Apărarea Patriei, septembrie 1952 (Anul 8, nr. 208-232)
1952-09-02 / nr. 208
2 APĂRAREA PATRIEI De mic copil, sergentul Ababi Ion a cunoscut mizeria și exploatarea. Încă de la 13 ani, lucra din greu, împreună cu tatăl său, pentru a aduce o îmbucătură de pâine celor de acasă. Șapte frați mai avea, toți mai mici decât el. Lucra din zi și până în noapte ca cioplitor în piatră. Dar nu astă îl îngrijora pe el, ci faptul că, Cu toată munca lui și a lui taică-su, cu banii pe care îi primea, de abia puteau să-și astâmpere foamea, ei și cei de acasă. Așa era pe vremea burghezo-moșierilor. 4» Iată că au venit și zile mai bune, țara ne-a fost desrobită de sub jugul fascist și prin grija partidului nostru drag, oamenii muncii au început să trăiască din ce în ce mai fericiți. Acum, copilul de ieri, cioplitorul în piatră Ababi Ion, ’ devenise un flăcău voinic, lat îm spate, de ți era mai mare dragul să-l privești. In curând, s’a înscris în U. T. C. In ședințele și adunările acestei organizații lua mereu cuvântul și arătă crunta exploatare a regimului burghezo-moșieresc, exploatare pe care a simțit-ope pielea lui Când tinerii muncitori din toate colțurile țării au mers pe șantierele de reconstrucție și construcție a țării, tânărul Ababi Ion era în fruntea unui lot de tineri de pe valea Oituzului. Mergea pe șantierul „Bumbești-Livezeni”. Aici a muncit cu elan tineresc, știind că prin munca lui contribue la construirea unei vieți noi, mai fericite. A lucrat la poduri de cale ferată, viaducte, tunete. In timpul cât a stat pe șantier, brigada sa a fost evidențiată de trei ori. Când a venit de pe șantier, a început să lucreze din nou alături de tatăl său, însă nu în condițiunile din trecut. Acum munca era organizată, salariul îi era asigurat. Lucra la „Sovromconstrucție”. Banii câștigați le îndestula casa cu de tâte, trăiau fericiți după munca lor. A venit timpul când tânărul Ababi Ion, atemist, a trebuit să plece să-și facă datoria față de patrie, să îndeplinească serviciul militar. A mers într-unul din frumoasele orașe ale patriei noastre. Clujul. Cazarma frumoasă, primirea tovărășească făcută de către ostașii mai vechi, l-au impresionat foarte mult, încă din primele zile s’a acomodat cu viața de cazarmă. A început să-și dea tot interesul în pregătirea de luptă și pregătirea politică. In curând a devenit primul în subunitate, atât la instrucție cât și la lecțiile politice. Când fiu era pe deplin lămurit asupra vreunei probleme, întreba pe comandant. Din cele învățate de el mai bine, grupă, împărtășea și tovarășilor săi din fi era dragă, mitraliera la care se instruia. Se străduia s-o învețe cât mai bine. Când venea de la câmpul de instrucție, o crăța, o îngrijea ca pe ochii din cap. Nu după mult timp, comandantul său a trimis tatălui lui — bătrânului Ababi — o scrisoare de mulțumire, în care îi arăta conștiinciozitatea în muncă a fiului său. Pentru meritele sale, soldatul Ababi I. a fost avansat la gradul de soldat fruntaș, iar mai târziu, la excepțional, la gradul de caporal și apoi la gradul de sergent. Aceasta a însemnat pentru atemistul Ababi Ion un puternic imbold în muncă, l-a făcut să-și intensifice mai mult eforturile la instrucție. Sergentul Ababi Ion a primit funcția de comandant de grupă. El a răspuns cu cinste încrederii ce i s’a acordat. La început, nu i-a fost chiar așa de ușor, dar nu s’a descurajat, ci a muncit cu mai mult elan, învingând rând pe rând toate greutățile care i-au stat în față. Sfaturile primite de la comandant și locțiitorul său politic l-au ajutat mult în muncă, în învingerea acestor greutăți. La sfârșitul perioadei de instrucție, grupa comandată de el a ieșit prima pe unitate atât la pregătirea de luptă cât și la pregătirea politică. Aceste rezultate s-au datorat activității sale bine planificate, stilului just de muncă de care a dat dovadă în permanență, precum și a metodelor bune folosite cu fiecare ostaș în parte. Exemplul său personal în toate ocaziile a mobilizat pe subordonați în îndeplinirea ordinelor, în ducerea la bun sfârșit a sarcinilor de instrucție. Succesele sale în muncă, străduința sa, au fost apreciate de către comandantul unității. Acesta l-a evidențiat și l-a ridicat în funcție, dându-i comanda unui pluton. De acum, în fața sergentului Ababi stau sarcini mai grele, de mai mare răspundere. El luptă cu îndârjire pentru îndeplinirea cu cinste a acestor sarcini. Faptul că instruește pe fiii oamenilor muncii, că îi formează ca dârzi apărători ai patriei noastre dragi și ai muncii pașnice a poporului muncitor, îi întărește voința de a lupta cu încordare pentru a obține noi și noi succese. Pentru instruirea și educarea militarilor din plutonul pe care-l comandă, sergentul Ababi Ion întrebuințează metode practice, îm strictă conformitate cu regulamentele militare. De un mare ajutor îi sunt cele învățate de la fostul său comandant, sergentul Silișteanu Teodor, membru de partid. De asemenea, în activitatea sa se sprijină pe munca atemiștilor și a agitatorului de pluton. Sergentul Ababi Ion citește multe cărți de literatură militară sovietică, în care sunt tratate faptele de arme ale ostașilor sovietici, precum și bogata experiență de instrucție și de luptă a subunităților și unităților Armatei Sovietice. Din cartea „Șoseaua Volocolamscului”, a învățat cum trebue să se poarte un comandant, cu subordonații, cum să aplice regulamentele, cum să călească pe soldați în înfrângerea greutăților. Sergentul Ababi Ion, popularizează în permanență în subunitatea sa faptele de eroism săvârșite de ostașii sovietici in timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei. Prin aceasta, ca și prin alte metode pe care le folosește la câmpul de Instrucție, sergentul Ababi desvoltă la subordonați calitățile morale și de lupta necesare unui ostaș de tip nou. Atunci când executarea unei misiuni necesită eforturi mai mari, ca marșuri mai lungi, aplicații pe timp nefavorabil, el stă de vorbă cu soldași și sergenții subordonați, îi îndeamnă prin exemplul personal și prin evocarea exemplelor din viața și lupta partidului nostru, să înfrunte cu tărie greutățile impuse de munca de instrucție. In aceste împrejurări, se folosește mult de usemiști și de agitatorii de subunitate, înaintea unui astfel de exercițiu, mai întâi arată acestora scopul și importanța misiunii de îndeplinit, le arată care sunt sarcinile lor și cum pot ei să le ducă la îndeplinire. Apoi merge în rândul militarilor din subordine cărora le arătă atât scopul misiunii, cât și greutățile ce le vor întâmpina în timpul executării ei. Controlează dacă fiecare soldat sau sergent cunoaște ce are de făcut, dacă are pus la punct echipamentul și toate materialele necesare desfășurării aplicațiunii. Ca urmare a atenției pe care o acorda muncii cu oamenii, el reușește să-și instruiască în bune condițiuni subordonații. La un bilanț ținut pe unitate, subunitatea comandată de sergentul Ababi Ion a fost evidențiată. Cu această ocazie sergentul Ababi Ion, care a fost și el evidențiat, a fost recompensat cu suma de 100 lei. Astfel înțelege sergentul utemist Ababi Ion să muncească pentru a-și respecta jurământul dat patriei și poporului nostru muncitor. Prin munca sa înflăcărată, el reușește să pregătească apărători de nădejde ai patriei, care sa fie capabili să lovească în cei care ar îndrăzni să readucă mizeria și exploatarea simțite din plin de el însuși, în timpul regimului burghezomoșieresc. Sergent major Gh. BENDOWSCH" Din munca micilor comandanți Un comandant de pluton destoinic ; îndeplinirea unei misiuni importante Când subunitatea comandată de ofițerul Popa Vasile a primit misiunea de a asigura legăturile radio în cadrul unui exercițiu tactic, s-a pus problema cum să se procedeze pentru îndeplinirea ei în cât mai bune condițiuni. Ajutat de locțiitorul politic, și cu sprijinul organizației de partid și al organizației. Uteioiiste, comandantul a început munca. Legăturile radio trebuiau să aducă contribuție însemnată pentru reușita exercițiului din teren. Comandantul și ajutoarele sale și-au îndreptat atenția asupra pregătirii de specialitate și pregătirii politice — în strânsă legătură cu exercițiul tactic — ce urma să se desfășoare cu militarii din subordine. Pentru pregătirea de specialitate, ofițerul Popa Vasile, membru de partid, a înființat un poligon radio. Scopul pregătirii de specialitate a fost și la cela de a lamuri mai temeinic anumite probleme din care puteau izvorî unele lipsuri. Astfel, cu ocazia unor exerciții practice, ofițerul Popa a subliniat că radiotelegrafistul trebue să răspundă corespondenților în cel mai scurt timp, să opereze în registrul de stație era și minutele când s-a transmis sau recepționat o radiogramă, să acorde o mare atenție alimentării stațiilor de radio pentru a nu risca, astfel la un moment dat ca aparatele sa nu mai funcționeze cum trebue. 1 i#* • Pentru buna desfășurare a activității în poligonul special amenajat, comandantul împreună cu locțiitorul său politic au întocmit un program de activitate al turelei de serviciu care cuprindea: orele de serviciu, orele de educație politică, ore pentru studiu și seminarizare la regulamentul de exploatare radio, ora pentru recepție și manipulare merse și timpul necesar pentru odihnă. Dar pentru îndeplinirea acestui program de activitate, se cerea din partea comandantului și a celorlalți ofițeri, din subunitate un control riguros. Concomitent cu pregătirea de specialitate, organizația de partid și organizația atemistă, sub îndrumarea locțiitorului politic, au venit în sprijinul comandantului, organizând ținerea a trei referate cu temele: „Verificarea și păstrarea materialului, condiție esențială pentru reușita îndeplinirii misiunii“, „Păstrarea disciplinei în rețelele radio“, „Sarcinile membrilor de partid și eterniștilor pentru ca exercițiul să-și atingă scopul“. Această intensă pregătire a dat posibilitate radiotelegrafiștilor să-și perfecționeze cunoștințele, formându-se cu acest prilej ca buni radiști, obișnuiți cu turele de zi și noapte pe un timp îndelungat și buni cunoscători ai regulilor de exploatare radio. In munca depusă pentru menținerea unei neîntrerupte legături radio, s-au evidențiat caporalii Păcuraru Petre și Ghelan Valeriu, împreună cu subordonații lor. In urma bilanțului făcut, numeroși militari au fost propuși pentru avansare la gradul următor. Subunitatea radio comandată de ofițerul Popa Vasile a fost declarată ca subunitate, de transmisiuni fruntașă. Din acest fel, militarii și-au îndeplinit angajamentul luat pentru ridicarea continuă a capacității de luptă a subunității lor. AUREL BERARU _ Marii 5 Septembrie 1932 Nr.208 (1892) IOSIF RANGHEȚ La 1 Septembrie a încetat din viață, după o lungă și grea suferință, unul din vechii activiști ai partidului, luptător dârz, plin de abnegație și devotament pentru măreața, cauză a MB clasei muncitoare, membru supleant al Biroului Politic al Sf. Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, deputat al Marii Adunări Naționale, tovarășul Iosif Rangheț. I. Rangheț s-a născut în anul 1904, în județul Arad, din părinții țărani săraci. Ca tânăr muncitor își intră în 1920 în sindicat, partici B #pând la mai multe acțiuni gre Ieviste, organizate sub conducerea partidului. ||| In 1930, tov. I. Rangheț este primit în rândurile Partidului B p| Comunist din România. In anii fl || grei de ilegalitate, oriunde îl trimite partidul, tov. I. Rangheț fl || îndeplinește cu credință sarcinile de răspundere. In 1931 este si membru al Comitetului județean v Arad al Partidului Comunist din fi || România, în 1932 secretar al Commitetului raional Oradea, în 1933 H f| —1934 secretar al Comitetului jl| regional Cluj ; mai târziu com fl fg duce Comitetul regional al partidului din Banat și Valea Jiului. fly. In timpul războiului antisovie- ■' tic, tov. I. Rangheț duce o curajoasă muncă de organizare a fi ■ acțiunilor de sabotare a criminal Hlului război antisovietic. wL«« In anul 1943 este cooptat în Comitetul Central al Partidului Comunist. In această calitate, tov. I. Rangheț ia parte activă la demascarea și înlătîirarea din partid a grupului de provocatori și dușmani ai poporului Foriș Cofler, muncește activ pentru pregătirea lui 23 August 1944, în perioada luptei ilegale a partidului, tov. I. Rangheț a fost de mai multe ori arestat, supus unor bătăi sălbatice, trimis la urmă de organele de siguranță ale regimului burghezo-moșieresc. In toate împrejurările el a dat dovadă de un înalt spirit de clasă și de devotament nemargîtit față de lupta partidului pentru libertatea și fericirea poporului muncitor. După eliberarea țării noastre flB9| de către glorioasa Armată Sovie —1 Bilitică, partidul încredințează tov. |§| I. Rangheț sarcini de răspundere | fI pe linie de partid și de stat. La Conferința Națională a Ip P.C.R. din 1945 tov. I. Rangheț ||| este ales in C C. al P.C.R. Timpul de câțiva ani, până în anulul 1948 el muncește în funcția de li șef al Direcției Cadrelor a C.C. Ü| al Partidului, luptând neobosit pentru puritatea rândurilor par Congresul Partidului Muncii v fltoresc Român din 1948 alege pe Éf tov. I. Rangheț îri C. C. al I. P.M.R. Plenara Comitetului Cen. III trai îl alege membru supleant al ||| Biroului Politic. In anul 1949—1950 tov. I.; Il Rangheț a invtrat în funcțiunea de Președinte al Comisiei de Stat C fl al Combustibililor. ; Bi Partidul și Guvernul au dat c . I înaltă prețuire meritelor tov. L ||§ H Rangheț în fața poporului El a æjai fost decorat cu obctimiôle „Steaua il fl R.P.R.”, „Apărarea Patriei”, III și „Ordinul Muncii” și cu Medalia m pentru Eliberarea de sub jugul In tovarășul Iosif Rangheț flin partidul pierde un conducător de seamă, devotat trup și suflet cauzei lui Lenin și Stalin, un militant înfocat pentru ideea internaționalismului proletar, un luptător de frunte pentru întărirea statului de democrație populară, pentru socialism. Memoria lui va rămâne veșnică în inimile oamenilor muncii din patria noastră libera- DIN PARTEA PREZIDIULUI MARII ADUNĂRI NAȚIONALE A REPUBLICII POPULARE ROMÂNE Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anunță cu profundă mâhnire încetarea din viață, la 1 Septembrie 1952, a lui Iosif Rangheț, eminent om de stat, neînfricat luptător pentru cauza poporului muncitor, membru supleant al Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, deputat al Marii Adunări Naționale, DIN PARTEA COMITETULUI EXECUTIV AL CONFEDERAȚIEI GENERALE A MUNCII Comitetul Executiv al Confederației Generale a Muncii din Republica Populară Română, a luat cunoștință cu adâncă durere de greaua pierdere suferita de oamenii muncii din țara noastră prin încetarea din viață a tovarășului Iosif Rangheț, luptător de frunte pentru cauza clasei muncitoare, pentru pace și socialism. Comitetul Executiv al Confederației Generale a Muncii, exprimându-și profunda mâhnire pentru stingerea din viațâ a tovarășului Iosif Rangheț, transmite familiei sale îndurerate sincerele sale condoleanțe. DIN PARTEA COMITETULUI CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI MUNCITOR Comitetul Central al Uniunii Tineretului Muncitor, cu mare durere aduce la cunoștință tineretului muncitor din țara noastră, încetarea din viață a tovarășului Iosif Rangheț, activist de frunte al partidului, luptător dârz pentru fericirea poporului muncitor, membru supleant al Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român. Viața și activitatea revoluționară a tovarășului losif Rangheț, învață tineretul nostru muncitor să servească cu abnegație patria, sâ fie profund devotat Partidului Muncitoresc Român și marii cauze a lui Lenin și Stalin. DIN PARTEA COMITETULUI ORĂȘENESC P. M. R. BUCUREȘTI Și A COMITETULUI EXECUTIV AL SFATULUI POPULAR AL CAPITALEI Comitetul Orășenesc P. M. R. București și Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Capitalei cu adâncă mâhnire aduc la cunoștință membrilor de partid și tuturor oamenilor muncii din Capitală, încetarea din viață a luptătorului neînfricat pentru cauza socialismului, membru supleant al Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român și deputat al Marii Adunări Naționale Iosif Rangheț. DIN PARTEA COMITETULUI DE STAT AL APROVIZIONĂRII Comitetul de Stat al Aprovizionării anunța cu profundă durere încetarea din viață la 1 Septembrie 1902 a devotatului luptător pentru cauza poporului muncitor, tovarășul Iosif Rangheț, membru supleant al Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, fost Președinte al Comitetului de Stat al Combustibililor, care a dus o activitate neobosită pentru organizarea unei bune aprovizionări a economiei naționale și a omenirir muncii din țara noastră. Comitetul de Stat al Aprovizionării transmite familiei îndurerate sincere condoleanțe. Comisia pentru organizarea funerariilor tovarășului Iosif Rangheț comunică : Sicriul cu corpul tovarășului I. Ran ÎNȘTIINȚA RE gheț este depus în rotonda Ateneului R.P.R. Pentru a-și lua rămas bun de la tovarășul I. Rangheț, oamenii muncii au acces în rotonda Ateneului R. F. R. în ziua de 2 septembrie de la ora 10 până la ora 2tb 7 ani de luptă și victorii ale poporului vietnamez Astăzi poporul vietnamez sărbătorește cu însuflețire cea de a 7-a aniversare a proclamării Republicii Democrate Vietnameze. Acest măreț act din istoria poporului vietnamez a putut fi realizat mulțumită victoriilor istorice de însemnătate mondială, obținute de Uniunea Sovietică în războiul purtat împotriva Germaniei hitleriste și Japoniei imperialiste. Sdrobirea puternicei armate japoneze din Cuantung de către glorioasa Armată Sovietică a dus la prăbușirea Japoniei imperialiste, dând posibilitate poporului vietnamez să scuture jugul ocupanților japonezi. Masele populare din Vietnam, mobilizate de frontul antiimperialist vietnamez, care luase naștere în anii celui de al doilea război mondial, au răsturnat guvernul marionetă creat de imperialiștii japonezi în timpul Ocupației și au instalat în țară un guvern popular, în frunte cu neînfricatul luptător pentru eliberarea națională, Ho Și Min. Primul act al noului guvern popular fost publicarea la 2 Septembrie 1945 a Declarației Independenței Republicii Democrate Vietnameze, dându-se prin aceasta o lovitură puternică colonialiștilor francezi, care timp de 80 de ani au stăpânit și au jefuit poporul vietnamez și popoarele frățești din Laos și Cambodge. Dar imperialiștii francezi nu s'au putut împăca cu faptul pierderii Vietnamului. Sub pretextul desarmării trupelor de ocupație japoneze, în Septembrie 1945, în Sudul Vietnamului au debarcat trupele franceze și au început operațiuni militare cu scopul de a restabili dominația lor în această țară bogată în resurse naturale. Dispunând de forțe mari și de tehnică militară superioară, trupele franceze au ocupat porturile și orașele mari ale republicii, situate pe coasta și de-a lungul căilor ferate Hanoi-Haifen din Vietnamul de Nord, Datat, Turan, Hue din Vietnamul Central, Saigon și Solon din părțile sudice ale țarii. întreg poporul vietnamez s-a ridicat ca un singur om la lupta sfântă eliberatoare împotriva ocupanților francezi. A urmat un șir de ani grei, de luptă dârză împotriva unui agresor superior în tehnică și forță numerică vie. In acești ani, poporul vietnamez a dat dovadă de o excepțională abnegație și eroism în lupta pentru libertatea și independența lui națională. In focul luptelor crâncene U a născut și s-a călit Armata Populară Vietnameză, care în scurt timp a început să dea lovituri puternice inamicului, eliberând rând pe rând mari părți din teritoriul ocupat. In vara anului 1950, în mâinile cotropitorilor n'au mai rămas decât orașele mari și un șir de fortărețe de-a lungul frontierei chineze. In această perioadă, colonialiștii francezi stăpâneau în total numai 10 la sută din teritoriul țarii. In toamna anului 1950, Armata Populară Vietnameză a repurtat mari succese militare, curățind, în lupte înverșunate, orașele puternic întărite Lang Son, Na-Lam, Tot-He, Dong-He, Cao-Bang și Lao-Cai, situate în apropierea frontierei chineze. Curând după aceea, a fost eliberat și orașul Hoa-Bin, situat la 60 km. Sud-Vest de Hanoi, precum și numeroase alte localități. Victoriile repurtate de Armata Populară Vietnameză în toamna anului 1950 au avut o mare însemnătate. Numai în regiunile Lang- Son și Cao Bang inamicul a pierdut peste 10.000 de soldați și ofițeri. Potrivit știrilor transmise de corespondentul ziarului „New York Herald Tribune" din Hanoi, numai în orașul Lang-Son trupele Armatei Populare au capturat o cantitate de armament suficientă pentru a înzestra cel puțin două divizii. Prin eliberarea orașelor de la frontieră s-a prăbușit întregul sistem al fortărețelor pe care ocupanții francezi l-au creat în decursul unui întreg șir de ani la granița chinezovietnameză. Controlând toate căile principale dintre Vietnam și China, imperialiștii francezi puteau să realizeze blocada Vietnamului, lipsindu-i de posibilitatea de a întreține legături comerciale cu celelalte țări democrate. In toamna anului 1950 s-a pus capăt acestei blocade. Caracterizând activitatea militară a Armatei Populare Vietnameze din această perioadă, corespondentul agenției americane Associated Press a scris : „Faza luptelor de partizani din Nordul Indochinei, după cum se vede, s-a terminat... Ho Și Min dispune de trupe bine instruite, care posedă o mare forță combativă și știu să obțină victorii“. Operațiunile ofensive ale Armatei Populare Vietnameze au continuat în anii 1951 și 1952. Luptele s-au dat de acum într'o regiune situată la o distanță de 40-50 km. de capitala Hanoi, pe un front larg și în mare parte în teren descoperit. In prima jumătate a anului 1951, numai în Nordul Vietnamului au fost nimicite 14 batalioane ale trupelor ocupanților francezi. In Octombrie 1951, inamicul a primit o nouă serioasă lovitură în Nord- Vestul țării, unde în mâinile cotropitorilor francezi a mai rămas un mic teritoriu situat la Vest de Fluviul Roșu. O altă importantă victorie câștigată de Armata Populară Vietnameză a fost victoria de la Hoa Bin. Ofensiva franceză din Noembrie 1951 împotriva acestui oraș nu a dus la rezultatele scontate de cotropitori. Armata Populară Vietnameză, după o perioadă de rezistență activă, hotărîtă, a trecut la contraofensivă, nimicind o mare parte din trupele inamice și asvârlind înapoi restul trupelor colonialiștilor francezi. In bătălia de la Hoa Bin au fost sepii din luptă 22.500 de soldați și ofițeri inamici, inclusiv trei mii de oameni luați prizonieri, și a fost capturat un important material de război. Raportul de forțe pe fronturile de luptă din Vietnam se modifică necontenit în favoarea Armatei Populare Vietnameze. Pe când trupele colonialiștilor francezi, primind tură după lovitură, suferă pierderi grele levisunt minate de o scădere necontenită a spirișitului de luptă, Armata Populară Vietnameza se întărește pe zi ce trece, își îmbunătățește armamentul și își însușește mânuirea lui, iar spiritul de luptă al soldaților și ofițerilor Armatei Populare, al partizanilor din spatele frontului inamic, se întărește fără încetare. Armata Populară Vietnameză, ajutată de eroicii partizani și de întregul popor muncitor al Vietnamului, se pregătește cu intensitate pentru a da asupritorilor francezi și americani lovituri hotărîtoare, pentru a elibera întreg teritoriul țării de sub jugul imperialismului. Lupta națională eliberatoare plină de succes a poporului vietnamez a avut o influență covârșitoare asupra intensificării luptelor de eliberare din Laos și Cambodge. Popoarele din Laos și Cambodge au înțeles că numai prin unirea forțelor celor trei țări surori, ele vor izbuti să isgonească de pe teritoriul țarilor lor pe imperialiștii cotropitori. In lună Martie 1951, la Conferința reprezentanților fronturilor unice din Vietnam, Laos și Cambodge, s-a luat decizia unanimă de a crea un Front Național Unic al popoarelor din Indochina. In avangarda luptei de eliberare națională a acestor popoare merge eroicul popor vietnamez, care în anii existenței R. D. Vietnameze a dobândit succese strălucite nu numai pe frontul luptei de eliberare, ci și pe frontul construcției politice, economice și culturale. In cei 7 ani de când puterea de stat trecut în mâinile poporului muncitor, în R. D. a Vietnameză s-au înfăptuit importante transformări social-economice. Pe baza noii Constituții, adoptată la Consfătuirea Națională din Noembrie 1946, întreaga putere de stat în această țară aparține poporului. Puterea de stat o exercită Sfaturile Populare alese de popor pe baza dreptului de vot universal, direct și secret. Constituția a acordat poporului vietnamez dreptul la muncă, la odihnă, la cultură, libertatea cuvântului, a presei și a întrunirilor. Una din cele mai importante probleme ridicate în fața noului stat democrat a fost problema agrară, în timpul stăpânirii coloniale franceze, țăranii, care reprezentau aproape 90 la sută din întreaga populație a Vietnamului, și din care 40 la sută nu aveau pământ, erau supuși unei exploatări crunte din partea colonizatorilor francezi și a lacheilor lor, feudalii băștinași. Luând în considerație această problemă, guvernul popular a decretat reforma agrară, împărțind țăranilor săraci circa 160 mii de hectare din pământurile confiscate de la colonizatorii francezi și de la moșierii feudali — trădători, al poporului vietnamez. Răspunzând apelului președintelui R. D. Vietnameze, Ho Și Min, adresat poporului vietnamez la 1 Mai 1951, prin care întregul popor Vietnamez a fost chemat să se înroleze în întrecere patriotică în toate sectoarele vitale ale economiei țării, țăranii vietnamezi luptă cu un mare avânt pentru recolte bogate, pentru îmbunătățirea tehnicii agricole, pentru utilizarea cât mai bună îngrășămintelor, pentru perfecționarea metoadelor de muncă agricole, mărirea suprafețelor cultivate și valorificarea terenurilor virane. In numeroase provincii, țăranii au trecut la construirea de instalații de irigare pe ogoarele de orez. Succese însemnate au fost obținute și în domeniul reconstrucției și dezvoltării industriei naționale. Guvernul popular a avut de întâmpinat uriașe greutăți în această direcție. Cele mai importante centre industriale ale țării erau ocupate de inamic, iar cele din regiunile eliberate fuseseră în mare parte distruse de ocupanții japonezi. Acestor întreprinderi le lipseau mașinile, uneltele și materiile prime. In această perioadă grea, muncitorii din Vietnam au săvârșit adevărate acte de eroism. Ei au transportat pe brațe, pe drumuri impracticabile (străbătând uneori linia de foc), utilajul din uzine și ateliere întregi, au reparat mașinile capturate de la inamic, au reconstruit noi mașini din piese recuperate și au găsit modalități pentru a înlocui materiile prime ce lipseau. Cu toate imensele greutăți, muncitorii au reușit să producă în întreprinderi relativ primitive armament modern, ca : puști automate, mortiere și chiar tunuri de calibru mai mic. In prezent, în R. D. Vietnameză sunt naționalizate toate întreprinderile care au vreo importanță din punct de vedere al apărării. Se îndeplinește cu succes planul de trei ani pentru reconstrucția și desvoltarea economiei naționale. S'au restabilit transporturile pe căile ferate. Succesele obținute în reconstrucția și desvoltarea economiei au dat naștere unei constante măriri a productivității muncii. Datorită metodelor de raționalizare aplicate în producție, întreprinderile industriei ușoare au mărit producția în anul 1950 cu 750 la sută în comparație cu anul 1949. Ca rezultat al desvoltării industriei și a agriculturii, a producției și neîncetatei creșteri a productivității muncii, se ridică standard rolul de viață al poporului vietnamez. Ridicarea continuă a nivelului cultural al populației vietnameze constitue de asemeni o preocupare permanentă a guvernului populari imperialiștii francezi țineau poporul vietonarrez într'o stare de extremă înapoiere culturală. In anul 1938, în Ifidochiria franceză,pentru o populație de 25 milioane de oameni au existat numai patru Școli medii. In același timp în țară se găseau peste 120 mii de cârciumi și 1700 de taverne unde se fuma opiu. Guvernul popular a introdus în mod obligator alfabetizarea, a deschis mii de școli elementare și medii. Numai singură regiune a Vietnamului Central, într'o în cursul anilor 1949—1950 au fost deschise 165 de școli, în care au învățat 11.000 de copii. In luna Septembrie 1951, în aceeași regiune, se numărau 1055 școli elementare, în care învățau 97.48â de copii. S'a deschis universitate. In numeroase regiuni analfabetismul este lichidat. In general pe analfabetismul a scăzut de la 90 la sută țară, la 10— 10 la sută. In anul 1950 Uniunea Sovietică, Republica Populară Chineză și țările de democrație populară au stabilit relații diplomatice cu R. D. Vietnameză, dându-i astfel posibilitate de a ieși pe arena internațională.Reprezentanții poporului vietnamez iau parte activă la toate congresele internaționale pentru apărarea păcii și democrației. O manifestare strălucită a voinței nestrămutate a poporului vietnamez de a apăra cauza păcii o constitue cele 6,3 milioane de semnături strânse pe Apelul Consiliului Mondial al Păcii pentru încheierea unui pact al păcii intre cele cinci puteri. Prin succesele strălucite obținute în domeniul economic, politic, social și cultural,precum și prin lupta plină de abnegație împotriva colonialiștilor francezi și a imperialiștilor americani, poporul vietnamez aduce aportul său la cauza luptei pentru pace. Lupta popoarelor din Indochina pentru libertate și independență se bucură de sprijinul călduros al întregului lagăr al păcii și democrației, în frunte cu marea Uniune Sovietică. Bizuindu-se pe sprijinul și simpatia întregii omeniri progresiste, popoarele indochinei zădărnicesc planurile criminale ale imperialiștilor francezi și americani, care intenționează să transforme Indochina într'o colonie fără drepturi și în bază militară, în vederea extinderii agresiunii în Asia. Lupta pentru independență națională și democrație a popoarelor din Vietnam, Laos și Cambodge este legată nedespărțit de lupta tuturor popoarelor din lumea întreagă pentru pace și democrație. Cu prilejul celei de a 7-a aniversări a proclamării R. D. Vietnameze, poporul nostru muncitor, alături de toți oamenii cinstiți din lume, urează eroicului și neînfricatului popor vietnamez isbândă deplină îm lupta lui împotriva imperialiștilor agresivi, pentru apărarea libertății și independenței sale naționale. Luptători ai Armatei Populare Vietnameze depun cu hotărîre jurământul de a sdrobi și nimici pe cotropitorii imperialiști