Apărarea Națională, 1937 (Anul 17, nr. 1-44)

1937-01-05 / nr. 1

Aspecte, polemici, comentarii Discursul M. S. Regelui cu piiejul recepției de Anul Nou I­ ­ înalt Prea Sfinte Patriarh,­­ Țin să vă mulțumesc pentru Cuvintele ce Mi le-ați rostit, în numele Țării și al Bisericii, în a­­ceastă primă zi a Noului An. Este o zi în care avem datoria de a gândi la anul care a trecut și mai ales să ne pregătim pen­tru anul ce vine. Anul care a trecut, cu toate că a fost plin de griji, cu voia lui Dumnezeu și cumințenia oame­nilor, a trecut în pace și a dat anumite semne de reînviorare și de prosperitate. Fie, ca aceiași voință supremă și aceiași cumințenie să ne păs­treze și anul ce vine ca un an de pace și un an de belșug! Acum doi ani, tot cu un ase­menea prilej, am dat o indicațiu­­ne de program de guvernare, program care se rezuma într’un singur cuvânt : gospodărie. Vad cu plăcere că, în anumi­te ramuri ale activității noastre publice s’a ținut oarecum seamă de acest sfat și că acest simță­mânt — că prima grijă a acelo­ra cari sunt chemați să cârmu­iască țara, — este de a apăsa din ce în ce mai mult drum în spiritul conducătorilor și dato­rii devine o cerință tot mai acu­tă a tuturor locuitorilor acestei țări. Cari vor putea fi realizările a­­nului 1937, nu este locul să o spu­nem aci. Știu totuși că sunt trei comandamente superioare, cari vor cere pentru țară orice sacri­ficii : este oștirea, sunt drumu­rile și este sănătatea publică. Acestea, cu toate mijloacele restrânse pe care le avem la în­demână, se vor putea înfăptui în parte, dacă la chiverniseala lor va sta acel spirit de strânsă și cuminte gospodărie. Atât guvernanților de astăzi, cât și celor cari, în decursul vre­murilor, vor fi chemați să con­ducă această țară, le dau acest sfat: dacă vor să păstreze un renume, dacă vor să fie iubiți de această țară și dacă vor, ca Eu, ca Suveran, să le dau tot sprijinul, pe care treime să-l dau guvernelor Mele, aceasta va de­pinde înainte de toate, de astăzi înainte, numai și numai de sen­timentul absolut de gospodărie și de utilitate publică. Țara aceasta și întreg poporul Meu, să fie convinși că din a­­cest loc, unde Mă găsesc prin voința Celui Atot puternic și prin voința poporului Meu, Eu sunt acela care voi sta strajă neclintită, pentru ca acest de­ziderat al Meu și al Țării, să se îndeplinească cu sfințenie. Sunt sigur că toți aceia, cari au, cari vor avea, sau vor să ai­bă, o răspundere în această ța­ră. Mă vor pricepe. Ca pretutindeni, simt și la noi unii mai optimiști, iar alții mai pesimiști. Astăzi voi face apel la cei pesimiști, căci cu cât­­ crezi că lucrurile merg mai rău, cu atât trebue să-ți dai silința ca ele să meargă mai bine , de a­­ceia apelul Meu la unire, ape­lul Meu la colaborare sufleteas­că, pe care rând pe rând și zi de zi l-am făcut conducătorilor acestei țări se îndreaptă astăzi către aceia cari văd mai mult rău decât bine și cari deci tre­bue să priceapă că orișice pati­mă personală trebue lăsată la o parte și că numai satisfacerea intereselor țării poate să înde­­părteze răul, pe care-l văd ei. Urând Țării și poporului Meu un an nou fericit, plin de prospe­ritate și de liniște, îmi reînoesc făgăduința că voi fi Acela care, fără prihană și fără odihnă, voi sta de veghe, ca această liniște să se păstreze și această pros­peritate să se întărească. Așa să ne ajute Dumnezeu! Anul Nou national-crestin 5 9 la culoarea de Negru din Capitala ———---------------—a» Discursul d-lui Alex. Baca'oglu președintele culorii — De Anul Nou s’a împărțit la Casa de Stat Eugen Goga, din Culoarea de Negru a Capitalei, de către d. Alex. Bacaioglu, președintele Cu­lorii, haine, ghete și alimente la copiii săraci și la familiile îm­povo­­rate. Cu acest prilej au ținut cuvân­tări d-nii VASILE GEORGESCU, președintele Circ. 18, avocat RADU­­CANU, președintele Circ. 14, PETRE VASILE, președintele suburbanei Principele Nicolae și PĂRINTELE I. BURLANESCU, președintele subur­banei Colentina. La sfârșit, a luat cuvântul d. ALEX. BACALOGLU, președintele Culorii de Negru din Capitală, care a arătat însemnătatea sărbătorilor creștine pentru cei nevoiași și da­toria pe care o au toate inimile generoase de a aduce în astfel de zile sfinte o rază de mulțumire în căminurile modeste. S’a manifestat cu mare entuziasm pentru d-nii A. C. CUZA și OCTA­VIAN GOGA, președinții partidului Național-Creștin. *• Joi, ß ianuarie c., de Sf. Bo­botează, are loc la ora 11 dimi­neața, sfințirea drapelului națio­­nal-creștin al suburbanei Princi­pele Nicolae, la Biserica Mărcuța. După sfințirea drapelului va avea loc o mare întrunire popu­lară național-creștină, prezidată de d. ALEX. BACALOGLU, pre­ședintele culorii de Negru. D. ALEX. BACALOGLU 0 statistici a jidanilor din lumea întreagă " Cea mai veche statistică asupra jidavilor din întreaga lume s’a în­tocmit în anul 1800. La această dată, în Europa și in bazinul me­diteranean, existau aproximativ 2 milioane și jumătate de jidani. La 1859, după datele statistice ale lui von Reder, publicate în Jüdische Volksblatt” în întreaga Europă se aflau 3­250.000 jidani, în părțile eu­ropene ale bazinului mediteranean 600.000, în America 50.000. Deci în jurul anului 1850 în întreaga lume se aflau cam 4 milioane și jumă­tate de jidani. In 1880 se apropie de 6.000­ milioane.000, iar la 1900 ajung la 10 In anul 1936 jidovii din întreaga lume numără 17 291.000 suflete. Pe continentul european, evrei­­mea se repartizează, după cum ur­mează : în Germania 400 000, Li­tuania 177.500, Estonia 4.500, Leto­nia 97 000, statul liber al Danzig­­ului 10.000 Memel 2.300, Danemarca 7.100, Suedia 7­200, Norvegia 1.400, Finlanda 1750, Ungaria 440.000, Ce­hoslovacia 380.000, Bulgaria 4. 000, Grecia 98.000, Iugoslavia 70.000, Au­stria 189 000, Italia 52.000, Franța 230.000, Spania 8.200, Portugalia 2.600, Gibraltarul englez 1150, Ro­mânia 1.050.000 (!), Polonia 3.150.000, Elveția 17.800, Belgia 63 000, Lu­­xemburg 2.500, Rusia europeană 2.710 000, Olanda 115.000, Anglia 340.000, Irlanda 4.000. In întreaga Europă se află deci 9.736.000 de jidani. Dintre aceștia cei mai mulți sunt în Polonia (3.150.000), Rusia euro­peană (2.710.000) și România (1.050.000). Jidovii de pe continentul african se repartizează­­ în Egipt 64.000, Tripolitania italiană 16.000, Care­naica italiană 5.000, Tunisul francez 65.000, Algerul francez 9. 000, Ma­rocul francez 119.000, Marocul spa­niol 15.000, Tanger 15 300, Abisinia 80.000 Eriteea italiană 200, Kenia engleză 100, Uganda engleză 50, Congo belgian 200, Angola portu­gheză 150, în Africa centrală 900, Uniunea statelor sud-americane 80.000, Total 560.000 jidovi. In America : Statele Unite nord­­americane (U. S. A.), 4.500.000, Ca­nada 160.000, Mexic 6.000, Salvador 750 Honduras 250, Costarica 350, Panama 850, Cuba 8.200, Jamaica 1.300, Haiti 200, Portorico 200, în alte state nord-americane 300, Argentina 275.000, Brazilia 50.000, Chile­ 4.300, Paraguay­ 1.100, Vene­zuela 1.000, Columbia 500, Equador 100, Bolivia 300, Guyana 1.900, to­tal 5.031.000 jidani. In Asia : Palestina 395.000 Siria 25.000, Iracul 90 000, Arabia și Ye­men 28.000, Rusia asiatică 240.000, Turcia asiatică 31.000, Persia și Iran 55.000, Afganistan 10.000, China și Japonia 15.000, Manciuria 22.000, India 24.000 și alte state asiatice 800. In întreaga Asie sunt deci abia 936.000 jidani. In Australia și în diversele insule ale oceanelor sudice : Uniunea sta­telor australiene 25.000 Noua Zee­­landă 2.900, Hawaii și Insulele Fidschi (U. S. A.) 100, în insulele australiene sudice 28.000. Total jidanilor din întreaga lume este de 16.291.000. Cei mai numeroși sunt în U. S. A. 4.500.000, Polonia 3.150.000, Rusia europeană 2.710.000, România 1.500.000. Celelalte țări din lum­e, chiar și Palestina are sub 500.000 suflete populație jidovească („Observator”). Girant responsabil 1, DUMITRESCU Consfătuirea național-creștină de la Botoșani — Adunarea șefilor de organizații moldovene — Duminică, 3 Ianuarie c., s-a ținut la Botoșani consfătuirea șefilor de orga­nizații național-creștin­e din Moldova. In vederea acestui fapt, încă de ere au sosit în localitate d-nii prof. Gh. Cuza, secretar general al partidului, prof. Sân-Giorgiu, Urziceanu, Adam, Câr­lan, Robu și alți numeroși fruntași din Moldova. In gară comitetul județean și lăn­­cierii au făcut oaspeților o frumoasă primire. Urarea de bun venit a făcut-o de dr. Vasiliu, președintele organiza­ției.Lăncierii au­­ manifestat apoi pentru ziarul nostru. De la gară, asistența s’a îndreptat spre locuința d-lui dr. Vasiliu străbă­t. ION SAN-GIORGIU, luând cu­vântul, începe cu această mărturisire de credință: Vin astăzi, când d-voastră salutați reîntoarcerea mea în lupta naționa­listă, să fac spovedania, la care sin­guri aveți dreptul. Căci vai de omul care a plecat din mijlocul semenilor săi nu îndrăznește să se întoarcă în sa­tul­ său și să stea înaintea judecății părinților și fraților săi. Dar mai ales d-voastră, luptători naționaliști, prin­tre care se găsesc stegari de pe vre­mea când mișcarea naționalistă avea în fruntea ei pe cei doi ctitori ai ei, A. C. Cuza și N. Iorga, sunteți poate singurii chemați să judecați luptele la care am luat parte. Pentru un judecător superficial, care judecă acțiunea politică a unui luptător după consequents sa față de oameni, nu față de credința sa, cei cincisprezece ani pe care i-am stră­bătut, pot apare ca un lanț de neex­plicabile inconsequențe. Dar un drum politic nu se judecă după consequents față de oameni, fie ei șefi de partide ci după consequența pe care cineva o are față de credința sa politică, față de idealul pe care îl urmărește. Se poate întâmpla ca la o mai atentă cercetare a unui destin politic, ceea ce este inconsequență aparentă, să fie în fond desnădăjluita, tragica luptă pentru a fi consequent în urmărirea unui ideal neînțeles de alții. Cum știți foarte bine. Întreaga mea formație spirituală a fost naționalistă și socotesc ca o binefacere pentru evo­luția mea faptul că doi mari apostoli naționaliști A. C. Cuza și N. Iorga mi-au pus în mână biblia naționalis­mului românesc. Eu nu voi putea uita nici­odată că am debutat în literatură in „Unirea“ de la Iași a lui A. C. Cuza și în­ revistele de luptă literară ale lui N. Iorga. Și nu pot să uit primul pas de sine stătător pe care l-am făcut în politică în anul 1914. Eram stu­dent la Leipzig, când uimit de campa­nia ziarelor germane împotriva Ro­mâniei, care după războiul balcanic nu voise să împământenească in mas­­să pe evrei, am publicat în revista „Der Hammer“ a lui Theodor Fitsch, unul dintre înaintașii de valoare ai lui Adolf Hitler, un articol despre „Ches­tia evreiască în România“ — reprodus apoi cu elogii de ziarul „Românul“ din Ardeal — și în care arătam în chip documentat de ce România nu poate oferi evreilor încetățenirea în massă. Lupta pentru menținerea art 7 din Constituție a fost socotită de generația naționalistă de la 1914 ca o imperioasă datorie naționalistă. Reîntors din străinătate în 1921, mi-am luat locul lângă d. Neculae Iorga, al cărui colaborator intim am avut cinstea să fiu până în 1929. Din clipa aceia întreaga mea acțiune politică nu a cunoscut decât o singură preocupare, un singur fel de atins, restabilirea echilibrului constituțional. Nu e acum momentul să insist asupra celor zece ani de luptă risipiți pentru un ideal, căruia i-am închinat toată tinerețea mea și a cărui împlinire n’a însemnat pentru mine nici un avantaj moral, nici o satisfacție politică per­sonală. Participarea mea la criza din parti­dul liberal nu a fost și ea altceva de­cât urmărirea aceluiaș scop de a ve­dea un mare partid de guvernământ capitulând. N’am intrat în partidul liberal, nici pentru obsesiile economice ale lui Vin­­tilă Brătianu și nici mai ales pentru testamentul constituțional al lui Ionel Brătianu, ci numai pentru a fi acolo în clipa când revenirea Suveranului așteptat avea să ceară oamenilor de credință și de acțiune în slujba ace­leiași sfinte cauze. Mi-am făcut pe deplin datoria față de credința pe care am slujit-o și dacă m’am sbuciu­­mat zadarnic să înfăptuesc o reîntre­gire a partidului liberal aceasta am făcut-o tot din acelaș imbold de a a­­dapta cel mai mare partid de cadre pe care il avea țara la noua realitate constituțională. Ce sunt eu de vină că d. Gheorghe Brătianu socotește țara ca o moștenire ce i se cuvine de la părinți. In atmosfera de șantaj pe care o găsisem atât în vechiul cât și în noul partid liberal eu nu mai puteam respira. Cu atât mai nutilă și chiar mai potrivnică scopului meu mi se părea rămânerea în mjlocul libe­ralilor, cu cât scopul intrării mele în acest partid fusese atins și cu cât șantajul făcut de național-țărăniști cerea urgenta cristalizare a unui nou și puternic organism politic care pe de o parte să paralizeze șantajiile celor două partide de guvernământ, iar pe de alta să canalizeze puternica miș­care naționalistă care creștea ca o furtună. D-sa face apoi o incursiune în do­meniul politicei externe creată prin războiul din Spania și spune: Față de această gravă situație in­ternațională și față de ofensiva evreo­­comunistă, eu nu puteam decât să mă înrolez sub steagul lui A. C. Cuza și Octavian Goga, care au înțeles să dea politicei externe a României o îndrumare conformă cu doctrina na­ționalistă și cu interesele reale ale țării noastre. Dar nu numai fenomenele îngrijo­rând străzile. Aci a vorbit adunării de prof. Gh. Cuza, mulțumind pentru dragostea arătată. A urmat o consfătuire a fruntașilor național-creștini, în legătură cu acti­vitatea ce o incumbă începerea nou­lui an. Dimineața fruntașii național-creș­­­tini au luat parte la serviciul religios de la catedrală, iar la ora 11 s’a des­chis adunarea la sediu, în prezența a 1000 de săteni din împrejurimi. D. dr. VASILIU a mulțumit pentru alegerea orașului Botoșani, ca loc al consfătuirii și a adus elogii d-lor A. C. Cuza și Octavian Gogo, rătoare pe pe care le-am constatat în viața internațională m’a făcut să-mi reiau locul în lupta naționa­­­listă. Mai mult decât evenimentele externe, dramaticele realități lăuntrice m’au îmbrâncit spre lupta de odini­oară a adolescenței mele și m’au fă­cut să p reiau un drum pe care îl pără­sisem doar temporar, spre a fi pre­zent în frontul Restaurației. Acum câtva timp a apărut o anto­logie de scriitori români de origine evreiască , care sunt strânse laolaltă toate pseudonimele românești sub care se ascund scriitorii evrei de limbă românească. Ce înseamnă acest gest altceva decât recunoașterea pe față a celor două patrii, de care se folosesc pe rând evreii noștri, după trebuințele clipei? Nu s’au lepădat prin aceasta ei însăși de jumătate din cetățenia românească. Căutați-i în ziaristică și în politică și-i veți găsi pretutindeni alături de mișcările sub­versive și împotriva manifestărilor na­ționaliste care sunt denunțate ca obs­curantiste și ca păcătuind față de sfin­tele canoane ale democrației In luna lui August trecut am repre­zentat România la congresul interna­țional al Naționaliștilor de la Oslo. Am ținut acolo o conferință despre na­­­ționalismul românesc. Am arătat evoluția lui dela naționalismul între­gitor de hotare la cel purificator de neam. Am pomenit atunci, și vă­d si­gur fără a insista prea mult, despre chestiunea evreiască în România. Ei bine toată lumea aceia de savanți a­­parținând la 30 de popoare s’a minu­na de toleranța noastră și de gravi­tatea problemei în sine. Din puținele pilde­­ pe care le-am cules la întâmplare, fără o selecție metodică, se vede clar că în divorțul tot mai adânc ce se produce între populația evreiască și cea românească vinovații sunt evreii. Participarea lor la politica pseudo-democratică și ne­­comunistă pe de o parte și infiltrarea lor dominatoare in toate ramurile de producție românească pe de alta, au creiat această stare morbidă, pe care naționalismul nostru caută s’o vin­dece. Nu intoleranța noastră a dus la această criză, ci o toleranță deseori vinovată prin venalitatea și necinstea ei. Dacă au fost naivi care au crezut că desființarea articolului 7 din vechea Constituție va duce la rezolvarea pro­f. prof. GH. CUZA spune : de câte ori am venit în mijlocul dvs. de atâtea ori am plecat de aci cu puteri incite de luptă. Azi, ne-am­ îmbogățit cu pre­zența d-lui Ion San Giorgiu prin­tre noi, un vechiu luptător al Botoșanilor. Vremurile se schimbă­­ și oa­menii de asemenea să se schim­be. Unii bătătoresc mereu pă­mântul, alții merg și calcă alte poteci. Să le dăm ertare acolo unde ei ispășesc. Suntem fericiți să constatăm că azi sunt mulți în situația d-lui Sân Giorgiu, cari se întorc la matca naționalismului părăsit pentru o clipă. Nu numai voi dela sate, cari v’ați alăturat și ați dat jertfa pentru cauza noastră, dar inte­lectualii și muncitorii dela orașe se îndreaptă spre noi, ultima nă­dejde a viitorului. Partidul Național-Creștin, spu­ne d. Sân Giorgiu, n’a fost la gu­vern, dar e ca și când guvernea­ză. Totuși, acest partid nu-și poate asuma răspunderea rătăci­rii și nevolniciilor guvernărilor democrate de până azi. Până azi nu am stăpânit frânele guvernului, dar suntem factorul blemei evreiești, ei pot vedea azi lim­pede, că însăși încetățenirea în masse a evreilor a produs înflorirea peste orice așteptări a iudaismului. Reacțiu­nea naționalistă de azi nu este altceva decât o stare de legitimă apărare, în care se află acum un popor rănit în nădejdile sale și amenințat de cea mai grozavă dintre primejdii: sovietizarea. La primejdia externă a pătrun­derii comuniste, la stăpânirea tot mai agresivă a străinilor comuni­­zanți din lăuntru se adaugă o so­cietate politică incapabilă de a-și apăra propriile ei interese și avan­taje. Subt aspectul ei de liniște a­­parentă și de putere organizată, România cu clasa politică pe care o are indiferentă, superficială și ve­nală, se găsește la o cruce de drum hotăritoare. In aceste frământări dramatice s’a născut și s’a format partidul Na­­țional-Creștin, căruia i-am dăruit și eu, împreună cu prietenii mei, toate gândurile și puterile mele de luptă și de creație. Noul an, care se arată atât de tulbure și amenințător, găsește par­tidul Național-Creștin la postul său de datorie, așteptând ceasul când deslănțuirea crizei de guvern va cere Suveranului o soluție, care nu poate fi decât una în armonie cu adevă­ratele sentimente ale țării. Astăzi întreaga țară este naționalistă și cere un guvern naționalist. Iar gu­vernul naționalist pe care îl cere țara nu-l poate da decât guvernul național-creștin. Ceasul nostru se a­­propie. El e ceasul împlinirii inte­grale al jurământului dela Iași. El e ceasul deptății naționaliste care știe că poate da un guvern de auto­ritate care va realiza România Ro­mânilor, fără drămuirea de spițerie a proporționalității. D. deputat GH. URZICEANU a a­­dus salutul orașului Bacău. Remarcă bătăliile electorale ale partidului spune că 1937 va aduce o nouă bătă­și­­ie. Dușmanul a început să scoaă ca­pul iarăși. Glonțele trase asupra mea în județul Bacău, le consider ca un semn de luptă și mai îndârjită. Vă Vă asigur că vom fi și mai oțeliți, esențial către care merge opinia țării. Nu înțelegem să ne combi­năm cu niciunul din vechii re­prezentanți ai guvernărilor tre­cute, oricâte formule ar avea aceștia. A merge cu d. Vaida ar î nsem­­na să abdicăm de la personalita­tea energiei noastre trecând res­ponsabilitatea pe mâini streine din care nu știm ce poate eși. Am indritai zicala: „Dă-ți popo pintenii, și bate iapa cu călcâele”. D. Vaida zice că e pentru Ro­mânia a Românilor. Dar în con­gres, răspunzând acuzei că nu e în nici un consiliu de administra­ție în care s’ar găsi streini, a răs­puns că regretă a nu fi în 20 de astfel de consilii, ca să fie ocu­pate locurile ce se cuvin Româ­nilor. D. Vaida a fost logic cu for­mula : „numerus valahiens”, care e în contrazicere cu formula „nu­merus nullus” și care nu admite nici o proporționali­tate, ce-ar pune pe aceeaș linie pe românii băștinași cu streinii cotropitori. Vom milui pe vagabonzii cerșe­toriei streine la pragul nostru, ce ne va mai rămâne din firimitura mesei ce va îndestula pe fiii de baștină ai acestei țări. Suntem destul de tari pe pro­priile noastre picioare, ca să nu avem nev­oe de cârja nimănui, pentru realizarea programului nob­un de guvernare. D. Gh. Cuza face apoi o privire asupra situației politice și asu­pra formulei de succesiune guvern, care nu poate privi de­la cât partidul Național-Creștin. Atacă apoi pe național-țără­niști, spunând : azi degeaba mai trimite d. Maniu­ne proconsulii presiunei sale politice în Parla­mentul țării. Ei nu mai înspăi­mântă pe nimeni. Cel mult ei primesc drastice sancțiuni ca a­­celea ce-au fost aplicate deputa­tului Gh. Poni în Cameră de ca­marazii noștri. Corul lăncierilor a intonat apoi imnuri patriotice, după care a­­dunarea a luat sfârșit. Fruntașii național-creștini au părăsit seara localitatea. A. M. Frima Cuvântarea d-lui Ion Sân-Giorgiu Cuvântarea d-lui Gh. Cuza n­. dr. HAN. VAbIUU D. prof. univ. GH. A. CUZA # * Informații „Dreptul la guvernare al par­tidului național-țărănesc — spune „Dreptatea“ — se înte­meiază pe opera înfăptuită în trecut și pe programul de rea­lizări viitoare“. Socotind după trecut, în care s’a înregistrat incapacitatea și haosul, banditismele cele mai sfidătoare și ticăloșiile cele mai nerușinate, „dreptul“ acesta de guvernare național-țărănistă, se „întemeiază“ ’cam prost, pentru ca să poată inspira cuiva încre­derea în vreun „program de realizări viitoare“ care nu poate fi altul decât aidoma celui des­fășurat înainte... Cu minciuna au prânzit, dar de cinat mai va... „Fiți oameni de treabă !“ este apelul pe care-1 lansează „Dimi­neața“ de Anul Nou, adresându­­se cititorilor ei. Zadarnică încercare... Mihail Sadoveanu, sinistrul personagiu din Sărindar, a cân­tat de Anul Nou „Plugușorul“ copilăriei sale. N‘a simțit oare nici o remuș­­care? Nimic nu i-a tulburat conști­ința, simțindu-și ascultătorii nu­mai jidovi? Sau poate îi lipsește conști­ința? Cine știe, căci mult întunerec s-a făcut în sufletul acestui om, devenit unealta murdară a har­­bărilor de acolo. Ziarul „Aurora“, al d-lui dr. N. Lupu, în numărul său unic de Cră­ciun, — fiindcă foaia nu apare de­cât la Crăciun și la Paști, — publi­că la pagina 1-a un articol fulmi­nant contra d-lui Hitler. Ceea ce nu oprește pe d-nii redactori respec­tivi de a publica la pagina 2-a re­clama farbiiei germane Rieger din Sibiu.... „învățătură nouă“ ne predică cu cu patos de Anul Nou în „Lupta“ unul din jupanii Honigmann, ziși Fagure, închipuindu-și probabil că astfel va isbuti să depărteze — cum singur declară — primejdiile și ne­norocirile ce plutesc deasupra ca­petelor consângenilor săi. Amarnică înșelare... „Lupta” vrea cu orice preț să convingă lumea românea­scă că „naționalitatea” este „un proces de conștiință” și nimic altceva. Și-și mărturisește necazul că această „lume”, n’o înțelege așa cum bunăoară — citează ea — o fac ungurii. Dacă e așa, de ce nu pof­tește să-și desvolte acolo teo­riile? Căci, dacă, așa suntem noi, nu vrem să le „înțelegem” și pace... Barbu Lăzăreanu — pe adevăra­tul lui nume Burău Leiterovici — făcând anumite ,.considerații socia­le”, se ocupa nu de mult de „bună­­tă­ți”. Să fie vorba de acelea pe cari gu­vernul național-creștin de mâine le va servi jidanilor ? Dacă e așa, să fie liniștit jupănul Leizerovici, le vom „îndopa stoma­curile“, întocmai, numai să nu ca­pete... diaree, că, de, grijulii cum suntem... n’am vrea. Senatul Argentinei a aprobat cu 17 contra 4 voturi proectul de lege privitor la reprimarea co­munismului. „Să ne lămurim și înlăuntru și în afară” propune „Lupta” Honigmanilor. Mai ales înlăuntru, că prea își fac de cap leprele jido­vești... Decât să știi „prea multe“, apă­­răndu-ți patrimoniul național, e preferabil să nu știi nimic. De părerea asta e „Lupta“ Honig­manilor, care — așa de­ un pomple­­zir — laudă și recomandă nevoe mare „eticheta chineză“ în mate­rie de procedură politică. Numai ea, sireaca, poate salva „situația" ce-i așteaptă pe jidovi. „In consumiotuiră de răsboiu” se pune, în coloanele „Dreptății“, onc­tuosul Virgil Madgearu. ...cu morile de vânt, desigur. „Noul an ne poate aduce ori­ce rău. II primim totuși cu plăcere, fiindcă — în schimb — ne va lua guvernul“, declară „Ade­vărul“. Și — ca să fie „plăcere“ mai mare — îi va lua locul un gu­vern național-creștin... „Credința în idee și votul, — iată armele contra dictaturii lașe“ a isbucnit furios deputatul internațional-țărănist Cartojan la o adunare ținută deunăzi la Videle-Vlașca. „Credința în idee“? Care idee? Iată ce s’a ferit să spună de­putatul Cartojan, căci altfel ar fi fost silit s‘o mărturisească: cea iudeo-comunistă, și s’ar fi dus dracului votul după cere se milogea foarte, în vederea vii­toarelor alegeri. IN ZIUA de Anul Nou a avut loc logodna d-rei MARIA COVA­­CEANU cu confratele nostru, d. CONSTANTIN FUNDU, secreta­rul de redacție al ziarului „ȚARA NOASTRA”. Le urăm noroc și fericire în căsnicie! „O pricină a dresmei spaniole și problema agrară“, preciza deu­năzi „Lupta“. Nu rău, spectrul roșu nu s'a a­­ratat de loc pe acolo? Măcar așa, nițeluș... „Dimineața” anunță: „Vine Anul Nou!” Vine. « Și desigur cu multe bucurii, pentru seminția lui Israel». .«Primejdia regimurilor autoritare“ dă alarma, cuprinsă de spaimă, „Dreptatea“. De ce ți-e frică nu scapi, oricât te-ai sbate... „Legi fără autoritate morală și juridică“ a declarat la Cameră de­putatul iudeo-comunist, ing. Șt. Mi­­hăescu, cu ocazia discuției r­ecrete­­lor-legi. „.Că despre cele național-țărănis­­te lumea e de mult duminită. Ca o dovadă de invazia elevilor jidani în liceele noastre secundare, este un ordin al ministerului Edu­cației Naționale, care permite rabi­nilor să vină să predea religia mo­zaică în chiar localurile liceelor noastre. Și totuși nu crede de mi­nistru Angelesen că era mai nimerit ca elevii jidani să primească învă­țătura religiei lor la sinagogi? A murit generalul german von Seckt, organizatorul armatei Reichului. Solemnitatea înmormântării i­­lustrului general a fost impresio­nantă, la ea participând Însuși Cancelarul Hitler. Un publicist rus, emigrant sta­bilit a Praha, un jurist de mare anvergură, S. I. Varșavschi, a scos o broșură, care se numește „La nouvelle constitution sovieti­­que“. De­oare­ce presa mondială „de­mocratică­“, care s-a pus în sluj­ba Kominternului, a elogiat până în extremis noua constituție so­vietică și a prezentat ca un pas enorm de mare pe calea progre­sului social, — analiza d-lui S. S Varșavschi prezintă un interes deosebit pentru că „scoate ulti­ma mască de pe fața sabotărilor civilizației europene“, după cum spune în prefață la ediția fran­ceză Gustave Ganomherot, sena­tor francez. „Ce făgăduește 1937"? se întreabă „Adevărul". Fără îndoială, nimic bun pentru el și pentru perciunații cărora vrea să le devină „prezicătoare“. O dăm înainte și cu crimele și călcările de lege. După socotelile serviciului statistic al Ministe­rului de Justiție, în ultimii 5 ani s’au făptuit în România 2 mili­oane, 876 mii călcări de lege, ju­decate de justiție. 4 milioane 114 mii persoane au fost aduse înain­tea judecătorilor, fiind pedepsiți definitiv 1 milion, 977 mii de oa­meni. Din acestea 14 mii au fost crime și omoruri, fiind judecați 12 mii 870 oameni criminali. Iată un bilanț care nu ne face cinste. Ne lăudăm mereu că sun­tem creștini. Cele aproape 3 mi­lioane călcări de lege (cunoscute, ce vor ajunge desigur și la 20 de milioane) toate acestea, ne în­dreptățesc să spunem: suntem creștini doar de nume. Până să vedem temnițe trans­forma­te in școli, mai trebuie a­­rat încă mult cu plugul Evan­gheliei. „Ballpress“ cu data de 17 De­cembrie 1936 comunică următoa­rele informațiuni senzaționale: ~ „Ni se comunică din Mosco­va. — detașamente fasciste acti­vează nu numai in provinciile U. R. S. S.-ului, dar și la Moscova. In ultimul timp antisemitismul a făcut progrese însemnate în toata țara, mai cu seamă printre tineretul școlar. In suburbia Moscovei Cerkizo­­vo a fost descoperită o tipografie clandestină, care timp de mai multe luni tipărea broșuri și afi­șe cu caracter antisemit. Tipografia era instalată in po­dul casei unui comunist de sea­­mă. Autori acestei literaturi anti­semite se declarau ca național­­fasciști. Jidanii din U. R. S. S. primesc „sfaturi“ de la amicii lor din stră­inătate să lichideze în grabă f­­a­cerile lor și să emigreze în Ru­sia Sovietică. Consulatul polonez din Mosco­va primește zilnic sute de cereri de vize din partea jidanilor sub motive de vilegiatură în Polonia« •■*** Tip: „UNIVERSUL*»

Next