Amfiteatru, 1985 (Anul 19, nr. 1-11)
1985-01-01 / nr. 1
OMAGIU CONDUCĂTORULUI IUBIT Cu patria Cu potrie al nostru cint răsună, cu vis de griu sintem înrouraţi şi-am făurit a păcii dulci cunună din flori - alese fapte la Carpaţi. La ceas de-amiezi sau volbură de lună lumini de For noi înmulţim, năieri, poporu-ntreg nectarele să-şi pună un fagurul ce-nchide-n el puteri. Un om viteaz sub steag de neam ne-adună stăpini şi făurari pe guri de rai şi ne-nsorim de gloria străbună, ce-o proslăvim în comunistul grai. Partidului Privind izvoarele luminii, pe mierea vetrei de români, mi se deschid in suflet crinii iubirii, lingâ-adînci fîntini. Partidului ii scriu baladă pe frunza dorului de foc, ce niciodată n-o să cadă din romul vieţii-o prin soroc. Gîndindu-i chipul sacru-Acelui care-n destin ne e titanul, cu marea dragoste mă-nvălui, ea, patria nuntind elanul. Pămîntul vorbe de seminţe el l-a-nvăţat să spună, doară, şi ţese din frumos velinţe in casa ta, vibrantă ţară. Partidu-i ochiul ce cuprinde o zarişte deschisă-n noi şi-ndemnul îl avem merinde la drum visat de-atîţi eroi. Partidul ni-i sfătuitorul de-o cuteza intru luceferi, ce irizează viitorul, zidindu-ni-l lucizi şi teferi. Talismanul din suflet in suflete ni-i talisman o ţară de limpezi imnuri şi de biruinţi şi-n ea lumini de pace se-nalţară, sub tricolorul marilor părinţi. Sunăm lăute de-nnoită viaţă ca făurari ai faptei, uriaşi, precum Conducătorul ne învaţă cu gîndu-nmiresmînd către urmaşi. O naţiune pe-aripi sacre zboară, luceferind în ev ce-n miez şi-o vrea şi-n bolta frumuseţii-atît de clară s-o poarte-ntreaga lume-a o vedea. Ne facem bradul dragostei vioară spre-a lăuda un timp înnoitor, ce niciodată nu va da-ndeseară şi-o fi cu zori pe fruntea tuturor. Omagiu conducătorului El este flacăra ce arde la torţa-ntruchipînd poporul, sub tricolorele stindarde şi cel aprins ca viitorul. Omagiu cald pentru Bărbatul de-naltul For el, realesul, să ne-nflorim cetatea, satul, doar aur spre-a le fi culesul. In Ceauşescu ni-i puterea - prin gîndu-i dens, nou Prometeu se-aratâ, şi-i mai dulce mierea acestui neam de curcubeu. Ni-i ştim stea-n sufletul de Ţară, zidind o pace roditoare pe temelia milenară dintre Carpaţii scrişi în soare. De ziua-i toastăm fierbinte alb ninşi de cintecul de slavă, iluminîndu-ne-nainte cutezători pe-a luptei navă. Şi ii urâm de sănătate lingă sublima Sa Lumină, ci inima in piept ne bate, gîndim o patrie senină ! Inimi de făurari Amiaza dragostei de ţară e-a inimii fierbinte stea in noi sămînţa-i să răsară cum un Ormod, de veghe, vrea. Şi patriei de-aleasă faptă îi suntem făurari datori, că ea doar de la noi aşteaptă rodiri, sub steagu-n trei culori. Puterea braţelor ni-i mare şi-a minţii ni-i în ev bogat de-a ne vedea înfloritoare ţara din suflet, motostat. Ni-i pacea-n alba ei culoare o flamură de biruinţi şi-o ridicăm pe-obraz de soare, ca-n visul sacrilor părinţi. Trăire-n ţărmul de lumini Trăim senina-ntruchipare a evului fertil, de-acum, cînd miruiţi de-al păcii soare sintem în marş pe-al faptei drum. Sub flamura înfloritoare in trei culori, conduşi spre-nalt, avem în biruinţi izvoare, viori sintem, dar şi bazalt. Pe noi nimic nu ne-nspâimîntâ, Conducătorul ni-i strateg şi-n raza-i naţiunea cîntă cu sufletu-i deschis şi-ntreg. Virtutea-n veci nu ne-o apune infăşuratâ-n negrul nor, ea-i arde faptei in tăciune şi-n flacără de viitor. Ale laudelor flori Limba romănă-i o pasăre-albastră, care trimite din ramuri de dor fără de margini dragostea noastră marelui ţării Conducător. Flori de omagiu la trunchiul de viaţă pe cînd înfrunzeşte gerarul zăpezi şi puii de griu să crească-i învaţă, sub tricolorele păcii amiezi. Gind de norod spre el se îndreaptă, spre Bravul-idee ce-n eu ni-i strateg şi ctitor cetăţii pe-nalta sa treaptă, în faptă săpată de neamul întreg. Rostind Ceauşescu, atingem noi stele de-şi sună cuvîntul, lăuntric, puri brazi şi curge lumina izbînzii-n drapele, şi-om fi mai puternici mereu, decit azi. Limba românâ-i o pasăre rară prin codrii de aur, foşnind dinspre For şi-n ea Ceauşescu slăvite de-o ţară, ca Om de-omenie şi nimb de popor Fiul soarelui Lingă Fiica ţării cea mai dragă, om politic şi savant de seamă, un Bărbat lumini de faptă leagă şi un zări de-avînt poporu-şi cheamă. Ceauşescu - flacără senină, Ceauşescu - aur de gîndire noi idei în romul vieţii-anina, patriei, mirifică-nflorire. Tricolorul în simţire-l poartă, pacea-i este legea tutelară şi a noastră-nnoitoare soartă cu un plug de fericiri o ară. Creşte griu ce aromeşte visul şi aprinde-n conştiinţi făclii, unde-şi are doina paradisul cu frunzar de glas de ciocirlii. Pentru pace osteneşte-n foruri, e român cu sevă de lumină şi-mplineşte comuniste doruri printr-o luptă dreaptă şi deplin Lumina de patrie Lumina-n rouă îşi răsfrînge o patrie de cint şi roduri şi ne-nflorîm iubirea-n singe cu gind de falnice noroduri. Un ţărm de soare dinspre faptă partidului ne însemn, iar noi pe cea mai naltă treaptă, sub tricolor, decidem demn. Cum tot zidim prin timp cupole, seminţe încolţim, de dor - slăvite! vetre-aureole din gind de ferm Conducător. De pacea ţării se-nfierbîntă o dragoste cum n-a mai fost şi goarna inimilor cîntă in românescul nostru rost. Efigie de erou sacru Al Xlll-lea Congres il redese in fruntea de partid, ca pe-o lumină din care curg frumoasele-i mirese, zilele ţării-n zări de faptă plină El s-a născut spre mintuirea noastră, pe-o laviţă de ţărănească vrere şi i-a cîntat o pasăre măiastră, ce este-o luptei trainică putere. încă lăstar s-a aplecat de-acasă şi-n ochii ţării căutînd fierbinte, visînd-o-n biruinţe maiestuoasă sub steaguri tricolore-avînd sorginte. Şi pacea i-o dădea-nţelept in sine ne-nspâimîntat de scrîşnet de cătuşă, simţea profund cum izbăvirea vine cu pas de pîrguiri peste cenuşă. O lume-ntreagă-i caută menirea de-afi speranţă întru viitorul pe care şi-l doreşte omenirea, de-aceea îl urmează ferm poporul. Ion Cocoi AMFITEATRU