Apărarea Patriei, februarie 1952 (Anul 8, nr. 27-51)

1952-02-01 / nr. 27

g _____________________ ________________ A­PARAREA PATRIEI (Urmare din pag. l­ a)­strucțiilor, mașina de rabotat cu 625 mm. cursă, instalații mecanice pentru ascen­soare. II. Agricultura In agricultură, în cursul anului 1951 s-a lărgit și întărit sectorul socialist și s-au introdus pe scară mai largă metodele a­­grotehnicii înaintate. Suprafața cultivată în 1951 a fost cu­­ 130.000 ha. mai mare decât cea din 1950. Producția totală a principalelor culturi a crescut față de anul 1950 cu: 58,7 la sută la grâu, 29,7 la sută la porumb, 147,3 la sută la bumbac, 32,4 la sută la floarea soarelui și 126 la sută la sfecla­­ de zahăr ; totuși datorită nivelului coborît al colectărilor și al achizițiilor de produse agricole, statul nu a­ putut concentra în mâinile sale cantități suficiente pentru a asigura complet aprovizionarea. Planul însămânțărilor de toamnă a fost­­ depășit cu peste 50.000 ha. In comparație cu anul trecut, gospodă­riile agricole de stat au recoltat­­ pe ha, cu 49 la sută mai mult grâu de toamnă, cu 115 la sută mai mult bumbac, cu 112,5 la sută mai multă sfeclă de zahăr. Gospodăriile agricole colective, sind metodele agrotehnice sovietice, foto­pre­cum și tractoarele și mașinile S.M.T., au realizat și în acest an producții superioare față de gospodăriile agricole individuale. Astfel, gospodăria agricolă colectivă­­ din comuna Ghimbav, regiunea Stalin, a obținut 3.000 kg. grâu la ha. față de 1.200 kg. la ha. obținute de gospodăriile agri­cole individuale din aceeași comună. Gos­podăria agricolă colectivă din comuna Belobreșca, regiunea Severin, a obținut 3.150 kg. orz de toamnă la ha., față de­­ 1.000 kg. la ha. obținute de gospodăriile agricole individuale. Mergându-se pe linia consolidării gos­podăriilor agricole colective, s-au organizat și desvoltat fermele zootehnice, realizând Ministerul Transporturilor și­ a înde­plinit și depășit planul transporturilor astfel la mărfuri în proporție de 109,4 la sută, iar la călători în proporție de 116,4 la sută. La transporturile feroviare, planul fost îndeplinit astfel: la mărfuri 112,1­­ la sută, iar la călători 116,1 la sută. La transporturile auto­planul a fost îndeplinit, realizându-se 111,3 la sută la mărfuri și 123,8 la sută la călători. Rulajul vagoanelor de marfă­ a fost redus cu 4,1 la sută față de plan. Con­Volumul investițiilor centralizate reali­zat în anul 1951 reprezintă o creștere de 30,5 la sută față de 1950, iar lucrările­­ de construcții au depășit volumul reali­zat în 1950 cu 42,4 la sută. In cursul anului 1951, au fost termi­nate și date în funcțiune un număr im­portant de întreprinderi din industria me­talurgică, electrotehnică, chimică, mate­In cursul anului 1951 inițiativa creatoare a oamenilor muncii s’a mani­festat prin 11.000 invenții și inovații ca­re au constituit o importantă contribuție la desvoltarea tehnicii.­ ­ Silvicultura du­se la gospodăriile existente peste 1.900 ferme, dintre care peste 280 ferme de vaci, 440 ferme de oi și 500 ferme de porci. In această acțiune s-au evidențiat gospodăriile agricole colective : Berveni — regiunea Baia Mare, Târzii — regiunea Bârlad, Ceacu — regiunea Ialomița, Con­­țești — regiunea Teleorman. In 1951, stațiunile de mașini și trac­toare au fost dotate cu un mare număr de: tractoare, pluguri de tractor, desmiriști­­toare, cultivatoare, secerători-legători­­ și alte utilaje, înființându-se totodată încă 50 stațiuni de mașini și tractoare. In cursul campaniei de toamnă, țărăni­mea muncitoare a trecut la organizarea de întovărășiri după modelul celor sovietice de tip T.O.Z. v In domeniul zootehnic, pentru îmbună­tățirea calitativă și cantitativă a efectivu­lui de animale, s-au achiziționat și repar­tizat stațiunilor comunale de montă peste 72.400 reproducători din toate speciile. La gospodăriile agricole de stat, nu­mărul animalelor a crescut față de 1950 cu 15,5 la sută la cabaline, cu 6,7 la sută la taurine, cu 7,6 la sută la ovine și cu 18,1 la sută la porcine. In silvicultură, planul de împădurire a fost realizat în­ proporție de 122 la sută, depășindu-se realizările anului 1950 cu 44,4 la sută. Suprafața împădurită în 1951 repre­zintă mai mult decât cea împădurită în 10 ani sub regimul burghezo-moșieresc. Planul de amenajare a pădurilor a fost­­ realizat în proporție de 115 la sută. Planul de valorificare a produselor ac­cesorii a fost realizat în proporție de 140,7 la sută la rășină și în proporție de 125 la sută la floare de tei. sumul de combustibil la transporturile feroviare a fost redus cu­­ 10,4 la sută față de prevederile planului. Cu toate îmbunătățirile obținute față de 1950, sarcina de plan privind încăr­cătura dinamică pe osie a vagonului de marfă și viteza comercială pe secție a trenului de marfă nu a fost îndeplinită. Sarcina de reducere a prețului de cost în transporturi a fost depășită, realizân­­du-se o reducere — în prețuri compara­bile — de 12,1 la sută h­alelor de construcții, lemnului și încăl­țămintei. De asemenea, au fost desvoltate nume­roase întreprinderi existente prin crearea de secțiuni noi. Mari șantiere prevăzute în planul cin­cinal au fost începute sau continuate, printre care: Hidrocentralele ,,V. I. Lenin”, „Moro­­eni”, termocentrala „Doicești”, și altele. In cursul anului 1951, Direcția Gene­rală a Canalului Dunăre-Marea Neagră a executat un volum de lucrări cu 130 la sută mai mare decât cel realizat în 1950. La combinatul poligrafic „Casa Scân­teii’ s’a executat un mare volum de lu­crări, reușindu-se astfel a se da în func­țiune o parte însemnată, în prima jumă­tate a anului 1951. S’a terminat construirea unei prime tranșe de locuințe muncitorești care re­prezintă aproape 2.000 apartamente. Datorită punerii în funcțiune de noi întreprinderi cât și a șa­ntierelor mari de construcții începute în primul an al planului nostru cincinal, în Republica Populară Română numărul muncitorilor a crescut față de 1950 cu 210.000. In 1951, întrecerea socialistă s’a ri­dicat pe o treaptă superioară, luând naștere și la noi înn țară mișcarea sta­­hanovistă. In fabricile, minele și șantierele noas­tre, muncitori stahanoviști ca strunga­rul Vasilache Constantin, frezorul Fur­tună Ion, oțelarul Garaș Ion, minerul Kopetin Gheza, sondorul Popa Ion, zi­darul Schnell Iosif, țesătoarele Vass Margareta, Maria Trifan și mulți alții dau producție în contul anilor viitori. In 1951, productivitatea muncii a crescut în industrie cu 10 la sută față de anul 1950. In cursul anului 1951, muncitorii funcționarii au primit din partea statu­și lui, prin Asigurările Sociale, ajutoare bănești cu 32 la sută mai mult decât în 1950. Ajutorul familial de stat a crescut cu 30 la sută față de 1950. Au fost trimiși la odihnă în stațiuni balneo-climaterice cu 36 la sută mai mulți oameni ai muncii față de 1950; de asemenea, în colonii de vară au fost trimiși cu 47 la sută mai mulți copii decât în anul trecut. S’au acordat cu 25 la sută mai multe burse elevilor și studenților decât în 1950. S’au distribuit populației, prin com­er­­țul de stat și cooperatist, cu 28,6 l­a sută mai multe mărfuri decât în anul 1950; totuși, planul pe 1951 a fost rea­lizat pe total numai în proporție, de 96,4 la sută. Ce­ntrocoopul a realizat 112,2 la sută la planul de desfacere. Volumul mărfurilor alimentare distri­buite populației a crescut față de anul 1950 cu 38,4 la sută, iar volumul mărfu­rilor industriale a crescut cu 22,3 la sută față de aceeași perioadă. In comparație cu realizările obținute în 1950, s-au distribuit populației cu 18 la sută mai multă pâine, cu 32,3 la sută mai multe paste făinoase, cu 18,4 la sută mai multe preparate de carne, cu 74,7 la sută mai mult pește proaspăt, cu 38,2 la sută mai mult unt, cu 23,6 la sută mai multe produse zaharoase, cu 18,3 la sută mai multe țesături de bumbac, cu 20,2 la sută mai multe țesături de lână, cu 16,2 la sută S’au realizat cantități importante de prefabricate din beton armat; s‘au folosit pe șantiere cofraje demontabile și gli­sante ; s‘a extins mecanizarea lucrărilor pe șantierele de construcții și s’a intro­dus folosirea containerelor la transportul cărămizilor. O realizare importantă în anul 1951 s’a obținut în domeniul construcțiilor, prin micșorarea caracterului sezonier, datorită introducerii metodelor tehnice so­vietice mai multă încălțăminte, cu 71 la sută mai multe aparate de radio, cu 22,6 la sută mai multe produse farmaceutice. Nerealizarea planului de achiziții, în­deosebi la animale, a dus la o aprovizio­nare nesatisfăcătoare a populației cu carne și grăsimi. In 1951, au fost obținute succese în toate domeniile culturii și ocrotirii să­nătății. In acțiunea pentru lichidarea neștiinței de carte au fost cuprinși în cursurile de alfabetizare 311.000 de neștiutori de carte. In școlile de toate gradele au fost cu­prinși 2.136.000 elevi și studenți, din care 208.000 în învățământul mediu, 107.000 în învățământul profesional și 55.300 stu­denți în învățământul superior. In anul 1951, numărul cadrelor noi de specialiști : ingineri, tehnicieni, agronomi, medici, profesori, care au intrat în indus­trie, construcții, transporturi, agricultură, instituții sanitare și învățământ, a fost de 48.000. S’au editat cărți într-un tiraj total de peste 46.000.000 exemplare, din care 4.200.000 exemplare în limbile naționali­tăților conlocuitoare. Tirajul ziarelor a atins 590 milioane exemplare, depășindu-se cu 4,6 la sută realizările din­ 1950. Au fost înființate aproape 500 cămine culturale. Teatrele și cinematografele au fost vi­zitate de un număr de spectatori mai mare cu 34,3 la sută decât cel din 1950. In cursul anului, s-a obținut îmbunătă­țirea continuă a deservirii medicale a popu­lației. Astfel, au fost puse în funcțiune 510 unități de tratament ambulatoriu, 97 stațiuni sanitare antiepidemice și 2.685 puncte de prim ajutor în întreprinderi. O atenție deosebită s-a dat problemei sanitare în mediul rural, unde s-au creat 320 unități de asistență medicală. In domeniul ocrotirii mamei și copilului s'au creat în mediul rural 35 dispensare rurale de copii și 127 case de naștere. In urma măsurilor luate împotriva ma­lariei, numărul bolnavilor a scăzut în 1951 cu 57 la sută față de 1950. In cursul anului 1951, au fost terminate și date în funcțiune numeroase construcții social-culturale, dintre care: școlile profe­sionale la Comănești, Gura-Ocniței, Câm­­pina; cămine de elevi și de studenți cu mii de locuri, policlinicile din Tg. Mureș, Turda și Piatra Neamț; spitale la Hune­doara și București; preventoriul de copii la Șanțuri și multe altele. COMUNICATUL Direcțiunii Centrale de Statistică de pe lângă Consiliul de Miniștri al R.P.R. cu privire la rezultatele îndeplinirii Planului de Stat pentru desvoltarea economiei naționale a R. P. R. pe anul 1951 III. Transporturi IV. Investiții și Construcții V. Nivelul de trai și acțiunile social-culturale Pentru o recoltă bogată, pentru bunăstarea celor ce muncesc în cursul acestui an a început și la noi în Gulianca să se vorbească despre înființarea unei gospodării colective. Vecinii noștri, cei dela Vâlcele, au urmat mai repede îndemnul partidului și au pornit încă de anul trecut pe drumul belșugului, organizând gospodăria co­lectivă „Donca Simo“. In primul an de mun­că în colectiv, țăranii colectiviști din Vâl­cele au primit atâtea bucate cât n­u au avut niciodată. Printre ei se numără Ion Guiu, Ion Stanciu, Constantin Z. Bardaș și alții. Eu, Rizea Radu, și alți comuniști din co­mună, am început să ducem munca politică pentru a se înscrie, pe baza liberului consim­țământ, cât mai mulți țărani săraci și mijlocași. Până acum, 44 de familii de țărani muncitori au făcut cereri pentru înființarea unei gospodării colective. Dar chiaburii satului, dușmanii noștri de moarte, nu stau degeaba. Ei răspândesc prin comună fel de fel de svonuri, doar, doar ar zăpăci mințile oame­nilor, doar, doar i-ar putea împiedica să facă gospodărie colectivă. Pe femeia lui Petru Șerbu, chiaburul Du­mitru Z. Lazăr a oprit-o deseori în drum și i-a zis : „Nu te­ lua după bărbat­ tu, că îi prea tânăr și nu are încă mintea coaptă. Ce vă trebui gospodărie colectivă?“. Cu toate că Petru Șerbu este hotărît să intre în gospo­dăria colectivă, îl trage însă înapoi femeia lui, care încă se mai lasă influențată de vor­bele ticăloase ale chiaburului. Dar chiaburii satului pot să se dea peste cap și noi tot facem gospodărie colectivă Ion JUGANARU țăran mijlocaș din comuna Gulianca raionul Măicănești , CRAIOVA (dela corespondentul nostru).— Convingându-se de­ roadele minunate ce le-au obținut anul trecut din cultura plantelor in­dustriale, colectiviștii zecilor de gospodării agricole colective și țăranii săraci și mijlocași din regiunea Dolj s'au angajat ca în acest an să extindă pe suprafețe cât mai mari cul­tura acestor plante. Suprafața cultivată cu plante industriale va crește cu peste 18.000 hectare în cel de al doilea an al cincinalului. In ceea ce privește cultura bumbacului, su­prafața s-a mărit cu peste­ 13.000 hectare, ță­rănimea muncitoare pregătindu-se încă de pe acum să asigure o recoltă cât mai bogată. Pentru ace­astă perioadă s'au făcut arături a­­dânci de 18—25 cm, pe o suprafață de 24.748 hectare. Pentru prima oară în regiunea Dolj, în a­­cest an se va cultiva cocsagâzul, plantă din care se extrage materie primă pentru fabri­carea cauciucului. Ea se va cultiva pe o su­prafață de 15 hectare pentru obținerea se­mințelor necesare anului viitor. VASLUI (dela corespondentul nostru). — însuflețiți de Hotărîrea Guvernului și Parti­dului în legătură cu reforma bănească și re­ducerile de prețuri, muncitorii și tehnicienii dela Stațiunea de Mașini și Tractoare! Moara Grecilor din raionul Vaslui luptă cu și mai mult avânt la executarea reparațiilor la trac­toare, mașini și unelte, spre a contribui buna reușită a campaniei agricole de primă­va vară, pentru o recoltă cât mai bogată. Cole­ctivul de conducere al Stațiunii, spri­jinit și îndrumat de organizația de partid, lucrează după un plan de muncă minuțios pregătit. Cele cinci echipe au reușit să re­pare până în prezent cinci tractoare, 14 plu­guri și 32 grupe cu colțuri. In această muncă s-a evidențiat echipa to­varășului Toader Baciu, care a depășit norma cu 20 la sută. Trei echipe s'au deplasat pe teren spre a încheia contracte pentru arăturile de primă­vară. Ele au reușit să încheie până în pre­zent contracte cu țăranii muncitori pentru cca. 300 hectare. Nr. 27 (1711) Centenarul I. L Caragiale sărbătorit cu însuflețire de popoarele prietene LA MOSCOVA MOSCOVA. 31. (Agerpres). — Corespon­dentul Agenției AGERPRES transmite : Miercuri 30 Ianuarie a avut loc în sala Teatrului de Satiră din Moscova sărbătorirea lui Caragiale, organizată de Uniunea Scriito­rilor Sovietici și de Institutul Unional pen­tru relațiile culturale cu străinătatea (VORS). ...Pe scena împodobita cu steagurile so­vietice și românești se afla un mare portret al lui I. L. Caragiale înconjurat de flori. Din prezidium au făcut parte scriitorii B. Lavreniev, Valentin C­ataev, A. Perventiev, G. Gulin, S. Vasiliev, profesorul I. Anisimov, criticul I. Martânov, Ștefan Ducu, consilier al ambasadei R.P.R. la Moscova, etc. Raportul cu privire la viața și opera ma­relui clasic al literaturii române a fost pre­zentat­­ de cunoscutul scriitor sovietic, laureat al Premiului Stalin, Boris Lavreniev. Conferențiarul a vorbit despre însemnăta­tea operei lui Caragiale ca armă de­ luptă a poporului muncitor din țara noastră împotri­va rămășițelor trecutului de exploatare și asu­prire, ca armă de demascare a actualelor mo­ravuri din lumea capitalistă, unde înfloresc toate viciile sociale pe care le-a satirizat ma­rele scriitor. In cadrul ședinței festive, E. Caminca, ar­tist emerit al R.S.F.S.R., a citit un fragment din pamfletul lui Caragiale „1907, din primă­vară până în toamnă", iar artistul P. Minin a citit schița „Arendașul Român". După terminarea ședinței festive a avut loc un bogat program artistic. In prima parte a acestui program, artiștii Teatrului de Satiră au prezentat primul act al piesei „O scri­soare pierdută" care va fi înfățișată publicu­lui moscovit, la sfârșitul lunii Februarie. Rolurile principale sunt interpretate de ar­tiști de seamă ai teatrului sovietic. Astfel, în rolul lui Zaharia Trahanache apare artistul poporului P. N. Pol, în rolul cetățeanului turmentat — artistul poporului V. I. Honchin, în rolul lui Farfuridi —• artistul emerit V. A. S.epco. In alte roluri apar : artista V. N. Jucovscaia, artiștii Z. M. Zaleschi, G. B. Tusuzov, A. V. Coculeschi, etc. Spectacolul este regizat de principalul regizor al Teatrului de Satiră, artistul poporului și laureat al Pre­miului Stalin, N. V. Petrov și de regizorul V. N. Plucek. Acest prim act din spectacol s-a bucurat de un mare succes în rândurile publicului. A doua parte a programului artistic a fost alcătuită din muzică românească și sovieti­că interpretată de mari artiști ai Uniunii Sovietice ca : artista poporului Natalia Spirer, laureată a Premiului Stalin, solistă a Tea­trului Mare, artistul poporului — Pavel Lișițian, laureat al Premiului Stalin, solist al Teatrului Mare, soliștii Te­atrului Mare — Rima Barino­va, Nadejda Capustina și Boris Borisov, vio­lonistul Igor Bezrodnîi, laureat al Premiului Stalin, pianistul Igor Aprecarev, precum și octetul vocal al Ansamblului Armatei Sovie­tice.­ ­A Festivitatea sărbătoririi lui Caragiale, des­fășurată într’o atmosferă deosebit de caldă și entuziastă, s-a transformat într'o manife­­stare grăitoare a prieteniei de nesdruncinat dintre poporul român și poporul sovietic. LA LENINGRAD MOSCOVA, 31 (Agerpres). — Corespon­dentul Agenției AGERPRES transmite : Teatrul de Comedie din Leningrad a inclus în repertoriul său­ piesa „O scrisoare pier­dută". Zilele acestea artiștii teatrului au în­ceput repetițiile pentru acest spectacol. Pre­miera va avea loc pe la sfârșitul lunii Mar­tie IN R. P. BULGARIA La Sofia și în celelalte orașe mari din R. P. Bulgaria se sărbătorește centenarul na­șterii marelui scriitor realist român, Ion Luca Caragiale. Pe scenele teatrelor naționale se reprezintă cunoscuta comedie „O scrisoare pierdută". Profesorul Ștefan Karakostov, cri­tic literar, va ține la 1 Februarie o confe­rință despre viața și opera lui Caragiale. Săptămânalul LITERATUREN FRONT, organul scriitorilor bulgari, publică un arti­col consacrat comediei „O scrisoare pier­dută", subliniind că ea este o șatiră puternică la adresa falsei democrații a regimului bur­ghezo-moșieresc din România de la sfârșitul secolului trecut. IN R. D. GERMANA Presa germană consacră articole de mari proporții aniversării a 100 de ani de la nașterea lui I. L. Caragiale. Cele mai mari ziare din R. D. Germană se ocupă de actualitatea ope­relor lui Caragiale și de lupta lui împotriva șovinismului și cosmopolitismului. Ziarul NEUES DEUTSCHLAND publică schița lui Caragiale „Savantul“. BERLINER ZEITUNG publică renumita satiră a lui Caragiale „Românii verzi" și scrie despre centenarul lui Caragiale : „Po­porul român sărbătorește pe luptătorul Cara­giale, marele său dramaturg și satiricul lui de neîntrecut. Astăzi, mai mult ca oricând, muncitorii și țăranii din Republica Populară Română recunosc în scrierile lui Caragiale ura și lupta lui împotriva asupritorilor și a celor ce ațâțau vrajba între popoare". Aceste ziare reproduc și portrete ale lui Caragiale, Ziua activului utemist Cu multă nerăbdare așteaptă utemiștii din organele de conducere ale organizațiilor U. T. M. din garnizoana București „Ziua acti­vului utemist". Din cele ce se discută cu acest prilej, ei învață cum să pună în practică linia parti­dului nostru, cum să-și realizeze sarcinile, cum să rezolve diferite probleme de orga­nizație. Ziua activului utemist constitue un minunat prilej pentru schimb de experiență între organizațiile de tineret. De curând, în cadrul ciclului „Probleme din munca organizației U. T. M.“, locotenen­tul major Coman Ion a vorbit despre „Cum să organizăm lupta pentru cucerirea „Drape­lului Roșu al organizației U. T. M. din For­țele Armatei“. Locotenentul major Coman Ion a subliniat că lupta pentru cucerirea „Drapelului Roșu al organizației U. T. M. din Forțele Armate" este o problemă dintre cele mai importante din activitatea de zi cu zi a organizațiilor utemiste din armată. Lupta pentru obținerea Drapelului constitue un minunat prilej de a antrena în munca de organizație atât pe ute­­miști cât și pe ceilalți tineri militari ce nu sunt încadrați în rândurile organizației. Acest Drapel constitue un imbold însemnat pentru îmbunătățirea neîncetată a muncii organiza­țiilor atemiste din Forțele noastre Armate. După ce a arătat unele forme și metode de muncă ce pot fi folosite cu succes pentru buna organizare a întrecerii, în încheiere, locotenentul major Coman Ion a arătat că Drapelul Roșu al organizației U. T. M. este o înaltă distincție pe care Ministrul Forțe­lor Armate o acordă organizației U.T.M. care a obținut în muncă cele mai bune re­zultate. In cadrul discuțiilor ce au urmat după con­ferință, mai mulți militari, printre care ofi­țerii Răgălie, Bunghelea, sergentul Preda și alții, luând cuvântul, au arătat că ei vor a­­plica în unitățile lor metodele de muncă expuse și că vor depune toate eforturile în scopul intensificării luptei pentru cucerirea „Drapelului Roșu al organizației U. T. M. din Forțele Armate". „Ziua activului atemist" — zi care are loc periodic la Casa Centrală a Armatei — con­stitue încă una din numeroasele forme de e­­ducație comunistă inspirate din experiența glorioasă a organizațiilor comsomoliste din­ Armata Sovietică. Ea contribue din plin la ridicarea nivelului politic și ideologic al ute­­miștilor din organele de conducere ale orga­nizațiilor utemiste din Forțele Armate ale R. P. R. Presa —ajutor prețios în munca noastră Cu câteva luni în urmă, în subunitatea noa­stră presa se citea foarte puțin de către unii elevi. Pentru a îmbunătăți munca de citire a ziarelor, ofițerul Ilie Petre a cerut sprijinul organizației de bază U. T. M. Biroul orga­nizației U. T. M. a pus în discuție aceasta proble­mă. S'au trasat sarcini concrete utemi­­știlor cei mai buni de a mobiliza tot efectivul subunității la cititul presei. La început, e­­levii citeau numai articolele mici, informative, neobosindu-se­ să citească și articole mai mari de ideologie, viață de partid, lite­ratură. Prin munca depusă de elevul Ariton Du­mitru și de alții, elevii și-au dat seama că multe se pot învăța din citirea presei. Astăzi, la răspunsurile date la lecțiile politice­, ei pot lega mai bine subiectul cu evenimentele zilei, fiind documentați și din presă. Câte sfaturi practice nu au primit ei din ziar cu privire la pregătirea de luptă și pregătirea politică. Tot datorită citirii regulate a ziarului, elevul Guliman Gh. a reușit să-și lămurească o se­rie de probleme importante de ideologie. El dă răspunsuri din ce în ce mai bune la lec­țiile politice, antrenându-i și pe ceilalți elevi.­Cu un tot mai viu interes citesc presa e­­levii din unitatea noastră școală, fiind con­știenți de ajutorul prețios pei care-l primesc astfel în pregătirea de luptă și în pregătirea politică. Elev Ioan BRANESCU Spiritul combativ în publicistica lui Caragiale Marele nostru Caragiale a fost un strălucist publicist. Ca mai toți marii scriitori, el și-a început activitatea lite­rară în publicistică, căreia însă, spre­­ deosebire de alții, a înțeles să-i aparțină pâ­nă în ultimele clipe ale frământatei și mult traditei sale vieți. Activitatea și o­­pera sa stau mărturie în această pri­vință. Ca dovadă a marii prețuiri pe care Caragiale a dat-o publicisticii, stă fap­tul că el însuși se intitula modest, dar cu legitimă mândrie, „publicist“. Poate tocmai de aceea intenționa el în ultimii ani ai vieții sale să scoată o revistă, „Momente libere“, proiect pe care însă nu l-a mai putut realiza. Cel mai mare dramaturg al nostru, a cărui operă constitue una din comorile literaturii noastre, se co­nsidera cu mo­destie publicist. Ca publicist, Caragiale înțelegea că aparține acelei categorii de reprezentanți ai adevăratei culturi, că­rora le revine îndatorirea de a-și expri­ma răspicat protestul și revolta lor îm­potriva tuturor crimelor și ticăloșiilor societății burghezo-moșierești și, în ace­lași timp, umanitarismul, adânca lor dragoste față de poporul muncitor. Publicistica, de care Caragiale gaze­tarul s’a servit cu posibilități neega­late pentru a demasca cu vigoare fărăde­legile monstruoasei coaliții burgheze­­moșierești în cap cu dinastia, i-a permis ’ să stabilească conU [UNK]tul.. cu VASILE DUMITRESCU masele, atingând astfel culmea străluci­toare pe care s’a situat prin opera sa Caragiale prozatorul, Caragiale drama­turgul. Publicistica i-a servit astfel la cunoașterea și pătrunderea tipurilor ne­pieritoare pe care le-a creat în teatrul său, în proză. Activitatea publicistică propriu zisă a lui I. L. Caragiale începe în 1873. Atât la „Ghimpele”, unde îi apar primele co­laborări, cronici literare, fanteziste și anecdote, cât și la „Claponul” sau „Al­manahul Claponului”, publicații de sa­tiră pe care le scrie aproape în între­gime singur, Caragiale cunoaște mi­zeria gazetarilor epocii. In acest timp, el își dovedește înclinarea pentru „satira politico-socială”. După ce editează, în calitate de director, împreună cu Fr. Darié, „Națiunea română” — suprimată de guvern la o săptămână de la apariție în împrejurările bine cunoscute din umo­ristica sa descriere — I. L. Caragiale își continuă activitatea publicistică la „Ro­mânia Liberă”, apoi la ziarul conserva­tor „Timpul”. In redacțiile ziarelor aparținând con­servatorilor și liberalilor, la care a fost nevoit să lucreze, a cunoscut îndeaproa­pe cele două „facțiuni”, partidele poli­tice liberal și conservator, cu trahanachii șațavencii Ion A cunoscut presa ace­stora și pe scribii ei, pe care i-a zugrăvit cu atâta putere în faimoasele personaje de comedie, Rică Venturiano și Caracudi, o întreagă galerie care a existat în țară la noi, într-o formă mult mai hidoasă, până la dispariția partidelor „istorice” și a presei acestora. In această epocă, pentru a putea trăi, Caragiale a scris la „Timpul”, ziarul conservatorilor, la „Epoca”, la ziarul partidului liberal, „Universul”, și la multe altele. Ceea ce este caracteristic pentru activitatea desfășurată de Cara­giale în acea vreme, este faptul că el a folosit presa pentru a apăra masele îm­pilate de organele abuzive ale vechii orânduiri. El a descris starea de mizerie și de înapoiere a țărănimii lipsite de drep­turi și pământ, demascând astfel carac­terul monstruos al coaliției și falsa de­mocrație a liberalilor. De­ altfel, Caragiale a părăsit curând redacțiile ziarelor celor două partide, ne­­înțelegând să se înjosească a fi scribul celor pe care îi ura din adâncul inimii. O" mărturie impresionantă a onestității sale o constitue în acest sens scrisoarea adresată lui D. Scurteiu, în 1891, când, deși își făcuse un­­ nume atât în litera­tură, cât și în publicistică, părăsind zia­rul conservatorilor „Timpul”, rămâne pur și simplu fără mijloace de trai. Ca­ragiale preferă însă această situație ace­leia de a-și păta conștiința. In scrisoa­rea, amintită, cerându-i prietenului său un împrumut de 10 franci — sumă, e­chivalentă lefei unui umil funcționaraș, dar din care el își propune să trăiască timp de 40 zile — Caragiale îi scria : „...Sunt fără slujbă de două săptămâni și mai bine, n’am para chioară și nu sper a intra în lucru decât peste o lună... Despre ieșirea de la „Timpul”, care a fost silită, ți-ai povesti când ne-am vedea...”. Cât de mult disprețuia Caragiale pe liberali și­ pe conservatori, mari mo­șieri, precum și instituția odioasă a mo­narhiei, a arătat-o cu toată vigoarea în 1907. Dar, a arătat-o și înainte de a­­ceasta, încă din cronicele sale publicate în „Ghimpele”, Caragiale își manifestase simțămintele sale de ură și dispreț față de monarhie și față de clica ce se chema „guvern”. In „Cronica sentimentală”, sa­tirizând rapacitatea dinastiei și a mem­brilor guvernului, îi asemuia cu căpete­niile unui trib sălbatic, iar într’o altă cronică „fantastică” își bătea joc de în­treaga organizare, de monarhie și de in­stituțiile burghezo-moșierești. Aceeași mușcătoare ironie o folosește el și la a­­dresa casei finanțelor publice sau a ju­stiției. Intr’un cuvânt, el a biciuit cu tărie toate instituțiile de bază ale societății burghezo-moșierești. Față de „Junimea” — grupare conser­vatoare — expresie ideologică a mon­struoasei coaliții dintre burghezie și mo­­șierime — I. L. Caragiale a avut tot timpul o poziție critică. Umanitarismul său adânc, puterea sugestivă a imagini­lor din opera sa, ca și articolele de ziar care alimentau ura față de împilatori și lichele, erau într’o continuă opoziție cu concepțiile junim­iste, într-o epocă în care, în lumea artelor, ca de altfel în întreaga societate „sus pusă”, era socotită o necuviință fără seamăn să nu fii educat „cât mai ari­stocratic”, Caragiale își afirma în mod ostentativ apartenența sa la popor. Spre deosebire de junimiști­i care căutau să dovedească maniere cât mai „alese”, I. L. Caragiale nu se ferea să spună că „și-a făcut studiile la școala lumii unde nu se cer examene”. El afirma, ori de câte ori se ivea prilejul, că și-a făcut edu­cația la școala vieții, pe care a cuno­scut-o încă din primii ani ai tinereții, când a trebuit să muncească din greu ca su­­fleur, apoi corector la ziar, nu pentru propriile nevoi, ci și pentru numai a-și întreține familia. Un rol deosebit pentru precizarea po­ziției lui I. L. Caragiale în publicistică l-a avut însă activitatea sa la „Moftul Român”. In prima serie a acestui ziar, editat în 1893 împreună cu Anton Bacal­­bașa, „Moftul Român” își afirmă de la început neapartenența la partidele poli­tice ale timpului. Caragiale subliniază în repetate rânduri că această publicație este un ziar satiric-literar, deosebit de cele umoristice ce existaseră până atunci Semnificația socială a „Moftului” rezultă de altfel și din dialogul-program, pu­blicat în primul număr, la sfârșitul că­ruia se spune : „O moft ! Tu ești pecetea și deviza vremii noastre, silabă vastă cu nețărmu­rit cuprins. In tine în cap așa de comod nenumărate înțelesuri: bucurii și necazuri, merit și infamie, vină și pățanie, drept, datorie, sentimente, interese, convingeri, politică, holeră liigoare, violuri distru­gătoare, suferință, mizerie, talent și im­becilitate, eclipse de lună și de minte, tre­cut, prezent, viitor — toate, toate cu un singur cuvânt le numim noi, românii moderni, scurt „Moft”. Prin „românii moderni”, Caragiale în­țelegea nu pe omul simplu — țăranul sau muncitorul —ci pe „moftangiii de o anumită stare socială”, „Rrromânii” cu trei „r”, fanfaronada patriotardă a „ro­mânilor verzi”, a arendașilor și moșie­rilor români, șovini, și instituțiile lor : școala, armata, etc., pe toți acei burtă­­verde, lichele, sau „...parveniții care, dacă au mâncat în copilărie dar cu lingurița de vreo bonă „du cacao” șvițerană sau belgiană, au pierdut pe „r” și au câ­știgat secretul nazalelor pariziene...”. „Moftul Român” arată lipsa oricărei deosebiri dintre cele două partide de gu­vernământ. Pana măiastră a lui I. L. Caragiale înscrie în coloanele „Moftului” articole în care tăișul satirei e îndreptat cu aceeași vigoare și împotriva libera­lilor, și împotriva conservatorilor, demas­când astfel farsa luptei politice dintre aceștia. I. L. Caragiale stabilește prin publici­stică contactul cu mișcarea muncitorea­scă. „Moftul Român” începe să exprime în conținutul și atitudinea sa apropierea de ideologia clasei care se afirma. Do­vada simpatiei lui I. L. Caragiale față de lupta clasei muncitoare 0 constitue articolul de 1 Mai 1893, în care se scrie: „Intre lumea care se adună astăzi la Cișmigiu (muncitorii n. n.) și gazeta asta a noastră, e un mare punct comun , și unii și alții luptăm pentru a­­ducerea unor vremi mai senine și mai

Next