Apărarea Patriei, februarie 1952 (Anul 8, nr. 27-51)
1952-02-01 / nr. 27
g _____________________ ________________ APARAREA PATRIEI (Urmare din pag. l a)strucțiilor, mașina de rabotat cu 625 mm. cursă, instalații mecanice pentru ascensoare. II. Agricultura In agricultură, în cursul anului 1951 s-a lărgit și întărit sectorul socialist și s-au introdus pe scară mai largă metodele agrotehnicii înaintate. Suprafața cultivată în 1951 a fost cu 130.000 ha. mai mare decât cea din 1950. Producția totală a principalelor culturi a crescut față de anul 1950 cu: 58,7 la sută la grâu, 29,7 la sută la porumb, 147,3 la sută la bumbac, 32,4 la sută la floarea soarelui și 126 la sută la sfecla de zahăr ; totuși datorită nivelului coborît al colectărilor și al achizițiilor de produse agricole, statul nu a putut concentra în mâinile sale cantități suficiente pentru a asigura complet aprovizionarea. Planul însămânțărilor de toamnă a fost depășit cu peste 50.000 ha. In comparație cu anul trecut, gospodăriile agricole de stat au recoltat pe ha, cu 49 la sută mai mult grâu de toamnă, cu 115 la sută mai mult bumbac, cu 112,5 la sută mai multă sfeclă de zahăr. Gospodăriile agricole colective, sind metodele agrotehnice sovietice, fotoprecum și tractoarele și mașinile S.M.T., au realizat și în acest an producții superioare față de gospodăriile agricole individuale. Astfel, gospodăria agricolă colectivă din comuna Ghimbav, regiunea Stalin, a obținut 3.000 kg. grâu la ha. față de 1.200 kg. la ha. obținute de gospodăriile agricole individuale din aceeași comună. Gospodăria agricolă colectivă din comuna Belobreșca, regiunea Severin, a obținut 3.150 kg. orz de toamnă la ha., față de 1.000 kg. la ha. obținute de gospodăriile agricole individuale. Mergându-se pe linia consolidării gospodăriilor agricole colective, s-au organizat și desvoltat fermele zootehnice, realizând Ministerul Transporturilor și a îndeplinit și depășit planul transporturilor astfel la mărfuri în proporție de 109,4 la sută, iar la călători în proporție de 116,4 la sută. La transporturile feroviare, planul fost îndeplinit astfel: la mărfuri 112,1 la sută, iar la călători 116,1 la sută. La transporturile autoplanul a fost îndeplinit, realizându-se 111,3 la sută la mărfuri și 123,8 la sută la călători. Rulajul vagoanelor de marfă a fost redus cu 4,1 la sută față de plan. ConVolumul investițiilor centralizate realizat în anul 1951 reprezintă o creștere de 30,5 la sută față de 1950, iar lucrările de construcții au depășit volumul realizat în 1950 cu 42,4 la sută. In cursul anului 1951, au fost terminate și date în funcțiune un număr important de întreprinderi din industria metalurgică, electrotehnică, chimică, mateIn cursul anului 1951 inițiativa creatoare a oamenilor muncii s’a manifestat prin 11.000 invenții și inovații care au constituit o importantă contribuție la desvoltarea tehnicii. Silvicultura duse la gospodăriile existente peste 1.900 ferme, dintre care peste 280 ferme de vaci, 440 ferme de oi și 500 ferme de porci. In această acțiune s-au evidențiat gospodăriile agricole colective : Berveni — regiunea Baia Mare, Târzii — regiunea Bârlad, Ceacu — regiunea Ialomița, Conțești — regiunea Teleorman. In 1951, stațiunile de mașini și tractoare au fost dotate cu un mare număr de: tractoare, pluguri de tractor, desmiriștitoare, cultivatoare, secerători-legători și alte utilaje, înființându-se totodată încă 50 stațiuni de mașini și tractoare. In cursul campaniei de toamnă, țărănimea muncitoare a trecut la organizarea de întovărășiri după modelul celor sovietice de tip T.O.Z. v In domeniul zootehnic, pentru îmbunătățirea calitativă și cantitativă a efectivului de animale, s-au achiziționat și repartizat stațiunilor comunale de montă peste 72.400 reproducători din toate speciile. La gospodăriile agricole de stat, numărul animalelor a crescut față de 1950 cu 15,5 la sută la cabaline, cu 6,7 la sută la taurine, cu 7,6 la sută la ovine și cu 18,1 la sută la porcine. In silvicultură, planul de împădurire a fost realizat în proporție de 122 la sută, depășindu-se realizările anului 1950 cu 44,4 la sută. Suprafața împădurită în 1951 reprezintă mai mult decât cea împădurită în 10 ani sub regimul burghezo-moșieresc. Planul de amenajare a pădurilor a fost realizat în proporție de 115 la sută. Planul de valorificare a produselor accesorii a fost realizat în proporție de 140,7 la sută la rășină și în proporție de 125 la sută la floare de tei. sumul de combustibil la transporturile feroviare a fost redus cu 10,4 la sută față de prevederile planului. Cu toate îmbunătățirile obținute față de 1950, sarcina de plan privind încărcătura dinamică pe osie a vagonului de marfă și viteza comercială pe secție a trenului de marfă nu a fost îndeplinită. Sarcina de reducere a prețului de cost în transporturi a fost depășită, realizându-se o reducere — în prețuri comparabile — de 12,1 la sută halelor de construcții, lemnului și încălțămintei. De asemenea, au fost desvoltate numeroase întreprinderi existente prin crearea de secțiuni noi. Mari șantiere prevăzute în planul cincinal au fost începute sau continuate, printre care: Hidrocentralele ,,V. I. Lenin”, „Moroeni”, termocentrala „Doicești”, și altele. In cursul anului 1951, Direcția Generală a Canalului Dunăre-Marea Neagră a executat un volum de lucrări cu 130 la sută mai mare decât cel realizat în 1950. La combinatul poligrafic „Casa Scânteii’ s’a executat un mare volum de lucrări, reușindu-se astfel a se da în funcțiune o parte însemnată, în prima jumătate a anului 1951. S’a terminat construirea unei prime tranșe de locuințe muncitorești care reprezintă aproape 2.000 apartamente. Datorită punerii în funcțiune de noi întreprinderi cât și a șantierelor mari de construcții începute în primul an al planului nostru cincinal, în Republica Populară Română numărul muncitorilor a crescut față de 1950 cu 210.000. In 1951, întrecerea socialistă s’a ridicat pe o treaptă superioară, luând naștere și la noi înn țară mișcarea stahanovistă. In fabricile, minele și șantierele noastre, muncitori stahanoviști ca strungarul Vasilache Constantin, frezorul Furtună Ion, oțelarul Garaș Ion, minerul Kopetin Gheza, sondorul Popa Ion, zidarul Schnell Iosif, țesătoarele Vass Margareta, Maria Trifan și mulți alții dau producție în contul anilor viitori. In 1951, productivitatea muncii a crescut în industrie cu 10 la sută față de anul 1950. In cursul anului 1951, muncitorii funcționarii au primit din partea statuși lui, prin Asigurările Sociale, ajutoare bănești cu 32 la sută mai mult decât în 1950. Ajutorul familial de stat a crescut cu 30 la sută față de 1950. Au fost trimiși la odihnă în stațiuni balneo-climaterice cu 36 la sută mai mulți oameni ai muncii față de 1950; de asemenea, în colonii de vară au fost trimiși cu 47 la sută mai mulți copii decât în anul trecut. S’au acordat cu 25 la sută mai multe burse elevilor și studenților decât în 1950. S’au distribuit populației, prin comerțul de stat și cooperatist, cu 28,6 la sută mai multe mărfuri decât în anul 1950; totuși, planul pe 1951 a fost realizat pe total numai în proporție, de 96,4 la sută. Centrocoopul a realizat 112,2 la sută la planul de desfacere. Volumul mărfurilor alimentare distribuite populației a crescut față de anul 1950 cu 38,4 la sută, iar volumul mărfurilor industriale a crescut cu 22,3 la sută față de aceeași perioadă. In comparație cu realizările obținute în 1950, s-au distribuit populației cu 18 la sută mai multă pâine, cu 32,3 la sută mai multe paste făinoase, cu 18,4 la sută mai multe preparate de carne, cu 74,7 la sută mai mult pește proaspăt, cu 38,2 la sută mai mult unt, cu 23,6 la sută mai multe produse zaharoase, cu 18,3 la sută mai multe țesături de bumbac, cu 20,2 la sută mai multe țesături de lână, cu 16,2 la sută S’au realizat cantități importante de prefabricate din beton armat; s‘au folosit pe șantiere cofraje demontabile și glisante ; s‘a extins mecanizarea lucrărilor pe șantierele de construcții și s’a introdus folosirea containerelor la transportul cărămizilor. O realizare importantă în anul 1951 s’a obținut în domeniul construcțiilor, prin micșorarea caracterului sezonier, datorită introducerii metodelor tehnice sovietice mai multă încălțăminte, cu 71 la sută mai multe aparate de radio, cu 22,6 la sută mai multe produse farmaceutice. Nerealizarea planului de achiziții, îndeosebi la animale, a dus la o aprovizionare nesatisfăcătoare a populației cu carne și grăsimi. In 1951, au fost obținute succese în toate domeniile culturii și ocrotirii sănătății. In acțiunea pentru lichidarea neștiinței de carte au fost cuprinși în cursurile de alfabetizare 311.000 de neștiutori de carte. In școlile de toate gradele au fost cuprinși 2.136.000 elevi și studenți, din care 208.000 în învățământul mediu, 107.000 în învățământul profesional și 55.300 studenți în învățământul superior. In anul 1951, numărul cadrelor noi de specialiști : ingineri, tehnicieni, agronomi, medici, profesori, care au intrat în industrie, construcții, transporturi, agricultură, instituții sanitare și învățământ, a fost de 48.000. S’au editat cărți într-un tiraj total de peste 46.000.000 exemplare, din care 4.200.000 exemplare în limbile naționalităților conlocuitoare. Tirajul ziarelor a atins 590 milioane exemplare, depășindu-se cu 4,6 la sută realizările din 1950. Au fost înființate aproape 500 cămine culturale. Teatrele și cinematografele au fost vizitate de un număr de spectatori mai mare cu 34,3 la sută decât cel din 1950. In cursul anului, s-a obținut îmbunătățirea continuă a deservirii medicale a populației. Astfel, au fost puse în funcțiune 510 unități de tratament ambulatoriu, 97 stațiuni sanitare antiepidemice și 2.685 puncte de prim ajutor în întreprinderi. O atenție deosebită s-a dat problemei sanitare în mediul rural, unde s-au creat 320 unități de asistență medicală. In domeniul ocrotirii mamei și copilului s'au creat în mediul rural 35 dispensare rurale de copii și 127 case de naștere. In urma măsurilor luate împotriva malariei, numărul bolnavilor a scăzut în 1951 cu 57 la sută față de 1950. In cursul anului 1951, au fost terminate și date în funcțiune numeroase construcții social-culturale, dintre care: școlile profesionale la Comănești, Gura-Ocniței, Câmpina; cămine de elevi și de studenți cu mii de locuri, policlinicile din Tg. Mureș, Turda și Piatra Neamț; spitale la Hunedoara și București; preventoriul de copii la Șanțuri și multe altele. COMUNICATUL Direcțiunii Centrale de Statistică de pe lângă Consiliul de Miniștri al R.P.R. cu privire la rezultatele îndeplinirii Planului de Stat pentru desvoltarea economiei naționale a R. P. R. pe anul 1951 III. Transporturi IV. Investiții și Construcții V. Nivelul de trai și acțiunile social-culturale Pentru o recoltă bogată, pentru bunăstarea celor ce muncesc în cursul acestui an a început și la noi în Gulianca să se vorbească despre înființarea unei gospodării colective. Vecinii noștri, cei dela Vâlcele, au urmat mai repede îndemnul partidului și au pornit încă de anul trecut pe drumul belșugului, organizând gospodăria colectivă „Donca Simo“. In primul an de muncă în colectiv, țăranii colectiviști din Vâlcele au primit atâtea bucate cât nu au avut niciodată. Printre ei se numără Ion Guiu, Ion Stanciu, Constantin Z. Bardaș și alții. Eu, Rizea Radu, și alți comuniști din comună, am început să ducem munca politică pentru a se înscrie, pe baza liberului consimțământ, cât mai mulți țărani săraci și mijlocași. Până acum, 44 de familii de țărani muncitori au făcut cereri pentru înființarea unei gospodării colective. Dar chiaburii satului, dușmanii noștri de moarte, nu stau degeaba. Ei răspândesc prin comună fel de fel de svonuri, doar, doar ar zăpăci mințile oamenilor, doar, doar i-ar putea împiedica să facă gospodărie colectivă. Pe femeia lui Petru Șerbu, chiaburul Dumitru Z. Lazăr a oprit-o deseori în drum și i-a zis : „Nu te lua după bărbat tu, că îi prea tânăr și nu are încă mintea coaptă. Ce vă trebui gospodărie colectivă?“. Cu toate că Petru Șerbu este hotărît să intre în gospodăria colectivă, îl trage însă înapoi femeia lui, care încă se mai lasă influențată de vorbele ticăloase ale chiaburului. Dar chiaburii satului pot să se dea peste cap și noi tot facem gospodărie colectivă Ion JUGANARU țăran mijlocaș din comuna Gulianca raionul Măicănești , CRAIOVA (dela corespondentul nostru).— Convingându-se de roadele minunate ce le-au obținut anul trecut din cultura plantelor industriale, colectiviștii zecilor de gospodării agricole colective și țăranii săraci și mijlocași din regiunea Dolj s'au angajat ca în acest an să extindă pe suprafețe cât mai mari cultura acestor plante. Suprafața cultivată cu plante industriale va crește cu peste 18.000 hectare în cel de al doilea an al cincinalului. In ceea ce privește cultura bumbacului, suprafața s-a mărit cu peste 13.000 hectare, țărănimea muncitoare pregătindu-se încă de pe acum să asigure o recoltă cât mai bogată. Pentru această perioadă s'au făcut arături adânci de 18—25 cm, pe o suprafață de 24.748 hectare. Pentru prima oară în regiunea Dolj, în acest an se va cultiva cocsagâzul, plantă din care se extrage materie primă pentru fabricarea cauciucului. Ea se va cultiva pe o suprafață de 15 hectare pentru obținerea semințelor necesare anului viitor. VASLUI (dela corespondentul nostru). — însuflețiți de Hotărîrea Guvernului și Partidului în legătură cu reforma bănească și reducerile de prețuri, muncitorii și tehnicienii dela Stațiunea de Mașini și Tractoare! Moara Grecilor din raionul Vaslui luptă cu și mai mult avânt la executarea reparațiilor la tractoare, mașini și unelte, spre a contribui buna reușită a campaniei agricole de primăva vară, pentru o recoltă cât mai bogată. Colectivul de conducere al Stațiunii, sprijinit și îndrumat de organizația de partid, lucrează după un plan de muncă minuțios pregătit. Cele cinci echipe au reușit să repare până în prezent cinci tractoare, 14 pluguri și 32 grupe cu colțuri. In această muncă s-a evidențiat echipa tovarășului Toader Baciu, care a depășit norma cu 20 la sută. Trei echipe s'au deplasat pe teren spre a încheia contracte pentru arăturile de primăvară. Ele au reușit să încheie până în prezent contracte cu țăranii muncitori pentru cca. 300 hectare. Nr. 27 (1711) Centenarul I. L Caragiale sărbătorit cu însuflețire de popoarele prietene LA MOSCOVA MOSCOVA. 31. (Agerpres). — Corespondentul Agenției AGERPRES transmite : Miercuri 30 Ianuarie a avut loc în sala Teatrului de Satiră din Moscova sărbătorirea lui Caragiale, organizată de Uniunea Scriitorilor Sovietici și de Institutul Unional pentru relațiile culturale cu străinătatea (VORS). ...Pe scena împodobita cu steagurile sovietice și românești se afla un mare portret al lui I. L. Caragiale înconjurat de flori. Din prezidium au făcut parte scriitorii B. Lavreniev, Valentin Cataev, A. Perventiev, G. Gulin, S. Vasiliev, profesorul I. Anisimov, criticul I. Martânov, Ștefan Ducu, consilier al ambasadei R.P.R. la Moscova, etc. Raportul cu privire la viața și opera marelui clasic al literaturii române a fost prezentat de cunoscutul scriitor sovietic, laureat al Premiului Stalin, Boris Lavreniev. Conferențiarul a vorbit despre însemnătatea operei lui Caragiale ca armă de luptă a poporului muncitor din țara noastră împotriva rămășițelor trecutului de exploatare și asuprire, ca armă de demascare a actualelor moravuri din lumea capitalistă, unde înfloresc toate viciile sociale pe care le-a satirizat marele scriitor. In cadrul ședinței festive, E. Caminca, artist emerit al R.S.F.S.R., a citit un fragment din pamfletul lui Caragiale „1907, din primăvară până în toamnă", iar artistul P. Minin a citit schița „Arendașul Român". După terminarea ședinței festive a avut loc un bogat program artistic. In prima parte a acestui program, artiștii Teatrului de Satiră au prezentat primul act al piesei „O scrisoare pierdută" care va fi înfățișată publicului moscovit, la sfârșitul lunii Februarie. Rolurile principale sunt interpretate de artiști de seamă ai teatrului sovietic. Astfel, în rolul lui Zaharia Trahanache apare artistul poporului P. N. Pol, în rolul cetățeanului turmentat — artistul poporului V. I. Honchin, în rolul lui Farfuridi —• artistul emerit V. A. S.epco. In alte roluri apar : artista V. N. Jucovscaia, artiștii Z. M. Zaleschi, G. B. Tusuzov, A. V. Coculeschi, etc. Spectacolul este regizat de principalul regizor al Teatrului de Satiră, artistul poporului și laureat al Premiului Stalin, N. V. Petrov și de regizorul V. N. Plucek. Acest prim act din spectacol s-a bucurat de un mare succes în rândurile publicului. A doua parte a programului artistic a fost alcătuită din muzică românească și sovietică interpretată de mari artiști ai Uniunii Sovietice ca : artista poporului Natalia Spirer, laureată a Premiului Stalin, solistă a Teatrului Mare, artistul poporului — Pavel Lișițian, laureat al Premiului Stalin, solist al Teatrului Mare, soliștii Teatrului Mare — Rima Barinova, Nadejda Capustina și Boris Borisov, violonistul Igor Bezrodnîi, laureat al Premiului Stalin, pianistul Igor Aprecarev, precum și octetul vocal al Ansamblului Armatei Sovietice. A Festivitatea sărbătoririi lui Caragiale, desfășurată într’o atmosferă deosebit de caldă și entuziastă, s-a transformat într'o manifestare grăitoare a prieteniei de nesdruncinat dintre poporul român și poporul sovietic. LA LENINGRAD MOSCOVA, 31 (Agerpres). — Corespondentul Agenției AGERPRES transmite : Teatrul de Comedie din Leningrad a inclus în repertoriul său piesa „O scrisoare pierdută". Zilele acestea artiștii teatrului au început repetițiile pentru acest spectacol. Premiera va avea loc pe la sfârșitul lunii Martie IN R. P. BULGARIA La Sofia și în celelalte orașe mari din R. P. Bulgaria se sărbătorește centenarul nașterii marelui scriitor realist român, Ion Luca Caragiale. Pe scenele teatrelor naționale se reprezintă cunoscuta comedie „O scrisoare pierdută". Profesorul Ștefan Karakostov, critic literar, va ține la 1 Februarie o conferință despre viața și opera lui Caragiale. Săptămânalul LITERATUREN FRONT, organul scriitorilor bulgari, publică un articol consacrat comediei „O scrisoare pierdută", subliniind că ea este o șatiră puternică la adresa falsei democrații a regimului burghezo-moșieresc din România de la sfârșitul secolului trecut. IN R. D. GERMANA Presa germană consacră articole de mari proporții aniversării a 100 de ani de la nașterea lui I. L. Caragiale. Cele mai mari ziare din R. D. Germană se ocupă de actualitatea operelor lui Caragiale și de lupta lui împotriva șovinismului și cosmopolitismului. Ziarul NEUES DEUTSCHLAND publică schița lui Caragiale „Savantul“. BERLINER ZEITUNG publică renumita satiră a lui Caragiale „Românii verzi" și scrie despre centenarul lui Caragiale : „Poporul român sărbătorește pe luptătorul Caragiale, marele său dramaturg și satiricul lui de neîntrecut. Astăzi, mai mult ca oricând, muncitorii și țăranii din Republica Populară Română recunosc în scrierile lui Caragiale ura și lupta lui împotriva asupritorilor și a celor ce ațâțau vrajba între popoare". Aceste ziare reproduc și portrete ale lui Caragiale, Ziua activului utemist Cu multă nerăbdare așteaptă utemiștii din organele de conducere ale organizațiilor U. T. M. din garnizoana București „Ziua activului utemist". Din cele ce se discută cu acest prilej, ei învață cum să pună în practică linia partidului nostru, cum să-și realizeze sarcinile, cum să rezolve diferite probleme de organizație. Ziua activului utemist constitue un minunat prilej pentru schimb de experiență între organizațiile de tineret. De curând, în cadrul ciclului „Probleme din munca organizației U. T. M.“, locotenentul major Coman Ion a vorbit despre „Cum să organizăm lupta pentru cucerirea „Drapelului Roșu al organizației U. T. M. din Forțele Armatei“. Locotenentul major Coman Ion a subliniat că lupta pentru cucerirea „Drapelului Roșu al organizației U. T. M. din Forțele Armate" este o problemă dintre cele mai importante din activitatea de zi cu zi a organizațiilor utemiste din armată. Lupta pentru obținerea Drapelului constitue un minunat prilej de a antrena în munca de organizație atât pe utemiști cât și pe ceilalți tineri militari ce nu sunt încadrați în rândurile organizației. Acest Drapel constitue un imbold însemnat pentru îmbunătățirea neîncetată a muncii organizațiilor atemiste din Forțele noastre Armate. După ce a arătat unele forme și metode de muncă ce pot fi folosite cu succes pentru buna organizare a întrecerii, în încheiere, locotenentul major Coman Ion a arătat că Drapelul Roșu al organizației U. T. M. este o înaltă distincție pe care Ministrul Forțelor Armate o acordă organizației U.T.M. care a obținut în muncă cele mai bune rezultate. In cadrul discuțiilor ce au urmat după conferință, mai mulți militari, printre care ofițerii Răgălie, Bunghelea, sergentul Preda și alții, luând cuvântul, au arătat că ei vor aplica în unitățile lor metodele de muncă expuse și că vor depune toate eforturile în scopul intensificării luptei pentru cucerirea „Drapelului Roșu al organizației U. T. M. din Forțele Armate". „Ziua activului atemist" — zi care are loc periodic la Casa Centrală a Armatei — constitue încă una din numeroasele forme de educație comunistă inspirate din experiența glorioasă a organizațiilor comsomoliste din Armata Sovietică. Ea contribue din plin la ridicarea nivelului politic și ideologic al utemiștilor din organele de conducere ale organizațiilor utemiste din Forțele Armate ale R. P. R. Presa —ajutor prețios în munca noastră Cu câteva luni în urmă, în subunitatea noastră presa se citea foarte puțin de către unii elevi. Pentru a îmbunătăți munca de citire a ziarelor, ofițerul Ilie Petre a cerut sprijinul organizației de bază U. T. M. Biroul organizației U. T. M. a pus în discuție aceasta problemă. S'au trasat sarcini concrete utemiștilor cei mai buni de a mobiliza tot efectivul subunității la cititul presei. La început, elevii citeau numai articolele mici, informative, neobosindu-se să citească și articole mai mari de ideologie, viață de partid, literatură. Prin munca depusă de elevul Ariton Dumitru și de alții, elevii și-au dat seama că multe se pot învăța din citirea presei. Astăzi, la răspunsurile date la lecțiile politice, ei pot lega mai bine subiectul cu evenimentele zilei, fiind documentați și din presă. Câte sfaturi practice nu au primit ei din ziar cu privire la pregătirea de luptă și pregătirea politică. Tot datorită citirii regulate a ziarului, elevul Guliman Gh. a reușit să-și lămurească o serie de probleme importante de ideologie. El dă răspunsuri din ce în ce mai bune la lecțiile politice, antrenându-i și pe ceilalți elevi.Cu un tot mai viu interes citesc presa elevii din unitatea noastră școală, fiind conștienți de ajutorul prețios pei care-l primesc astfel în pregătirea de luptă și în pregătirea politică. Elev Ioan BRANESCU Spiritul combativ în publicistica lui Caragiale Marele nostru Caragiale a fost un strălucist publicist. Ca mai toți marii scriitori, el și-a început activitatea literară în publicistică, căreia însă, spre deosebire de alții, a înțeles să-i aparțină până în ultimele clipe ale frământatei și mult traditei sale vieți. Activitatea și opera sa stau mărturie în această privință. Ca dovadă a marii prețuiri pe care Caragiale a dat-o publicisticii, stă faptul că el însuși se intitula modest, dar cu legitimă mândrie, „publicist“. Poate tocmai de aceea intenționa el în ultimii ani ai vieții sale să scoată o revistă, „Momente libere“, proiect pe care însă nu l-a mai putut realiza. Cel mai mare dramaturg al nostru, a cărui operă constitue una din comorile literaturii noastre, se considera cu modestie publicist. Ca publicist, Caragiale înțelegea că aparține acelei categorii de reprezentanți ai adevăratei culturi, cărora le revine îndatorirea de a-și exprima răspicat protestul și revolta lor împotriva tuturor crimelor și ticăloșiilor societății burghezo-moșierești și, în același timp, umanitarismul, adânca lor dragoste față de poporul muncitor. Publicistica, de care Caragiale gazetarul s’a servit cu posibilități neegalate pentru a demasca cu vigoare fărădelegile monstruoasei coaliții burghezemoșierești în cap cu dinastia, i-a permis ’ să stabilească conU [UNK]tul.. cu VASILE DUMITRESCU masele, atingând astfel culmea strălucitoare pe care s’a situat prin opera sa Caragiale prozatorul, Caragiale dramaturgul. Publicistica i-a servit astfel la cunoașterea și pătrunderea tipurilor nepieritoare pe care le-a creat în teatrul său, în proză. Activitatea publicistică propriu zisă a lui I. L. Caragiale începe în 1873. Atât la „Ghimpele”, unde îi apar primele colaborări, cronici literare, fanteziste și anecdote, cât și la „Claponul” sau „Almanahul Claponului”, publicații de satiră pe care le scrie aproape în întregime singur, Caragiale cunoaște mizeria gazetarilor epocii. In acest timp, el își dovedește înclinarea pentru „satira politico-socială”. După ce editează, în calitate de director, împreună cu Fr. Darié, „Națiunea română” — suprimată de guvern la o săptămână de la apariție în împrejurările bine cunoscute din umoristica sa descriere — I. L. Caragiale își continuă activitatea publicistică la „România Liberă”, apoi la ziarul conservator „Timpul”. In redacțiile ziarelor aparținând conservatorilor și liberalilor, la care a fost nevoit să lucreze, a cunoscut îndeaproape cele două „facțiuni”, partidele politice liberal și conservator, cu trahanachii șațavencii Ion A cunoscut presa acestora și pe scribii ei, pe care i-a zugrăvit cu atâta putere în faimoasele personaje de comedie, Rică Venturiano și Caracudi, o întreagă galerie care a existat în țară la noi, într-o formă mult mai hidoasă, până la dispariția partidelor „istorice” și a presei acestora. In această epocă, pentru a putea trăi, Caragiale a scris la „Timpul”, ziarul conservatorilor, la „Epoca”, la ziarul partidului liberal, „Universul”, și la multe altele. Ceea ce este caracteristic pentru activitatea desfășurată de Caragiale în acea vreme, este faptul că el a folosit presa pentru a apăra masele împilate de organele abuzive ale vechii orânduiri. El a descris starea de mizerie și de înapoiere a țărănimii lipsite de drepturi și pământ, demascând astfel caracterul monstruos al coaliției și falsa democrație a liberalilor. De altfel, Caragiale a părăsit curând redacțiile ziarelor celor două partide, neînțelegând să se înjosească a fi scribul celor pe care îi ura din adâncul inimii. O" mărturie impresionantă a onestității sale o constitue în acest sens scrisoarea adresată lui D. Scurteiu, în 1891, când, deși își făcuse un nume atât în literatură, cât și în publicistică, părăsind ziarul conservatorilor „Timpul”, rămâne pur și simplu fără mijloace de trai. Caragiale preferă însă această situație aceleia de a-și păta conștiința. In scrisoarea, amintită, cerându-i prietenului său un împrumut de 10 franci — sumă, echivalentă lefei unui umil funcționaraș, dar din care el își propune să trăiască timp de 40 zile — Caragiale îi scria : „...Sunt fără slujbă de două săptămâni și mai bine, n’am para chioară și nu sper a intra în lucru decât peste o lună... Despre ieșirea de la „Timpul”, care a fost silită, ți-ai povesti când ne-am vedea...”. Cât de mult disprețuia Caragiale pe liberali și pe conservatori, mari moșieri, precum și instituția odioasă a monarhiei, a arătat-o cu toată vigoarea în 1907. Dar, a arătat-o și înainte de aceasta, încă din cronicele sale publicate în „Ghimpele”, Caragiale își manifestase simțămintele sale de ură și dispreț față de monarhie și față de clica ce se chema „guvern”. In „Cronica sentimentală”, satirizând rapacitatea dinastiei și a membrilor guvernului, îi asemuia cu căpeteniile unui trib sălbatic, iar într’o altă cronică „fantastică” își bătea joc de întreaga organizare, de monarhie și de instituțiile burghezo-moșierești. Aceeași mușcătoare ironie o folosește el și la adresa casei finanțelor publice sau a justiției. Intr’un cuvânt, el a biciuit cu tărie toate instituțiile de bază ale societății burghezo-moșierești. Față de „Junimea” — grupare conservatoare — expresie ideologică a monstruoasei coaliții dintre burghezie și moșierime — I. L. Caragiale a avut tot timpul o poziție critică. Umanitarismul său adânc, puterea sugestivă a imaginilor din opera sa, ca și articolele de ziar care alimentau ura față de împilatori și lichele, erau într’o continuă opoziție cu concepțiile junimiste, într-o epocă în care, în lumea artelor, ca de altfel în întreaga societate „sus pusă”, era socotită o necuviință fără seamăn să nu fii educat „cât mai aristocratic”, Caragiale își afirma în mod ostentativ apartenența sa la popor. Spre deosebire de junimiștii care căutau să dovedească maniere cât mai „alese”, I. L. Caragiale nu se ferea să spună că „și-a făcut studiile la școala lumii unde nu se cer examene”. El afirma, ori de câte ori se ivea prilejul, că și-a făcut educația la școala vieții, pe care a cunoscut-o încă din primii ani ai tinereții, când a trebuit să muncească din greu ca sufleur, apoi corector la ziar, nu pentru propriile nevoi, ci și pentru numai a-și întreține familia. Un rol deosebit pentru precizarea poziției lui I. L. Caragiale în publicistică l-a avut însă activitatea sa la „Moftul Român”. In prima serie a acestui ziar, editat în 1893 împreună cu Anton Bacalbașa, „Moftul Român” își afirmă de la început neapartenența la partidele politice ale timpului. Caragiale subliniază în repetate rânduri că această publicație este un ziar satiric-literar, deosebit de cele umoristice ce existaseră până atunci Semnificația socială a „Moftului” rezultă de altfel și din dialogul-program, publicat în primul număr, la sfârșitul căruia se spune : „O moft ! Tu ești pecetea și deviza vremii noastre, silabă vastă cu nețărmurit cuprins. In tine în cap așa de comod nenumărate înțelesuri: bucurii și necazuri, merit și infamie, vină și pățanie, drept, datorie, sentimente, interese, convingeri, politică, holeră liigoare, violuri distrugătoare, suferință, mizerie, talent și imbecilitate, eclipse de lună și de minte, trecut, prezent, viitor — toate, toate cu un singur cuvânt le numim noi, românii moderni, scurt „Moft”. Prin „românii moderni”, Caragiale înțelegea nu pe omul simplu — țăranul sau muncitorul —ci pe „moftangiii de o anumită stare socială”, „Rrromânii” cu trei „r”, fanfaronada patriotardă a „românilor verzi”, a arendașilor și moșierilor români, șovini, și instituțiile lor : școala, armata, etc., pe toți acei burtăverde, lichele, sau „...parveniții care, dacă au mâncat în copilărie dar cu lingurița de vreo bonă „du cacao” șvițerană sau belgiană, au pierdut pe „r” și au câștigat secretul nazalelor pariziene...”. „Moftul Român” arată lipsa oricărei deosebiri dintre cele două partide de guvernământ. Pana măiastră a lui I. L. Caragiale înscrie în coloanele „Moftului” articole în care tăișul satirei e îndreptat cu aceeași vigoare și împotriva liberalilor, și împotriva conservatorilor, demascând astfel farsa luptei politice dintre aceștia. I. L. Caragiale stabilește prin publicistică contactul cu mișcarea muncitorească. „Moftul Român” începe să exprime în conținutul și atitudinea sa apropierea de ideologia clasei care se afirma. Dovada simpatiei lui I. L. Caragiale față de lupta clasei muncitoare 0 constitue articolul de 1 Mai 1893, în care se scrie: „Intre lumea care se adună astăzi la Cișmigiu (muncitorii n. n.) și gazeta asta a noastră, e un mare punct comun , și unii și alții luptăm pentru aducerea unor vremi mai senine și mai