lor înfăptuire, structurile sociale şi politice ale societăţii. Desăvârşirea actului Unirii, în sensul atribuit ei de masele populare, a fost o sarcină pe care şi-a asumat-o cu deplină responsabilitate, încă din anii fondării sale, Partidul Comunist Român, însuşindu-şi ca linie de program realizarea aspiraţiilor maselor, izvorîte din interese justificate. Partidul Comunist Român, a ştiut să coaguleze energiile naţiunii şi să le dea sens şi finalitate precisă. In condiţii istorice noi, cînd in viaţa internaţională îşi fac loc cu tot mai multă tărie principiile conform cărora existenţa popoarelor trebuie să se desfăşoare liberă şi independentă, România socialistă se afirmă ca un promotor al ideilor generoase izvorîte dintr-o lungă experienţă asimilată şi filtrată creator de Partidul Comunist Român. Acţionînd din toate forţele pentru propăşirea ţării, el acţionează in conformitate cu însăşi sensul evoluţiei istorice, evoluţie ce a impus realizarea unităţii ca o condiţie a prosperităţii, egalităţii şi libertăţii cetăţenilor săi. Coeziunea poporului nostru în jurul Partidului şi a secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, sînt reflexul voinţei nemijlocite de a strînge ridurile in jurul aceluiaşi ideal. Privind îndărăt, din timpul nostru, către luminoasa zi a Unirii din 24 ianuarie 1859 cu ce oare o putem compara dacă nu cu un copac puternic cu rădăcinile în viitor, în acel viitor pe care îl vedem formindu-se sub ochii noștri, sub mîinile noastre.