Apărarea Patriei, aprilie 1952 (Anul 8, nr. 78-103)

1952-04-01 / nr. 78

..........­........................................................................ / APĂRAREA PATRIE» Pregătirea din timp asigură buna desfășurare a muncii sportive în tabără In unitățile Forțelor noastre Armate s'a încheiat de curând activitatea sportivă de iarnă. Această activitate a fost anul acesta mai bine organizată ca în trecut, mai bine pregătită și mai ales mai puternic sprijinită de către lucrătorii politici, orga­nizațiile de partid și utemiste. Progresul acesta a fost scos în evidență, cu deose­bire, la Campionatele de Schi pe Armată, care au marcat o creștere serioasă a pre­gătirii tehnice și morale a concurenților, ca și o creștere însemnată a numărului militarilor ce practică schiul, acest impor­tant sport de iarnă. In curând întreaga activitate sportivă va fi mutată din cazărmi în tabere,, unde ea va trebui lărgită pentru a cuprinde în­treaga masă a militarilor. Pentru aceasta este însă necesar să fie luate din vreme măsuri organizatorice concrete. Experiența anului trecut ne învață , că unitățile și subunitățile care s’au preocu­pat serios și la timp potrivit de buna re­zolvare a acestei probleme au obținut succese însemnate în pregătirea de luptă și pregătirea politică a militarilor. Ele au făcut față cu succes mai ales în aplicabile care au loc în condițiuni apropiate de rea­litatea câmpului de luptă, și care cer din partea militarilor eforturi fizice sporite. Pentru a putea rezista cât mai bine la asemenea eforturi, militarii trebue să aibă pe lângă alte calități și o temeinică pre­gătire fizică. In tabără, pregătirea fizică poate fi însușită în condițiuni mult mai bune decât în cazarmă, pentru că via­ța în aer liber, în mijlocul naturii, îmbie spre terenul de sport, spre jocuri sportive, chiar și pe militarii care nu au avut în cazarmă preocupări de felul acesta. Tere­nurile și instalațiile sportive sunt ușor de amenajat, nu necesită cheltuieli și pot cu­prinde lesne, întreg efectivul. Anul trecut în multe unități și subuni­tăți ale­ Forțelor noastre Armate s’a dus din timp o muncă organizată de pregătire a inventarului și de asigurare a tuturor elementelor cerute de o intensă activitate sportivă în tabără. Aceste unități și sub­unități au reușit să dea viață activității sportive chiar din primele zile ale insta­lării lor în tabere, antrenând mase largi de militari la practicarea planificată a sportului. Așa de pildă, în unitatea din care face parte și locotenentul Niculescu Gh., pregă­tirea pentru activitatea sportivă în tabără a fost din timp și temeinic realizată. Atât comandantul unității, cât și locțiitorul său politic, cu sprijinul larg și înflăcărat al comuniștilor și al utemniștilor, s’au pre­ocupat îndeaproape de rezolvarea acestei probleme, reușind să asigure tot inventa­rul sportiv necesar unei intense activități sportive în tabără. Mai întâi, materialul existent, echipamentul și instalațiile spor­tive au fost verificate și puse la punct. A­­poi, fiecare subunitate a fost dotată cu e­­chipament propriu și cu diferite aparate de gimnastică: capre de sărit, bârne pen­tru echilibru și bare fixe.­ In același timp, au fost reorganizate echipele sportive ale subunităților și s-au luat măsuri pentru alcătuirea de noi echipe care, încă din ca­zarmă, au început un intens antrenament în vederea concursurilor de vară planifi­cate de unitate pentru a fi desfășurate in tabără. La timpul hotărît, unitatea a tran­sportat în tabără instalațiile sportive de care dispunea, instalații care au fost apoi desvoltate, în măsura necesităților, prin folosirea judicioasă a materialelor exis­tente. In tabără s-a dus, sub imboldul și prin exemplul personal al comuniștilor și al atemiștilor, o muncă intensă de amena­jare a unei baze sportive complexe. Acea­stă bază cuprindea un teren pentru jocu­rile de fotbal, handbal și oină, înconjurat de o pistă reglementară de alergare. S’au amenajat, de asemeni, gropi de nisip pen­tru sărituri și locuri­runcări. Pista militară, speciale pentru a­­ca și pista cu obstacole G.M.A., au fost construite pe o pajiște încântătoare, într-un decor natural din cele mai pitorești. Datorită acestui fapt, exercițiile pe aceste piste au antrenat un număr foarte mare de militari, care, în timpul liber, nu scăpau niciun prilej de a se perfecționa la trecerea diferitelor obstacole. Tabăra fiind instalată în apropierea u­­nei ape, s’a amenajat după prescripțiunile regulamentare un loc pentru înot mulți militari au învățat în cursul unde venii acest sport frumos și cu larg caracter aplicativ, o bună parte din ei trecând cu succes norma de înot în cadrul comple­xului G.M.A. Este lesne de înțeles că astfel pregătită, munca sportivă în tabără s’a dus cu in­tensitate, roadele obținute fiind din cele mai bune. Militarii, în marea lor majori­tate, s’au desvoltat fizicește, s’au oțelit și au reușit să execute fără eforturi prea obositoare diferitele exerciții tactice din cadrul pregătirii de luptă. Ei au putut în același timp să utilizeze bine și cu folos timpul lor liber. Învățămintele căpătate anul trecut, pre­cum și însușirea experienței unităților în care munca aceasta s-a dus în și mai bune condițiuni, trebue să servească de exemplu unităților care nu au dat importanța cuve­nită acestei probleme. In primul rând, trebue avut în vedere că nu este suficient să se asigure muncii sportive în tabără o bază materială, chiar complexă, pentru a se considera că lucrul principal a fost făcut și că restul nu are nicio importanță sau că... se va face de la sine. Trebue dusă în același timp o muncă de organizare a activității sportive po­trivit regulamentului de organizare conducere a pregătirii fizice. Aceasta în­și seamnă exercitarea efectivă de către co­mandanți a conducerii acestei activități, de care răspund personal, așa după cum prevede Ordinul Ministrului Forțelor Armate. In perioada premergătoare ieșirii în ta­bără, pregătirile pentru viitoarea activita­te sportivă se fac după un plan care tre­bue să cuprindă deopotrivă elemente teo­retice și practice, ce urmează a fi însușite în primul rând de către instructori. Accen­tul se va pune cu deosebire pe exercițiile de pistă militară, de gimnastică la apara­te, de luptă corp la corp, pe probe de marș, de cros, pe curse cu obstacole și al­tele. Pentru aceasta, organizarea în clu­burile ostășești a unor lecții teoretice cu organizatorii, instructorii și activiștii spor­tivi, pentru a le îmbogăți cunoștințele și a le forma deprinderi metodologice, este de cea mai mare importanță. Munca de propagandă și agitație în vederea atragerii către sport a unui număr cât mai mare de militari trebue dusă, de asemeni, cu deosebită intensitate în acea­stă perioadă. Membrilor de partid și ute­miștilor le revine sarcina de a militarii într-o activitate sportivă antrena conti­nuă. Pentru aceasta ei trebue să folosea­scă toate mijloacele de agitație și propa­gandă pe care le au la îndemână și bine­înțeles să fie exemplu personal. Ei trebue să demonstreze celor din jur că prin practicarea sporturilor în cadrul com­plexului G. M. A. militarul ajunge nivelul de pregătire fizică necesar mâ­nuirii cu succes a tehnicii de luptă ce i-a fost încredințată, că, oferindu-se, va reuși să suporte mai ușor exercițiilor tactice, va reuși să greutățile facă față cu cinste misiunilor pe care s’a legat prin jurământ să le îndeplinească fără șovăire. In pregătirea și organizarea muncii sportive premergătoare ieșirii în tabără, un rol important revine locțiitorilor po­litici. Ei au datoria să sprijine îndeaproa­pe pe comandanți și pe ofițerii cu pregă­tirea fizică în îndeplinirea planului în­tocmit pentru asigurarea condițiunilor necesare unei bune desfășurări a acestei activități și nu trebue să uite nicio clipă că sportul și pregătirea fizică constitue mijloace însemnate de educare comunistă a tineretului. Este necesar ca în adună­rile de partid și atemiste, să se discute în spirit critic și autocritic rezultatele sezonului sportiv de iarnă, să se traseze sarcini concrete în vederea unei cât mai bune desfășurări a sezonului sportiv de vară în tabără. In unități trebue să se elaboreze și să se analizeze planul­ competițiilor sportive viitoare și să se pună un accent deosebit pe asigurarea mijloacelor unei desvoltări cât mai largi a sporturilor strâns legate de pregătirea de luptă cum sunt: tirul, gimnastica, atletismul, lupta înotul, corp la corp și trecerea obstacolelor. Prin muncă dusă cu înalt spirit de răspundere în vederea unei juste aplicări a prescripțiunilor regulamentare, coman­danții, lucrătorii politici, organizațiile de partid și atemiste vor asigura și pe linia sportului o bună pregătire a ieșirii în ta­bără. In acest mod, se va asigura o impor­tantă contribuție la munca pentru ridica­rea pe o treaptă înaltă a nivelului instruc­ției de vară. Recompensați pentru munca depusă Zilele trecute, comandantul unității noastre și locțiitorul său politic au făcut bilanțul muncii depuse de militari. In cadrul acestui bilanț au fost recompen­sați militarii care au obținut cele mai frumoase succese în pregătirea de luptă și pregătirea politică, cei care au dat do­vadă de sârguință și conștiinciozitate în muncă. Pentru munca depusă în instruirea și educarea subordonaților, a fost recom­pensat sergentul Flor­escu Vasile. El a fost avansat la gradul de sergent major în termen și dat ca exemplu bun, pe care trebue să-l urmeze toți militarii unității noastre. Pentru dragostea și râvna depusă la instrucție și pentru inițiativă în muncă, au mai fost avansați la gradul de soldat fruntaș, soldații Dorel Văcaru, Marincaș Ludovic, Bataragă Petre și Giurgea Ioan. In fața întregii unități, militarii evi­dențiați și recompensați și-au luat an­gajamentul de a depune și mai multă sârguință în munca de pregătire de luptă și pregătire politică, pentru formarea lor ca apărători pricepuți și devotați ai pa­triei și poporului muncitor, Iv Fănică VOINEAG In cadrul bilanțului ținut de curând, ofițerul Zaharia B. a făcut analiza mun­cii depusă de militarii subunității pe care o comandă. El a scos în evidență frumoasele succese obținute, în ultima săptămână, în pregătirea de luptă și pregătirea politică. Pentru recompensarea militarilor care au obținut rezultate bune în muncă, co­mandantul subunității a aplicat prescrip­­țiunile Regulamentului Disciplinar, a­cordându-le scrisori de mulțumire. Prin­tre cei care au primit această frumoasă recompensă se numără și soldatul fruntaș Napău Gheorghe. Primirea acestei scrisori i-a mărit și mai mult dragostea față de muncă, i-a întărit și mai mult hotărîrea de a se instrui cât mai temeinic pentru a deveni un bun luptător, un bun apărător al pa­triei și poporului muncitor. Corespondent întărind disciplina Subunitatea noastră a înregistrat în ultimul timp rezultate bune, atât în pre­gătirea de luptă, cât și în pregătirea po­litică. In munca practică s-a constatat că acei militari care sunt perfect disciplinați în­registrează succese din cele mai frumoase în întreaga lor viață și activitate ostă­șească, pe când acei care au abateri de la disciplină au lipsuri mari și în pregăti­rea de luptă și în pregătirea politică. Astfel, soldații Popescu Nicolae și Dinculescu Constantin, care sunt cei mai disciplinați militari din subunitate, au obținut rezultate foarte bune, atât în instrucția de specialitate, cât și la cele­lalte categorii de pregătire. Soldatul Stanciu Stelian însă nu merge pe aceeași linie. El este nedisciplinat și, ca urmare a acestui fapt, este codat în pregătirea militară și în pregătirea poli­tică. Acest lucru trebue să dea de gân­dit soldatului Stancu Stelian. El trebue să lupte cu hotărîre pentru a lichida a­­ceste lipsuri, pentru a fi mai atent la lecții și la instrucție, contribuind cu toa­te puterile lui la îmbunătățirea muncii subunității noastre, în vederea obținerii de succese și mai mari în viitor, întărind necontenit disciplina așa cum cer re­gulamentele noastre militare, așa cum ne-am legat prin jurământ, noi dovedim în mod concret că merităm să purtăm cu cinste înaltul titlu de apărători ai patriei noastre dragi, Republica Populară Ro­.B.C.U. JM. EMINESOT A. Aurel BILCA &rți literare •vit si­ sovietice . (Dela corespondentul nostru). — „Li­brăria Noastră” dintr’o garnizoană a or­ganizat in unitatea „N” un stand de cărți literare ruse și sovietice. Prin munca organizației U.T.M. și a soldatului fruntaș Cocoș Petre, biblioteca­rul unității, această acțiune a fost popu­larizată în rândul ostașilor. Militarii au vizitat sala unde era ame­najat standul, cumpărând cărți în valoare de câteva sute de lei. Ostași ca Ciurea Ștefan, Murgea Petre și alții au cumpărat broșuri care populari­zează experiența artileriștilor sovietici. Ofițerul Savu Ion a cumpărat de ase­meni numeroase cărți printre care și vo­lumul „Servesc Patria“. Apărând bunurile armatei, și-au respectat jurământul militar Tot mai numeroase și grăitoare sunt faptele care dovedesc că militarii Forțe­lor noastre Armate își respectă cu hotă­­rîre jurământul militar. O astfel­­ de faptă plină de inițiativă, pricepere, curaj și patriotism „înflăcărat, a săvârșit-o echipa de pompieri a unității din care face parte ofițerul Vilaia Mihai. Cu ocazia unui incendiu, echipa de pompieri, trecând prin mari primejdii, a reușit să stingă complet focul îa mai puțin de 30 minute. Localizarea și stingerea focului s-au făcut num­ai cu mijloace din dotare, care au fost mânuite cu multă iscusință, așa cum s’a învățat la ședințele de pregă­­­tire. Prin avântul cu care au muncit, mi­litarii acestei echipe au dovedit că nu precupețesc niciun efort pentru­­ a apăra bunurile armatei, pentru a îndeplini cu cinste cerințele jurământului militar. In această muncă s’au evidențiat în mod deosebit caporalii Maniche Anton, Neculiță Năstase, Serghei Iacob, Lucaci Mihai și Brânză Gheorghe. Plutonier Alexandru CUZUIOC ­rilie ■1952 Nr. 78 (1762). Festivitatea cu prilejul celui de al 300-lea număr al ziarului „Marina Nouă” In cadrul unei însuflețite festivități, avut loc în ziua de 29 Martie a. c., spr­e­bătorirea apariției numărului 300 a­ ga­zetei de educație ostășească „Marina Nouă“. Au participat corespondenți ai gazetei, fruntași în pregătirea de luptă și pregătirea politică, precum și numeroși ofițeri Deschizând festivitatea, ofițerul Bu­­rada Constantin a dat cuvântul coman­dantului marinei, care a vorbit despre importanța pe care o are gazeta „Ma­rina Nouă” în educarea maselor de ma­trozi, subliniind printre altele faptul că­ „Marina Nouă” constitue un factor mo­bilizator în pregătirea marinărească și politică a cartnicilor și matrozilor. Vor­bitorul a evidențiat colectivul redacțional al ziarului, cât și un mare număr de co­laboratori și corespondenți voluntari. S’a dat apoi citire Ordinului nr. 42 al Comandantului Marinei Militare, prin care au fost citați un mare număr de canonici și matrozi, corespondenți frun­tași ai gazetei, cărora li s’au înmânat de către comandant și locțiitorul politic pre­mii în cărți ideologice, de literatură, sti­louri, etc. Printre cei premiați sun­t corespondenții : miciman Miu Vasile, cartnic major Serghevski Svetoslav elevii Roșea loan și Aramă Ioan, matroz Barbu Gheorghe și alții. Am­ luat cuvântul numeroși militari premiați care și-au luat angajamentul ca pe viitor să dea material de calitate mai bună ziaru­lui „Marina Nouă“. Luând cuvântul, redactorul șef al ga­zetei s’a angajat în numele de redacție să îmbunătățească colectivului și mai mult calitatea ziarului și să lichideze toate slăbiciunile avute până acum. S’au dat apoi citire unor materiale mai im­portante scrise de corespondenți și re­dactori , schițe, reportaje, foiletoane, etc. Schița „Din carnetul lui Vologea“ și re­portajul „Pe vânt de forța a 9-a“ au plăcut foarte mult. Festivitatea s’a încheiat cu un reușit program artistic dat de ansamblul Ma­rinei. Un succes deosebit au avut tablo­urile „Sărbătoarea în colhoz", dansurile românești, „Tablou Marinăresc“. S’au remarcat de asemeni Mircea Zabalon, soliștii Valeria Marcu și Petre Alexan­dru. In felul acesta, matrozii, cartnicii și ofițerii din Marina noastră Militară au sărbătorit bogatul bilanț al celor 300 de numere din „Marina Nouă” apărute până în prezent, numere care au contribuit din plin la formarea unor marinari apărători dârzi ai granițelor maritime și fluviale ale scumpei noastre patrii. Au obținut rezultate bune la trageri (De la corespondentul nostru). Zi de zi, militarii unității noastre, ca o consecință a eforturilor pe care le depun pentru ridicarea continuă a măestriei lor militare, obțin succese din ce în ce mai importante. De curând, la o tragere de instrucție A. T., militarii unei subunități au obținut calificativul general „foarte bine”. Acest rezultat oglindește în mod convingător dragostea militarilor din această subuni­tate de a se instrui, de a-și îndeplini jură­mântul militar, pentru a deveni buni a­­părători ai patriei. Dintre militarii care au obținut cele mai frumoase rezultate la această tragere s-au evidențiat în mod deosebit servanții tunurilor comandate de caporalul utemist Rusu Constantin, de caporalul Mihai Tra­­ian și de sergentul utemist Constantin Vasile, care au lovit machetele tancuri­lor respective cu toate proectilele alocate. Tunul comandat de caporalul Rusu Con­stantin, pe lângă faptul că a îndeplinit condiția, a reușit să execute tragerea în jumătate din timpul prevăzut. Pentru rezultatele frumoase obținute la tragere, la bilanțul care a urmat, coman­dantul subunității și locțiitorul lui politic au adus mulțumiri tuturor militarilor pen­tru succesul obținut, evidențiind în mod deosebit tunurile comandate de caporalii Rusu Constantin și Mihai Traian. (De la corespondentul nostru) La o tragere, executată de curând, subunita­tea comandată de ofițerul Drăguie­­scu Gheorghe a obținut însemnate succese. Aceste succese se­ datoresc muncii temeinic organizate dusă de către comandantul subunității, lui permanent primit din partea ajutoru­locțit­­­orului său politic, cât și activității neo­bosite a instructorilor.­­Printre militarii care s’au evidențiat în mod deosebit sunt elevii Feneși Emeric, Costescu Ion, Farcaș Emeric și Chichioa­­ca Adam, care au obținut calificativul „excelent”. In cadrul tragerii au ieșit la iveală și unele lipsuri, care au făcut ca nu toți trăgătorii să obțină cele mai bune rezul­tate. Așa, de exemplu, elevii Filip Aurel și Anton Constantin, ne­dând atenția cu­venită instrucției focului nu au realizat acelaș număr de puncte ca și tovarășii lor. Acești militari vor trebui să depună mai mult interes, la această categorie de pregătire, să-și însușească temeinic toate exercițiile și procedeele de tragere, pen­tru a deveni și ei trăgători de frunte.­­i (De la corespondentul nostru). Rezul­tate bune la tragere a obținut și subuni­tatea comandată de ofițerul Ilie Tonel. Munca neobosită a comandantului și-a arătat roadele în poligon, unde majorita­tea subordonaților au îndeplinit condițiile de tragere cu calificativul „foarte bine“ și „bine“. Printre militarii care s’au­ evidențiat în mod deosebit se numără soldatul­­ Vasilescu Marin și soldații Coban Trofin, T­ărbieru Dobre și Nolu Mihai, care, de asemeni, au obținut rezultate foarte bune. A (De la corespondentul nostru). Subunitatea noastră a obținut rezultate bune la tragere, rezultate care merită a fi popularizate. Trebuesc subliniate în deo­sebi succesele soldaților Dumangiu Du­mitru, Mărgăritescu Aurel, Leo Constan­tin și alții, care au obținut calificativul „excepțional“, trimițând toate gloanțele în „figură“. Aceste succese se datoresc muncii pline de elan a militarilor, din subunitatea noa­stră, precum și interesului pe care îl de­pun comandanții noștri, care se strădu­­esc zi de zi să ne formeze ca buni apără­tori ai patriei. (De la corespondentul nostru).­­ La ședința de tragere ce a avut loc săptămâ­na trecută, subunitatea comandată de ofi­țerul Moraru Alecu a obținut frumoase rezultate. S'au evidențiat în mod deosebit solda­tul Tudorache Marin, care a înregistrat cel mai mare număr de puncte, obținând calificativul „foarte bine“. Soldații leandră Ștefan și Alexe Constantin Bu­­au realizat de asemenea un număr impor­tant de puncte. La această ședință de tragere, un exem­plu demn de urmat l-au constituit locți­itorul politic al subunității, sergentul Din­­că Dobre, sergentul Popescu I. și sergen­tul Ghețu­loan, care au obținut un punctaj foarte ridicat. Militarii care au obținut rezultate foar­te bune au fost evidențiați la bilanțul zilei și recompensați. Decada literaturii ruse Ilya Ehrenburg . AL NOUĂLEA VAL Fragment — Cunoscutul scriitor sovietic Ilya Ehrenburg lucrează în prezent la noul său roman „Al nouălea val”, care este conti­nuarea romanului „Furtuna“. Acțiunea romanului „Al nouălea val” se desfășoară în diferite țări : Uniunea Sovietică, Franța, Statele Unite, Germania, Cehoslovacia. Ea începe în vara anului 1948 și continuă până în prezent. Subiectul romanului este axat pe lupta care se desfășoară pe plan internațional între forțele mereu crescânde ale lagărului păcii și forțele negre ale ațâțătorilor la un nou război. Reproducem mai jos un fragment din acest roman, în care este zugrăvit entuziasmul cu care reprezentanții forțelor păcii din lumea întreagă participă la Congresul Mondial al partizanilor păcii de la Paris, din Aprilie 1949. Marie o ducea greu. Lucra ca broșeuză. Acum trei ani era mult de lucru, pe atunci magazinele de confecțiuni și de articole de menaj erau pustii, nu erau mărfuri. Poate­ că de aceea oamenii cumpărau mai bucuroși cărți. Sau poate că mai era vie în inimi emoția anilor când cei neînfricați tipăreau ziare clandestine, copiau versuri interzise, atacau posturile fasciste, deschideau drumul spre libertate? Acum editorii se plângeau de criză și Marie nu lucra decât patru zile pe săptămână... Marie avea 29 de ani. Ochii îi erau mari și triști. Acești ochi rămâneau triști chiar și atunci când Marie râdea, îl iubise prea puternic pe Jean, prea mult îi dăruise, prea des își amintea de ei, nu ca despre o fantomă, ci ca despre un soț viu, pe care îl strângea în brațe, îl să­ruta. Extrem de clar își amintea de ultima lor noapte. Era în ajunul anului nou. A doua zi, Pépé l-a împușcat pe gestapistul Schöller. Tot timpul său liber, iar acum avea mai mult timp liber, Marie și-l închina partidului. Ea nu lipsea deja nicio întrunire, colecta bani pentru greviști, îi convingea pe cei șo­­văeinici. Se bucura de un mare prestigiu, nu numai pentru că oamenii își aminteau de actul de eroism al lui Pope (scrisoarea sa scrisă înainte de moarte fusese păstrată și publi­cată), dar și pentru că Marie lucrase în toți anii rezistenței cu Lejean, când transportase arme, împărțise manifeste, fusese agent de legătură, iar în zilele insurecției dăduse foc unui tanc german. La alegerea delegaților la Congresul Partizanilor Păcii, numele Mă­riei Millet fu numit printre primele. Marie se găti. Ea mergea la Congres ca la o sărbătoare foarte mare... Intrând în sala uriașă, îi scăpă de pe buze o exclamație de admirație. De­sigur, toți spuneau că Congresul va fi mare, dar la așa ceva nu se aștepta. Aici erau oameni de pre­tutindeni, țărănci franceze în rochii negre, și americani,­­ruși („veniți direct din Mosco­va !“) și negri, foarte mulți negri, despre u­­nul i se spuse că este un mare poet, fete din India înfășurate în șaluri frumos colorate, cu un mic semn de aur pe frunte, greci, polonezi, preoți, unul dintre ei purta un uriaș pot­cap alb, chinezi, într’un cuvânt, nu lipsea ni­meni. Pe ziduri se vedeau inscripții în dife­rite limbi, chiar și în chineză, scrise cu slove frumoase și enigmatice. Marie văzu oameni pe care îi cunoștea numai după nume. Ei erau arătați : „Iată, la tribună, uite-i, acela slab care citește, și-a , pus acum ochelarii, e Joliot- Curie... iar cel bătrân, cu sprâncene groase, e profesorul Dumas... colo la stânga se află Aragon... cela bronzat, cu părul alb, care își pune căștile, e Picasso, îl știi, acela care a făcut porumbița...“ Marie sorbea din priviri sala. Acolo sunt ai noștri, îi recunosc, din Belleville1, apoi de la uzinele Betty, Morillo... Despre ăsta se spu­ne că e general. Preotul are o față atât de blândă, iată-1 că zâmbește. Alături de Marie se afla Mado. Ea îi spunea : „Marie, uite-i pe vietnamezi“... Au sosit oameni din Viet­nam, acolo se duce „războiul murdar“, fran­cezii îi prigonesc, dar ei știu că la Congres nu se află nici Modi, nici Bédier... Bătrânul vietnamez strânge puternic mâna băiețandru­­lui­ de la uzina Gnome et Rhone...“ Câtă lu­me! Nimeni nu vrea război. Să vină încoace boss­ii americani, să vadă cât de puternici suntem ! ! Intre două ședințe, o tânără femeie cu fața obosită, dar frumoasă, se apropie de Marie și îi spuse : Dumneata ești Marie Millet ? Da. Pe soțul d-tale nu-l chema Pépe . Marie dădu din cap. Atunci tânăra femeie 0 îmbrățișă. Marie nu înțelegea de ce îi spu­ne „dumneata“, înseamnă că nu-i de-ale noa­stre. De unde mă cunoaște ? De­sigur, Pépé era cunoscut de mulți, dar ea a spus „Marie Millet“. Și are o înfățișare atât de ciudată ! Nu, nu e de-ale noastre. — Trebue să vă vorbesc, spuse tânăra fe­­meie. Vă caut de mult, dar de abia adineaori mi s-a spus că sunteți aici, la Congres. Pu­tem ieși. Până la începerea ședinței a mai rămas o oră. Mă cheamă Lucie Richard, dar acest nume nu vă va spune nimic. Am fost judecată împreună cu soțul d-tale... Intrară într-o mică cafenea, unde nu se afla nimeni. Marie asculta cum Lucie, foarte emoționată, își povestea viața. Avea nouăspre­zece ani când începuse războiul. Tatăl ei era general de rezervă. De mic copil auzise că există doar o singură țară care merită cu a­­a­devărat acest nume — Franța — „fiica iubită Domnului și a bisericii“. Desigur că în Franța nu toate mergeau cum trebue. De ce muncitorilor li se permite să lenevească ? De­monstrațiile trebue împrăștiate... Lucie nu se gândea dacă tatăl ei are sau nu dreptate. I se părea că toate raționamentele sale, deși plictisitoare, erau totuși incontestabile. Când tatăl ei află despre capitulare, el izbucni în splân­s iar apoi spuse că Pétain are dreptate, păcatele trebue ispășite și că mai bine ger­manii decât comuniștii. Pentru prima oară Lucie se îndoi de justețea celor spuse de tatăl ei. O jumătate de an mai târziu ea făcu cunoștință cu un student în medicină. Il che­ma Robert Renaud. Ei se împrieteniră. Ro­bert îi destăinui în curând că se pregătea să intre într-o organizație clandestină . Franța trebue eliberată Ea intră în „Grupul necruțătorilor“. Nu prea au avut ei timp să facă multe , au tras la rotativă un manifest adresat studen­ților, au transportat două lăzi cu puști auto­mate, care le fuseseră aruncate cu parașuta de englezi. Aceste lăzi nimeriră la Leblanc, care îi trăda pe toți. Lucie simțea că îl în­drăgise pe Robert, dar nu îndrăznea să i-o mărturisească... Era într'o seară la Gemi­­neaux. Gemineaux îi lăsase singuri, scriind un articol în camera alăturată. Deodată Ro­bert o îmbrățișă pe Lucie. Ea strigă de bu­curie. El râse și arătă spre perete , mai în­cet... Deodată îl auziră pe Gemineaux stri­gând : „Cine e acolo ?“ Veniseră gestapiștii. Gemineaux începu să tragă, rănind un neamț. El fu împușcat. Pe Robert și Lucie i-au dus la Gestapo. Acolo Lucie fu torturată. I-au smuls unghiile de la mâini. Il zărise pe Ro­bert la Greiser. Era călăul care îl torturase și pe Pépé. Buzele lui Robert sângerau. El nu a divulgat însă niciun nume. Și nici Lu­cie... Il văzuse pe Pépé în cabinetul lui Grei­ser. S-a purtat ca ur­ erou. Și la tribunal... Fusese arestat întâmplător la locuința lui Fermiger și acuzat de asasinarea lui Leblanc. El nu a spus că e comunist. Nu vroia să-i facă rău lui Robert și nici lui Lucie. Abia după aceea ea a aflat că el a fost eroul care a îm­pușcat pe gestapist. A fost condamnat la moarte prin împușcare. Robert fu osândit la douăzeci de ani, iar ea, Lucie, la zece. Și-au luat rămas bun la tribunal. Nu le mai era sortit să se revadă. Robert a murit în în­chisoare. Lucie fu deportată la Ravensbruck, dar s'a întors. A intrat la universitate. Mama ei murise. Tatăl, deși senil, repeta mereu — „Alai bine bomba atomică decât comuniștii­... Un inginer, Robinet, se îndrăgosti de ea. El îi plăcu. Ea își spunea mereu: oricum, nu voi mai întâlni pe unul ca Robert, trebue să trăiesc... In 1947 s'a măritat. Foarte curând înțelese că nu-și iubea soțul. Robinet spunea că principalul sunt banii, râdea de Lucie, o numea „idealistă“ Lucie îl părăsi. Fu nevoită să abandoneze universitatea și să-și ia o slujbă la p­rrimă­rie. Nu știe pentru ce a fost aleasă dele­gată la Congres, în „lagărul morții“ ? Poate pentru că a fost Ea nu e comunistă, dar urăște pe acei care vor război. La Ravensbruck, în brațele ei a murit Claudine. Era comunistă și îi spunea : „ai să vezi, după război totul va fi altfel, mai curat“... Dar după război, Lucie a văzut multă josnicie. Ea vroia să se întâlnească cu Marie, pentru că este singură, nu are pe nimeni apropiat; își amintește de Pepe la proces. Pentru ea, el era ca o conștiință... Când Marie se întoarse în sală, vorbea un jurist englez. Mario o întrebă — S'a întâmplat ceva ? Abia atunci Marie își dădu seama că plân­ge. Își șterse repede ochii. — Nu, nimic... Această femeie l-a cunoscut pe Pope, i-au judecat împreună... A luat apoi cuvântul un rus, se spune­ despre el că fusese aviator și că dăduse do­vadă de un ne­mai­întâlnit eroism. Avea un aer modest, se simțea jenat de aplauze, și nu știa ce­ să facă cu mâinile. Mado își scoase căștile. „Ursul“ nu a învățat-o să scrie corect rusește, dar pricepea aproape toate cuvintele. Nu-și găsea foc, se ridica deseori în picioa­re, aplauda întinzând mâinile ca și cum ar fi vrut să ajungă la rus. Apoi, uitându-se la Marie, îi spuse : — A vorbit foarte bine. Simplu. Despre Stalingrad... despre suferințele pe care le-au îndurat... a spus că sunt puternici, dar că nu vor război... Dar de ce îți spun toate acestea? Doar ai ascultat când se traducea... Pronunță litera­r la fel ca și „ursul“...­­Se gândi... și ca Serghei... dar nu o spu­se Mario și Marie au fost împreună la demon­strație. Mergeau în coloana femeilor. Dea­supra lor flutura o uriașă pancartă tricoloră pe care se puteau citi cuvintele : „Niciodată poporul Daniellei Casanova nu va lupta îm­potriva poporului Stalingradului“. Uriașul stadion Buffalo era plin până la refuz. In fața tribunelor unde se aflau dele­gații la Congres, treceau sute de mii de băr­bați și femei. Treceau minerii cu lămpile lor. Participaseră la luptele care avuseseră loc nu de mult. Mario îi recunoștea pe prieteni și îi saluta : ei veniseră aci din cătunele lor negre, dar purtau porumbița albă. De multe porumbițe, mici și mari, din flori, din lemn, din sticlă, din hârtie ! Apoi se dădu drumul unui stol de porumbei vii. Marie se gândi , păcat că nu l-am putut lua pe Jeanot... Profesorul Dumas fu chemat în tribună. Dar el refuză. Pășea alături de foștii deținuți din „lagărele morții“­, sprijinindu-se greu pe ba­ston. Dar ochii îi sclipeau plini de tinerețe și de veselie. Văzându-i, oamenii strigau : „Pace ! Pace ! Pace !“. Era o căldură înăbușitoare, cum se întâm­plă uneori­­ în August. Cerul părea exagerat de limpede și viu, toți simțeau că se apropie o furtună. Trecu Lejean într-o coloană de muncitori de la Berry. El îi strigă lui Mado : „Noroc France !“... Mado căuta cu privirea pe delegații din departamentul Haute Vienne. Probabil că Dodé a venit... In jurul stadio­nului, mulțimea forfotea, iar pe străzile înve­cinate se formau mereu noi coloane. Se pă­rea că întreaga Franță a venit aci, pentru a jura că nu va mai fi nici urletul sirenelor, nici șosele cu refugiați și nici temnițe. Doi ani de-a­ rândul, oamenii citind ziarele de C­hi­­­nuiră așteptând, nu îndrăzniseră să privească în viitor, și iată că astăzi ei au înțeles că sunt foarte mulți la număr, că ei sunt o for­ță, că războiul poate fi oprit, că Franța poate fi salvată. In tribune se aflau oameni din toate zi­­rile lumii. Fetele aruncau flori grecilor, le vine greu, ei își varsă sângele, sun­t singuri, acolo în munții îndepărtați, dar fericirea va veni și la ei. Chinezii fură viu aclamați , luptă, pășesc, înving. Când Mario și Marie se văzură în fața tribunei în care se aflau rușii, ele se opriră. Părea că toate florile Franței îi înconjurau pe delegații sovietici : florile lui Aprilie — lăcrămioare modeste, stelele narciselor, garoafe purpurii, trandafiri gălbui, albi, sângerii, liliac, anemone, micșunele, glicine mov, lalele. Marie spuse : " — Hai, Mado, să dăm o fugă până la ei. Doar știi rusește... ! Ele își croiră drum prin mulțime spre a­­viatorul care vorbise la Congres. Marie îl spuse : — Ne punem speranțele în voi. El zâmbi jenat, cu un zâmbet de copil. — Nu înțeleg franțuzește... ! Ne mai putându-se stăpâni, Marie îl im­­brățișă. Aviatorul se intimidă și mai mult Mario spuse : — A avut un prieten. El a ucis un fascist. A fost împușcat. Vorbiți rusește ? — se miră aviatorul. Putin. In detașamentul nostru a fost un rus — „Ursul“. Am mai cunoscut încă un rus. A fost omorît în război... Pot să vă să­rut ?. Când își reluară locul în coloană, Marie o întrebă : — Ce i-ai spus î — Despre Pépe și că sunt comunistă. I se lărga că a spus tocmai aceasta

Next