Amfiteatru, 1985 (Anul 19, nr. 1-11)
1985-01-01 / nr. 1
LVA EROULUI Cu vers de aur se-ncunună ţara Şi slova îşi rosteşte-n zări mindria Cuprinsă în triada unitate Partidul, Ceauşescu, România. Partid român şi comunist, al muncii Supremă forţă intr-un timp de glorii . El a unit voinţa naţiunii Ce devenit-a noul sens istoric. Şi Românie, patrie de suflet, Străbunăgirea noastră carpatină. Din milenara, mîndra ei fiinţă Răzbind acum în slavă şi lumină Iar Ceauşescu, fiul naţiunii Destin şi simbol clar al vremii noi Ales acestei epoci să-i dea nume Cum e menit doar marilor eroi. De douăzeci de ani în fruntea ţării Ctitor de grandioasă cutezanţă, Prin fapte fără seamă România impune astăzi stimă şi prestanţă. . Partidul, Ceauşescu, România Rostim din nou la ceas de sărbătoare : Trăiască ac ei erou, in veci iubit ! Şi existenţa lui cutezătoare ! Claudiu lordache , Str.DE PROLETARI DIN TOATE TARIIe. UNITI VA I (revistă literară şi artistică editată de uniunea asociaţiilor studenţilor comunişti din românia) ANUL XIX nr. 1 (229) APARE LUNAR - IANUARIE 1985 12 pagini, 3 lei Cu stimă şi dragoste, întregul popor îl omagiază pe ctitorul României moderate, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU . Omagiu conducătorului iubit ARA ÎNTREAGA îl omagiază în aceste zile pe ctitorul României socialiste, preşedintele republicii noastre şi secretar general al Partidului Comunist Român, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, bărbatul care a imprimat un nou curs istoriei de pe aceste meleaguri. Trăim, intr-adevăr, într-o epocă de profunde prefaceri şi de elan creator, animaţi de voinţa şi capacitatea constructivă ce se degajă din întreaga personalitate a conducătorului nostru iubit, om politic de o clarviziune şi de o armonioasă putere de muncă, personalitate distinctă, nume de seamă în istoria prezentului, simbol al faptului de a numi româneşte, în faţa naţiunilor, EPOCA CEAUŞESCU, adică cea mai expresivă formulare prin care se poate defini această dublă decadă din timpul modern. Căci de douăzeci de ani de cînd tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU se află la cîrma ţării, putem spune că nu a existat sector al existenţei noastre sociale în care să nu acţioneze puternicile prefaceri, teoretice şi practice, cu benefice consecinţe asupra vieţii noastre de zi cu zi, prefaceri izvorîte din concepţia şi practica revoluţionară ce definesc vitalitatea şi justeţea ideilor de care este animat conducătorul nostru, şi prin el Partidul Comunist Român. Strîns uniţi în jurul conducătorului, membrii de partid, tineri şi vîrstnici, toţi oamenii muncii din patria noastră, fără nici o deosebire de naţionalitate, alcătuiesc o naţiune în plin elan, o naţiune decisă a construi o Românie socialistă modernă, profund democratică, pe măsura uriaşului potenţial de muncă şi dăruire ce caracterizează acest popor. La chemarea partidului, a secretarului său general, oamenii muncii din România răspund cu promptitudine, în toate sectoarele, pe uriaşul front al muncii. Suntem cu toţii hotărîţi să materializăm istoricul program de directive lansat pentru viitor şi, în perspectivă, pînă în anul 2000 de către cel de al Xlll-lea Congres, să traducem în faptă un plan de dezvoltare cu adevărat măriţ şi semnificativ pentru timpul pe care-l trăim. Iar chezăşia împlinirii tuturor năzuinţelor este, în primul rînd, o consecinţă a faptului că beneficiem de personalitatea conducătorului nostru iubit, reales în mod firesc şi unanim să ne conducă şi pe mai departe, li revin în ansamblul acestui efort colectiv şi tineretului sarcini deosebite, aşa cum se specifică in toate documentele de partid. Nu o dată secretarul general ne-a adresat călduroase îndemnuri, izvorîte din inimă, din spiritul său revoluţionar mereu viu. „Faceţi totul, dragi prieteni tineri, pentru a fi la înălţimea încrederii partidului nostru comunist, a condiţiilor minunate ce vă sunt create, învăţaţi, munciţi, munciţi şi învăţaţi, insuşiţi-vă cele mai noi cuceriri ale ştiinţei şi cunoaşterii, concepţia materialist-dialectică, fiţi cutezători, preţuiţi strămoşii şi părinţii voştri, acţionaţi permanent in spiritul romantismului revoluţionar, pregătiţi-va să fiţi întotdeauna gata de a vă face datoria, de a duce inainte neabătut făclia progresului pe pâmintul României, mesajul de pace şi colaborare al naţiunii noastre socialiste cu alte naţiuni ale lumii“. Tînăra generaţie a ţării, inţelegînd cit se poate de firesc că modul de a gîndi şi acţiona permanent în spirit revoluţionar este caracteristic vîrstei sale, s-a angajat cu fermitate pe calea desfăşurării întregului său elan creator in scopul ridicării ţării noastre pe noi trepte de cultură şi civilizaţie, în scopul modernizării continue a României, pentru a-i conferi un loc demn între naţiunile lumii. Tineretul studenţesc, alături de întreg tineretul patriei adresează un vibrant omaniu tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU, conducătorul iubit, rostind din suflet pentru întîiul bărbat al ţării noastre LA MULŢI ANI !, cu sănătate, fericire, putere de muncă, realizarea idealurilor împărtăşite de întreg poporul în această fierbinte epocă, fără de precedent în istora patriei noastre. „Amfiteatru“ Statuarea a identităţii Avînd o identitate istorică neconfundabilă neamul nostru a înţeles să şi-o păstreze. Mai mult, s-a străduit totdeauna să şi-o întărească şi să şi-o afirme. Dar împrejurările nu i-au fost decit rareori prielnice. O aşezare geopolitică mereu sub ameninţare, în „calea tuturor răutăţilor“, cum observa Miron Costin, a împiedicat multă vreme o statuare politică a identităţii româneşti. Dar acelaşi trecut, acea forţă misterioasă care stăpâneşte viaţa oamenilor, le-a dezvoltat locuitorilor acestor păminturi un puternic sentiment al apartenenţei naţionale. „De multe ori biruiţi, de multe ori supuşi, dară niciodată abătuţi pînă la pămînt şi desnădăjduiţi“, cum spunea M. Kogălniceanu în 1813, incercînd să-şi trezească companrioţii la un prezent istoric mai activ, românii şi-au apărat totdeauna naţionalitatea. ..Numărul lor este de 12 milioane de suflete şi cu toate că se găsesc sub dominaţia a diferite Puteri, ei sunt unul dintre cele mai omogene popoare din Europa“ — scria I C. Brătianu in 1853 lui Napoleon al IlI-lea. Nu era o afirmaţie de conjunc politică româneşti tură ca să-l convingă — o dată în plus — pe împăratul francez să sprijine cauza românilor (cu toate că, evident, era şi această intenţie). Era insă un adevăr puternic resimţit de toţi cei care, români sau străini, au încercat să înţeleagă fizionomia Poporului nostru atunci, în mijlocul veacului al XIX-lea, sau mai inainte. Această unitate de neam, de limbă obiceiuri, credinţă, simţire şi destin istoric dădea tuturor patrioţilor îndrăzneala să spere că o patrie română nu putea fi doar un vis, o fata morgana în deşertul istoriei. Unitatea apărea tuturor revoluţionarilor de la 1818 acelei splendide generaţii de oameni ai gîndului îndrăzneţ şi ai faptei cutezătoare, nu doar o posibilitate îndepărtată, dar o necesitate istorică ,,cheia de boltă“ a oricărei înfăptuiri. loan Ghica observa cu îndreptăţire . ..La români aspiraţiunea către tinire nu este tendinţă de mărire sau cotropire, ci este spirit de conservare şi de legiti mon Bulei (Continuare in pag. 3)