Amfiteatru, 1985 (Anul 19, nr. 1-11)

1985-01-01 / nr. 1

LVA EROULUI Cu vers de aur se-ncunună ţara Şi slova îşi rosteşte-n zări mindria Cuprinsă în triada unitate Partidul, Ceauşescu, România. Partid român şi comunist, al muncii Supremă forţă intr-un timp de glorii . El a unit voinţa naţiunii Ce devenit-a noul sens istoric. Şi Românie, patrie de suflet, Străbună­gire­a noastră carpatină. Din milenara, mîndra ei fiinţă Răzbind acum în slavă şi lumină Iar Ceauşescu, fiul naţiunii Destin şi simbol clar al vremii noi Ales acestei epoci să-i dea nume Cum e menit doar marilor eroi. De douăzeci de ani în fruntea ţării Ctitor de grandioasă cutezanţă, Prin fapte fără seamă România impune astăzi stimă şi prestanţă. . Partidul, Ceauşescu, România Rostim din nou la ceas de sărbătoare : Trăiască ac ei erou, in veci iubit ! Şi existenţa lui cutezătoare ! Claudiu lordache , Str.DE PROLETARI DIN TOATE TARIIe. UNITI VA I (revistă literară şi artistică editată de uniunea asociaţiilor studenţilor comunişti din românia) ANUL XIX­­ nr. 1 (229) APARE LUNAR - IANUARIE 1985 12 pagini, 3 lei Cu stimă şi dragoste, întregul popor îl omagiază pe ctitorul României moderate, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU . Omagiu conducătorului iubit ARA ÎNTREAGA îl oma­giază în aceste zile pe ctitorul României socia­liste, preşedintele republicii noastre şi secretar general al Partidului Comunist Român, to­varăşul NICOLAE CEAUŞESCU, bărbatul care a imprimat­­ un nou curs istoriei de pe aces­te meleaguri. Trăim, intr-adevăr, într-o epocă de profunde pre­faceri şi de elan creator, a­­nimaţi de voinţa şi capacitatea constructivă ce se degajă din întreaga personalitate a con­ducătorului nostru iubit, om politic de o clarviziune şi de o armonioasă putere de mun­că, personalitate distinctă, nume de seamă în istoria pre­zentului, simbol al faptului de a numi româneşte, în faţa na­ţiunilor, EPOCA CEAUŞESCU, adică cea mai expresivă for­mulare prin care se poate de­fini această dublă decadă din timpul modern. Căci de două­zeci de ani de cînd tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU se află la cîrma ţării, putem spune că nu a existat sector al e­­xistenţei noastre sociale în care să nu acţioneze puternicile prefaceri, teoretice şi practice, cu benefice consecinţe asupra vieţii noastre de zi cu zi, pre­faceri izvorîte din concepţia şi practica revoluţionară ce de­finesc vitalitatea şi justeţea i­­deilor de care este animat conducătorul nostru, şi prin el Partidul Comunist Român. Strîns uniţi în jurul conducătorului, membrii de partid, tineri şi vîrstnici, toţi oamenii muncii din patria noastră, fără nici o deo­sebire de naţionalitate, alcă­tuiesc o naţiune în plin elan, o naţiune decisă a construi o Românie socialistă modernă, profund democratică, pe mă­sura uriaşului potenţial de mun­că şi dăruire ce caracterizea­ză acest popor. La chemarea partidului, a secretarului său general, oamenii muncii din România răspund cu prom­ptitudine, în toate sectoarele, pe uriaşul front al muncii. Suntem­ cu toţii hotărîţi să materializăm istoricul program de directive lansat pentru viitor şi, în pers­pectivă, pînă în anul 2­000 de către cel de al Xlll-lea Con­gres, să traducem în faptă un plan de dezvoltare cu adevărat măriţ şi semnificativ pentru timpul pe care-l trăim. Iar che­zăşia împlinirii tuturor năzuin­ţelor este, în primul rînd, o consecinţă a faptului că be­neficiem de personalitatea con­ducătorului nostru iubit, reales în mod firesc şi unanim să ne conducă şi pe mai departe, li revin în ansamblul acestui e­­fort colectiv şi tineretului sar­cini deosebite, aşa cum se specifică in toate documen­tele de partid. Nu o dată se­cretarul general ne-a adresat călduroase îndemnuri, izvorîte din inimă, din spiritul său re­voluţionar mereu viu. „Faceţi totul, dragi prieteni tineri, pen­tru a fi la înălţimea încrederii partidului nostru comunist, a condiţiilor minunate ce vă sunt create, învăţaţi, munciţi, mun­ciţi şi învăţaţi, insuşiţi-vă cele mai noi cuceriri ale ştiinţei şi cunoaşterii, concepţia materia­­list-dialectică, fiţi cutezători, pre­ţuiţi strămoşii şi părinţii voştri, acţionaţi permanent in spiritul romantismului revoluţionar, pre­­gătiţi-va să fiţi întotdeauna gata de a vă face datoria, de a duce inainte neabătut făclia progresului pe pâmintul Româ­niei, mesajul de pace şi cola­borare al naţiunii noastre so­cialiste cu alte naţiuni ale lu­mii“. Tînăra generaţie a ţării, inţelegînd cit se poate de fi­resc că modul de a gîndi şi acţiona permanent în spirit re­voluţionar este caracteristic vîrs­­tei sale, s-a angajat cu fermi­tate pe calea desfăşurării în­tregului său elan creator in scopul ridicării ţării noastre pe noi trepte de cultură şi civili­zaţie, în scopul modernizării continue a României, pentru a-i conferi un loc demn între naţiunile lumii. Tine­retul studenţesc, alături de întreg tineretul patriei adre­sează un vibrant omaniu tova­răşului NICOLAE CEAUŞESCU, conducătorul iubit, rostind din suflet pentru întîiul bărbat al ţării noastre LA MULŢI ANI !, cu sănătate, fericire, putere de muncă, realizarea idealurilor împărtăşite de întreg poporul în această fierbinte epocă, fără de precedent în istora patriei noastre. „Amfiteatru“ Statuarea a identităţii Avînd o identitate istorică neconfundabilă neamul nostru a înţeles să şi-o păstreze. Mai mult, s-a străduit totdeauna să şi-o întărească şi să şi-o afirme. Dar împrejurările nu i-au fost decit rareori priel­nice. O aşezare geopolitică mereu sub ameninţare, în „ca­lea tuturor răutăţilor“, cum observa Miron Costin, a îm­piedicat multă vreme o sta­tuare politică a identităţii ro­mâneşti. Dar acelaşi trecut, a­­cea forţă misterioasă care stă­pâneşte viaţa oamenilor, le-a dezvoltat locuitorilor acestor păminturi un puternic senti­ment al apartenenţei naţiona­le. „De multe ori biruiţi, de multe ori supuşi, dară nicioda­tă abătuţi pînă la pămînt şi desnădăjduiţi“, cum spunea M. Kogălniceanu în 1813, incer­­cînd să-şi trezească companrio­­ţii la un prezent istoric mai activ, românii şi-au apărat totdeauna naţionalitatea. ..Nu­mărul lor este de 12 milioane de suflete şi cu toate că se gă­sesc sub dominaţia a diferite Puteri, ei sunt unul dintre cele mai omogene popoare din Eu­ropa“ — scria I C. Brătianu in 1853 lui Napoleon al IlI-lea. Nu era o afirmaţie de conjunc­ politică româneşti tură ca să-l convingă — o da­tă în plus — pe împăratul francez să sprijine cauza ro­mânilor (cu toate că, evident, era şi această intenţie). Era insă un adevăr puternic re­simţit de toţi cei care, ro­mâni sau străini, au încercat să înţeleagă fizionomia Po­porului nostru atunci, în mij­locul veacului al XIX-lea, sau mai inainte. Această unitate de neam, de limbă obiceiuri, credinţă, simţire şi destin is­toric dădea tuturor patrioţilor îndrăzneala să spere că o pa­trie română nu putea fi doar un vis, o fata morgana în de­şertul istoriei. Unitatea apă­rea tuturor revoluţionarilor de la 1818 acelei splendide ge­neraţii de oameni ai gîndului îndrăzneţ şi ai faptei cuteză­toare, nu doar o posibilitate îndepărtată, dar o necesitate istorică ,,cheia de boltă“ a ori­cărei înfăptuiri. loan Ghica observa cu îndreptăţire . ..La români aspiraţiunea către ti­nire nu este tendinţă de mă­rire sau cotropire, ci este spi­rit de conservare şi de legiti­­ mon Bulei (Continuare in pag. 3)

Next