Amicul Tinerimii, 1935-1936 (Anul 8, nr. 1-10)

1935-11-01 / nr. 1

3 AMICUL TINERIME­N­ Tului nostru, dragostea pentru muncă, știința și iubirea de pa­trie și moralitate. Acestea însă, nu se pot realiza decât dacă tinerimea va fi dusă pe un drum potrivit și să fie în­drumată spre a citi cărți bune. Oricare din noi știe din experi­ență, ce influență nespus de mare, are citirea de cărți bune și de bu­căți, alese asupra spiritului tine­retului. Avem atâtea exemple din citi­rea cărților rele, ce au apărut cu duiumul, cât tineret a apucat pe căi greșite. * Trebue însă, ca și părinții să dea mână de ajutor îndrumăto­rilor, ce și-au făcut un ideal din educația copiilor. De aceea, e neapărată nevoe să înțeleagă toți că, cei ce muncesc pentru a scoate această revistă, n’o fac din interes, ci numai din datoria de a da lumei, cetățeni conștienți și cari să-și iubească patria, mai presus ca orice. Ridicarea culturală a unui po­por se datorește numai educației alese dată de părinți și de școală ; o lectură bună, aleasă și potri­vită cu mintea tinerilor este mijlocul cel mai bun și mai si­gur de a îndrepta sufletul lor spre drumuri bune și ținte nobile. Marele învățat Herder a zis: «adeseaori, o carte a format sau a stricat pe un om pentru în­treaga lui viață». Eu urez inițiatorilor acestei fapte frumoase, spor la muncă și viață lungă revistei­­ Roma—Tg.­Jiu Veche colaboratoare a revistei Și plantele au ochi, nu numai ani­malele. Afirmația aceasta este susți­nută de botaniștii care au microfoto­­grafiat părți din epiderma limbului foilor vegetale. Cu rândurile de față, îmi­­ exprim speranța, că în paginile acestei reviste, vor încăpea încă multe gânduri de îndrumare, în legătură cu formarea unui gust li­terar și deprinderea observațiilor critice, pe care trebue să le capete sau să le desăvârșească tineretul nostru. Atunci când o carte este inter­zisă pentru școlari, și numai atât, eu socotesc că rezultatul nu se poate obține,așa cum a fost gândit. Motiv capital : curiozitatea elevi­lor e mai mare ca oricând și ispita ce naște din sângele lor clocotitor, asigură o ascunsă dar certă adul­mecare a volumului interzis, prin cumpărare. O carte rea sau inutilă trebue dovedită motivat ca atare și re­zultatul devine prea fructuos, când ai reușit să câștigi prin convingere, procesul. Școlarul e tânăr și ma­leabil, dar convingerea rațională îl face docil și înțelegător. In scopul convingerii pentru o folositoare lectură ne putem servi cu succes, în afară de dovedirea inutilității sau non-valorei cărții, de compararea cărții reprobabile cu una superioară, sau alegând și înfățișând tinerilor cărțile reco­mandabile, ambiționându­i la acea­sta, pentru că o carte bună, întot­deauna, înflăcărează și înobilează sufletul. Numai că ne mai trebue un lucru de făcut, care ne-ar putea aduce un câștig considerabil pentru suc­cesul cărții bune. Odată ce tânărul a citit o car­te bună, faptul acesta nu trebue oprit aci. E prea important și incontes­tabil, în sfârșit, că o operă de va­loare își mărește vraja artei sale, când reușești s’o judeci mai mult, după ce ți-ai însușit conținutul ei. Or, unui tânăr căruia perspec­tivele vieții abia i se profilează, îi este necesar completarea procesu­lui de cunoaștere a unei opere valabile. In sufletul lui trebue să se altoiască încredințarea că rezul­tatul acestui supliment de cunoaș­tere, de preferat al repetării lecturii, este nemăsurat pentru formarea unui gust literar. Dealtfel, chiar pentru marii critici de artă, o singură lectură, audiție sau observare, nu le este adesea, suficientă pentru întărirea păreri­lor lor critice, prin care o operă se clasează, cântărindu-i se în mod obiectiv, valoarea. Valoarea unei cărți bune nu se poate aprecia just numai cunos­când rezumatul cărții, fără a te ajuta de o analiză, susținută la rândul ei, de oarecare principii estetice; încercați, spre exemplu, să re­petați lectura nuvelii „O făclie de Paște“ de I. L Caragiale și veți vedea, deodată, o bogăție imensă de omenesc și taine sufletești care vă vor apărea, inedite, și care au scăpat la prima lectură. Veți simți înțelegând inefabilul acelei construcții contradictorii pe care se întemeiază ideia centrală: frica lui Leiba Zibal duce la curaj. In concluzie, sunt pentru cartea cea bună, care trebue încurajată și prezentată fără șovăire și sgâr­­cenie de explicații, îmi rezerv plăcerea de a con­tinua considerațiile îndrumătoare, în numerele care vor urma, căci vreau să rămân un bun prieten al tinerilor pe care-i iubesc cu tot elanul meu, al altei tinereți, dar ceva mai coapte. Harry „Amicul Tinerimei“ va publica, începând cu numărul viitor, nu­mele elevilor liceului nostru, care s’au distins printr’o purtare și silință la învățătură, excepționale, pe trimestrul f-iu. Cele mai bune lucrări ale aces­tor elevi vor fi de asemenea, pu­blicate treptat, în revistă. COLȚUL CĂRȚII CARII BUNE SI CARTI RELE __________________________­_________________________ 6 / 3 . .i­. .?­. . . .­v t­­ > I­2 15.IP 1578 I

Next