Amvonul, 1891 (Anul 1, nr. 1-48)
1891-04-08 / nr. 14
2 Amvonul ales de Corteji Liege al Spaniei, ceia ce provoca răsboiul Franco-German. El este tatăl A. S. R. Principele Ferdinand moştenitorul tronului României, și capul onorific al Regimentului III de linie din armata Română. Al doilea fiu este M. S. Regele nostru, născut în anul 1889 Aprilie 8 şi, cum am amintit, prin o coincidenţă fericită, la 8 April 1866 ales Domn al României, fiind în etate de 27 ani. După 15 ani de înţeleptă şi groriasă domnie fu proclamat Rege al României înJiua de 14 Martie 1881. Al treilea fiu Anton, mult în resboiul de la 1866 între Prusia şi Austria, iar al patrulea, Frideric, (născut 25 iuniii 1848) ocupă un loc însemnat în armata Germană. Majestatea Sa Regele, avu şi doue surori. Cea mai mare Stefania născută la 15 Iulie 1887, mult ca soţia a Regelui Pedro din Portugalia la 17 Iulie 1859, în etate numai de 22 ani, iar sora cea mai mică Maria, născută la 17 Noembre 1845, se căsători la 25 Aprilie 1867 cu Filip, Graful de Flandra, fratele Regelui Belgiei, şi tatăl lui Carol, actualul moştenitor al tronului Belgiei. M. S. iubitul nostru Rege, care astăzi intră în al 53 an al vieţii, de la suirea Sa pe tronul României a dovedit în tot timpul o dragoste plină de jertfe pentru binele Ţerei şi o consciinţiosă împlinire a datoriilor domnesce şi creştineşti. Se cuvine dar astădî, cu deosibire preotul a ruga pre Dumnezeu, ca să-L păzescă întru mulţi ani. PREOTUL şi Atitudinea sa în timpul de faţă încă din timpurile cele mai vechi, când mai toate popoarele înnotau în ingnoranţa păgânismului, era o clasă de omeni, care apăraţi de munca grea a câmpului, se îndeletnicea numai cu ştiinţele şi artele. Vegheaţi cjiua şi noaptea, stabileaţi principii, le comparau unele cu altele, încercau a le aplica în viaţa socială, şi aşa necontenit sciinţe ca: Filosofia, Astronomia, Geometria etc., erau cultivate cu deosebit interes de aceşti omeni. Eî erau preoţii. Şi în întunericul cel gros al barbarismului, eî, erau adesea ca nişte lumini bine-fă- FOIŢA „AMVONULUI“. AURORA VIEŢEI CREŞTINE. in. Tulburările din Ierusalim şi pericolele de prin preprim întrerupsese viaţa ordinară a locuitorilor, cari continuau a cultiva gradinele lor iară să fie siguri că se vor bucura şi de recoltă. Grădina lul Iostim, pe marginea rîului Cedron, era una din cele mai frumoase ; dactilele, grenadele, smochinele şi viea procura umbre plăcute în timpul vereî, precum şi fructe în abundenţă. Grădina acesta era retragerea favorită a Lee şi fiicei sale, care împreună cu Antonia şi câteva srvitore, petreceau o parte de timp cu cultura viei, ce împodobea zidurile, şi a legumelor ce treabuiau udate cu apă, din rîu. După ce se terminau ocupaţiile acestea, aveau obiceiul a se odihni într’o parte um broşa unde lucrau diferite obiecte frumase. Intr’un ungher din vasta grădină se alia raşniţa sau nu ora de mână, la care măcinau serviturele cantitatea de faină trebui adusa pentru casă; cu toate că lucrul acesta era greu, ele cântau cu veselie; cântecile lor vesele erau însoțite de sgomotul monoton al morei, de care se amintesce adeseori în sânta scriptură. In aceasta retragere era liniştea cea mai adâncă şi siguranţa cea mai mare ; de aceea Leea avea mare plăcere a şedea acolo, când Iochim era ocupat cu lucrări publice. Acolo însoţită de servitorele sale, ea şi Miriam le învăţa a ţese pânza, care era adesea forte fină, cu totă simplitatea uneltelor. Lea era ajutata la lucru de credincioasa Semida, supraveghetore peste ceilalţi servitori, care petrecuse viaţa sa în familia lui lochim. Era înaintată în vrâstă dar încă sprintenă, activă şi cu totul devotata stăpânilor. Ea crescuse pire Natan şi pre Miriam şii iubea forte mult. îngăduinţa sa contribuise la desvoltarea reutâţiî şi a independenţei, ce începuse a se observa în caracterul lui Natan, şi într’un chip mai puţin desplăcut, în acel al surorei sale ; ea şi-ar fi dat viaţa, dacă ar fi putut prin sacrificiul acesta să asigure fericirea acelora, pre cari îi iubia. Şi cei doi tineri ţineau forte mult la densa."