Apărarea Patriei, septembrie 1952 (Anul 8, nr. 208-232)

1952-09-02 / nr. 208

2 APĂRAREA PATRIEI De mic copil, sergentul Ababi Ion a cunoscut mizeria și exploatarea. Încă de la 13 ani, lucra din greu, împreună cu tatăl său, pentru a aduce o îmbucătură de pâine celor de acasă. Șapte frați mai avea, toți mai mici decât el. Lucra din zi și până în noapte ca cioplitor în piatră. Dar nu astă îl îngrijora pe el, ci faptul că, Cu toată munca lui și a lui taică-su, cu banii pe care îi primea, de abia puteau să-și astâmpere foamea, ei și cei de acasă. Așa era pe vremea burghezo-moșierilor. 4» Iată că au venit și zile mai bune, ț­ara ne-a fost desrobită de sub ju­gul fascist și prin grija partidului nostru drag, oamenii muncii au început să tră­iască din ce în ce mai fericiți. Acum, copilul de ieri, cioplitorul în piatră Ababi Ion, ’ devenise un flăcău voinic, lat îm­ spate, de ți­ era mai mare dragul să-l privești.­­ In curând, s’a înscris în U. T. C. In șe­dințele și adunările acestei organizații lua mereu cu­vântul și arătă crunta ex­ploatare a­ regimului burghezo-moșieresc, exploatare pe care a simțit-o­­pe pielea lui Când tinerii muncitori din toate colțu­rile țării au mers pe șantierele de recon­­stru­cție și construcție a țării, tânărul Ababi Ion era în fruntea unui lot de ti­neri de pe valea Oituzului. Mergea pe șantierul „Bu­mbești-Livezeni”. Aici a mun­cit cu elan tineresc, știind că prin munca lui contribue la construirea unei vieți noi, mai fericite. A lucrat la poduri de cale ferată, viaducte, tunete. In tim­pul cât a stat pe șantier, brigada sa a fost evidențiată de trei ori. Când a venit de pe șantier, a început să lucreze din nou alături de tatăl său, însă nu în condițiunile din trecut. Acum munca era organizată, salariul îi era asi­gurat. Lucra la „Sovromcon­strucție”. Banii câștigați le îndestula casa cu de t­âte, trăiau fericiți după munca lor. A venit timpul când tânărul Ababi Ion, atemist, a trebuit să plece să-și facă datoria față de patrie, să îndeplinească serviciul militar. A mers într-unul din frumoasele orașe ale patriei noastre. Clujul. Cazarma frumoasă, primirea tovă­rășească făcută de către ostașii mai vechi, l-au impresionat foarte mult, încă din primele zile s’a acomodat cu viața de cazarmă. A început să-și dea tot intere­sul în pregătirea de luptă și pregătirea politică. In curând a devenit primul în subunitate, atât la instrucție cât și la lec­țiile politice. Când fiu era pe deplin lămu­rit asupra vreunei probleme, întreba pe comandant. Din cele învățate de el mai bine, grupă, împărtășea și tovarășilor săi din fi era dragă, mitraliera la care se in­struia. Se străduia s-o învețe cât mai bine. Când venea de la câmpul de instruc­ție, o c­răța, o îngrijea ca pe ochii din cap. Nu după mult timp, comandantul său­ a trimis tatălui lui — bătrânului Ababi — o scrisoare de mulțumire, în care îi arăta conștiinciozitatea în muncă a fiului său.­­ Pentru meritele sale, soldatul Ababi I. a fost avansat la gradul de soldat fruntaș, iar mai târziu, la excepțional, la gradul de caporal și apoi la gradul de sergent. Aceasta a însemnat pentru atemistul Ababi Ion un puternic imbold în muncă, l-a făcut să-și intensifice mai m­­ult efor­turile la­ instrucție. Sergentul Ababi Ion a primit funcția de comandant de grupă. El a răspuns cu cinste încrederii ce i s’a acordat. La în­ceput, nu i-a fost chiar așa de ușor, dar nu s’a descurajat, ci a muncit cu mai mult elan, învingând rând pe rând toate greutățile care i-au stat în față. Sfaturile primite de la comandant și locțiitorul său politic l-au ajutat mult în muncă, în învingerea acestor greutăți. La sfârșitul perioadei de instrucție, grupa comandată de el a ieșit prima pe unitate atât la pregătirea de luptă cât și la pregătirea politică. Aceste rezultate s-au datorat activității sale bine plani­ficate, stilului just de muncă de care a dat dovadă în permanență, precum și a metodelor bune folosite cu fiecare ostaș în parte. Exemplul său personal în toate ocaziile a mobilizat pe subordonați în în­deplinirea ordinelor, în ducerea la bun sfârșit a sarcinilor de instrucție. Succesele sale în muncă, străduința sa, au fost apreciate de către comandantul unității. Acesta l-a evidențiat și l-a ri­dicat în funcție, dându-i comanda unui pluton.­­ De acum, în fața sergentului Ababi stau sarcini mai grele, de mai mare răs­pundere. El luptă cu îndârjire pentru în­deplinirea cu cinste a acestor sarcini. Faptul că instruește pe fiii oamenilor muncii, că îi formează ca dârzi apărători ai patriei noastre dragi și ai muncii paș­nice a poporului muncitor, îi întărește voința de a lupta cu încordare pentru a obține noi și noi succese. Pentru instruirea și educarea militarilor din plutonul pe­ care-l comandă, sergentul Ababi Ion întrebuințează metode prac­tice, îm strictă conformitate cu regulamen­tele militare. De un mare ajutor îi sunt cele învățate de la fostul său comandant, sergentul Silișteanu Teodor, membru de partid. De asemenea, în activitatea sa se sprijină pe munca atemiștilor și a agita­torului de pluton. Sergentul Ababi Ion citește multe cărți de literatură militară sovietică, în care sunt tratate faptele de arme ale ostașilor sovietici, precum și bogata experiență de instrucție și de luptă a subunităților și unităților Armatei Sovietice. Din cartea „Șoseaua Volocolamscului”, a învățat cum trebue să se poarte un comandant, cu subordonații, cum să apli­ce regulamentele, cum să călească pe sol­dați în înfrângerea greutăților. Sergentul Ababi Ion, popularizează în permanență în subunitatea sa faptele de eroism săvârșite de­ ostașii sovietici in timpul Marelui Război pentru Apărarea Pa­triei. Prin aceasta, ca și prin alte me­tode pe care le folosește la câmpul de In­strucție, sergentul Ababi desvoltă la subordonați calitățile morale și de lupta necesare unui ostaș de tip nou. Atunci când executarea unei misiuni necesită eforturi mai mari, ca marșuri mai lungi, aplicații pe timp nefavorabil, el stă de vorbă cu soldași și sergenții subordonați, îi îndeamnă prin exemplul personal și prin evocarea exemplelor din viața și lupta partidului nostru, să înfrun­te cu tărie greutățile impuse de munca de instrucție. In aceste împrejurări, se folo­sește mult de usemiști și de agitatorii de subunitate, înaintea unui astfel de exer­cițiu, mai întâi arată acestora scopul și importanța misiunii de îndeplinit, le arată care sunt sarcinile lor și cum pot ei să le ducă la îndeplinire. Apoi merge în rândul militarilor din subordine cărora le arătă atât scopul misiunii, cât și greu­tățile ce le vor întâmpina în timpul exe­cutării ei. Controlează dacă fiecare sol­dat sau sergent cunoaște ce are de făcut, dacă are pus la punct echipamentul și toate materialele necesare desfășurării aplicațiunii. Ca urmare a atenției pe care o acorda muncii cu oamenii, el reușește să-și in­struiască în bune condițiuni subordonații. La un bilanț ținut pe unitate, subuni­tatea comandată de sergentul Ababi Ion a fost evidențiată. Cu această ocazie­­ ser­gentul Ababi Ion, care a fost și el evi­dențiat, a fost recompensat cu suma de 100 lei. Astfel înțelege sergentul utemist Ababi Ion să muncească pentru a-și respecta ju­rământul dat patriei și poporului nostru muncitor. Prin munca sa înflăcărată, el reușește să pregătească apărători de­ nă­dejde ai patriei, care sa fie capabili să lovească în cei care ar îndrăzni să readucă mizeria și exploatarea simțite din plin de el însuși, în timpul regimului burghezo­­moșieresc. Sergent major Gh. BENDOWSCH­" Din munca micilor comandanți Un comandant de pluton destoinic ; îndeplinirea unei misiuni importante Când subunitatea comandată de ofițerul Popa Vasile a primit misiunea de a asigura legăturile radio în cadrul unui exercițiu tac­tic, s-a pus problema cum să se procedeze pentru îndeplinirea ei în cât mai bune con­­dițiuni. Ajutat de locțiitorul politic, și cu sprijinul organizației de partid și al organi­zației. Uteioiiste, comandantul a început mun­ca. Legăturile radio trebuiau să aducă contribuție însemnată pentru reușita exerci­­­țiului din teren. Comandantul și ajutoarele sale și-au în­dreptat atenția asupra pregătirii de specia­litate și pregătirii politice — în strânsă le­gătură cu exercițiul tactic — ce urma să se desfășoare cu militarii din subordine. Pentru pregătirea de specialitate, ofițerul Popa Vasile, membru de partid, a înființat un poligon radio. Scopul pregătirii de specialitate a fost și la cela de a lamuri mai temeinic anumite probleme din care puteau izvorî unele lip­suri. Astfel, cu ocazia un­or exerciții practi­ce, ofițerul Popa a subliniat că radiotele­grafistul trebue să răspundă corespondenți­lor în cel mai scurt timp, să opereze în registrul de stație era și minutele când s-a transmis sau recepționat o radiogramă, să acorde o mare atenție alimentării stații­lor de radio pentru a nu­ risca, astfel la un moment dat ca aparatele sa nu mai funcțio­neze cum trebue. 1­­ i#* • Pentru buna desfășurare a activității în poligonul special amenajat, comandantul împreună cu locțiitorul său politic au întoc­mit un program de activitate al turelei de serviciu care cuprindea: orele de servi­ciu, orele de educație politică, ore pentru studiu și seminarizare la regulamentul de exploatare radio, ora pentru recepție și ma­nipulare merse și timpul necesar pentru odihnă. Dar pentru­ îndeplinirea acestui program de activitate, se cerea din partea comandan­tului și a celorlalți ofițeri, din subunitate un control riguros. Concomitent cu pregătirea de specialita­te, organizația de partid și organizația ate­­mistă, sub îndrumarea locțiitorului politic, au venit în sprijinul comandantului, orga­nizând ținerea a trei referate cu temele: „Verificarea și păstrarea materialului, con­diție esențială pentru reușita îndeplinirii misiunii“, „Păstrarea disciplinei în rețelele radio“, „Sarcinile membrilor de partid și e­­terniștilor pentru ca exercițiul să-și atingă scopul“. Această intensă pregătire a dat posibili­tate radiotelegrafiștilor să-și perfecțione­ze cunoștințele, formându-se cu­ acest pri­lej ca buni radiști, obișnuiți cu turele de zi și noapte pe un timp îndelungat și buni cunoscători ai regulilor de exploatare radio. In munca depusă pentru menținerea unei neîntrerupte legături radio, s-au evidențiat caporalii Păcuraru Petre și Ghelan Valeriu, împreună cu subordonații lor. In urma bilanțului făcut, numeroși mili­tari au fost propuși pentru avansare la gradul următor. Subunitatea radio coman­dată de ofițerul Popa Vasile a­ fost declara­tă ca subunitate, de transmisiuni fruntașă. Din acest fel, militarii și-au îndeplinit angaja­mentul luat pentru ridicarea continuă a ca­pacității de luptă a subunității lor. AUREL BERARU _ Marii 5 Septembrie 1932 Nr.­­208 (1892) IOSIF RANGHEȚ La 1 Septembrie a încetat din viață, după o lungă și grea suferință, unul din vechii activiști ai partidului, luptător dârz, plin de abnegație și devota­ment pentru măreața, cauză a MB clasei muncitoare, membru su­­­­pleant al Biroului Politic al Sf. Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, deputat al­­­ Marii Adunări Naționale, tova­rășul Iosif Rangheț. I. Rangheț s-a născut în anul 1904, în județul Arad, din părinți­i țărani săraci. Ca tânăr muncitor î­și intră în 1920 în sindicat, partici­ B #­pând la mai multe acțiuni gre­ I­e­­viste, organizate sub conducerea partidului. ||| In 1930, tov. I. Rangheț este primit în rândurile Partidului B p| Comunist din România. In anii fl || grei de ilegalitate, oriunde îl trimite partidul, tov. I. Rangheț fl || îndeplinește cu credință sarcini­l­e de răspundere. In 1931 este si membru al Comitetului județean v Arad al Partidului Comunist din fi || România, în 1932 secretar al Co­­m­­­­­mitetului raional Oradea, în 1933 H f|­ —1934 secretar al Comitetului jl| regional Cluj ; mai târziu com­­ fl fg duce Comitetul regional al parti­­­­dului din Banat și Valea Jiului. fl­y. In timpul războiului antisovie- ■'­­ tic, tov. I. Rangheț duce o cu­­rajoasă mun­că de organizare a fi ■ acțiunilor de sabotare a crimina­­­l H­lului război antisovietic. wL«« In anul 1943 este cooptat în Comitetul Central al Partidului Comunist. In această calitate, tov. I. Ran­gheț ia parte activă la demascarea și în­­lătîirarea din partid a grupului de provo­­catori și dușmani ai poporului Foriș­ Co­fler, muncește activ pentru pregătirea lui 23 August 1944, în perioada luptei ilegale a partidului, tov. I. Rangheț a fost de mai multe ori arestat, supus unor bătăi sălbatice, trimis la urmă de organele de siguranță ale re­gimului burghezo-moșieresc. In toate îm­prejurările el a dat dovadă de un înalt spirit de clasă și de devotament nemargî­­ti­t față de lupta partidului pentru liberta­tea și fericirea poporului muncitor. După eliberarea țării noastre flB9| de către glorioasa Armată Sovie­ —1 Bili­tică, partidul încredințează tov. |§| I. Rangheț sarcini de răspundere | fI pe linie de partid și de stat. La Conferința Națională a Ip P.C.R. din 1945 tov. I. Rangheț ||| este ales in C C. al P.C.R. Timp­­­ul de câțiva ani, până în anul­­­ul 1948 el muncește în funcția de li șef al Direcției Cadrelor a C.C. Ü| al Partidului, luptând neobosit pentru puritatea rândurilor par­ Congresul Partidului Muncii v­ fl­toresc Român din 1948 alege pe Éf tov. I. Rangheț îri C. C. al I. P.M.R. Plenara Comitetului Cen. III trai îl alege membru suplean­t al ||| Biroului Politic. In anu­l 1949—1950 tov. I.; Il Rangheț a invtrat în funcțiunea­­ de Președinte al Comisiei de Stat C fl al Combustibililor. ; Bi Partidul și Guvern­ul au dat c . I­ înaltă prețuire meritelor tov. L ||§ H Rangheț în fața poporului El a æj­ai fost decorat cu obctimiôle „Steaua il fl R.P.R.”, „Apărarea Patriei”, III și „Ordinul Mun­cii” și cu Medalia m pentru Eliberarea de sub jugul In tovarășul Iosif Rangheț fl­in partidul pierde un conducător de seamă, devotat trup și suflet ca­­uzei lui Lenin și Stalin, un mi­litant înfocat pentru ideea interna­ționalismului proletar, un luptător de frunte pentru întărirea statului de demo­crație populară, pentru socialism. Memo­­ria lui va rămâne veșnică în inimile oa­­m­enilor muncii din patria noastră libera- DIN PARTEA PREZIDIULUI MARII ADUNĂRI NAȚIONALE A REPUBLICII POPULARE ROMÂNE Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anunță cu profundă mâhnire încetarea din viață, la 1 Septembrie 1952, a lui Iosif Rangheț, eminent om de stat, neînfricat luptător pentru cauza poporului muncitor, membru supleant al Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, deputat al Marii Adunări Naționale, DIN PARTEA COMITETULUI EXECUTIV AL CONFEDERAȚIEI GENERALE A MUNCII Comitetul Executiv al Confederației Generale a Muncii din Republica Populară Română, a luat cunoștință cu adâncă durere de greaua pierdere suferita de oamenii muncii din țara noastră prin încetarea din viață a tovarășului Iosif Rangheț, luptător de frunte pentru cauza clasei muncitoare, pentru pace și socialism. Comitetul Executiv al Confederației Generale a Muncii, exprimându-și profunda mâhnire pentru stingerea din viațâ a tovarășului Iosif Rangheț, transmite familiei sale îndurerate sincerele sale condoleanțe. DIN PARTEA COMITETULUI CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI MUNCITOR Comitetul Central al Uniunii Tineretului Muncitor, cu mare durere aduce la cunoștință tineretului muncitor din țara noastră, încetarea din­ viață a tovarășului Iosif Rangheț, activist de frunte al partidului, luptător dârz pentru fericirea poporului muncitor, membru supleant al Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român. Viața și activitatea revoluționară a tovarășului losif Rangheț, învață tineretul nostru muncitor să servească cu abnegație patria, sâ fie profund devotat Partidului Muncito­resc Român și marii cauze a lui Lenin și Stalin. DIN PARTEA COMITETULUI ORĂȘENESC P. M. R. BUCUREȘTI Și A COMITETULUI EXECUTIV AL SFATULUI POPULAR AL CAPITALEI Comitetul Orășenesc P. M. R. București și Comitetul Exe­cutiv al Sfatului Popular al Capitalei cu adâncă mâhnire aduc la cunoștință membrilor de partid și tuturor oamenilor muncii din Capitală, încetarea din viață a luptătorului neîn­fricat pentru cauza socialismului, membru supleant al Birou­lui Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român și deputat al Marii Adunări Naționale Iosif Rangheț. DIN PARTEA COMITETULUI DE STAT AL APROVIZIONĂRII Comitetul de Sta­t al Aprovizionării anunța cu profundă durere încetarea din viață la 1 Septembrie 1902 a devotatu­lui luptător pentru ca­uza poporului muncitor, tovarășul Iosif Rangheț, membru supleant al Biroului Politic al Comite­tului Central al Partidului­ Muncitoresc Român, fost Preșe­dinte al Comitetului de Stat al Combustibililor, care a dus o activitate neobosită pentru organizarea unei bune aprovi­­zionări a economiei naționale și a omenirir muncii din țara noastră. Comitetul de Stat al Aprovizionării transmite familiei îndu­rerate sincere condoleanțe. Comisia pentru organizarea funerari­­ilor tovarășului Iosif Rangheț comunică : Sicriul cu corpul tovarășului I. Ran­ ÎNȘTIINȚA RE­ gheț este depus în rotonda Ateneului R.P.R. Pentru a-și lua rămas bun de la tova­rășul I. Rangheț, oamenii muncii au ac­ces în rotonda Ateneului R. F. R. în­ ziua de 2 septembrie de la ora 10 până la ora 2tb 7 ani de luptă și victorii ale poporului vietnamez Astăzi poporul vietnamez sărbătorește cu însuflețire cea de a 7-a aniversare a procla­mării Republicii Democrate Vietnameze. A­­cest măreț act din istoria poporului vietna­mez a putut fi realizat mulțumită victoriilor istorice de însemnătate mondială, obținute de Uniunea Sovietică în războiul purtat îm­potriva Germaniei hitleriste și Japoniei im­perialiste. Sdrobirea puternicei armate japo­neze din Cuantung de către glorioasa Ar­mată Sovietică a dus la prăbușirea Ja­poniei imperialiste, dând posibilitate poporu­lui vietnamez să scuture jugul ocupanților japonezi. Masele populare din Vietnam, mobilizate de frontul antiimperialist vietnamez, care luase naștere în anii celui de al doilea război mondial, au răsturnat guvernul mario­netă creat de imperialiștii japonezi în tim­pul Ocupației și au instalat în țară un gu­vern popular, în frunte cu neînfricatul luptă­tor pentru eliberarea națională, Ho Și Min. Primul act al noului guvern popular fost publicarea la 2 Septembrie 1945 a De­­­clarației Independenței Republicii Democrate Vietnameze, dându-se prin aceasta o lovi­tură puternică colonialiștilor francezi, care timp de 80 de ani au stăpânit și au jefuit poporul vietnamez și popoarele frățești din Laos și Cambodge. Dar imperialiștii francezi nu s'au putut împăca cu faptul pierderii Vietnamului. Sub pretextul desarmării trupelor de ocupație japoneze, în Septembrie 1945, în Sudul Viet­namului au debarcat trupele franceze și au început operațiuni militare cu scopul de a restabili dominația lor în această țară bo­gată în resurse naturale. Dispunând de forțe mari și de tehnică mi­litară superioară, trupele franceze au ocupat porturile și orașele mari ale republicii, si­tuate pe coasta și de-a­ lungul căilor ferate Hanoi-Haifen din Vietnamul de Nord, Datat, Turan, Hue din Vietnamul Central, Saigon și Solon din părțile sudice ale țarii. întreg poporul vietnamez s-a ridicat ca un singur om la lupta sfântă eliberatoare împotriva ocupanților francezi. A urmat un șir de ani grei, de luptă dârză împotriva unui agresor superior în tehnică și forță numerică vie. In acești ani, poporul vietna­mez a dat dovadă de o excepțională abne­gație și eroism în lupta pentru libertatea și independența lui națională. In focul luptelor crâncene U a născut și s-a călit Armata Popu­lară Vietnameză, care în scurt timp a înce­put să dea lovituri puternice inamicului, eli­berând rând pe rând mari părți din terito­­r­iul ocupat. In vara anului 1950, în mâinile cotropito­rilor n'au mai rămas decât orașele mari și un șir de fortărețe de-a­ lungul frontierei chi­neze. In această perioadă, colonialiștii fran­cezi stăpâneau în total numai 10 la sută din teritoriul țarii. In toamna anului 1950, Armata Populară Vietnameză a repurtat mari suc­cese militare, curățind, în lupte înverșunate, orașele puternic întărite Lang Son, Na-Lam, Tot-He, Dong-He, Cao-Bang și Lao-Cai, situate în apropierea frontierei chineze. Cu­rând după aceea, a fost eliberat și orașul Hoa-Bin, situat la 60 km. Sud-Vest de Ha­noi, precum și numeroase alte localități. Victoriile repurtate de Armata Populară Vietnameză în toamna anului 1950 au avut o mare însemnătate. Numai în regiunile Lang- Son și Cao­ Bang inamicul a pierdut peste 10.000 de soldați și ofițeri. Potrivit știrilor transmise de corespondentul ziarului „New­­­ York Herald Tribune" din Hanoi, numai în orașul Lang-Son trupele Armatei Populare au capturat o cantitate de armament sufi­cientă pentru a înzestra cel puțin două divizii. Prin eliberarea orașelor de la frontieră s-a prăbușit întregul sistem­­ al fortărețelor pe care ocupanții francezi l-au creat în decursul unui întreg șir de ani la granița chinezo­­vietnameză. Controlând toate căile principale dintre Vietnam și China, imperialiștii fran­­cezi puteau să realizeze blocada Vietnamu­lui, lipsindu-i de posibilitatea de a întreține legături comerciale cu celelalte țări demo­crate. In toamna anului 1950 s-a pus capăt a­­cestei blocade. Caracterizând activitatea mi­litară­ a Armatei Populare Vietnameze din a­­ceastă perioadă, corespondentul agenției a­­merican­e Associated Press a scris : „Faza luptelor de partizani din Nordul Indochinei, după cum se vede, s-a terminat... Ho­ Și­ Min dispune de trupe bine instruite, care posedă o mare forță combativă și știu să obțină vic­torii“. Operațiunile ofensive ale Armatei Popu­lare Vietnameze au continuat în anii 1951 și 1952. Luptele s-au dat de acum într'o regiune situată la o distanță de 40-50 km. de capitala Hanoi, pe un­­ front larg și în mare parte în teren descoperit. In prima jumătate a anului 1951, numai în Nordul Vietnamului au fost nimicite 14 batalioane ale trupelor ocupanți­lor­ francezi. In Octombrie 1951, inamicul a primit o nouă serioasă lovitură în Nord- Vestul țării, unde în mâinile cotropitorilor francezi a mai rămas un mic teritoriu situat la Vest de Fluviul Roșu. O altă importantă victorie câștigată de Ar­mata Populară Vietnameză a fost victoria de la Hoa­ Bin. Ofensiva franceză din Noembrie 1951 împotriva acestui oraș nu a dus la re­zultatele scontate de cotropitori. Armata Populară Vietnameză, după o perioadă de re­zistență activă, hotărîtă, a trecut la contra­ofensivă, nimicind o mare parte din trupele inamice și asvârlind înapoi restul trupelor colonialiștilor francezi. In bătălia de la Hoa­ Bin au fost sepii din luptă 22.500 de sol­­dați și ofițeri inamici, inclusiv trei mii de oameni luați prizonieri, și a fost capturat un important material de război. Raportul de forțe pe fronturile de luptă din Vietnam se modifică necontenit în favoarea Armatei Populare Vietnameze. Pe cân­d­ tru­­pele colonialiștilor francezi, primind tură după lovitură, suferă pierderi grele levi­sunt minate de o scădere necontenită a spiri­și­tului de luptă, Armata Populară Vietnameza se întărește pe zi ce trece, își îmbunătățește armamentul și își însușește mânuirea lui, iar spiritul de luptă al soldaților și ofițeri­lor Armatei Populare, al partizanilor din spatele frontului inamic, se întărește fără în­cetare. Armata Populară Vietnameză, ajutată de eroicii partizani și de întregul popor munci­tor al Vietnamului, se pregătește cu intensi­tate pentru a da asupritorilor francezi și a­­mericani lovituri hotărîtoare, pentru a eli­bera întreg teritoriul țării de sub jugul im­perialismului. Lupta națională eliberatoare plină de suc­ces a poporului vietnamez a avut o influen­ță covârșitoare asupra intensificării luptelor de eliberare din Laos și Cambodge. Popoare­le din Laos și Cambodge au înțeles că nu­mai prin unirea forțelor celor trei țări su­rori, ele vor izbuti să isgonească de pe­­ te­ritoriul țarilor lor pe imperialiștii cotropitori. In lună Martie 1951, la Conferința reprezen­tanților fronturilor unice din Vietnam, Laos și Cambodge, s-a luat decizia unanimă de a crea un Front Național Unic al popoarelor din Indochina. In avangarda luptei de eliberare națio­nală a acestor popoare merge eroicul popor vietnamez, care în anii existenței R. D. Viet­nameze a dobândit succese strălucite nu nu­mai pe frontul luptei de eliberare, ci și pe frontul construcției politice, economice și culturale. In cei 7 ani de când puterea de stat trecut în mâinile poporului muncitor, în R. D. a Vietnameză s-au înfăptuit importante trans­­formări social-economice. Pe baza noii Con­stituții, adoptată la Consfătuirea Națională din Noembrie 1946, întreaga putere de stat în această țară aparține poporului. Pute­rea de stat o exercită Sfaturile Populare a­­lese de popor pe baza dreptului de vot uni­versal, direct și secret. Constituția a acordat poporului vietnamez dreptul la muncă, la odihnă, la cultură, libertatea cuvântului, a presei și a întrunirilor. Una din cele mai importante probleme ri­dicate în fața noului stat democrat a fost problema agrară, în timpul stăpânirii colo­niale franceze, țăranii, care reprezentau a­­proape 90 la sută din întreaga populație a Vietnamului, și din care 40 la sută nu aveau pământ, erau supuși unei exploatări crunte din partea colonizatorilor francezi și a lacheilor lor, feudalii băștinași. Luând în­ considerație această problemă, guvernul popular a decretat reforma agrară, împărțind țăranilor săraci circa 160 mii de hectare din pământurile confiscate de la colonizatorii francezi și de la moșierii feudali — trădă­tori, al poporului vietnam­e­z. Răspunzând apelului președintelui R. D. Vietnameze, Ho Și Min, adresat poporului vietnamez la 1 Mai 1951, prin care întregul popor Vietnamez a fost chemat să se înro­leze în întrecere patriotică în toate sectoa­rele vitale ale economiei țării, țăranii viet­namezi luptă cu un mare avânt pentru re­colte bogate, pentru îmbunătățirea tehnicii agricole, pentru utilizarea cât mai bună îngrășămintelor, pentru perfecționarea meto­a­delor de muncă agricole, mărirea suprafe­țelor cultivate și valorificarea terenurilor virane. In numeroase provincii, țăranii au trecut la construirea de instalații de irigare pe ogoarele de orez. Succese însemnate au fost obținute și în domeniul reconstrucției și dezvoltării indu­striei naționale. Guvernul popular a avut de întâmpinat uriașe greutăți în această direcție. Cele mai importante centre indus­triale ale țării erau ocupate de inamic, iar cele din regiunile eliberate fuseseră în mare parte distruse de ocupanții japonezi. Acestor întreprinderi le lipseau mașinile, uneltele și materiile prime. In această perioadă grea, muncitorii din Vietnam au săvârșit adevă­rate acte de eroism. Ei au transportat pe brațe, pe drumuri impracticabile (străbă­tând uneori linia de foc), utilajul din uzine și ateliere întregi, au reparat mașinile cap­turate de la inamic, au reconstruit noi ma­șini din piese recuperate și au găsit moda­lități pentru a înlocui materiile prime ce lipseau. Cu toate imensele greutăți, munci­torii au reușit să producă în întreprinderi relativ primitive armament modern, ca : puști automate, mortiere și chiar tunuri de calibru mai mic. In prezent, în R. D. Vietnameză sunt na­ționalizate toate întreprinderile care au vreo importanță din punct de vedere al apărării. Se îndeplinește cu succes planul de trei ani pentru reconstrucția și desvoltarea econo­miei naționale. S'au restabilit transporturile pe căile ferate. Succesele obținute în reconstrucția și desvoltarea economiei au dat naștere unei constante măriri a productivității muncii. Datorită metodelor de raționalizare aplicate în producție, întreprinderile industriei ușoa­re au mărit producția în anul 1950 cu 750 la sută în comparație cu anul 1949.­­ Ca rezultat al desvoltării industriei și a a­griculturii, a producției și neîncetatei creșteri a productivității muncii, se ridică standard­­ rolul de viață al poporului vietnamez. Ridicarea continuă a nivelului cultural al populației vietnameze constitue de asemeni o preocupare permanentă a guvernului popu­­lari imperialiștii francezi țineau poporul vieto­narr­ez într'o stare de extremă înapoiere cul­­­turală. In anul 1938, în Ifidochiria franceză,­­pentru o populație de 25 milioane de oa­meni au existat numai patru Școli medii. In același timp în țară se găseau peste 120 mii de cârciumi și 1700 de taverne unde se fuma opiu. Guvernul popular a introdus în mod obligator alfabetizarea, a deschis mii de școli elementare și medii. Numai sin­gură regiune a Vietnamului Central, într'o în cursul anilor 1949—1950 au fost deschise 165 de școli, în care au învățat 11.000 de copii. In luna Septembrie 1951, în aceeași re­­­giune, se numărau 1055 școli elementare, în care învățau 97.48â de copii. S'a deschis universitate. In numeroase regiuni analfabe­­­tismul este lichidat. In general pe analfabetismul a scăzut de la 90 la sută țară, la 10— 10 la sută. In anul 1950 Uniunea Sovietică, Republica Populară Chineză și țările de democrație populară au stabilit relații diplom­­atice cu R. D. Vietnameză, dându-i astfel posibili­tate de a ieși pe arena internațională.­­Reprezentanții poporului vietnamez iau parte activă la toate congresele internaționale pen­tru apărarea păcii și democrației. O mani­festare strălucită a voinței nestrămutate a poporului vietnamez de a apăra cauza păcii o constitue cele 6,3 milioane de semnături strânse pe Apelul Consiliului Mondial al Păcii pentru încheierea unui pact al păcii in­tre cele cinci puteri. Prin succesele strălucite obținute în do­meniul economic, politic, social și cultural,­­precum și prin lupta plină de abnegație îm­potriva colonialiștilor francezi și a imperia­liștilor americani, poporul vietnamez aduce aportul său la cauza luptei pentru pace. Lupta popoarelor din Indochina pentru li­bertate și independență se bucură de spri­jinul călduros al întregului lagăr al păcii și democrației, în frunte cu marea Uniune Sovietică. Bizuindu-se pe sprijinul și sim­patia întregii omeniri progresiste, popoarele indochinei zădărnicesc planurile criminale ale imperialiștilor francezi și americani, care intențione­ază să transforme Indochina în­tr'o colonie fără drepturi și în bază mili­tară, în vederea extinderii agresiunii în Asia. Lupta pentru independență națională și democrație a popoarelor din Vietnam, Laos și Cambodge este legată nedespărțit de lupta tuturor popoarelor din lumea în­treagă pentru pace și democrație.­­ Cu prilejul celei de a 7-a aniversări a­ proclamării R. D. Vietnameze, poporul no­stru muncitor, alături de toți oamenii cin­stiți din lume, urează eroicului și neînfrica­tului popor vietnamez isbândă deplină îm­ lupta lui împotriva imperialiștilor agresivi, pentru apărarea libertății și independenței sale naționale. Luptători ai Armatei Populare Vietnameze depun cu hotărîre jurământul de a sdrobi și nimici pe cotropitorii imperialiști

Next